joi, 25 aprilie 2013

Un recruiter sincer

Draga corporatistu,

Nu ne cunoastem si n-am mai vorbit (perfect adevarat!). Motivul pentru care iti scriu este ca sunt un recruiter care s-a angajat azi (wow, unde era regula aia ca n-ai voie sa spui clientului ca de-abia ai inceput?) la [Firma de audit]. Prima mea sarcina aici (un monument de sinceritate, parca ar fi un film american in care chirurgul ii spune pacientului ca e prima lui operatie pe inima) este sa le gasesc un post de senior auditor in [Insula unde locuiesc].

Ti-am vazut detaliile pe LinkedIn si m-am gandit ca e prudent (ma intreb care ar fi fost varianta aia imprudenta ) sa iau legatura cu tine si sa inteleg mai mult despre backgroundul tau (daca se refera la ala de la calculator, e un logo al actualului angajator) si cum vezi tu lucrurile in materie de dezvoltare si progres (pai da, mare progres ar fi sa ma duc senior la o firma de audit) si care ar fi scopul tau final ( hm, sa ies la pensie?)

Te rog sa imi spui care ar fi cel mai bun moment sa te sun, si ce numar ai ca sa putem discuta (mda, pai eu ma plictisesc la serviciu, n-am altceva mai bun de facut decat sa vorbesc la telefon! )

Regards,
[Recruiter]

I-am dat un raspuns elegant insa adevaratul raspuns ar fi fost o intrebare:

De unde recruteaza astia recruiteri in ziua de azi?


duminică, 21 aprilie 2013

Busy season si coruptia


In postarea trecuta m-am riscat si am facut o afirmatie pe care sper s-o fi si demonstrat si anume:

In timpul busy seasonului, salariatii sunt exploatati de catre angajatori, ceea ce incalca flagrant drepturile omului.

N-a trecut mult timp si iata ca imi fac curajul sa mai lansez inca o afirmatie pe care de asemenea vreau sa o demonstrez:

Pentru ca incalcarea drepturilor omului sa nu aiba consecinte financiare sau reputationale, corporatiile busy corup.

Background

Pentru ca obisnuinta s-a transformat deja in reflex, n-as putea nici daca m-as chinui sa incep altfel decat printr-un background. Mai ales ca nu se stie cand o da sefu’ peste blog si ma face cu ou si otet ca nu am facut un background – si aici o sa-l citez pe el – in order to meet our stakeholders’ needs. Si cum stakeholderii mei – aka cititorii - se intreaba deja despre ce consecinte financiare sau reputationale ar avea faptele de vitejie ale multinationalelor, ma vad nevoit sa precizez.

Desi americanii s-au sters la cur cu orice fel de lege care ar reglementa un numar maxim admis de ore lucrate pe saptamana, situatia nu sta la fel in Europa. Conform directive europene mentionate in postul anterior, angajatii nu pot fi obligati sa lucreze mai mult de 48 de ore pe saptamana. Bine, in UK deja exista o alta lege prin care angajatii pot sa (a se citi sunt obligati sa) faca opt-out de la acest drept, dar in cea mai mare parte a continentului, orele scriptice ale angajatilor sunt sub 48.

In afara de asta, tabloidele de peste tot de-abia asteapta ca vrean angajat ajuns la epuizare sa rupa tacerea si sa le faca rost paparazzilor de-un titlu gen “Seful urla, arunca cu obiectesi suna la 2 noaptea”.

Este nevoie ca firmele in cauza sa fie in stare sa-si acopere urmele si, prin coruptia angajatilor, sa fie in stare sa produca dovezi suficiente prin care sa arate ca de fapt nimeni nu lucreaza asa mult nici macar in sezonul busy.

Timesheetul. Cum il manipulam?

Cu putine exceptii, firmele care au un sezon busy au si un timesheet prin care angajatii constiinciosi inregistreaza timpul lucrat pentru fiecare client. Chestia nu tine loc de cartela de pontaj pentru ca angajatii au oricum un card de acces in hardughia de sticla care arata exact la ce ora din dimineata au venit si la ce ora din noapte au plecat.  Conform teoriei, timesheetul ajuta la suprafacturarea clientilor necooperanti pentru care, din vina lor se lucreaza mult.

In realitate, criza financiara afecteaza orice firma asa ca orice incercare de a lua bani in plus reprezinta sfarsitul contractului cu clientul respectiv. Asa ca, in lipsa unui avanataj financiar, timesheetului i-au mai ramas trei moduri de utilizare:

  1.   De a reflecta gradul de incarcare a angajatilor si numarul mediu de ore lucrate
  2.   Pentru acele putine corporatii care inca mai platesc overtime, de a calcula numarul de ore suplimentare per angajat
  3.   De a calcula eficienta fiecarui angajat prin compararea numarului de ore bugetate cu numarul de ore efectiv lucrate


Si cu aceasta am raspuns cumva la prima nevoie a stakeholderilor mei si anume: Cum dovedeste SRL-ul multinational ca nu incalca drepturile angajatilor si implicit legislatia? Usor de anticipat, manipuland timesheetul prin diminuarea numarului de ore lucrate de catre angajati. Intrebarea nr. 2 pentru un manager hraparet de multinationala: Cum sa facem, cum sa dregem sa manipulam timesheetul?

Overtime platit sau neplatit. Cum il inregistram?

Raspuns scurt: nu-l inregistram. Sau il inregistram in cantitati nesemnificative.

Raspuns pe larg: procedura depinde de politica firmei respective si anume daca plateste sau nu orele suplimentare. Aparent, orice angajat normal ar dori sa puna cat mai multe ore in plus pe timesheet pentru a fi platit mult. Fals. Hraparetul de manager de multinationala a pus deja in aplicare un sistem de aprobare a overtimelui. Iar ca probabilitatea de a plati sa fie cat mai mica, aprobarea trebuie sa se faca in avans.

Se intelege acum ca fiecare manager de job/proiect nu are bugetat niciun overtime, ca altminteri nu mai iese marja comerciala. Ca atare, nici n-o sa aprobe nimic in avans iar daca omul va veni ulterior sa spuna ca a lucrat mai mult, ii va spune verde in fata ca a fost un ineficient si ca trebuie sa-si taie de pe timesheet orice numar de ore mai mare decat 40.

Asadar si prin urmare, probleme mai mari au corporatiile care nu platesc overtime. De ce? Pentru ca nu mai exista un control direct si imediat asupra timpului inregistrat de negrisorii de pe plantatie. Negrisorul isi face timesheetul cum stie si apasa pe buton iar numarul de ore lucrate se duce direct in sistem fara ca vreun sefut sa mai influenteze rezultatul prin alt buton sau aprobare pe hartie. De unde apare o noua intrebare pentru top managementul firmei:

Angajatul. Cum il corupem?

Moment in care am ajuns in sfarsit de unde am plecat. Iar raspunsul la a treia intrebare este… Ma rog, din punctul lor de vedere, raspunsul ar fi prin folosirea parghiei eficientei. Le explici ca nu sunt eficienti daca nu se incadreaza in buget si angajatii vor avea grija sa nu puna decat foarte putine ore de overtime. In realitate, reiau intrebarea:

Cum ii corupem pe angajati sa fie cuminti, sa nu raporteze overtime (chiar daca muncesc dublu) iar noi sa dam bine in corporate responsibility reports?
Raspuns: Le dam spaga !!!

Studiu de caz. Angajatii Charity si Fairly  lucreaza pe acelasi proiect cate 80 de ore pe saptamana si sunt la fel de performanti. La sfarsit, proiectul este livrat la timp si clientul este multumit. Fairly este constiincios si corect si trece pe timesheet toate cele 80 de ore in timp ce Charity considera ca face munca caritabila si trece doar 40.

La final de an, ambii angajati primesc evaluarea si desi la calitati tehnice primesc acelasi calificativ (bun), ceva ii diferentiaza.

Charity a fost foarte eficient pe parcursul proiectului si s-a incadrat in buget, imbunatatind totodata eficienta proiectului comparativ cu anul trecut. Consideram ca Charity este pregatit pentru a primi responsabilitati mai mari si propunem promovarea lui la o pozitie manageriala.

Fairly ar trebui sa fie mult mai atent la buget (keep an eye on the budget), caci bugetul a fost deposit cu 80-90%. Asta demonstreaza ca Fairly nu a inteles de la inceput toate aspectele proiectului si nu a adresat intrebari superiorului ceea ce a condus la ineficiente. Ca atare, consideram ca Fairly are anumite deficiente tehnice care trebuiesc remediate de urgenta. Propunem un plan de imbunatatire a performantelor prin care Fairly sa poata lucra la potentialul lui maxim si sa se incadreze in buget. Acest plan va fi atent monitorizat in urmatoarele 12 luni urmand ca dupa aceasta perioada sa apreciem daca Fairly si-a atins obiectivele stabilite sau daca stabilim un nou plan. Totodata, datorita situatiei financiare precare a mediului economic, conducerea a stabilit ca salariile celor care nu au depasit asteptarile (inclusiv Fairly) vor fi inghetate la nivelul anului anterior.

Mai pe scurt, toti salariatii care fac munca caritabila (adica muncesc pe GRATIS un numar considerabil de ore fara a-l inregistra nicaieri) vor fi promovati. Ceea ce se reduce inevitabil la bani, caci promovarea nu inseamna absolut nimic altceva decat bani in plus la salariu. O mica spaga drept recunostinta pentru ca au fraudat cu buna stiinta anumiti indicatori, destul de importanti de altfel, ai firmei.

Dupa care, o publicatie oarecare economica va publica un articol din care spicuiesc: In Romania,
coruptia si mita, dar si cresterea fiscalitatii si evolutia inflatiei, afecteaza negativ dezvoltarea afacerilor, releva un studio al prestigioasei firme de consultanta XYZ. Care XYZ este exact aceeasi companie care, atat in Romania cat si in Occident, isi corupe angajatii in mod frecvent sa faca raportari incorecte.

luni, 8 aprilie 2013

Busy season si exploatarea


Pentru ca sunt multe feluri de-a o spune, dar nici unul nu e usor, voi incerca s-o fac direct si sa redactez o afirmatie pe care ma voi chinui apoi sa o demonstrez.

In timpul busy seasonului, salariatii sunt exploatati de catre angajatori, ceea ce incalca flagrant drepturile omului

Background

Dupa cum v-am spus, sefu meu e cam tipicar si nu trimite niciun mail fara un background super detaliat. Nu conteaza ca vrea niste casti de la IT sau cere lamuriri de la CEO-ul grupului, problema lui trebuie incadrata neaparat intr-un background. Dar nu despre sefu vom vorbi azi, ci despre busy season iar obisnuinta ma indeamna sa incep cu tot cu un background al busy seasonului.

Busy seasonal e perioada aia dintr-o orice activitate care e a naibii de aglomerata si importanta, mai ales pe plan financiar. Daca vorbim de agricultura, busy seasonul este sezonul recoltei, ca atunci umpli caruta si o vinzi pe bani multi. Daca vorbim de retail, vanzatorii se gandesc inca de pe acum ca trece vara si ii asteapta iar decembrie sau luna cadourilor cand banii oamenilor de rand migreaza spre oamenii cu magazine.

Blogul de fata nu trateaza insa nici agricultura nici retailul. Iar cand vorbesc de busy season ma refer la acei sclavi pe plantatie care presteaza servicii ce se invart in jurul anului financiar-contabil. Care an financiar contabil coincide intr-o mare masura cu anul financiar contabil. Nu dupa mult timp de la ultima sampanie destupata de revelion, incepe si chinul numit busy season care dureaza cam pana la sfarsitul lui aprilie.

Ce inseamna busy? Inseamna al naibii de aglomerat. Inseamna zeci de mii de oameni care timp de 4 luni nu mai vad lumina zilei si pleaca acasa dupa miezul noptii. E mai usor sa spunem cate ore nu lucreaza. Cam 6-7, si majoritatea sunt petrecute dormind. Pe langa faptul ca n-au viata sociala, lipsa de somn si de odihna duce adesea la boli si deja stim cu totii cateva cazuri in care munca mai si omoara pe om.

Drepturile omului

La televizor auzim mai mereu de incalcarea drepturilor omului in diverse tari mai putin dezvoltate. Ba chiar ceva mai dezvoltate. De pilda, G8-ul se plange ca presedintele Azerbaijanului nu prea respecta libertatea de exprimare a adversarilor politici. Sau ca Biserica ortodoxa din Armenia nu respecta libertatile religioase ale altor culte. Sau alte drepturi politice.

Ma, dar dreptul la o viata sociala nu conteaza?

Hai sa luam de pilda Filipine, ca mai nou am citit pe undeva ca e noua China si acolo va fi cea mai mare crestere economica. Ei bine, cresterea se va face pe spinarea angajatilor, Manilla fiind unul dintre putinele orase in care  birourile sunt echipate cu canapele extensibile. Motivul? Pai na, ziua vin clientii si asteapta in receptie iar noaptea dorm corporatistii maxim 2 ore pentru ca altfel ar fi irosit timpul de odihna cu transportul. Aparent, li se respecta dreptul la comfort, dar in realitate li se neaga orice drept la demnitate si la o viata umana.

Din Filipine luam avionul si intr-o ora ajungem in Australia, unul dintre statele cele mai dezvoltate si in care migreaza multi corporatisti in ultima vreme. Spre deosebire de tara de mai sus, corporatiile au ridicat nivelul de comfort si au incheiat contracte cu cel mai apropiat hotel de birou. Corporatistii care termina dupa miezul noptii se cazeaza la hotel pe banii firmei pana dimineata la 7. Ca atare, viata de pe canapea se transforma in viata din hotel.

Ceva mai la est, Japonia e membru G8 si se plange de drepturile omului care nu sunt respectate in alte tari. La ei insa, rata sinuciderilor e cea mai ridicata din lume pentru ca nu mai exista nimic in viata oamenilor in afara de munca. Nici Rusia, alt stat din G8 nu sta mult mai bine. Recent, o rusoaica imi spunea ca pleca acasa la ora 12 noaptea. Asta in cazurile cele mai bune, ca in cele mai rele nu mai pleca.

In fine, stiu ca va plictisesc posturile lungi asa ca nu voi enumera tot mapamondul si voi incheia cu crema democratiei si cu fantanile (as fi folosit termenul de put, dar nu stiu care e pluralul) tuturor ideilor si idealurilor despre cum trebuie respectate drepturile omului. Ma refer la alianta de fier dintre Statele Unite si Regatul Unit. Pe cat de usor vorbesc niste gogi din arealul respectiv despre drepturile politice de te miri unde, pe atat de usor drepturile sociale sunt ignorate in propriile tari.

US e una dintre putinele tari in care nu exista o lege a numarului de ore maxime. Overtimeul e vazut ca o marfa, iar limita de la care se plateste mai scump e de 60 de ore pe saptamana si asta doar in unele state. In ceea ce priveste Regatul Unit, e singura tara care nu stiu cum naiba face dar uite ca mai obtine o exceptie de la regulile UE si nu are limita maxima standard de 48 de ore pe saptamana.

De ce? Pai lucrurile sunt mai simple decat par. Tot tarile astea doua sunt recunoscute dupa modul in care majoritatea firmelor de servicii financiare si consultanta sunt organizate in forma parteneriatelor. Ca atare, banii facuti din exploatarea sclavilor de corporatisti ajung la parteneri aproape instant, numai bine sa mai cumpere trei yahturi si cinci case de vacanta. 

Iar o parte din bani (aia neoprita prin circuitul offshore) ajunge la bugetul de stat sub forma de impozite si finanteaza retorica cu privire la nerespectarea drepturilor omului din alte tari. In timp ce la ei in tara, sclavagismul e in floare.