Drink drank drunk

Daca e sa ma intrebi pe mine, cea mai mare problema gramaticala cu care se confrunta vorbitorii limbii engleze (fie ei nativi sau straini), este conjugarea verbelor neregulate. Pentru englezi insa, unul. dintre ele nu mai are nici o taina. Drink, drank, drunk reprezinta nu numai o conjugare banala, dar si “un strigat” de lupta inaintea oricarei seri de vineri, moment in care salariatii (fie ei corporatisti sau zidari) parasesc biroul / santierul/ schela si se indreapta spre pub.

Drink, drank, drunk este ca atare o succesiune logica a evenimentelor. Cum asa? Pai simplu, e 5 seara si incepi sa bei (We drink). Orele trec iar daca te intreaba cineva ce-am facut toata seara, ai un singur raspuns: am baut (We drank). In fine, urmarea e usor de ghicit si oriunde ti-ai termina noaptea (in club, pe masa sau in genunchi la toaleta), vei sfarsi prin a fi beat (Drunk).

In mod surprinzator, mie nu parintii au fost cei care mi-au dat primul sfat in viata despre (consumul de) alcool. A fost managerul de HR de la prima mea multinationala din Bucuresti care a prins un teambuilding si ne-a indoctrinat: “Cand iesiti la masa cu clientul NU AVETI VOIE sa consumati alcool, chiar daca el bea. Nici macat o picatura, in cel mai rau caz puteti sa va umeziti doar buzele daca altfel ar fi nepoliticos”. De ce? Simplu, credeam eu. Iti strici imaginea de profesionist desavarsit, poti sa spui niste chestii neadecvate si mai ales sa incalci confidentialitatea cu privire la alti clienti.

Drumurile m-au purtat insa pe o insula a Coroanei iar regulile s-au schimbat peste noapte. As putea da multe exemple dar ma opresc la un fel de conferinta interantionala la care fosta mea multinationala m-a delegat nu cu foarte mult timp in urma. Cum ideile prin multinationale sunt limitate, organizatorii au scos din mana cliseul clasic (impartirea pe grupe) dandu-ne si o tema: “Cum formam noi relatia cu clientul?” Aveam la dispozitie un flipchart (alt cliseu!) prin care, in urma unui brainstorming (sic!) in echipa, sa facem un desen (asta deja e cliseu pt psihiatri!) pe tema data si sa-l explicam.

Desenul castigator este redat ceva mai jos. 

Bine, era mai uratel de fapt ca doar n-aveau ClipArt. Autorii? O echipa britanico – olandeza a carei explicatie a fost urmatoarea: Hai cu clientul la o bere, eventual doua.. de ce nu 3? Apoi un vin si neaparat shoturi. Dar… fiti responsabili si nu conduceti, luati un taxi si duceti-l si pe client acasa!

Moment in care am realizat eu ce gresisem timp de vreo 4 ani in firma mea aflata sub patronaj britanic. Clientii nu se obtin prin prezentarea portofoliului, ci la o bauta cu mai-marele clientului.  Nici nu se mentin prin servicii competitive, ci prin constanta bautelor dupa fiecare job. Evaluarile bune nu sunt rezultatul unei munci de calitate, ci a unor nopti de bauta cu cei care ti le dau. Promovarile n-au legatura cu evaluarile, in afara de cazul in care vorbim de evaluarile numarului de beri baute pe ora. Iar in fine, banii (ca pana la urma acolo se reduce totul) sunt platiti pe bautura oferita clientilor, sefilor si sefilor sefilor nu ca pe o distractie ci ca pe o investitie intr-un salariu viitor mai mare.

Asa ca ce-mi ramanea de facut? Sa merg cot la cot cu ei si sa conjug intr-una drink, drank, drunk ? Dupa cum am mai scris, nu asta am facut. Mi-am bagat picioarele si am plecat la o firma europeana care a scapat de virusul alcoolului dar nu si de virusul Sox (despre asta voi scrie alta data).

Asa ca, bai englezoilor, beti ma beti si construiti-va tot sistemul de valori in jurul a trei “pints” de bere si a doua shoturi! Beti ma beti si nu va uitati la bani ca se intorc! Beti ma beti si bucurati-va cand auziti de drink si (getting) drunk. Iar dupa o vreme cand ficatul va incepe sa dea semen de oboseala, sa nu va para rau ci sa va bucurati. At least, you drank!