Draga corporatistu,
Nu ne cunoastem si n-am mai vorbit (perfect adevarat!). Motivul pentru care iti scriu este ca sunt un recruiter care s-a angajat azi (wow, unde era regula aia ca n-ai voie sa spui clientului ca de-abia ai inceput?) la [Firma de audit]. Prima mea sarcina aici (un monument de sinceritate, parca ar fi un film american in care chirurgul ii spune pacientului ca e prima lui operatie pe inima) este sa le gasesc un post de senior auditor in [Insula unde locuiesc].
Ti-am vazut detaliile pe LinkedIn si m-am gandit ca e prudent (ma intreb care ar fi fost varianta aia imprudenta ) sa iau legatura cu tine si sa inteleg mai mult despre backgroundul tau (daca se refera la ala de la calculator, e un logo al actualului angajator) si cum vezi tu lucrurile in materie de dezvoltare si progres (pai da, mare progres ar fi sa ma duc senior la o firma de audit) si care ar fi scopul tau final ( hm, sa ies la pensie?)
Te rog sa imi spui care ar fi cel mai bun moment sa te sun, si ce numar ai ca sa putem discuta (mda, pai eu ma plictisesc la serviciu, n-am altceva mai bun de facut decat sa vorbesc la telefon! )
Regards,
[Recruiter]
I-am dat un raspuns elegant insa adevaratul raspuns ar fi fost o intrebare:
De unde recruteaza astia recruiteri in ziua de azi?
joi, 25 aprilie 2013
duminică, 21 aprilie 2013
Busy season si coruptia
In postarea trecuta m-am riscat si am facut o
afirmatie pe care sper s-o fi si demonstrat si anume:
In timpul busy seasonului,
salariatii sunt exploatati de catre angajatori, ceea ce incalca flagrant
drepturile omului.
N-a trecut mult timp si iata ca imi fac curajul sa mai
lansez inca o afirmatie pe care de asemenea vreau sa o demonstrez:
Pentru ca incalcarea drepturilor
omului sa nu aiba consecinte financiare sau reputationale, corporatiile busy
corup.
Background
Pentru ca obisnuinta s-a
transformat deja in reflex, n-as putea nici daca m-as chinui sa incep altfel
decat printr-un background. Mai ales ca nu se stie cand o da sefu’ peste blog
si ma face cu ou si otet ca nu am facut un background – si aici o sa-l citez pe
el – in order to meet our stakeholders’
needs. Si cum stakeholderii mei – aka cititorii - se intreaba deja despre
ce consecinte financiare sau reputationale ar avea faptele de vitejie ale
multinationalelor, ma vad nevoit sa precizez.
Desi americanii s-au sters la cur
cu orice fel de lege care ar reglementa un numar maxim admis de ore lucrate pe
saptamana, situatia nu sta la fel in Europa. Conform directive europene
mentionate in postul anterior, angajatii nu pot fi obligati sa lucreze mai mult
de 48 de ore pe saptamana. Bine, in UK deja exista o alta lege prin care
angajatii pot sa (a se citi sunt obligati
sa) faca opt-out de la acest drept, dar in cea mai mare parte a
continentului, orele scriptice ale
angajatilor sunt sub 48.
In afara de asta, tabloidele de
peste tot de-abia asteapta ca vrean angajat ajuns la epuizare sa rupa tacerea
si sa le faca rost paparazzilor de-un titlu gen “Seful urla, arunca cu obiectesi suna la 2 noaptea”.
Este nevoie ca firmele in cauza sa
fie in stare sa-si acopere urmele si, prin coruptia angajatilor, sa fie in
stare sa produca dovezi suficiente prin care sa arate ca de fapt nimeni nu
lucreaza asa mult nici macar in sezonul busy.
Timesheetul. Cum il manipulam?
Cu putine exceptii, firmele care
au un sezon busy au si un timesheet prin care angajatii constiinciosi
inregistreaza timpul lucrat pentru fiecare client. Chestia nu tine loc de
cartela de pontaj pentru ca angajatii au oricum un card de acces in hardughia
de sticla care arata exact la ce ora din dimineata au venit si la ce ora din
noapte au plecat. Conform teoriei, timesheetul
ajuta la suprafacturarea clientilor necooperanti pentru care, din vina lor se
lucreaza mult.
In realitate, criza financiara
afecteaza orice firma asa ca orice incercare de a lua bani in plus reprezinta
sfarsitul contractului cu clientul respectiv. Asa ca, in lipsa unui avanataj
financiar, timesheetului i-au mai ramas trei moduri de utilizare:
- De a reflecta gradul de incarcare a angajatilor si numarul mediu de ore lucrate
- Pentru acele putine corporatii care inca mai platesc overtime, de a calcula numarul de ore suplimentare per angajat
- De a calcula eficienta fiecarui angajat prin compararea numarului de ore bugetate cu numarul de ore efectiv lucrate
Si cu aceasta am raspuns cumva la
prima nevoie a stakeholderilor mei si anume: Cum dovedeste SRL-ul multinational ca nu incalca drepturile angajatilor
si implicit legislatia? Usor de anticipat, manipuland timesheetul prin
diminuarea numarului de ore lucrate de catre angajati. Intrebarea nr. 2 pentru
un manager hraparet de multinationala: Cum
sa facem, cum sa dregem sa manipulam timesheetul?
Overtime platit sau neplatit. Cum il inregistram?
Raspuns scurt: nu-l inregistram.
Sau il inregistram in cantitati nesemnificative.
Raspuns pe larg: procedura depinde
de politica firmei respective si anume daca plateste sau nu orele suplimentare.
Aparent, orice angajat normal ar dori sa puna cat mai multe ore in plus pe
timesheet pentru a fi platit mult. Fals. Hraparetul de manager de
multinationala a pus deja in aplicare un sistem de aprobare a overtimelui. Iar
ca probabilitatea de a plati sa fie cat mai mica, aprobarea trebuie sa se faca
in avans.
Se intelege acum ca fiecare
manager de job/proiect nu are bugetat niciun overtime, ca altminteri nu mai
iese marja comerciala. Ca atare, nici n-o sa aprobe nimic in avans iar daca
omul va veni ulterior sa spuna ca a lucrat mai mult, ii va spune verde in fata
ca a fost un ineficient si ca trebuie sa-si taie de pe timesheet orice numar de
ore mai mare decat 40.
Asadar si prin urmare, probleme
mai mari au corporatiile care nu platesc overtime. De ce? Pentru ca nu mai
exista un control direct si imediat asupra timpului inregistrat de negrisorii
de pe plantatie. Negrisorul isi face timesheetul cum stie si apasa pe buton iar
numarul de ore lucrate se duce direct in sistem fara ca vreun sefut sa mai
influenteze rezultatul prin alt buton sau aprobare pe hartie. De unde apare o
noua intrebare pentru top managementul firmei:
Angajatul. Cum il corupem?
Moment in care am ajuns in sfarsit
de unde am plecat. Iar raspunsul la a treia intrebare este… Ma rog, din punctul
lor de vedere, raspunsul ar fi prin folosirea parghiei eficientei. Le explici
ca nu sunt eficienti daca nu se incadreaza in buget si angajatii vor avea grija
sa nu puna decat foarte putine ore de overtime. In realitate, reiau intrebarea:
Cum ii corupem pe angajati sa fie
cuminti, sa nu raporteze overtime (chiar daca muncesc dublu) iar noi sa dam
bine in corporate responsibility reports?
Raspuns: Le dam spaga !!!
Studiu de caz. Angajatii Charity
si Fairly lucreaza pe acelasi proiect
cate 80 de ore pe saptamana si sunt la fel de performanti. La sfarsit, proiectul
este livrat la timp si clientul este multumit. Fairly este constiincios si
corect si trece pe timesheet toate cele 80 de ore in timp ce Charity considera
ca face munca caritabila si trece doar 40.
La final de an, ambii angajati
primesc evaluarea si desi la calitati tehnice primesc acelasi calificativ
(bun), ceva ii diferentiaza.
Charity a fost foarte
eficient pe parcursul proiectului si s-a incadrat in buget, imbunatatind
totodata eficienta proiectului comparativ cu anul trecut. Consideram ca Charity
este pregatit pentru a primi responsabilitati mai mari si propunem promovarea
lui la o pozitie manageriala.
Fairly ar trebui sa fie
mult mai atent la buget (keep an eye on the budget), caci bugetul a fost
deposit cu 80-90%. Asta demonstreaza ca Fairly nu a inteles de la inceput toate
aspectele proiectului si nu a adresat intrebari superiorului ceea ce a condus
la ineficiente. Ca atare, consideram ca Fairly are anumite deficiente tehnice
care trebuiesc remediate de urgenta. Propunem un plan de imbunatatire a
performantelor prin care Fairly sa poata lucra la potentialul lui maxim si sa
se incadreze in buget. Acest plan va fi atent monitorizat in urmatoarele 12
luni urmand ca dupa aceasta perioada sa apreciem daca Fairly si-a atins
obiectivele stabilite sau daca stabilim un nou plan. Totodata, datorita situatiei financiare precare a
mediului economic, conducerea a stabilit ca salariile celor care nu au depasit
asteptarile (inclusiv Fairly) vor fi inghetate la nivelul anului anterior.
Mai pe scurt, toti salariatii care
fac munca caritabila (adica muncesc pe GRATIS un numar considerabil de ore fara
a-l inregistra nicaieri) vor fi promovati. Ceea ce se reduce inevitabil la
bani, caci promovarea nu inseamna absolut nimic altceva decat bani in plus la
salariu. O mica spaga drept recunostinta pentru ca au fraudat cu buna stiinta
anumiti indicatori, destul de importanti de altfel, ai firmei.
Dupa care, o publicatie oarecare economica va publica un articol din care spicuiesc: In Romania, coruptia si mita, dar si cresterea fiscalitatii si evolutia inflatiei, afecteaza negativ dezvoltarea afacerilor, releva un studio al prestigioasei firme de consultanta XYZ. Care XYZ este exact aceeasi companie care, atat in Romania cat si in Occident, isi corupe angajatii in mod frecvent sa faca raportari incorecte.
luni, 8 aprilie 2013
Busy season si exploatarea
Pentru ca sunt multe feluri de-a o spune,
dar nici unul nu e usor, voi incerca s-o fac direct si sa redactez o afirmatie
pe care ma voi chinui apoi sa o demonstrez.
In timpul busy
seasonului, salariatii sunt exploatati de catre angajatori, ceea ce incalca
flagrant drepturile omului
Background
Dupa cum v-am spus, sefu meu e cam tipicar
si nu trimite niciun mail fara un background super detaliat. Nu conteaza ca
vrea niste casti de la IT sau cere lamuriri de la CEO-ul grupului, problema lui
trebuie incadrata neaparat intr-un background. Dar nu despre sefu vom vorbi
azi, ci despre busy season iar obisnuinta ma indeamna sa incep cu tot cu un
background al busy seasonului.
Busy seasonal e perioada aia dintr-o orice
activitate care e a naibii de aglomerata si importanta, mai ales pe plan
financiar. Daca vorbim de agricultura, busy seasonul este sezonul recoltei, ca
atunci umpli caruta si o vinzi pe bani multi. Daca vorbim de retail, vanzatorii
se gandesc inca de pe acum ca trece vara si ii asteapta iar decembrie sau luna
cadourilor cand banii oamenilor de rand migreaza spre oamenii cu magazine.
Blogul de fata nu trateaza insa nici
agricultura nici retailul. Iar cand vorbesc de busy season ma refer la acei
sclavi pe plantatie care presteaza servicii ce se invart in jurul anului
financiar-contabil. Care an financiar contabil coincide intr-o mare masura cu
anul financiar contabil. Nu dupa mult timp de la ultima sampanie destupata de
revelion, incepe si chinul numit busy season care dureaza cam pana la sfarsitul
lui aprilie.
Ce inseamna busy? Inseamna al naibii de
aglomerat. Inseamna zeci de mii de oameni care timp de 4 luni nu mai vad lumina
zilei si pleaca acasa dupa miezul noptii. E mai usor sa spunem cate ore nu
lucreaza. Cam 6-7, si majoritatea sunt petrecute dormind. Pe langa faptul ca
n-au viata sociala, lipsa de somn si de odihna duce adesea la boli si deja stim
cu totii cateva cazuri in care munca mai si omoara pe om.
Drepturile
omului
La televizor auzim mai mereu de incalcarea
drepturilor omului in diverse tari mai putin dezvoltate. Ba chiar ceva mai
dezvoltate. De pilda, G8-ul se plange ca presedintele Azerbaijanului nu prea
respecta libertatea de exprimare a adversarilor politici. Sau ca Biserica
ortodoxa din Armenia nu respecta libertatile religioase ale altor culte. Sau
alte drepturi politice.
Ma, dar dreptul la o viata sociala nu
conteaza?
Hai sa luam de pilda Filipine, ca mai nou
am citit pe undeva ca e noua China si acolo va fi cea mai mare crestere
economica. Ei bine, cresterea se va face pe spinarea angajatilor, Manilla fiind
unul dintre putinele orase in care
birourile sunt echipate cu canapele extensibile. Motivul? Pai na, ziua
vin clientii si asteapta in receptie iar noaptea dorm corporatistii maxim 2 ore
pentru ca altfel ar fi irosit timpul de odihna cu transportul. Aparent, li se
respecta dreptul la comfort, dar in realitate li se neaga orice drept la
demnitate si la o viata umana.
Din Filipine luam avionul si intr-o ora
ajungem in Australia, unul dintre statele cele mai dezvoltate si in care
migreaza multi corporatisti in ultima vreme. Spre deosebire de tara de mai sus,
corporatiile au ridicat nivelul de comfort si au incheiat contracte cu cel mai
apropiat hotel de birou. Corporatistii care termina dupa miezul noptii se
cazeaza la hotel pe banii firmei pana dimineata la 7. Ca atare, viata de pe
canapea se transforma in viata din hotel.
Ceva mai la est, Japonia e membru G8 si se
plange de drepturile omului care nu sunt respectate in alte tari. La ei insa,
rata sinuciderilor e cea mai ridicata din lume pentru ca nu mai exista nimic in
viata oamenilor in afara de munca. Nici Rusia, alt stat din G8 nu sta mult mai
bine. Recent, o rusoaica imi spunea ca pleca acasa la ora 12 noaptea. Asta in
cazurile cele mai bune, ca in cele mai rele nu mai pleca.
In fine, stiu ca va plictisesc posturile
lungi asa ca nu voi enumera tot mapamondul si voi incheia cu crema democratiei
si cu fantanile (as fi folosit termenul de put, dar nu stiu care e pluralul)
tuturor ideilor si idealurilor despre cum trebuie respectate drepturile omului.
Ma refer la alianta de fier dintre Statele Unite si Regatul Unit. Pe cat de
usor vorbesc niste gogi din arealul respectiv despre drepturile politice de te
miri unde, pe atat de usor drepturile sociale sunt ignorate in propriile tari.
US e una dintre putinele tari in care nu
exista o lege a numarului de ore maxime. Overtimeul e vazut ca o marfa, iar
limita de la care se plateste mai scump e de 60 de ore pe saptamana si asta
doar in unele state. In ceea ce priveste Regatul Unit, e singura tara care nu
stiu cum naiba face dar uite ca mai obtine o exceptie de la regulile UE si nu
are limita maxima standard de 48 de ore pe saptamana.
De ce? Pai lucrurile sunt mai simple decat
par. Tot tarile astea doua sunt recunoscute dupa modul in care majoritatea
firmelor de servicii financiare si consultanta sunt organizate in forma
parteneriatelor. Ca atare, banii facuti din exploatarea sclavilor de
corporatisti ajung la parteneri aproape instant, numai bine sa mai cumpere trei
yahturi si cinci case de vacanta.
Iar o parte din bani (aia neoprita prin circuitul
offshore) ajunge la bugetul de stat sub forma de impozite si finanteaza
retorica cu privire la nerespectarea drepturilor omului din alte tari. In timp
ce la ei in tara, sclavagismul e in floare.