Consecvență

Asta am primit-o pe facebook. Ce-ar fi dacă literele s-ar pronunța consecvent în engleză? Haha! Am râs. 

Dar dacă ei nu râd? Și înainte să mă refer la ei, ăia care iau orice decizie pe criterii de consecvență, hai să mai facem niște exerciții de imaginație.

Cum ar fi dacă toamna ar veni consecvent pe 1 septembrie în fiecare an?

Cum ar fi dacă iarna n-ar fi ca vara în mod consecvent?

Cum ar fi daca râurile ar crește debitul consecvent la fiecare ploaie?

Cum ar fi dacă fiecare gripă sau răceală ar fi consecventă în fiecare an ca simptome și tratament?

Cum ar fi dacă PSD-ul ar fi consecvent în a pune prim-miniștru idioți? Hmm, ok, aici e un anumit nivel de consecvență…

Cum ar fi dacă arbitrii de la US Open ar avea o consecvență în a dicta Code violation?

Cum ar fi dacă totalitatea neuronilor dintr-o corporație ar avea o distribuție consecventă și uniformă în capetele de corporatiști?

Cuma ar fi ca postările de pe acest blog să fie consistente în volum , structură și frecvență?

Cum ar fi ?

Ar fi utopic. Aproape tot la fel de utopic (sau mai puțin) ca:

• Modul în care niște idioți de șefi cer rapoarte și prezentări consecvente cu cele din anii precedenți. În ciuda evoluției activității și a mediului economic care cer o prezentare cu totul diferită.
• Cerința ca un proces să fie aplicat consecvent în fiecare lună. Ce îmbunătățiri să aduci? Aici trebuie să muncești, nu să gândești?
• Să ai situații financiare cu o prezentare care să fie consistentă cu a altor firme așa-zise concurente. Firmele alea au totuși un specific diferit.
• Pretenția auditorilor să vadă consecvență la toți clienții lor. Vezi punctul de mai sus.
• Justificarea oricărei greșeli, fie ea cât de elementară și stupidă, prin consecvența cu ceva: așa am făcut și anul trecut, așa fac ș-ăilalți, așa ar fi gândit și Demiurgul …

Ne încrâncenăm să căutăm consecvență în fiecare zi, în fiecare minut, în fiecare secundă a existenței noastre corporatiste. Consecvența, sau consistency în engleză, se transformă încetișor într-o pâclă neagră și densă care ne acoperă vederea progresului,  ne astupă auzul rațiunii și cu timpul ne îngroapă de tot ucigând orice urmă de bun simț.

• Când vom ajunge să căutăm o constanță a îmbunătățirii proceselor existente în detrimentul urmării unor proceduri din 1900 toamna?
• Când vom căuta să inovăm prezentările externe și să-i lăsăm pe unii alde Ponta în a plagiariza ce fac alte firme?
• Când vom începe să-i confruntăm pe cei care susțin că au văzut totul și vor uniformitate peste tot?

Și dacă am reușit să găsim un mediu la care cele trei întrebări de mai sus au primit un răspuns, gândiți-vă la următoarea întrebare. Pentru că dacă nu-i găsim răspunsul, nu cred că ne mai facem bine niciodată.

Când? Când se sună deșteptarea și în lumea corporatistă? Când o să vedem în sfârșit ce se ascunde sub perdeaua de consecvență? Când o să vedem demența și o să ne ghidăm după bunul simț?