Astazi voi vorbi din nou despre promovare, si tot din propria experienta. Afacerea Promovarea 2013 va fi din nou dezbatuta pe larg dar pana atunci as vrea sa va povestesc despre Afacerea Promovarea ... 1988 !! Ei bine, ca o fi comunism sau capitalism, copilarie sau maturitate, se pare ca afacerea te marcheaza, mai ales in cazul unui esec!
Pentru ca inca sunt marcat de ticul sefului meu care nu se poate duce nici macar la wc fara sa faca in prealabil un background, ma conformez si ma intorc si mai mult in timp, mai precis in 1987.
1987
In 1987 eram in clasa a-II-a, moment in care tovarasa comandant de unitate (aka tovarasa invatatoare) a creat detasamentul de pioneri. Si tovarasa a vazut ca era bine.
Si pentru ca detasamentul era prea mare, tovarasa a creat patru grupe. Si a vazut ea ca era bine. In a "patra" zi, tovarasa a creat comandantul de grupa, care sa stapaneasca toate vietuitoarele din grupa.
Aici apar in sfarsit eu. Eu si Andreea, cei doi candidati pentru sefia grupei a-IV-a. Cine ne-a nominalizat nu mai stiu, dar stiu ca am pierdut alegerile cu 9 voturi la 6. Ceea ce nu era chiar rau. Aveam 6 voturi, Andreea era foarte populara, iar la anul erau din nou alegeri.
1988
Si a venit si anul urmator, adica 1988, cu tot cu alegeri. "Pai pe cine nominalizati?", intreaba tovarasa. Eu, sigur pe mine, ma ridic si politicos din fire zic: "Pai eu o nominalizez tot pe Andreea." Normal, ma asteptam sa ma nominalizeze si Andreea tot pe mine. Lucru care nu se intampla. Toata lumea tace.
"Tu, Andreea, pe cine nominalizezi?", intreaba invatatoarea. Inima imi sare din loc. "Pe Oana", zice Andreea aruncandu-ma intr-un con de disperare. "Nu, ca are 6 la istorie", respinge repede comandantul de unitate propunerea dupa care purcedem la votare si clasa aproba in unanimitate inca un mandat al Andreei.
Dar nu aici se incheie afacerea. Peste doar cateva zile, din nou alegeri. Se alege comandantul de detasament. In functie era nesuferitul de Robert, cu care chiar ma batusem o data si din pacate nu fusesem eu invingatorul. Se numara voturile si... yeeees, Andreea castiga alegerile iar Robert, care anterior pierduse si sefia grupei I, iese din comandament.
O sansa cu care nu te mai intalnesti
Euforia nu dureaza mult pentru ca realizez ca grupa mea ramane fara comandant, Andreea fiind promovata acum la rangul de comandant. "Pai si cine o sa fie acusi comandantul grupei?", intreb eu incet. "Pe tine or sa te puna!" imi zice usor Bianca, colega de banca. Emotiile imi revin numai ca Bianca nu e in grupa cu mine iar tovarasa reia intrebarea:
"Grupa a-IV-a, pe cine nominalizati pentru comandant?" Ok, acum e acum, acum trebuie sa fie momentul meu de glorie! Eu voi fi comandant de grupa iar ingamfatul de Robert nici macar nu va mai fi in comandament !!! Yes!
Secundele trec insa si nu vad nicio mana ridicata. Eu n-am voie sa ma nominalizez singur, ca m-as fi auto-propus. "Chiar nimeni?", zise invatatoarea spre disperarea mea. Inca am pumnii stransi. Poate, poate, cineva din aia 6 care m-au votat anul trecut o sa realizeze cat de minunat sunt si o sa-mi rosteasca cu mandrie numele. Minunea nu pare insa se intample iar vocea invatatoarei se aude din nou.
Deznodamantul
"Pai atunci il iau pe Robert de la grupa I, si il mut in grupa a-IV-a. Il vreti pe el comandant?". O, nuuuu, nu imi faceti asta! Nu imi distrugeti visele in cel mai brutal mod cu putinta! Nu lasati dusmanii sa castige!
Cosmarul cel mai negru prinde insa realitate pe masura ce mainile incep sa se ridice si sa voteze monstruoasa propunere. Si cu asta, lua sfarsit si visul meu de prea-marire si promovare. Bineinteles, spunandu-mi in sinea mea: "Poate la anul!"
Anii au trecut iar comandamentul a picat in cele din urma cu tot cu comunism. Cu toate astea, intamplarea a ramas ca referinta drept cel mai negru moment din carieristica mea. Chiar si acum, ca sa-mi revin dupa intamplarile mele de coma cu contabila contopista, dasteptul de la IT, Scorpia, seniorul pupincurist, Tipicarul sau Petrica, ca sa ma calmez tot la momentul ala din trecut apelez. Cum naiba sa am tot culoarul liber, toti concurentii mei eliminati si cu toate astea sa ma sape colegii? Iar daca am invatat ceva din chestia asta si am aplicat in ultimii 25 de ani, a fost ca:
1. Nu e intotdeauna suficient sa mergi pe burta pe principiul "las ca nici ailalti nu sunt mai breji"
2. Nu trebuie sa fii atent numai la sefi. Uneori, colegii (the peers) sau subalternii pot face diferenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu