Daca in articolul precedent, deschideam dictionarul la "pet peeve", azi dam cateva pagini inapoi pana la litera i si cautam cuvantul "intra - month". Numai ca nu-l gasim. De fapt il gasim dar in niciun caz in sensul in care-l foloseste asta. Si cand zic asta ma refer la El, cel care le stie pe toate, cel care pune etichete si foloseste expresii noi si care din nefericire imi este sef direct de cativa ani.
Daca il intrebi pe el, activitatea mea e simpla si usor de inteles si se delimiteaza foarte clar, alb si negru, intre month-end si .. intra-month. Ciudat intr-un fel, mai ales ca tot el e ala care se plangea ca nu stie ce fac eu. Si atunci cum de "stie" ca ar exista vreo delimitare de genul asta?
Sa nu ne pierdem in vorbe si sa spunem in sfarsit ce intelege Creatorul cuvintelor prin intra-month. Prin month-end cred ca stim la ce se refera. Se termina luna si iti petreci inceputul lunii urmatoare facand rapoarte financiare despre luna recent incheiata. Dar intra-month?
Ei, cica intra-month e partea lunii in care ai terminat toate raportarile si faci... Ma rog, aici intervine intrebarea aia din postarea anterioare... What are you doing? Tineti minte. Intrebare la care se oftica el ca nu stie raspunsul si nu poate sa completeze cele doua formulare Book of Work si Regional Oversight.
Eu fac...
Facem asa o mica paranteza. Chiar daca el nu vede asta, procesul raportarii de sfarsit de luna tine fix toata luna, nu numai o saptamana sau doua (dupa cum crede el). Dupa ce ai apasat butonul de sign-off, apar intrebarile de la echipa de consolidare, evaluari, audit etc. etc. Urmeaza saptamana a treia in care trebuie sa faci consolidarea regionala dupa care ai inca o saptamana sa faci raportarile locale catre autoritati. Dupa asta, mai ai 2-3 zile sa te pregatesti pentru urmatoarea inchidere de luna si ce sa vezi? S-a terminat luna. Ca atare, 8 ore din 24, 5 zile din 7, 4 saptamani din 4, 12 luni din 12 faci acelasi lucru: month-end. Asa zice si in fisa postului de altfel.
El vrea sa fac...
Asta fac eu, acum sa vedem ce vrea el sa fac. Nu stiu cui ai vrea el sa las cele descrise in paragraful de mai sus dar... el vrea asa.
A. Sa fac proiecte noi. Multe. Mai ales de-alea in care n-am competente dezvoltate si in care colegul meu lucreaza deja de 8 ani. De-alea in care pot sa raportez din nou 30 de miliarde aiurea.
B. Sa ii fac training colegului cu tot ce fac eu. Bai, tot! Full contingency, da? Adica absolut tot ce fac eu sa poata sa faca colegul meu dupa ce voi pleca din firma definitiv si irevocabil. Asta daca nu ma calca autobuzul pana atunci (27 februarie). Inlocuitor pentru mine n-au gasit, desi le-am zis de un an ca imi expira permisul de munca de la stat.
C. Sa fac proceduri. Eventual de-alea ca la prosti, cu "se copiaza plaja de celule B18:G49 din fisierul A si se lipeste in plaja de celule A7:F38 din fisierul B".
D. Sa nu uit ca firma a avut buget de 1 milion de dolari in 2009 cand a implementat un soft. Si ca atare, sa fac rapoartele direct in softul ala chiar daca in forma prezenta (Excel VBA + Access) ne ia doar 5 minute si nu exista erori. Motivatie: pai fisierele astea in Excel au macro, it's not secured si sunt greu de depanat si de inteles de catre el, vaaaaaai! Pai si daca fac in softul asta cu modificari direct in codul SQL e mai usor, ha?
Probabil vrea mai multe dar nu imi vine mie in minte.
Ce facea el?
Oooo, facea ce stia mai bine. Mailuri, delegari, sedinte, Book of Work si Regional Oversight. De revizuit nu se omora, stiind ca eu stiu bine ce fac si nu sunt erori. Maximum 15 minute la mine si 60 de minute la colegu, ca el nu e calificat.
Ce face acum?
De vreo patru luni a fost mutat (ca promovare nu as numi-o, nu stiu daca a primit bani in plus) la echipa care se ocupa de o filiala. In paralel are si un overview role pentru toate echipele din raportare. Numai ca oamenii din echipa aia nu sunt calificati. Iar el trebuie sa inteleaga ce se intampla pe acolo. Si.. surpriza!
Dupa raportarea propriu - zisa trebuie sa raspunda la intrebari de la echipa de consolidare, evaluari, audit etc. etc. Urmeaza saptamana a treia in care trebuie sa supervizeze consolidarea regionala dupa care are inca o saptamana sa revizuiasca raportarile locale catre autoritati. Ce inseamna asta? 10 ore din 24, 5 zile (uneori 6) din 7, 4 saptamani din 4, 12 luni din 12, Month-end reporting.
Aoleu, pai si in "intra-month" ce faci, coane?
duminică, 8 februarie 2015
miercuri, 14 ianuarie 2015
Pet peeve - "Ce faci acolo?"
Nu ma dau mare, nici eu n-am auzit de termenul asta pana acum cativa ani, dar nu e un neologism si e destul de des folosit de catre nativii englezi. Ce inseamna? Pet peeve inseamna un inconvenient minor dar pe care un individ anume il percepe ca fiind suficient de suparator, cel putin intr-o masura mai mare decat alti indivizi. De pilda, exista cineva care este deranjat noaptea de cei care stau cu frana de picior la semafor (din cauza becurilor rosii de frana). Majoritatea n-avem nicio problema cu asta, dar pe el il enerveaza. Intelegeti ideea.
Cum s-ar traduce pet peeve? Habar n-am! Chichita? Hmm... nu stiu ce sa zic, totusi trebuie sa existe un inconvenient care iti este provocat si pe care ceilalti ar putea sa-l evite. Mai bine il lasam asa in engleza si sa va marturisesc ce pet peeve am eu.
Ce faci acolo?
Ce faci acolo? Nu, nu va grabiti sa postati un comentariu de genul "Ce sa fac? Iti citesc blogul, d'oh?!!?" Intrebarea nu e pentru voi, e pentru mine si este pet peeve-ul meu cand imi este adresata. Pur si simplu nu suport sa fiu intrebat / interogat ce fac.
Cred ca isi are originea in copilarie. Imaginati-va. Imi fac lectiile de vreo 3 ore, la un moment dat fac o pauza si iau revista "Ecran-Magazin". Peste un minut se deschide usa si intra maica-mea tocmai cand ajunsesem la pagina despre sex si zice: "Ce faci acolo?"
Din copilarie ajungem la viata de barbat cvasi-insurat (zic cvasi ca n-am dat pe la starea civila) si ma trezesc cu aceeasi intrebare. "Ce faci acolo?". Pai ce sa fac draga sotioara, stiu ca trebuie sa curat pastarnacul si morcovii, dar uite ca a dat Chelsea gol si m-am repezit la televizor sa vad mai bine golul lui Diego Costa!
I want to know what you're doing!
Lasam copilaria, lasam viata casnica si ajungem la locul unde se intampla chestiile care ajung pe blog: corporatia. Cum au trecut 10 ani fara sa se declanseze "animalutul" nu stiu. Dar si cand a venit iunie 2013.... Oaleuuuuu!
Se facea asa ca era plecat sefu in concediu si ca seful sefului ne cheama in birou sa ne intrebe... ce facem! Nu ce mai facem, ci ce facem! Cu ce ne ocupam in urmatoarele doua saptamani pana cand se intoarce sefu din concediu. Oaleuuuu! Cum? Ce-l doare pe el ce fac eu? Ce? Am ratat vreodata vreun deadline? Nu mi-am facut vreodata treaba? Oaleuuuuu!
Se intoarce sefu din concediu si imi face evaluarea de mid-year. Buna in general, dar il pune dracu sa spuna ceva de genul "e important ca unique2 sa furnizeze updates pentru ca managerul de linie sa stie ce face mai ales in intra-month". What?!? Oaleuuuuu! Cum? Sunt spionat? Ma banuieste ca frec menta? Nu-i ajunge cat am muncit? Oaleuuuu!
S-a lasat cu un email lung. De la mine catre el. In care ii bateam asa obrazul ca nu mi se pare frumos ce-a facut. Si ca sa-i spui unui subordonat "I don't know what you're doing!" nu denota prea multa incredere. Nici pe el nu-l favorizeaza ca manager. I-am si sugerat ca pot sa-i fac un timesheet daca e asa de curios. In fine, s-a tot jurat ca nu asta a vrut sa spuna, si ca doar vrea sa stie cum stam cu anumite proiecte. Si ca o sa fie mai specific data viitoare.
Now I start to know...
Am crezut ca a inteles mesajul dar mi-am dat seama ca m-am inselat cand a venit evaluarea de la sfarsitul lui 2013. In care Tipicaru naibii mentiona ca au fost imbunatatiri si ca "now I know more what unique2 is doing". Oaleuuuuu! Nu s-a invatat minte? Ce mai vrea sa stie? Cum adica more? Nu intelege ca nu e treaba lui? Oaleuuu!
Anul 2014 a adus noi situatii in care sa-si etaleze talentul de control freak si sa-mi transfere pet peeve-ul in obsesie. A pus intalniri bilunare cu toata echipa si intalniri lunare cu mine, cica 121. Cica sa spuna fiecare ce face in intalnirile alea. Si din cand in cand sa-l mai copiez in mailuri. "Pentru ca, argumenta el, stiu si eu daca ma intreaba cineva intr-o intalnire in primul rand. Si in al doilea rand, I know what you're doing, which is good! Oaleu, oaleu, oaleu! Asta o face intentionat, sa vada cat de bine / prost stau cu nervii!
In fine, vine 2015. Apropos, La multi ani tuturor cititorilor! Munca a inceput pe 2 ianuarie din motive pe care o sa le expun in alta postare. Pe 5 ianuarie trebuia sa avem sedinta cu echipa. Deschid outlookul si vad ca sedinta e anulata. Yeeeey! Citesc si motivul si turbez: "Cancelled due to year-end close, because we all know what we're doing".
Da de ce?
Si acestea fiind zise, vine si intrebarea: "De ce?" De ce faci toate astea cand ti s-a sugerat clar ca nu-mi place? Bine, pe el n-are rost sa-l intreb ca oricum are limbaj de lemn si iti deseneaza o imagine in care el e in centrul universului. Asa ca m-am chinuit si am reusit sa ii intru in calendarul de pe Outlook ca sa aflu de ce.
In primul rand, seful lui a fost foarte dezamagit cu abilitatile de manager. Atat de dezamagit in care i-a pus lui intalniri bilunare in care sa-i explice ce progrese a facut cu technical skills si people approach. In al doilea rand, un alt sef de la Centru ii cere lunar un fisier Excel cu Book of Work prin care el trebuie sa explice cam la ce proiecte lucram.
Motiv pentru care Tipicarul vrea sa impuste doi iepuri. In primul rand, vrea sa demonstreze ca interactioneaza mai mult cu angajatii. Ceea ce e adevarat, numai ca o face din ce in ce mai prost. Si in al doilea rand, doar doar o afla ceva ce el nu stie deja prin care sa completeze acel Book of Work. Daca m-ar fi rugat, as fi putut sa fac eu fisierul ala in 5 minute, ca doar ma pricep la bullshituri.
Dar in loc de Book of Work o sa-i fac un Time Sheet care sa arate cam asa:
9 - Verificat mailuri
9.15 - Raspuns mailuri
9.45 - Raspuns la raspunsurile de la mailurile trimise
10.30 - Pipi
10.35 - Cautat mandarine in cosul de fructe
10.40 - Mancat mandarine etc.
Sper sa fie multumit :) Urmatoarea intalnire e pe 19 ianuarie.
Cum s-ar traduce pet peeve? Habar n-am! Chichita? Hmm... nu stiu ce sa zic, totusi trebuie sa existe un inconvenient care iti este provocat si pe care ceilalti ar putea sa-l evite. Mai bine il lasam asa in engleza si sa va marturisesc ce pet peeve am eu.
Ce faci acolo?
Ce faci acolo? Nu, nu va grabiti sa postati un comentariu de genul "Ce sa fac? Iti citesc blogul, d'oh?!!?" Intrebarea nu e pentru voi, e pentru mine si este pet peeve-ul meu cand imi este adresata. Pur si simplu nu suport sa fiu intrebat / interogat ce fac.
Cred ca isi are originea in copilarie. Imaginati-va. Imi fac lectiile de vreo 3 ore, la un moment dat fac o pauza si iau revista "Ecran-Magazin". Peste un minut se deschide usa si intra maica-mea tocmai cand ajunsesem la pagina despre sex si zice: "Ce faci acolo?"
Din copilarie ajungem la viata de barbat cvasi-insurat (zic cvasi ca n-am dat pe la starea civila) si ma trezesc cu aceeasi intrebare. "Ce faci acolo?". Pai ce sa fac draga sotioara, stiu ca trebuie sa curat pastarnacul si morcovii, dar uite ca a dat Chelsea gol si m-am repezit la televizor sa vad mai bine golul lui Diego Costa!
I want to know what you're doing!
Lasam copilaria, lasam viata casnica si ajungem la locul unde se intampla chestiile care ajung pe blog: corporatia. Cum au trecut 10 ani fara sa se declanseze "animalutul" nu stiu. Dar si cand a venit iunie 2013.... Oaleuuuuu!
Se facea asa ca era plecat sefu in concediu si ca seful sefului ne cheama in birou sa ne intrebe... ce facem! Nu ce mai facem, ci ce facem! Cu ce ne ocupam in urmatoarele doua saptamani pana cand se intoarce sefu din concediu. Oaleuuuu! Cum? Ce-l doare pe el ce fac eu? Ce? Am ratat vreodata vreun deadline? Nu mi-am facut vreodata treaba? Oaleuuuuu!
Se intoarce sefu din concediu si imi face evaluarea de mid-year. Buna in general, dar il pune dracu sa spuna ceva de genul "e important ca unique2 sa furnizeze updates pentru ca managerul de linie sa stie ce face mai ales in intra-month". What?!? Oaleuuuuu! Cum? Sunt spionat? Ma banuieste ca frec menta? Nu-i ajunge cat am muncit? Oaleuuuu!
S-a lasat cu un email lung. De la mine catre el. In care ii bateam asa obrazul ca nu mi se pare frumos ce-a facut. Si ca sa-i spui unui subordonat "I don't know what you're doing!" nu denota prea multa incredere. Nici pe el nu-l favorizeaza ca manager. I-am si sugerat ca pot sa-i fac un timesheet daca e asa de curios. In fine, s-a tot jurat ca nu asta a vrut sa spuna, si ca doar vrea sa stie cum stam cu anumite proiecte. Si ca o sa fie mai specific data viitoare.
Now I start to know...
Am crezut ca a inteles mesajul dar mi-am dat seama ca m-am inselat cand a venit evaluarea de la sfarsitul lui 2013. In care Tipicaru naibii mentiona ca au fost imbunatatiri si ca "now I know more what unique2 is doing". Oaleuuuuu! Nu s-a invatat minte? Ce mai vrea sa stie? Cum adica more? Nu intelege ca nu e treaba lui? Oaleuuu!
Anul 2014 a adus noi situatii in care sa-si etaleze talentul de control freak si sa-mi transfere pet peeve-ul in obsesie. A pus intalniri bilunare cu toata echipa si intalniri lunare cu mine, cica 121. Cica sa spuna fiecare ce face in intalnirile alea. Si din cand in cand sa-l mai copiez in mailuri. "Pentru ca, argumenta el, stiu si eu daca ma intreaba cineva intr-o intalnire in primul rand. Si in al doilea rand, I know what you're doing, which is good! Oaleu, oaleu, oaleu! Asta o face intentionat, sa vada cat de bine / prost stau cu nervii!
In fine, vine 2015. Apropos, La multi ani tuturor cititorilor! Munca a inceput pe 2 ianuarie din motive pe care o sa le expun in alta postare. Pe 5 ianuarie trebuia sa avem sedinta cu echipa. Deschid outlookul si vad ca sedinta e anulata. Yeeeey! Citesc si motivul si turbez: "Cancelled due to year-end close, because we all know what we're doing".
Da de ce?
Si acestea fiind zise, vine si intrebarea: "De ce?" De ce faci toate astea cand ti s-a sugerat clar ca nu-mi place? Bine, pe el n-are rost sa-l intreb ca oricum are limbaj de lemn si iti deseneaza o imagine in care el e in centrul universului. Asa ca m-am chinuit si am reusit sa ii intru in calendarul de pe Outlook ca sa aflu de ce.
In primul rand, seful lui a fost foarte dezamagit cu abilitatile de manager. Atat de dezamagit in care i-a pus lui intalniri bilunare in care sa-i explice ce progrese a facut cu technical skills si people approach. In al doilea rand, un alt sef de la Centru ii cere lunar un fisier Excel cu Book of Work prin care el trebuie sa explice cam la ce proiecte lucram.
Motiv pentru care Tipicarul vrea sa impuste doi iepuri. In primul rand, vrea sa demonstreze ca interactioneaza mai mult cu angajatii. Ceea ce e adevarat, numai ca o face din ce in ce mai prost. Si in al doilea rand, doar doar o afla ceva ce el nu stie deja prin care sa completeze acel Book of Work. Daca m-ar fi rugat, as fi putut sa fac eu fisierul ala in 5 minute, ca doar ma pricep la bullshituri.
Dar in loc de Book of Work o sa-i fac un Time Sheet care sa arate cam asa:
9 - Verificat mailuri
9.15 - Raspuns mailuri
9.45 - Raspuns la raspunsurile de la mailurile trimise
10.30 - Pipi
10.35 - Cautat mandarine in cosul de fructe
10.40 - Mancat mandarine etc.
Sper sa fie multumit :) Urmatoarea intalnire e pe 19 ianuarie.
vineri, 19 decembrie 2014
Ce faci ba, Guvernule, ai chef de o reforma?
In ultima vreme nu ma mai pot satura sa tot citesc despre infrangerea intaiului socialist al tarii. Rasfoind presa, pe cine descopar insa? Pe he-who-must-not-be named, cel care este tradator, mafiot si prostanac in acelasi timp. Omul are trei momente celebre in care s-a umplut de maro: "Mihaela, dragostea mea", "Prostanacu" si cel la care ma voi referi imediat.
Fiind corporatist, voi insista asupra acestui material. Dupa cum observati, lucrez cu materialulul clientului. In cazul cu pricina, Prostanacu a coborat la niste repere morale greu de atins, folosindu-se de cazul Ralucai, fata care a murit dupa o perioada extenuanta la serviciu, pentru a ilustra niste masuri socialiste. Ulterior si-a cerut scuze familiei dar nu inainte de a mai arunca o duma, spunand ca "PSD va milita si in continuare pentru reglementarea relatiilor de munca din aceste firme, in care nu exista nici norme nici sindicate"
Hai zi zau in franceza, bai Prostanacule! Vom vedea de ce in franceza. Pana una alta sa imi raspunda prostanul la o intrebare:
De ce sunt angajatii din "aceste firme" asa de ocupati, mai ales in busy season?
(Ex) pesedistul n-o sa stie sa-mi raspunda dar o sa-l lumineze vreaun contabil care o sa-i spuna ca na, trebuie musai sa termine raportarile pentru anul financiar - contabil.
Tot socialistul ar trebui intrebat cam cand incepe busy seasonul si cand se termina. Din nou, nu ma astept sa-mi raspunda dar alt angajat din "aceste firme" o sa-l salveze si o sa raspunda ca incepe imediat dupa sfarsitul anului contabil (adica ianuarie) si se termina prin aprilie.
Si il mai intrebam pe politician o chestie:
Da de ce anul financiar -contabil coincide pentru toata lumea cu anul calendaristic?
Ei bine, atunci contabilii si angajatii din "aceste firme" n-o sa mai raspunda. O sa astepte in schimb un raspuns de la politicieni. Si o sa-l intrebe pe tupeistul asta de Geoana cum mama ma-sii a militat PSD-ul lui Peste pentru reglementarea contabilitatii in general.
Pai sa vedem. Au fost doua momente mari si late in 25 de ani de post-comunism
1991-1993 Legea contabilitatii si planul de conturi francez
Daca e sa ne luam dupa manualele de conta, primul moment e legat de tranzitia de la contabilitatea sovietica la "sistemul contabil de inspiratie franceza". Nimic mai eufemistic. Formularea imi aduce aminte de ora de fizica din liceu cand ma intreba profa: Ai facut problema 2? Iar eu ma scarpinam din cap si spuneam: Pai da, dar m-am inspirat de la "Raspunsuri". In traducere libera: Nu, am copiat raspunsul din carte cuvant cu cuvant.
Cam asa si cu guvernul lui Vacaroiu. A copiat cuvant cu cuvant, cifra cu cifra, simbol cu simbol, descriere cu descriere, monografie cu monografie planul de conturi al francezilor. O abordare care l-a "inspirat"si pe viitorul premier Ponta in 2003 cand si-a dat lucrarea de doctorat.
2000 - 2002 Armonizarea directivelor UE si Ordinele Ministerului de Finante
Desi anumite merite au avut si taranistii, mai ales prin colaborarea cu cu o organizatie profesionala internationala in 99, tot pesedeii si-au pus semnatura si pe al doilea mare moment din reglementarea contabilitatii. In sumar, Ministerul de Finante din guvernul Nastase a inceput sa dea ordine (celebrele OMF-uri) prin care contabilitatea era chipurile armonizata cu standarde internationale (IFRS) si directiva a-IV-a a UE.
Conform spuselor unui profesor de-al meu din ASE, realitatea era alta. Impreuna cu o firma de consultanta din Big Five, guvernul a reusit sa scoata un ordin care a creat mai multa confuzie decat clarificari. Ce au facut astia, spunea profesorul meu, e o rusine. Sunt niste eunuci care ii invata pe barbati cum sa faca copii!
Si pe buna dreptate. Nu de alta, dar atat firma de consultanta cat si Fiscul si-au atins un obiectiv comun printr-un ordin care lasa loc de interpretari si care-i baga pe agentii economci in ceata. Fiscul a gasit suficiente metode sa dea amenzi spunand ca agentii economici au interpretat gresit ordinul. Firma din Big Five a gasit destui clienti pe care sa-i stoarca de bani oferindu-le chipurile servicii de Tax Advisory.
Au trecut de atunci peste 10 ani si nici unul din guvernele care au urmat nu au facut nimic notabil in sensul asta. Desigur, Prostanacu vrea reforme si nu vede in asta decat moduri de a incorseta si mai mult firmele nicidecum de a le face activitatea mai umana.
2015 - Anul contabil la alegerea agentului economic ?
Ca Romania e printre singurele state in care anul contabil coincide cu cel fiscal si cu cel calendaristic nu ma mira. Bine, sunt cateva exceptii, stiu. Cum ar fi filialele si sucursalele firmelor din strainatate care au alt an fiscal in tara lor. Dar chiar si de la exceptii exista exceptii, pentru ca exista o lista imensa de entitati care nu pot aplica exceptia cum ar fi bancile.
Dar acum e momentul! Premierul pesedist are slabiciunile lui dar si o calitaaaaaate! Mama, mama! Da-i ocazia si copiaza tot, tot, tot! Asadar, contabili din toate tarile uniti-va si arucanti-i astuia fituica! Ponta, ia mama de aici si da-i un copy-paste de maestru! De la francezi, de unde au luat si predecesorii tai pesedisti.
Astfel se reduce dracului ciclicitatea asta cretina numita busy season si o seama de oameni gen auditori, consultanti, contabili, controlori, analisti de la minister si fisc vor avea vremuri mai bune. Da, stiu, 70% dintre firme vor ramane la anul contabil care coincide cu ala calendaristic. Dar ganditi-va ca ceilalti 30% reduc numarul orelor lucrate in busy season tot cu 30%.
Ganditi-va la aia de la stat care vor lucra doar 28 de ore in loc de 40. Sunt multi oameni care lucreaza 60 de ore si vor lucra 40-42. No overtime, no overpayment, win-win. Dar sunt si multi nebuni care lucreaza 100 de ore pe saptamana si se autodistrug. Cu legea asta, vor lucra 70 si-si vor pastra (cat de cat) sanatatea. Sau macar nu vor muri, mai pesedeilor!
Si-uite asa mai, Prostanacule, ar putea PSD sa reglementeze cat de cat munca din multinationale si nu numai. Pana atunci, poate te impaci cu Ponta. Te urci cu el in banca, il iei de umar si-i spui discret:
Auzi, bai Ponta, ai chef de-o reforma?
vineri, 21 noiembrie 2014
How to fuck up a job
Cred ca va mai minunati inca citind insemnarea precedenta. A fost o postare atipica. In primul rand, nu am folosit deloc persoana I, personajul cheie fiind de data asta o mandra posesoare a doi neuroni. In al doilea rand, personajul ilustrat nu lucreaza la birou, desi si-ar dori al naibii de mult. De aplicat aplicase ea, dar soarta ei fusese cruda de-asta data.
Intre timp a venit vara dar M2N nu se putea bucura de ea, neavand suficienti bani. Dar Eu, dragi cititori? Eu, posesorul acestui blog care tocmai a implinit 8 ani, ce faceam eu? Eu stateam si lucram.
M2N gets a good job
Vara la mare e frumoasa dar cand lucrezi (chiar si la birou) nu ai asa mult timp sa te bucuri de ea. Daca ai scapa de problema curateniei saptamanale, ar fi o chestie. Si cum noi cautam pe cineva sa ne faca curat, iar M2N vroia bani, am dat repede mana. I-am spus ca vreau pe cineva sa curete vreo doua ore si am agreat pretul de 15 euro / ora. Am sperat ca e clar ca o sa primeasca fix 30 de euro in fiecare saptamana.
Trece prima sedinta si M2N imi spune: Da daca am stat mai mult, pot sa cer mai mult? Acum ma stiti. Eu sunt un militant fervent al platii overtime-ului, pe deasupra era prima data cand lua cunostinta cu apartamentul iar unele suprafete erau cam murdare. M-a cam strans inima totusi cand i-am platit 4 ore, adica 60 de euroi. Plus 15 pentru calcat cinci camasi.
A doua saptamana povestea s-a repetat. Curatase debaraua si i-a luat mai mult. Nu-i cerusem asta. A treia saptamana, a spalat geamurile de pe balcon. Nu-mi amintesc sa-i fi zis nici de asta. A patra saptamana mi-a tuns dracena si doua buchete de garoafe. A cincea saptamana n-a mai facut nimic in plus. Dar tot la 60 s-a oprit. Si cum luna august a avut 5 zile de vineri, s-a ales cu o solda de 375 de euro. Un salariu mediu brut in Polonia! Macar sa fi facut treaba ca lumea. Dar desi parchetul stralucea, bordurile de langa perete erau pline de praf.
Mai vrea un deal?
Tocmai vroiam sa pun piciorul in prag cand M2N a gasit o noua modalitate de a face bani. Nu s-a invatat din povestea cu batranelul si a venit cu un nou deal. Afland ca o prietena foarte buna urma a fi mireasa, M2N ne-a trimis un SMS: "Mama mea face rochii cu 200. Ar putea sa-i faca si ei."
Orice om normal ar fi inteles ca M2N se oferea sa-i faca o rochie cu 200 de euro. Miresei ii convenea. Vazuse niste rochii cu 300 si putea face o mica economie. Le-am facut legatura, M2N i-a aratat miresei niste creatii, au convenit materialele si forma iar intelegerea a fost urmatoarea. Mama lui M2N ii face o rochie si i-o trimite, mireasa o probeaza si o cumpara doar daca ii place.
Facem o precizare in treacat. Una dintre creatiile aratate era purtata de cumnata lui M2N iar poza era pe facebook pe timeline-ul neuronalei. In poza aparea si posesoarea de neuroni imbracata intr-o rochita roz. Poza era din 2011. Am incheiat precizarea. Veti vedea ca nu degeaba am facut-o.
Stai ca n-avem pretul
Vine si momentul probei intr-o zi de joi. Probeaza mireasa rochia, era aproape ok. In fine, mireasa e aproape hotarata s-o ia. Surpriza! N-avem pret. M2N se consultase cu un advisor (tot cu neuroni lipsa) care-o convinsese ca in UK (de unde vin rochiile si pe insula noastra), pretul e mai mare ca in Polonia. De cateva ori. Si ce pret credeti ca cere? 450 ???!!! Am aflat ulterior ca vroia sa ceara 500. For fuck's sake, pentru o rochie scurta pana la genunchi, fara trena si fara pretentii.
S-au inteles la 300 (pret de magazin, ce mai!), moment in care m-am intrebat daca n-ar fi intelept s-o concediez. Termeni si conditii. Mireasa are termen pana duminica sa se decida daca vrea s-o cumpere. Tot atunci trebuie sa si plateasca. Intre timp, rochia ramanea la noi in apartament. Era joi, da?
Mai fac o precizare tot in treacat. M2N a adus de fapt doua rochii. Cea de mireasa si o rochita roz. Ca poate vrea s-o foloseasca la petrecerea de dupa nunta. Doar daca vrea. N-a vrut. Am incheiat precizarea. Veti vedea ca nu degeaba am facut-o.
Camataria omoara prietenia
Inca de vineri, M2N incepuse sa-i trimita SMS-uri miresei: Mi-ai trimis banii? Foame de bani, baieti! Cand zic "baieti", vorbeam cu neuronii. Intre timp, facusem si noi un deal cu mireasa. Duminica venea domnisoara de onoare pe insula si vroia sa vada si ea rochia inainte ca mireasa sa ia decizia achizitiei. Am fost ok ca intalnirea sa aiba la noi in apartament.
A venit duminica iar SMS-urile curgeau pe banda catre toate telefoanele: mireasa, prietena, eu si mai ales advisorul ei neinspirat. La un moment dat, suna soneria. Nu putea fi decat ea. Ignore. Din precautie, evacuam sufrageria ca stam la parter si n-avem jaluzele. Toti 4. Mireasa, domnisoara de onoare, eu si consoarta. Dupa o pauza, se aude din nou soneria. Tot din precautie, revin in sufragerie si inchid fereastra ca cine stie ce abilitati de Spiderman a prins M2N.
Moment in care ma suna si se dezlantuie iadul. Ii spun ca nu sunt acasa, sunt la un prieten cu care ma uit la fotbal, caci are meci Craiova. Iar ea izbucneste in plans si imi spune ca toata lumea vrea s-o pacaleasca. Ca a fost acasa si prietena mea nu-i raspunde, ca stie ca e acasa ca era geamul deschis si pe urma s-a mai dus odata prin spate si era inchis. Ups! Asta chiar ca vroia sa faca pe Spiderman. Si ca noi toti lucram la birou si ne batem joc de ea care e doar un cleaner! Inclusiv colegul ei de apartament (pe care nu l-am vazut decat o data) care lucreaza la birou si n-o lasa sa doarma. Toti conspiram.
Incerc sa-i explic faptul ca mireasa ii va plati banii putin mai pe seara si ca ma ofer eu sa-i aduc acasa toata suma in cash. Atat a asteptat. Nuu! , zise ea, daca mai vrea rochia pretul e acum cel initial. 450! Stiu ca lucreaza la birou si sotul ei tot la birou lucreaza. Si tu si prietena ta tot la birou lucrati ca si prietena noastra comuna de altfel. Stiu ce salarii aveti voi, ce salariu am. Poate sa-mi dea 450. Altfel, imi iau rochia. Daca nu, chem politia sa-mi recuperez rochia.
Wow! Pentru cate facusem pentru ea, M2N ma ameninta cu politia de parca as fi facut ceva ilegal. Iar pe prietena noastra incerca s-o stoarca de bani cu 11 zile inainte de nunta. Era pentru prima oara cand eram acuzat ca lucrez la birou. Probabil avea loc razbunarea pakistanezilor dupa ce ma luasem de ei ca stau la birou in loc sa mearga la client si sa ajute echipa.
Faza care a pus capac relatiei angajator (Eu) - cleaner (M2N), relatiei cumparator (Mireasa) - vanzator (M2N) cat si prieteniei oricum subrezite de avaritia ei. Inainte sa-mi exersez pleiada de injuraturi din engleza, mi-a strafulgerat prin minte faptul ca are o copie dupa cheile de la apartament. Asa ca i-am spus frumos sa vina sa ia rochia dar sa-mi aduca si cheile.
Job busted!
Si acestea fiind zise iar schimbul rochie - chei fiind infaptuit, n-am mai vazut-o decat o data. Inca nu isi pierduse jobul de stewardesa si m-a intrebat daca vreau o cafea cand am zburat in concediu,utilizand compania ei aeriana. N-am vrut. Cu toate astea, vazand insula de la inaltimea avionului, n-am putut sa nu reflectez, amintindu-mi de toata intamplarea.
Sa plang (de mila) sau sa rad (de prostia ei)? A vrut 150 de euro in plus pe un rahat de rochie scurta si pentru asta a dat cu piciorul unui job de 375 x 12 luni = 4.500 de euro. Cati neuroni sa ai?
Epilog
Mireasa a gasit in ultima clipa o rochie cu 335. A dat 35 in plus, dar s-a ales cu o rochie frumoasa, cu trena.
Si sa incheiem cu o precizare. Rochita roz pe care M2N vroia sa o scoata la vanzare era aceesi cu rochia purtata de ea in 2011. Vrusese sa-i vanda o rochie second hand. Uitand ca ea insasi ii aratase poza miresei cu doar cateva zile in urma.
Sa plang sau sa rad?
Intre timp a venit vara dar M2N nu se putea bucura de ea, neavand suficienti bani. Dar Eu, dragi cititori? Eu, posesorul acestui blog care tocmai a implinit 8 ani, ce faceam eu? Eu stateam si lucram.
M2N gets a good job
Vara la mare e frumoasa dar cand lucrezi (chiar si la birou) nu ai asa mult timp sa te bucuri de ea. Daca ai scapa de problema curateniei saptamanale, ar fi o chestie. Si cum noi cautam pe cineva sa ne faca curat, iar M2N vroia bani, am dat repede mana. I-am spus ca vreau pe cineva sa curete vreo doua ore si am agreat pretul de 15 euro / ora. Am sperat ca e clar ca o sa primeasca fix 30 de euro in fiecare saptamana.
Trece prima sedinta si M2N imi spune: Da daca am stat mai mult, pot sa cer mai mult? Acum ma stiti. Eu sunt un militant fervent al platii overtime-ului, pe deasupra era prima data cand lua cunostinta cu apartamentul iar unele suprafete erau cam murdare. M-a cam strans inima totusi cand i-am platit 4 ore, adica 60 de euroi. Plus 15 pentru calcat cinci camasi.
A doua saptamana povestea s-a repetat. Curatase debaraua si i-a luat mai mult. Nu-i cerusem asta. A treia saptamana, a spalat geamurile de pe balcon. Nu-mi amintesc sa-i fi zis nici de asta. A patra saptamana mi-a tuns dracena si doua buchete de garoafe. A cincea saptamana n-a mai facut nimic in plus. Dar tot la 60 s-a oprit. Si cum luna august a avut 5 zile de vineri, s-a ales cu o solda de 375 de euro. Un salariu mediu brut in Polonia! Macar sa fi facut treaba ca lumea. Dar desi parchetul stralucea, bordurile de langa perete erau pline de praf.
Mai vrea un deal?
Tocmai vroiam sa pun piciorul in prag cand M2N a gasit o noua modalitate de a face bani. Nu s-a invatat din povestea cu batranelul si a venit cu un nou deal. Afland ca o prietena foarte buna urma a fi mireasa, M2N ne-a trimis un SMS: "Mama mea face rochii cu 200. Ar putea sa-i faca si ei."
Orice om normal ar fi inteles ca M2N se oferea sa-i faca o rochie cu 200 de euro. Miresei ii convenea. Vazuse niste rochii cu 300 si putea face o mica economie. Le-am facut legatura, M2N i-a aratat miresei niste creatii, au convenit materialele si forma iar intelegerea a fost urmatoarea. Mama lui M2N ii face o rochie si i-o trimite, mireasa o probeaza si o cumpara doar daca ii place.
Facem o precizare in treacat. Una dintre creatiile aratate era purtata de cumnata lui M2N iar poza era pe facebook pe timeline-ul neuronalei. In poza aparea si posesoarea de neuroni imbracata intr-o rochita roz. Poza era din 2011. Am incheiat precizarea. Veti vedea ca nu degeaba am facut-o.
Stai ca n-avem pretul
Vine si momentul probei intr-o zi de joi. Probeaza mireasa rochia, era aproape ok. In fine, mireasa e aproape hotarata s-o ia. Surpriza! N-avem pret. M2N se consultase cu un advisor (tot cu neuroni lipsa) care-o convinsese ca in UK (de unde vin rochiile si pe insula noastra), pretul e mai mare ca in Polonia. De cateva ori. Si ce pret credeti ca cere? 450 ???!!! Am aflat ulterior ca vroia sa ceara 500. For fuck's sake, pentru o rochie scurta pana la genunchi, fara trena si fara pretentii.
S-au inteles la 300 (pret de magazin, ce mai!), moment in care m-am intrebat daca n-ar fi intelept s-o concediez. Termeni si conditii. Mireasa are termen pana duminica sa se decida daca vrea s-o cumpere. Tot atunci trebuie sa si plateasca. Intre timp, rochia ramanea la noi in apartament. Era joi, da?
Mai fac o precizare tot in treacat. M2N a adus de fapt doua rochii. Cea de mireasa si o rochita roz. Ca poate vrea s-o foloseasca la petrecerea de dupa nunta. Doar daca vrea. N-a vrut. Am incheiat precizarea. Veti vedea ca nu degeaba am facut-o.
Camataria omoara prietenia
Inca de vineri, M2N incepuse sa-i trimita SMS-uri miresei: Mi-ai trimis banii? Foame de bani, baieti! Cand zic "baieti", vorbeam cu neuronii. Intre timp, facusem si noi un deal cu mireasa. Duminica venea domnisoara de onoare pe insula si vroia sa vada si ea rochia inainte ca mireasa sa ia decizia achizitiei. Am fost ok ca intalnirea sa aiba la noi in apartament.
A venit duminica iar SMS-urile curgeau pe banda catre toate telefoanele: mireasa, prietena, eu si mai ales advisorul ei neinspirat. La un moment dat, suna soneria. Nu putea fi decat ea. Ignore. Din precautie, evacuam sufrageria ca stam la parter si n-avem jaluzele. Toti 4. Mireasa, domnisoara de onoare, eu si consoarta. Dupa o pauza, se aude din nou soneria. Tot din precautie, revin in sufragerie si inchid fereastra ca cine stie ce abilitati de Spiderman a prins M2N.
Moment in care ma suna si se dezlantuie iadul. Ii spun ca nu sunt acasa, sunt la un prieten cu care ma uit la fotbal, caci are meci Craiova. Iar ea izbucneste in plans si imi spune ca toata lumea vrea s-o pacaleasca. Ca a fost acasa si prietena mea nu-i raspunde, ca stie ca e acasa ca era geamul deschis si pe urma s-a mai dus odata prin spate si era inchis. Ups! Asta chiar ca vroia sa faca pe Spiderman. Si ca noi toti lucram la birou si ne batem joc de ea care e doar un cleaner! Inclusiv colegul ei de apartament (pe care nu l-am vazut decat o data) care lucreaza la birou si n-o lasa sa doarma. Toti conspiram.
Incerc sa-i explic faptul ca mireasa ii va plati banii putin mai pe seara si ca ma ofer eu sa-i aduc acasa toata suma in cash. Atat a asteptat. Nuu! , zise ea, daca mai vrea rochia pretul e acum cel initial. 450! Stiu ca lucreaza la birou si sotul ei tot la birou lucreaza. Si tu si prietena ta tot la birou lucrati ca si prietena noastra comuna de altfel. Stiu ce salarii aveti voi, ce salariu am. Poate sa-mi dea 450. Altfel, imi iau rochia. Daca nu, chem politia sa-mi recuperez rochia.
Wow! Pentru cate facusem pentru ea, M2N ma ameninta cu politia de parca as fi facut ceva ilegal. Iar pe prietena noastra incerca s-o stoarca de bani cu 11 zile inainte de nunta. Era pentru prima oara cand eram acuzat ca lucrez la birou. Probabil avea loc razbunarea pakistanezilor dupa ce ma luasem de ei ca stau la birou in loc sa mearga la client si sa ajute echipa.
Faza care a pus capac relatiei angajator (Eu) - cleaner (M2N), relatiei cumparator (Mireasa) - vanzator (M2N) cat si prieteniei oricum subrezite de avaritia ei. Inainte sa-mi exersez pleiada de injuraturi din engleza, mi-a strafulgerat prin minte faptul ca are o copie dupa cheile de la apartament. Asa ca i-am spus frumos sa vina sa ia rochia dar sa-mi aduca si cheile.
Job busted!
Si acestea fiind zise iar schimbul rochie - chei fiind infaptuit, n-am mai vazut-o decat o data. Inca nu isi pierduse jobul de stewardesa si m-a intrebat daca vreau o cafea cand am zburat in concediu,utilizand compania ei aeriana. N-am vrut. Cu toate astea, vazand insula de la inaltimea avionului, n-am putut sa nu reflectez, amintindu-mi de toata intamplarea.
Sa plang (de mila) sau sa rad (de prostia ei)? A vrut 150 de euro in plus pe un rahat de rochie scurta si pentru asta a dat cu piciorul unui job de 375 x 12 luni = 4.500 de euro. Cati neuroni sa ai?
Epilog
Mireasa a gasit in ultima clipa o rochie cu 335. A dat 35 in plus, dar s-a ales cu o rochie frumoasa, cu trena.
Si sa incheiem cu o precizare. Rochita roz pe care M2N vroia sa o scoata la vanzare era aceesi cu rochia purtata de ea in 2011. Vrusese sa-i vanda o rochie second hand. Uitand ca ea insasi ii aratase poza miresei cu doar cateva zile in urma.
Sa plang sau sa rad?
luni, 10 noiembrie 2014
How to fuck up a deal
Daca tot iese ala presedinte, hai sa-i calc pe urme. Spre deosebire de el, o sa recunosc: titlul insemnarii este un plagiat dupa articolul asta. O iau cu incetul, asa ca nu plagiez decat titlul si nici ala pana la capat. Continutul e diferit.
Urzeala neuronilor
Personajul nostru este o fata care nu lucreaza la birou. Dar i-ar placea. Mult. Si care crede ca toti cei care lucreaza acolo, au pe birou un ghiveci. In ghiveci creste un pom sau macar o tufa. Iar in pomul ala cresc bani. Multi, multi, multi incat celor din birou nu le pasa ce fac cu ei. In acelasi timp, cei de la birou stau si vad cum cresc banii. Daca stau, nu muncesc si nu se spetesc ca doar d-aia se numeste sa stai la birou.
Si asta nu e singura ei convingere. Tot ea crede ca poti sa mergi cu telefonul in roaming si sa stai toata ziua pe facebook folosing reteaua de telefonie mobila. Ce-i drept, pe urma se mira ca factura i-a ajuns la cateva mii. Si tot ea plateste un comision lunar la contul curent din banca pentru ca e deal bun sa beneficiezi de PPI (Payment Protection Insurance). Asta in conditiile in care n-are niciun credit.
Probabil unul dintre motivele de mai sus i-au adus denumirea de M2N. Unde M-ul e de la numele ei real, foarte comun in Polonia (tara ei de bastina), N vine de la Neuroni iar 2 este numarul lor in cazul ei. Norocul parea uneori sa ii surada. Alteori, ii intorcea spatele. Doar ca gura lumii spune ca norocul si-l mai face si omul. Ia sa vedem.
A terminat o facultate. Lucky her!
N-a gasit job la terminarea ei. Ce nesansa!
Polonia intra in UE iar fata isi incearca norocul in Italia. Norocul ii surade.
Nu gaseste decat un job prost platit de dadaca in Italia. Ghinion!
Ajunge pe o insula si isi face un prieten care lucreaza in aviatie. Bravo ei!
Nu gaseste decat joburi temporare de femeie de serviciu. Asta e!
Se angajeaza stewardesa si e colega cu iubitul. Cata sansa!
Se cearta cu prietenul si trebuie sa se mute. Bad luck!
Un prieten ii gaseste sa stea gazda la un batranel pe gratis. Wow, ce fain!
Batranelului ii plac fetele si bautura. Nu e bine! Si mai ia o fata in gazda care face galagie si n-o lasa sa doarma cand e ea in tura de dimineata. Nasol!
Gura lumii spunea ca n-a gasit job in Polonia pentru ca era prea pretentioasa. La fel si in Italia. Sa vedem insa cum a rezolvat problema cu batranelul.
Good deal
Cei care ati mai fost pe blog in ultima vreme stiti deja ca vorbim despre o insula care-si nu primeste strainii cu bratele larg deschise. E si normal! Suprafata e limitata, in ocean nu mai poti construi si controlul populatiei e o prioritate majora pentru guvernanti. Daca nu esti cumva chirurg, pilot, capitan de nava (Basescu, te asteptam!) sau managing partner intr-o multinationala nu poti sta mai mult de 5 ani decat in niste conditii naspa. Prietenul fetei facea parte dintr-una din categoriile mentionate, asa ca M2N nu si-a pus problema rezidentei.
Prietenul a ramas insa un lord si a lasat-o sa stea pe licenta lui si dupa despartire. Numai ca M2N trebuia la randul ei sa gaseasca un proprietar care s-o ia in chirie stiind ca ea nu va sta tocmai legal. Dupa cum spuneam, prin intermediul altor prieteni, a gasit un batranel simpatic. Dealul? Excelent! Nu trebuia sa-i plateasca chirie, ci doar sa imparta facturile. Contributia ei era pe undeva la 100 (jumate din total facturi), in conditiile in care salariul i se apropia de 2.000. Bun asa!
Numai ca batranelului... am mai spus.. ii placeau fetele si petrecerile. Si cum personajul nostru nu prea-i oferea companie (n-o condamn, doar relatez), o bunaciune de 25 de ani a ocupat celalalt dormitor liber. Mai mult, in serile de vara piscina proprietarului de 62 de ani se umplea de fete imbracate sumar, toate continuand noaptea in jacuzzi. M2N nu vedea insa nici nebunia batranului, nici promiscuitatea fetelor, ea vedea altceva: jacuzzi ala consuma curent. Iar factura la electricitate crestea treptat.
Mai mult, cealalta fata din gazda nu era certata cu igiena si dupa indelungata distractie, facea si ea un dus inainte de culcare. Undeva pe la miezul noptii. Ei, cei 2 neuroni din mintea personajului principal nu prea pareau sa inteleaga asta. Mai ales ca ea lucra uneori in tura de dimineata. Ce credeti ca a facut? A vorbit cu proprietarul? Si-a rugat colega de casa sa faca un dus ceva mai devreme? Nu! S-a dus la robinetul principal si a taiat apa pentru toata casa in timp ce bunaciunea se sapunea de zor.
Ce si-a zis batranul?
Hm... e total salbatica, nu petrece deloc timp cu nimeni din casa. Treaca..Una..
Hm... le creaza un disconfort celorlati locatari? Doua...
Sa-i mai dau o sansa...
Bad deal
A primit un avertisment si M2N s-a mai calmat. Pana cand a venit din nou factura. Mai intai la curent. Apoi la apa. Si in cele din urma gazul. A adunat ea, a calculat, a analizat si apoi a explodat.
Cuuuum? 450 in total? 450 ???!!! Cand in primavara plateam 200? Nuuu! Eu nu mai platesc. Ce? De ce sa platesc eu pentru apa din piscina pe care o folosesc altii? De ce sa platesc eu gazul care sa incalzeasca apa din jacuzzi cand eu nu intru niciodata? De ce sa platesc electricitate cand eu stau cu lumina inchisa si vorbesc pe skype pana ma culc??? Nu, nu, nu! Eu nu accept sa platesc mai mult de 100! Daca vrea bine, daca nu asta e!
Sa reamintim ca suma asta se impartea acum la 3, casa avand un locatar in plus. Moment in care batranului nu i-a venit sa creada si a intrebat-o daca poate s-o ajuta cu bagajele. Sau cu caratul. Sau cu un taxi. Norocul i-a suras iar, M2N primind un preaviz generos. Preaviz in care si-a gasit atat un apartament (legal!), cat si un coleg de apartament. Tot polonez.
Dupa cum mai povesteam in alte articole, singura modalitate sa ramai pe insula in cazul ei (sau al meu peste 6 luni) era sa-si "cumpere" locul. Asa faceam eu in Moxa sau Agronomie cand eram student. In cazul de fata, statul ii vindea locul dar cu conditia inchirierii unui apartament de pe piata "deschisa". Aia in care chiria la un apartament e minim 2.500. M2N a gasit la 2.800, platind in final 1.400 pentru un singur dormitor micut. Plus jumate din facturi.
Mai mult, era o singura baie la care avea acces doar trecand prin dormitorul celuilalt locatar.
Nu-mi venea sa cred. Sa rad sau sa plang (de mila)? Tocmai daduse cu piciorul unui deal in care trebuia sa plateasca 150 de euro pe luna si din cand in cand sa fie trezita de o locatara care facea dus noaptea. Si in ce deal se bagase?
Intr-unul in care platea de 9-10 ori mai mult. Intr-unul in care trebuia sa se spele dimineata la bucatarie. Si sa astepte pana la serviciu ca sa faca pipi, caci colegul cu dormitorul de langa baie nu se trezise. Intr-un deal in care colegu' de apartament si-a primit familia de 4 persoane in vizita si cu care statea la taclale pana la 3 dimineata.
Good deal, M2N! Dar asta nu e tot. Pentru ca in postarea urmatoare vom vedea cum "are grija" de un job.
Urzeala neuronilor
Personajul nostru este o fata care nu lucreaza la birou. Dar i-ar placea. Mult. Si care crede ca toti cei care lucreaza acolo, au pe birou un ghiveci. In ghiveci creste un pom sau macar o tufa. Iar in pomul ala cresc bani. Multi, multi, multi incat celor din birou nu le pasa ce fac cu ei. In acelasi timp, cei de la birou stau si vad cum cresc banii. Daca stau, nu muncesc si nu se spetesc ca doar d-aia se numeste sa stai la birou.
Si asta nu e singura ei convingere. Tot ea crede ca poti sa mergi cu telefonul in roaming si sa stai toata ziua pe facebook folosing reteaua de telefonie mobila. Ce-i drept, pe urma se mira ca factura i-a ajuns la cateva mii. Si tot ea plateste un comision lunar la contul curent din banca pentru ca e deal bun sa beneficiezi de PPI (Payment Protection Insurance). Asta in conditiile in care n-are niciun credit.
Probabil unul dintre motivele de mai sus i-au adus denumirea de M2N. Unde M-ul e de la numele ei real, foarte comun in Polonia (tara ei de bastina), N vine de la Neuroni iar 2 este numarul lor in cazul ei. Norocul parea uneori sa ii surada. Alteori, ii intorcea spatele. Doar ca gura lumii spune ca norocul si-l mai face si omul. Ia sa vedem.
A terminat o facultate. Lucky her!
N-a gasit job la terminarea ei. Ce nesansa!
Polonia intra in UE iar fata isi incearca norocul in Italia. Norocul ii surade.
Nu gaseste decat un job prost platit de dadaca in Italia. Ghinion!
Ajunge pe o insula si isi face un prieten care lucreaza in aviatie. Bravo ei!
Nu gaseste decat joburi temporare de femeie de serviciu. Asta e!
Se angajeaza stewardesa si e colega cu iubitul. Cata sansa!
Se cearta cu prietenul si trebuie sa se mute. Bad luck!
Un prieten ii gaseste sa stea gazda la un batranel pe gratis. Wow, ce fain!
Batranelului ii plac fetele si bautura. Nu e bine! Si mai ia o fata in gazda care face galagie si n-o lasa sa doarma cand e ea in tura de dimineata. Nasol!
Gura lumii spunea ca n-a gasit job in Polonia pentru ca era prea pretentioasa. La fel si in Italia. Sa vedem insa cum a rezolvat problema cu batranelul.
Good deal
Cei care ati mai fost pe blog in ultima vreme stiti deja ca vorbim despre o insula care-si nu primeste strainii cu bratele larg deschise. E si normal! Suprafata e limitata, in ocean nu mai poti construi si controlul populatiei e o prioritate majora pentru guvernanti. Daca nu esti cumva chirurg, pilot, capitan de nava (Basescu, te asteptam!) sau managing partner intr-o multinationala nu poti sta mai mult de 5 ani decat in niste conditii naspa. Prietenul fetei facea parte dintr-una din categoriile mentionate, asa ca M2N nu si-a pus problema rezidentei.
Prietenul a ramas insa un lord si a lasat-o sa stea pe licenta lui si dupa despartire. Numai ca M2N trebuia la randul ei sa gaseasca un proprietar care s-o ia in chirie stiind ca ea nu va sta tocmai legal. Dupa cum spuneam, prin intermediul altor prieteni, a gasit un batranel simpatic. Dealul? Excelent! Nu trebuia sa-i plateasca chirie, ci doar sa imparta facturile. Contributia ei era pe undeva la 100 (jumate din total facturi), in conditiile in care salariul i se apropia de 2.000. Bun asa!
Numai ca batranelului... am mai spus.. ii placeau fetele si petrecerile. Si cum personajul nostru nu prea-i oferea companie (n-o condamn, doar relatez), o bunaciune de 25 de ani a ocupat celalalt dormitor liber. Mai mult, in serile de vara piscina proprietarului de 62 de ani se umplea de fete imbracate sumar, toate continuand noaptea in jacuzzi. M2N nu vedea insa nici nebunia batranului, nici promiscuitatea fetelor, ea vedea altceva: jacuzzi ala consuma curent. Iar factura la electricitate crestea treptat.
Mai mult, cealalta fata din gazda nu era certata cu igiena si dupa indelungata distractie, facea si ea un dus inainte de culcare. Undeva pe la miezul noptii. Ei, cei 2 neuroni din mintea personajului principal nu prea pareau sa inteleaga asta. Mai ales ca ea lucra uneori in tura de dimineata. Ce credeti ca a facut? A vorbit cu proprietarul? Si-a rugat colega de casa sa faca un dus ceva mai devreme? Nu! S-a dus la robinetul principal si a taiat apa pentru toata casa in timp ce bunaciunea se sapunea de zor.
Ce si-a zis batranul?
Hm... e total salbatica, nu petrece deloc timp cu nimeni din casa. Treaca..Una..
Hm... le creaza un disconfort celorlati locatari? Doua...
Sa-i mai dau o sansa...
Bad deal
A primit un avertisment si M2N s-a mai calmat. Pana cand a venit din nou factura. Mai intai la curent. Apoi la apa. Si in cele din urma gazul. A adunat ea, a calculat, a analizat si apoi a explodat.
Cuuuum? 450 in total? 450 ???!!! Cand in primavara plateam 200? Nuuu! Eu nu mai platesc. Ce? De ce sa platesc eu pentru apa din piscina pe care o folosesc altii? De ce sa platesc eu gazul care sa incalzeasca apa din jacuzzi cand eu nu intru niciodata? De ce sa platesc electricitate cand eu stau cu lumina inchisa si vorbesc pe skype pana ma culc??? Nu, nu, nu! Eu nu accept sa platesc mai mult de 100! Daca vrea bine, daca nu asta e!
Sa reamintim ca suma asta se impartea acum la 3, casa avand un locatar in plus. Moment in care batranului nu i-a venit sa creada si a intrebat-o daca poate s-o ajuta cu bagajele. Sau cu caratul. Sau cu un taxi. Norocul i-a suras iar, M2N primind un preaviz generos. Preaviz in care si-a gasit atat un apartament (legal!), cat si un coleg de apartament. Tot polonez.
Dupa cum mai povesteam in alte articole, singura modalitate sa ramai pe insula in cazul ei (sau al meu peste 6 luni) era sa-si "cumpere" locul. Asa faceam eu in Moxa sau Agronomie cand eram student. In cazul de fata, statul ii vindea locul dar cu conditia inchirierii unui apartament de pe piata "deschisa". Aia in care chiria la un apartament e minim 2.500. M2N a gasit la 2.800, platind in final 1.400 pentru un singur dormitor micut. Plus jumate din facturi.
Mai mult, era o singura baie la care avea acces doar trecand prin dormitorul celuilalt locatar.
Nu-mi venea sa cred. Sa rad sau sa plang (de mila)? Tocmai daduse cu piciorul unui deal in care trebuia sa plateasca 150 de euro pe luna si din cand in cand sa fie trezita de o locatara care facea dus noaptea. Si in ce deal se bagase?
Intr-unul in care platea de 9-10 ori mai mult. Intr-unul in care trebuia sa se spele dimineata la bucatarie. Si sa astepte pana la serviciu ca sa faca pipi, caci colegul cu dormitorul de langa baie nu se trezise. Intr-un deal in care colegu' de apartament si-a primit familia de 4 persoane in vizita si cu care statea la taclale pana la 3 dimineata.
Good deal, M2N! Dar asta nu e tot. Pentru ca in postarea urmatoare vom vedea cum "are grija" de un job.
vineri, 31 octombrie 2014
Interviul: aroganta si prostie
Ma intrebam adesea daca cineva mai crede in intrebarile astea stupide de interviu gen "Unde te vezi peste 5 ani?". Daca mai sunt interviuri in care angajatorul isi trateaza candidatii de parca ar fi venit sa ingenuncheze pentru jobul ala scos la concurs ("De ce te-am lua noi pe tine?"). Daca testele alea de cultura generala sunt doar o legenda urbana.
Ii multumesc recruiterului Mihaita pentru ca mi-a dat sansa sa aflu raspunsul la intrebarile de mai sus. Raspunsul este acelasi pentru fiecare din cele 3 intrebari: DA! M-am convins de asta dupa un interviu telefonic cu un penis.
Am pornit relativ cu mari asteptari. Firma era clasata destul de sus in topul angajatorilor cu standarde inalte de angajare, in aceeasi liga cu Google si Facebook. Lectie pentru viitor: nu mai crede toate prostiile de pe asa-zisele situri profesionale! Cine stie ce sponsori au?
Incepem cu momentul Alo! ca vorba multa ... . Luati o cafea, va rog, ca e post lung.
Recita-mi CV-ul (ca eu nu stiu sa citesc)
Ca stie sa citeasca m-am prins ceva mai tarziu. Ca din prima lui chestie de dupa Alo crezusem ca invatatoarea lui n-a avut succes cu elevu' la proba de Citire. Cica sa-i prezint CV-ul. Se referea la acelasi CV pe care i-l trimisesem cu 6 zile in urma. Sa incep cu actualul job?
Nu, incepe cronologic!, ma indemna penisul cu o asemenea rigiditate incat am crezut ca-l reaud pe Voiculescu, profu de istorie din liceu in anul 2 iV. Facem o paranteza. La Voiculescu la ora trebuie sa relatezi toate evenimentele cronologic, ca de-aia era ora de istorie! Nu mergea cu flash-backuri si flash-forwarduri ca in Lost. Bun, inchidem paranteza.
Asa ca a trebuit sa incep din anul 1 dV in care am plecat eu din frumosul oras de la poalele Capelei si am plecat la Academia a carei bila n-a cazut in ciuda faptului ca am terminat facultatea. Dupa care a venit anul 5 dV cand m-am angajat si am muncit din greu si de bun ce-am fost am fost si promovat. De mai multe ori. Interlocutorul tacea si asculta. Si din cand in cand la telefon se audea zgomotul unui creion care aluneca pe hartie. Asta pana in anul 9 dV cand am ajuns la capitolul Insula iar penisul a strigat: Staaaaaai!
Legenda: iV = inainte de Voiculescu; dV = dupa Voiculescu
Legenda 2: Ma refer la Mihail, nu la Dan
Si pe Hitler cui il lasi?
Aici scrie ca ai lucrat la Hitler S.A. Bucuresti. De ce ai trecut direct la insula? Ce-ai facut la Hitler?
Cei care mi-au citit primul blog stiu ca ma refer la anul 2007, an in care Basescu a fost suspendat prima oara iar mitul ca munca n-a omorat pe nimeni s-a prabusit. Tot in 2007 am imigrat pe o insula dar pana s-o gasesc am naufragiat intr-o corporatie germanofila marcata de prezenta unui Hitler trimis sa ne disciplineze si a unei contabile contopiste care isi facea veacul acolo de prin 1977 (a intepenit-o cutremurul acolo). Naufragiul a durat 4 luni, dintre care aproape 3 am fost in preaviz, ca a durat mult pana am obtinut permisul de munca.
Ce rost avea sa mentionez experienta asta intr-un interviu care trebuia sa dureze 30 de minute? N-avea, asa ca ii explic (pe bune!) toata tarasenia. In 2007, primisem de fapt doua oferte: una de la Hitler si una din strainatate. Aveam de ales pe de o parte experienta internationala, intr-o tara in care certificarea profesionala ma considera profesionist calificat. Pe de alta parte, Hitler (fixistul de Project Manager, nu Adolf) era si el cunoscut pe plan international iar pozitia era manageriala.
L-am ales pe Hitler si cand am ajuns acolo... Oamenii aia pe care trebuie sa-i indrum credeau ca eu sunt de la Informatica (ca IT e un termen prea modern pentru ei)... Eu??!!!? Eu fiind ala ferm convins ca 1 MB are 1,000 kB. Am facut ochii cat cepele cand am aflat ca are 1,024 ! Hitler credea ca pot sa-l conving pe dasteptul de la IT sa faca ceva! Asa ca mi-am luat jucariile si am intrebat daca prima oferta mai e valabila. Era! Asa ca am ajuns pe insula.
Si odata ajuns, mi-am inceput aventurile cu Reactionarul, metodologul, Petrica si alte ciudatenii.
Despre care vorbeam, acum in termeni elogiosi, cu interlocutorul meu intervievator. N-ajung la Afacerea Promovarea ca interlocutorul se afirma din nou: Staaaaaai!
Pai Gigi?
Da' cand a venit Gigi in 2006, tu de ce n-ai ramas? Daca ati fost preluati de un investitor bogat, o multinationala, nu era mai bine sa fi ramas? Ca doar lucrai acum intr-o mare firma, nu erau mai multe oportunitati?
Of, of, of, aveam impresia ca vorbesc cu un retardat. De fapt chiar era. Pai in primul rand, avusese el oportunitatea sa ma intrebe asta acum 10 minute cand vorbisem despre jobul ala. Al doilea meu job din Romania. Dar probabil era ocupat sa-si ia notite iar acum incepuse sa le si citeasca.
In al doilea rand, nu-mi dau seama daca retinuse ceva sau nu din ce-i spusesem. Jobul ala a fost cel mai bun din viata mea. Banii erau putini, e adevarat. Dar la un moment dat, probabil in urma lipsei unor alternative, probabil in lipsa banilor, Regele din firma (mica dar frumoasa) m-a numit un fel de Dregator. Lumea trebuia sa asculte de mine, dar atentie: nu ma refer numai cei din "castel", ci si lumea exterioara care licita pentru pachetul de actiuni majoritare: executives de la mari investitori, parteneri de la mari firme de avocatura, seniori manageri de la firme de consultanta si contabilitate etc.
Asta dupa ce in urma cu 8 luni eram un biet junior la o multinationala! In cele din urma licitatia s-a terminat. Licitatorul Gigi a castigat, au venit noi sefi, s-au facut noi structuri, au mai aparut 3 sfinti care sa ma manance pana la Dumnezeul care-l inlocuia pe fostul Rege, iar expatul de Line Manager mi-a transmis cu mandrie ca voi primi 10% marire de salariu. Nu era rau, dar eram in 2006. CV-ul meu se triplase in ultima vreme cu diverse chestii, recruiterii ma vanau, oportunitati pe piata erau destule iar asteptarile mele salariale erau la o leafa cel putin dubla!
Si tu, mai penisule, ma intrebi de ce n-am ramas la Gigi?
Asa ca imi reiau povestirea cu primul job de pe insula, povestind de aventurile mele ca si Sefut. Aproape ca ajunsesem la faza in care am ajuns la actualul angajator cand aceeasi voce de la capatul telefonului emana un nou tril: Staaaaaai!
Promovari? La noi?
Cat de importanta e promovarea pentru tine? De data asta imi venea mie sa-i strig: Staaai asa, boule! Ce dracu' vrei sa zici? Tot el se si justifica. Pai stii, graieste penisul, am observat din relatarea ta ca ai pomenit cum ai fost promovat, si asta la mai multe joburi. Noi nu prea avem d-astea... Suntem o echipa mica...
Wow! Wow! Wow, cat de idiot ca angajator poti sa fii? Cat de idiot? Acum pe bune, tu chiar vrei sa angajezi pe cineva? Sau esti in pauza de masa si te vrei sa te relaxezi facand glume la telefon? Incepeam sa suspectez ca sunt in direct la Radio si imi face Buzdugan vreo farsa la Morning Zu. Doar ca era trecut ora 12, dimineata se terminase iar interviul parca nu se mai termina.
Nu mai stiu ce-am spus. Probabil vreun bullshit bine studiat dintr-o carte despre tehnici de interviu. Dar ce relevanta mai are? Deja mintea mea era la programul de week-end sau la urmatorul meci al Simonei Halep. Incepuse sa ma atraga un buton de pe telefon cu un receptor rosu pus in furca. Oare ce se intampla daca-l apas?
De ce sunt eu aici? De prost?
Eu cam asa as traduce de fapt urmatoarea lui intrebare. Nu c-ar fi originala, altminteri n-ar mai fi aparut in toate manualele de interviuri. Care intrebare de fapt este:
De ce vrei sa vii la noi?
Intrebare care vrea sa spuna: ok, arata-mi cat de puternic si destept sunt eu. Arata-mi cum ai invatat tu despre firma mea si pupa-ma in cur. Recita-mi ce stii tu despre firma si screme-te sa-mi arati cum te-ai potrivi tu in firma mea si mai ales in echipa pe care o CONDUC EU.
Pai, d-le Penis, poate ca vreau un job. Poate ca vreau bani. Poate faptul ca am trimis cv-ul inseamna ceva. Poate faptul ca tu postezi un job la care eu indeplinesc toate cerintele? Poate ca vreau sa te fraieresc ca stiu sa fac lucruri cand de fapt eu vreau doar sa-ti iau banii. Poate ca de-asta vreau eu sa vin la voi.
Am dat cu banul si am ales raspunsul ala cum ca firma lor e.... (stiti voi, bullshitul de pe website) iar eu sunt .... (alte bullshituri, ca daca as fi fost intr-adevar asa nu mai eram in interviul ala). Si ca ei imi ofera oportunitatea sa fac lucruri complexe de care eu sunt capabil. La care ce-mi zice mie penisul?
Pai noi n-avem nimic complex. Sunt produse destepte intr-adevar dar sunt toate pe Bursa, ne uitam pe Bloomberg si le evaluam.
Pai bine mai. pielea penisului, de ce m-ar deranja pe mine daca stau degeaba si primesc cafele, fructe si chiar mancare pe gratis? Da' daca tot e asa de simplu, lamureste-ma si pe mine o chestie. Daca e asa simplu, de ce platiti un salariu asa mare si de ce vreti un om cu atatia ani post-calificare? Nu de alta, dar la fostul job eram proaspat calificat, aveam un salar cam mic si-mi prindeam urechile cu toate chichitele tehnice. Next!
De ce te-as lua eu pe tine?
Sau, ca sa-l citez, Cu toti candidatii astia talentati, de ce crezi ca esti cel mai bun candidat? Intrebare antica prin care se etala din nou mitul imensitatii angajatorului atoateputernic si neinsemnatatii furnicii de candidat. De parca era treaba candidatului sa stie ce gandeste penisul din fata lui, sau cum sunt ceilalti candidati. Sau cum s-ar potrivi candidatul intr-o echipa sau intr-un sistem despre care nu stie absolut nimic.
Nu cumva asta e rolul tau, mai penisule? Nu tu esti ala care trebuie sa aleaga? Tot pe mine ma intrebi? Dovedeste tu ca e unu mai bun ca mine! Sau zi-mi macar ce trebuie sa aiba candidatul ideal si eu n-am.
Sau spune-mi cum vrei tu sa fie persona angajata ca sa se incadreze in colectiv? Sa fie tacut sau galagios? Supus sau independent? Deschis sau incuiat? Prost sau destept?
Probabil prost ca daca ar fi desptept ar fi singurul din echipa. Si pentru ca tot vroia sa-mi testeze desteptaciunea, s-a gandit sa termine intrebarile tehnice si sa-si testeze din nou talentul de profesor. Ca prof de istorie a esuat sau cel putin nu l-a egalat pe Voiculescu, asa ca s-a gandit el sa-l bata pe Drugan. Pentru cei care nu sunt din Ramnic, tocmai l-am mentionat pe directorul din Lahovari, profesor de matematica.
Despre radicali, fractii si geometrie aplicata
Cat face radical din 10.000?
Wow! Dar stiu ca nu se incurca. Nu incepe asa cu radical din 4 sau din 9. Sau macar din 16. Direct la zece mii. De parca as folosi vreodata radicali in meseria mea. Multumit ca am bifat raspunsul corect, a trecut la intrebarea urmatoare. Intrebare la care era sa-mi cada telecomanda din mana tocmai in timp ce comutam de pe Sky Sports 1 pe Sky Sports HQ.
Cat face 5 1/4 - 1 3/8?
N-am editor d-ala smecher de matematician ca nu lucrez la firma aia a lui de jmecheri dar ati inteles intrebarea. Cat face cinci si o patrime minus unu si trei optimi? Face fix 3,875. Raspuns pe care i l-am si dat printre accese de tuse fortata. Fortata ca sa nu ma tavalesc pe jos de ras. Va dati seama cat l-am incurcat, ca el avea acolo notat asa frumos raspunsul trei si sapte optimi si nu stia neam sa faca conversia intre fractional si decimal.
Voi va dati seama cat de distrus este Tutankamon asta ca nu mai poate sa-si calculeze banii in farthing? Farthing, ba, nu farting! Nu va mai ganditi la prostii. Greeeeeu sa nu izbucnesc in ras. Si daca s-ar fi terminat intrebarile tot ar fi fost ceva. Daaar:
Ai un gard si doi zugravi: Mr Slow si Mr Fast. Mr Slow ti-l face in doua ore, Mr. Fast doar intr-una. Ii contractezi pe-amadoi. In cat timp iti fac astia gardu'? Doamne, Doamne! Din moment ce zugravii astia sunt platiti pe ora, de ce ai plati DOI zugravi timp de 40 de minute? Ca asta e raspunsul: 40 de minute. Ai prea multi bani incat iti permiti sa nu-l platesti DOAR pe Mr. Fast timp de o ora? Ce inseamna 20 de minute mai putin?
Gaina de pe tort
Si pentru ca o vorba din strabuni spune sa patrezi ce-i mai bun pentru sfarsit, penisul s-a gandit ca e pregatit pentru provocarea finala. Ce Voiculescu, ce Drugan? Nu mai bine sa incerce sa fie ... Dusceag? Cei initiati stiu cat de dificila este aceasta incercare. Omul asta era logician, psiholog, economist si filosof in acelasi timp. Si client fidel al tuturor barurilor din oras.
Personajul nostru (penisul, nu Dusceag) nu parea deloc economist. O dovedise in interviu. De filosofie si psihologie nu auzise, asa ca nu-si putea incerca norocul decat la categoria logica. Asa ca isi facu el curaj (probabil consumase ceva la cat de incoerent se prezenta) si grai:
Daca o juma de gaina face juma de ou in juma de zi, in cate zile fac noua gaini noua oua?
Asta nu se mai putea numi cireasa de pe tort, era de-a dreptul ... gaina de pe tort.
Intrebari dac-aveti
Trecusera 45 de minute si mi-am dat seama ca totul o sa se termine in curand in momentul in care m-a intrebat daca am intrebari. Dupa un asemenea fiasco ce intrebari puteam sa-i mai pun?
Acum daca tot m-a luat cu gainile... La cat de prafuite au fost intrebarile, as fi putut sa raman in domeniul galinaceelor si sa-i adresez o intrebare la fel de clasica: Ce a fost mai intai? oul sau gaina?
Numai ca omul lucrand la o firma sofisticata, as fi modificat intrebarea asa: Ce ti-au daruit ursitoarele mai intai? Aroganta sau prostia? Si pentru ca la un asa interviu, exista un singur raspuns corect, acesta este prostia. De ce? Prost l-a facut ma-sa, aroganta s-a format pe urma.
Ii multumesc recruiterului Mihaita pentru ca mi-a dat sansa sa aflu raspunsul la intrebarile de mai sus. Raspunsul este acelasi pentru fiecare din cele 3 intrebari: DA! M-am convins de asta dupa un interviu telefonic cu un penis.
Am pornit relativ cu mari asteptari. Firma era clasata destul de sus in topul angajatorilor cu standarde inalte de angajare, in aceeasi liga cu Google si Facebook. Lectie pentru viitor: nu mai crede toate prostiile de pe asa-zisele situri profesionale! Cine stie ce sponsori au?
Incepem cu momentul Alo! ca vorba multa ... . Luati o cafea, va rog, ca e post lung.
Recita-mi CV-ul (ca eu nu stiu sa citesc)
Ca stie sa citeasca m-am prins ceva mai tarziu. Ca din prima lui chestie de dupa Alo crezusem ca invatatoarea lui n-a avut succes cu elevu' la proba de Citire. Cica sa-i prezint CV-ul. Se referea la acelasi CV pe care i-l trimisesem cu 6 zile in urma. Sa incep cu actualul job?
Nu, incepe cronologic!, ma indemna penisul cu o asemenea rigiditate incat am crezut ca-l reaud pe Voiculescu, profu de istorie din liceu in anul 2 iV. Facem o paranteza. La Voiculescu la ora trebuie sa relatezi toate evenimentele cronologic, ca de-aia era ora de istorie! Nu mergea cu flash-backuri si flash-forwarduri ca in Lost. Bun, inchidem paranteza.
Asa ca a trebuit sa incep din anul 1 dV in care am plecat eu din frumosul oras de la poalele Capelei si am plecat la Academia a carei bila n-a cazut in ciuda faptului ca am terminat facultatea. Dupa care a venit anul 5 dV cand m-am angajat si am muncit din greu si de bun ce-am fost am fost si promovat. De mai multe ori. Interlocutorul tacea si asculta. Si din cand in cand la telefon se audea zgomotul unui creion care aluneca pe hartie. Asta pana in anul 9 dV cand am ajuns la capitolul Insula iar penisul a strigat: Staaaaaai!
Legenda: iV = inainte de Voiculescu; dV = dupa Voiculescu
Legenda 2: Ma refer la Mihail, nu la Dan
Si pe Hitler cui il lasi?
Aici scrie ca ai lucrat la Hitler S.A. Bucuresti. De ce ai trecut direct la insula? Ce-ai facut la Hitler?
Cei care mi-au citit primul blog stiu ca ma refer la anul 2007, an in care Basescu a fost suspendat prima oara iar mitul ca munca n-a omorat pe nimeni s-a prabusit. Tot in 2007 am imigrat pe o insula dar pana s-o gasesc am naufragiat intr-o corporatie germanofila marcata de prezenta unui Hitler trimis sa ne disciplineze si a unei contabile contopiste care isi facea veacul acolo de prin 1977 (a intepenit-o cutremurul acolo). Naufragiul a durat 4 luni, dintre care aproape 3 am fost in preaviz, ca a durat mult pana am obtinut permisul de munca.
Ce rost avea sa mentionez experienta asta intr-un interviu care trebuia sa dureze 30 de minute? N-avea, asa ca ii explic (pe bune!) toata tarasenia. In 2007, primisem de fapt doua oferte: una de la Hitler si una din strainatate. Aveam de ales pe de o parte experienta internationala, intr-o tara in care certificarea profesionala ma considera profesionist calificat. Pe de alta parte, Hitler (fixistul de Project Manager, nu Adolf) era si el cunoscut pe plan international iar pozitia era manageriala.
L-am ales pe Hitler si cand am ajuns acolo... Oamenii aia pe care trebuie sa-i indrum credeau ca eu sunt de la Informatica (ca IT e un termen prea modern pentru ei)... Eu??!!!? Eu fiind ala ferm convins ca 1 MB are 1,000 kB. Am facut ochii cat cepele cand am aflat ca are 1,024 ! Hitler credea ca pot sa-l conving pe dasteptul de la IT sa faca ceva! Asa ca mi-am luat jucariile si am intrebat daca prima oferta mai e valabila. Era! Asa ca am ajuns pe insula.
Si odata ajuns, mi-am inceput aventurile cu Reactionarul, metodologul, Petrica si alte ciudatenii.
Despre care vorbeam, acum in termeni elogiosi, cu interlocutorul meu intervievator. N-ajung la Afacerea Promovarea ca interlocutorul se afirma din nou: Staaaaaai!
Pai Gigi?
Da' cand a venit Gigi in 2006, tu de ce n-ai ramas? Daca ati fost preluati de un investitor bogat, o multinationala, nu era mai bine sa fi ramas? Ca doar lucrai acum intr-o mare firma, nu erau mai multe oportunitati?
Of, of, of, aveam impresia ca vorbesc cu un retardat. De fapt chiar era. Pai in primul rand, avusese el oportunitatea sa ma intrebe asta acum 10 minute cand vorbisem despre jobul ala. Al doilea meu job din Romania. Dar probabil era ocupat sa-si ia notite iar acum incepuse sa le si citeasca.
In al doilea rand, nu-mi dau seama daca retinuse ceva sau nu din ce-i spusesem. Jobul ala a fost cel mai bun din viata mea. Banii erau putini, e adevarat. Dar la un moment dat, probabil in urma lipsei unor alternative, probabil in lipsa banilor, Regele din firma (mica dar frumoasa) m-a numit un fel de Dregator. Lumea trebuia sa asculte de mine, dar atentie: nu ma refer numai cei din "castel", ci si lumea exterioara care licita pentru pachetul de actiuni majoritare: executives de la mari investitori, parteneri de la mari firme de avocatura, seniori manageri de la firme de consultanta si contabilitate etc.
Asta dupa ce in urma cu 8 luni eram un biet junior la o multinationala! In cele din urma licitatia s-a terminat. Licitatorul Gigi a castigat, au venit noi sefi, s-au facut noi structuri, au mai aparut 3 sfinti care sa ma manance pana la Dumnezeul care-l inlocuia pe fostul Rege, iar expatul de Line Manager mi-a transmis cu mandrie ca voi primi 10% marire de salariu. Nu era rau, dar eram in 2006. CV-ul meu se triplase in ultima vreme cu diverse chestii, recruiterii ma vanau, oportunitati pe piata erau destule iar asteptarile mele salariale erau la o leafa cel putin dubla!
Si tu, mai penisule, ma intrebi de ce n-am ramas la Gigi?
Asa ca imi reiau povestirea cu primul job de pe insula, povestind de aventurile mele ca si Sefut. Aproape ca ajunsesem la faza in care am ajuns la actualul angajator cand aceeasi voce de la capatul telefonului emana un nou tril: Staaaaaai!
Promovari? La noi?
Cat de importanta e promovarea pentru tine? De data asta imi venea mie sa-i strig: Staaai asa, boule! Ce dracu' vrei sa zici? Tot el se si justifica. Pai stii, graieste penisul, am observat din relatarea ta ca ai pomenit cum ai fost promovat, si asta la mai multe joburi. Noi nu prea avem d-astea... Suntem o echipa mica...
Wow! Wow! Wow, cat de idiot ca angajator poti sa fii? Cat de idiot? Acum pe bune, tu chiar vrei sa angajezi pe cineva? Sau esti in pauza de masa si te vrei sa te relaxezi facand glume la telefon? Incepeam sa suspectez ca sunt in direct la Radio si imi face Buzdugan vreo farsa la Morning Zu. Doar ca era trecut ora 12, dimineata se terminase iar interviul parca nu se mai termina.
Nu mai stiu ce-am spus. Probabil vreun bullshit bine studiat dintr-o carte despre tehnici de interviu. Dar ce relevanta mai are? Deja mintea mea era la programul de week-end sau la urmatorul meci al Simonei Halep. Incepuse sa ma atraga un buton de pe telefon cu un receptor rosu pus in furca. Oare ce se intampla daca-l apas?
De ce sunt eu aici? De prost?
Eu cam asa as traduce de fapt urmatoarea lui intrebare. Nu c-ar fi originala, altminteri n-ar mai fi aparut in toate manualele de interviuri. Care intrebare de fapt este:
De ce vrei sa vii la noi?
Intrebare care vrea sa spuna: ok, arata-mi cat de puternic si destept sunt eu. Arata-mi cum ai invatat tu despre firma mea si pupa-ma in cur. Recita-mi ce stii tu despre firma si screme-te sa-mi arati cum te-ai potrivi tu in firma mea si mai ales in echipa pe care o CONDUC EU.
Pai, d-le Penis, poate ca vreau un job. Poate ca vreau bani. Poate faptul ca am trimis cv-ul inseamna ceva. Poate faptul ca tu postezi un job la care eu indeplinesc toate cerintele? Poate ca vreau sa te fraieresc ca stiu sa fac lucruri cand de fapt eu vreau doar sa-ti iau banii. Poate ca de-asta vreau eu sa vin la voi.
Am dat cu banul si am ales raspunsul ala cum ca firma lor e.... (stiti voi, bullshitul de pe website) iar eu sunt .... (alte bullshituri, ca daca as fi fost intr-adevar asa nu mai eram in interviul ala). Si ca ei imi ofera oportunitatea sa fac lucruri complexe de care eu sunt capabil. La care ce-mi zice mie penisul?
Pai noi n-avem nimic complex. Sunt produse destepte intr-adevar dar sunt toate pe Bursa, ne uitam pe Bloomberg si le evaluam.
Pai bine mai. pielea penisului, de ce m-ar deranja pe mine daca stau degeaba si primesc cafele, fructe si chiar mancare pe gratis? Da' daca tot e asa de simplu, lamureste-ma si pe mine o chestie. Daca e asa simplu, de ce platiti un salariu asa mare si de ce vreti un om cu atatia ani post-calificare? Nu de alta, dar la fostul job eram proaspat calificat, aveam un salar cam mic si-mi prindeam urechile cu toate chichitele tehnice. Next!
De ce te-as lua eu pe tine?
Sau, ca sa-l citez, Cu toti candidatii astia talentati, de ce crezi ca esti cel mai bun candidat? Intrebare antica prin care se etala din nou mitul imensitatii angajatorului atoateputernic si neinsemnatatii furnicii de candidat. De parca era treaba candidatului sa stie ce gandeste penisul din fata lui, sau cum sunt ceilalti candidati. Sau cum s-ar potrivi candidatul intr-o echipa sau intr-un sistem despre care nu stie absolut nimic.
Nu cumva asta e rolul tau, mai penisule? Nu tu esti ala care trebuie sa aleaga? Tot pe mine ma intrebi? Dovedeste tu ca e unu mai bun ca mine! Sau zi-mi macar ce trebuie sa aiba candidatul ideal si eu n-am.
Sau spune-mi cum vrei tu sa fie persona angajata ca sa se incadreze in colectiv? Sa fie tacut sau galagios? Supus sau independent? Deschis sau incuiat? Prost sau destept?
Probabil prost ca daca ar fi desptept ar fi singurul din echipa. Si pentru ca tot vroia sa-mi testeze desteptaciunea, s-a gandit sa termine intrebarile tehnice si sa-si testeze din nou talentul de profesor. Ca prof de istorie a esuat sau cel putin nu l-a egalat pe Voiculescu, asa ca s-a gandit el sa-l bata pe Drugan. Pentru cei care nu sunt din Ramnic, tocmai l-am mentionat pe directorul din Lahovari, profesor de matematica.
Despre radicali, fractii si geometrie aplicata
Cat face radical din 10.000?
Wow! Dar stiu ca nu se incurca. Nu incepe asa cu radical din 4 sau din 9. Sau macar din 16. Direct la zece mii. De parca as folosi vreodata radicali in meseria mea. Multumit ca am bifat raspunsul corect, a trecut la intrebarea urmatoare. Intrebare la care era sa-mi cada telecomanda din mana tocmai in timp ce comutam de pe Sky Sports 1 pe Sky Sports HQ.
Cat face 5 1/4 - 1 3/8?
N-am editor d-ala smecher de matematician ca nu lucrez la firma aia a lui de jmecheri dar ati inteles intrebarea. Cat face cinci si o patrime minus unu si trei optimi? Face fix 3,875. Raspuns pe care i l-am si dat printre accese de tuse fortata. Fortata ca sa nu ma tavalesc pe jos de ras. Va dati seama cat l-am incurcat, ca el avea acolo notat asa frumos raspunsul trei si sapte optimi si nu stia neam sa faca conversia intre fractional si decimal.
Voi va dati seama cat de distrus este Tutankamon asta ca nu mai poate sa-si calculeze banii in farthing? Farthing, ba, nu farting! Nu va mai ganditi la prostii. Greeeeeu sa nu izbucnesc in ras. Si daca s-ar fi terminat intrebarile tot ar fi fost ceva. Daaar:
Ai un gard si doi zugravi: Mr Slow si Mr Fast. Mr Slow ti-l face in doua ore, Mr. Fast doar intr-una. Ii contractezi pe-amadoi. In cat timp iti fac astia gardu'? Doamne, Doamne! Din moment ce zugravii astia sunt platiti pe ora, de ce ai plati DOI zugravi timp de 40 de minute? Ca asta e raspunsul: 40 de minute. Ai prea multi bani incat iti permiti sa nu-l platesti DOAR pe Mr. Fast timp de o ora? Ce inseamna 20 de minute mai putin?
Gaina de pe tort
Si pentru ca o vorba din strabuni spune sa patrezi ce-i mai bun pentru sfarsit, penisul s-a gandit ca e pregatit pentru provocarea finala. Ce Voiculescu, ce Drugan? Nu mai bine sa incerce sa fie ... Dusceag? Cei initiati stiu cat de dificila este aceasta incercare. Omul asta era logician, psiholog, economist si filosof in acelasi timp. Si client fidel al tuturor barurilor din oras.
Personajul nostru (penisul, nu Dusceag) nu parea deloc economist. O dovedise in interviu. De filosofie si psihologie nu auzise, asa ca nu-si putea incerca norocul decat la categoria logica. Asa ca isi facu el curaj (probabil consumase ceva la cat de incoerent se prezenta) si grai:
Daca o juma de gaina face juma de ou in juma de zi, in cate zile fac noua gaini noua oua?
Asta nu se mai putea numi cireasa de pe tort, era de-a dreptul ... gaina de pe tort.
Intrebari dac-aveti
Trecusera 45 de minute si mi-am dat seama ca totul o sa se termine in curand in momentul in care m-a intrebat daca am intrebari. Dupa un asemenea fiasco ce intrebari puteam sa-i mai pun?
Acum daca tot m-a luat cu gainile... La cat de prafuite au fost intrebarile, as fi putut sa raman in domeniul galinaceelor si sa-i adresez o intrebare la fel de clasica: Ce a fost mai intai? oul sau gaina?
Numai ca omul lucrand la o firma sofisticata, as fi modificat intrebarea asa: Ce ti-au daruit ursitoarele mai intai? Aroganta sau prostia? Si pentru ca la un asa interviu, exista un singur raspuns corect, acesta este prostia. De ce? Prost l-a facut ma-sa, aroganta s-a format pe urma.
marți, 7 octombrie 2014
Manage the managers
Era o data un banc cu purtatorul de griji. E lung, dar incerc sa-l prescurtez:
Revenind la oile noastre corporatiste, sa luam oaia numita manager. Dupa cum ii spune si numele, managerul manageriaza. Ca si purtatorul de griji, are grija sa managerieze procesele dintr-o firma, sistemele, controalele, oamenii, resursele, clientii, bugetele si ce-o mai manageria el pe-acolo. Dar un lucru credeam eu ca se intelege de la sine. In primul si in primul rand (asistat uneori si de un manager's assistant aka secretara), managerul trebuie sa se managerieze / organizeze pe sine.
Raiul tipicarilor
Ultimele cautari de job mi-au adus insa in fata o noua realitate intalnita la un numar din ce in ce mai mare de companii. De altfel, unii prieteni s-au aratat mirati de faptul ca nu stiam deja, ca la ei in firma asa a fost de cand lumea. Pur si simplu, aveam in fata cateva job descriptions in care scria negru pe alb: Manage the managers!
M-am frecat la ochi, m-am intalnit la o bere cu aia care erau obisnuiti cu asa ceva si am inteles. In firmele alea se practica pe fata ceea ce, in fosta mea corporatie, faceau pe ascuns cativa pakistanezi dar si infectul ala de Tipicar. Cand zic Tipicar, ma refer la curul ala de om care mi-a negat promovarea in 2009, nu la actualul meu sef care este Tipicar - Tocilar si intra la alte categorii. Ei bine, pe principiul Da' muietii's posmagii?, tipicarii astia de manageri se asteapta sa fie manageruiti de catre ... sobordonati! Si cand zic subordonati nu ma refer la secretara.
Ca sa intelegeti ce se intampla pe-acolo, e indeajuns sa mai cititi odata articolul despre Tipicar (daca o merge ablogul). Si asta in conditiile in care Tipicarul nostru facea doar un abuz, nu ca ar fi fost cultura firmei ca managerii sa fie... manageruiti de catre non-manageri !! Dar intr-o corporatie in care lucrul asta e asumat?
Si totusi... cum vine asta?
Ce trebuie sa faca cei care manageruiesc pe manageri stim ca scrie in fisa postului. Trebuie sa intre in calendarul managerilor, sa vada ce intalniri au, sa le puna reviziile in calendar, sa le aranjeze intalniri cu clientii, sa le paseze dosare etc. Tot ei trebuie sa rezerve hoteluri, avioane, sa coordoneze mai multe echipe in acelasi timp, sa faca noaptea OMF-uri si IFRS-uri, sa fie in mai multe locuri in acelasi timp, eventual in mai multe timpuri in acelasi loc...
Dar acestea fiind zise, ce naiba mai fac managerii? Urmand exemplul Tipicarului, o sa stea picior peste picior pe scaunul ergonomic in fata monitoarelor inaltate regulamentar cu un suport si o sa verifice calendarul. din Outlook. Or sa vada acolo ca au de revizuit un report pe care ei insisi trebuie sa-l prezinte vreunui client si.. ce-o sa faca? Se-apuca sa citeasca si sa puna intrebari listate intr-un email (asta in cazurile fericite) sau pe-o coala A5. Paseaza foaia de hartie inapoi celui care munceste si trece la urmatorul eveniment din calendar.
Cu alte cuvinte, tot ce are de facut e sa i-o traga la greu aluia care munceste. Iar ca protectie foloseste... metoda calendarului, ca el nu poate sa traiasca fara calendar. Si ca ironia sa fie completa, il pune tot pe sclavete sa-i calculeze calendarul!
Verdict
Ma intrebati daca am aplicat la vreunul dintre joburile astea sa-i managerez pe manageri? Nu. N-are rost sa ma pun la mintea lor, pe urma ii supar pe domnii recruiteri care m-au trimis acolo si nu ma mai trimit nicaieri. Altminteri, m-as fi dus numai si numai sa ii intreb o chestie. Nu de-alta, dar mi se parea ca mai trecusem prin asta in viata.
Oamenii astia nu stiu sa faca decat sa citeasca, sa verifice adevarul celor scrise in lucrare si sa dea feedback. Hmmm, parca acum 20 de ani am mai avut niste "manageri" de-astia la Colegiul National Alexandru Lahovary, dar si la Scoala Nr. 2. Diferenta era ca aia te mai si invatau ceva. Si ca sa duc analogia pana la capat, le-as fi zis cum i-am grait "managerului" Voiculescu (nu Dan, ci Mihail) in '96: "Am o intrebare. Pot sa v-o pun?"
Intrebare: O, tu, managerule, care vrei sa fii manageriat! Imi zici si mie cum te deosebesti de un profesoras de provincie?
- Ce mai faci? Eu bine. Nu mai am nicio grija.
- Cum asa?
- Mi-am angajat un purtator de griji. Se ocupa de copii, deci nu mai am grija lor, de serviciu, sa nu mai am nici acolo griji, de mancare sa nu ma mai preocupe ce gatesc, de gradina, de masina de toate.
- Formidabil, dom'le. Si de unde ai bani sa-l platesti?
- Haha! Pai asta e prima lui grija! Sa faca rost de bani si sa-si plateasca salariul!
Revenind la oile noastre corporatiste, sa luam oaia numita manager. Dupa cum ii spune si numele, managerul manageriaza. Ca si purtatorul de griji, are grija sa managerieze procesele dintr-o firma, sistemele, controalele, oamenii, resursele, clientii, bugetele si ce-o mai manageria el pe-acolo. Dar un lucru credeam eu ca se intelege de la sine. In primul si in primul rand (asistat uneori si de un manager's assistant aka secretara), managerul trebuie sa se managerieze / organizeze pe sine.
Raiul tipicarilor
Ultimele cautari de job mi-au adus insa in fata o noua realitate intalnita la un numar din ce in ce mai mare de companii. De altfel, unii prieteni s-au aratat mirati de faptul ca nu stiam deja, ca la ei in firma asa a fost de cand lumea. Pur si simplu, aveam in fata cateva job descriptions in care scria negru pe alb: Manage the managers!
M-am frecat la ochi, m-am intalnit la o bere cu aia care erau obisnuiti cu asa ceva si am inteles. In firmele alea se practica pe fata ceea ce, in fosta mea corporatie, faceau pe ascuns cativa pakistanezi dar si infectul ala de Tipicar. Cand zic Tipicar, ma refer la curul ala de om care mi-a negat promovarea in 2009, nu la actualul meu sef care este Tipicar - Tocilar si intra la alte categorii. Ei bine, pe principiul Da' muietii's posmagii?, tipicarii astia de manageri se asteapta sa fie manageruiti de catre ... sobordonati! Si cand zic subordonati nu ma refer la secretara.
Ca sa intelegeti ce se intampla pe-acolo, e indeajuns sa mai cititi odata articolul despre Tipicar (daca o merge ablogul). Si asta in conditiile in care Tipicarul nostru facea doar un abuz, nu ca ar fi fost cultura firmei ca managerii sa fie... manageruiti de catre non-manageri !! Dar intr-o corporatie in care lucrul asta e asumat?
Si totusi... cum vine asta?
Ce trebuie sa faca cei care manageruiesc pe manageri stim ca scrie in fisa postului. Trebuie sa intre in calendarul managerilor, sa vada ce intalniri au, sa le puna reviziile in calendar, sa le aranjeze intalniri cu clientii, sa le paseze dosare etc. Tot ei trebuie sa rezerve hoteluri, avioane, sa coordoneze mai multe echipe in acelasi timp, sa faca noaptea OMF-uri si IFRS-uri, sa fie in mai multe locuri in acelasi timp, eventual in mai multe timpuri in acelasi loc...
Dar acestea fiind zise, ce naiba mai fac managerii? Urmand exemplul Tipicarului, o sa stea picior peste picior pe scaunul ergonomic in fata monitoarelor inaltate regulamentar cu un suport si o sa verifice calendarul. din Outlook. Or sa vada acolo ca au de revizuit un report pe care ei insisi trebuie sa-l prezinte vreunui client si.. ce-o sa faca? Se-apuca sa citeasca si sa puna intrebari listate intr-un email (asta in cazurile fericite) sau pe-o coala A5. Paseaza foaia de hartie inapoi celui care munceste si trece la urmatorul eveniment din calendar.
Cu alte cuvinte, tot ce are de facut e sa i-o traga la greu aluia care munceste. Iar ca protectie foloseste... metoda calendarului, ca el nu poate sa traiasca fara calendar. Si ca ironia sa fie completa, il pune tot pe sclavete sa-i calculeze calendarul!
Verdict
Ma intrebati daca am aplicat la vreunul dintre joburile astea sa-i managerez pe manageri? Nu. N-are rost sa ma pun la mintea lor, pe urma ii supar pe domnii recruiteri care m-au trimis acolo si nu ma mai trimit nicaieri. Altminteri, m-as fi dus numai si numai sa ii intreb o chestie. Nu de-alta, dar mi se parea ca mai trecusem prin asta in viata.
Oamenii astia nu stiu sa faca decat sa citeasca, sa verifice adevarul celor scrise in lucrare si sa dea feedback. Hmmm, parca acum 20 de ani am mai avut niste "manageri" de-astia la Colegiul National Alexandru Lahovary, dar si la Scoala Nr. 2. Diferenta era ca aia te mai si invatau ceva. Si ca sa duc analogia pana la capat, le-as fi zis cum i-am grait "managerului" Voiculescu (nu Dan, ci Mihail) in '96: "Am o intrebare. Pot sa v-o pun?"
Intrebare: O, tu, managerule, care vrei sa fii manageriat! Imi zici si mie cum te deosebesti de un profesoras de provincie?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)