Competente tehnice vs competente interpersonale

Nu-mi place sa compar generatii, nici jurisdictii, nici culturi organizationale. Cu toate astea, e greu sa ma abtin. E greu al naibii cand ai un sef care dupa 8 ani de bibilit un anume instrument, un anume produs, un anume contract iti spune:

Cum? Instrumentul/ produsul/ contractul asta e reglementat de standardul 413xy/19341 ? Habar n-aveam! Ma surprinde. Eu credeam ca standardul asta reglementeaza doar celelalte instrumente!

Pe vremea si in tara mea - competente tehnice

Sa ne intoarcem cu 11 ani in urma, poate ma calmez. "Pe vremea mea" si in tara mea, corporatiile nu angajau absolventi de liceu (ca aici si acum), nici absolventi ai altor facultati decat cea de profil. Majoritatea actualilor mei colegi  s-au angajat  fie la 17-18 ani imediat dupa liceul lor de 3 ani, fie dupa ce-au absolvit facultati gen geologie, inginerie aviatica, limbi straine si altele care n-au nicio treaba cu meseria actuala. In schimb, totalitatea colegilor mei de acum 11 ani au terminat magna-cum-laudae atat facultatea cat si un master relevant pentru activitatea firmei. Asta a fost o conditie eliminatorie pentru ca cv-ul sa nu ajunga la cos inainte de a fi citit pana la capat.

Credeti ca cei selectati au fost angajati dupa doua interviuri de teste psihometrice si intrebari de genul "cum te vezi tu peste 5 ani?" Nu. Aproximativ 500 de oameni care au indeplinit conditia de mai sus au fost chemati pentru un test scris. Testul a fost compus din trei examene, cu o dificultate mult mai mare fata de cele din sesiunea ASE-ista. Cele trei examene erau engleza (limba oficiala a corporatiei), o disciplina tehnica(care depinde in functie de departament) plus un examen de cultura generala corporatista (cine sunt principalii jucatori pe piata respectiva, cifra de afaceri, cote de piata etc). De-abia cei care luau cel putin 60-70% (nu-mi mai aduc aminte perfect procentajul exact) erau chemati mai departe la primele doua interviuri.

Interviurile ca interviurile, am multe rezerve cu privire la relevanta si corectitudinea multor intrebari, deci nu voi insista prea mult. Trebuie insa spus ca cele trei probe de mai sus erau examinate intr-un fel si oral la aceste doua interviuri. Erau perioade in care interviul se derula in engleza, erau intrebari tehnice, erau intrebari de cultura corporatista.

Lucrurile nu se terminau insa aici. 40-50 de oameni erau chemati timp de o saptamana (adica 40 de ore) la proba practica. Zile in care li se dadeau studii de caz, erau impartiti in echipe si interactionau des cu angajatii seniori si manageri ai firmei pentru aceleasi studii de caz. Astfel, fiecare avea ceva de castigat:
- managementul se asigura ca lucreaza cu oameni cu care vor sa lucreze si ca oamenii aia pot sa munceasca inca din prima luna cu training minim
- aplicantii vedeau si ei cu cine ar lucra, si puteau decide in cunostinta de cauza daca vor sau nu sa lucreze in mediul ala.

In cele din urma, erau selectati aproximativ 15 recruti care erau trimisi din nou la un training de o saptamana in care li se explicau mai pe larg notiuni specifice firmei. Cel mai valoros training era fireste, training on the job. Cert este ca dupa vreo 5-6 luni in firma aia, un junior putea sa faca urmatoarele lucruri:
- sa faca un job (de marime medie, nu mica) de unul singur fara niciun ajutor de la personalul mai experimentat
- sa comunice direct cu managing partnerul de pe Europa Centrala si sa-i prezinte un raport
- sa atace aspecte tehnice complexe si foarte complexe ale celor mai dificile proiecte din toata firma
- poate cel mai important, era capabil sa justifice de ce e bine asa si nu altfel. Si putea sa faca asta cu numarul si paragraful legii / standardului, ala emis de autoritatile de reglementare, fara sa se incurce si fara sa apeleze la computer sau vreo cartulie.


Pe vremea si in tara mea - competente inter-personale

Inainte de a trece la vremurile actuale, sa ne uitam putin si la competentele inter-personale de pe vremea mea. Luam doua exemple, ca nu e mult de spus.

Una dintre chestiile care ma enervau la culme acum 10 ani era inabilitatea de a-ti lua concediu mai lung (1-2 saptamani) fara o serie de rugaminti si impotriviri. La un moment dat, unul dintre colegi, junior, depune cerere de concediu pentru ... 4 saptamani! Normal ca se gaseste seful departamentului, un expat de prin uk, sa-i dea un email ca de ce are nevoie de atata timp. La care colegul, ii da un email in secunda 2, care incepe cu "pentru ca..". Fara background, fara nimic! "Pentru ca am muncit din greu in busy season si am nevoie de o luna sa ma refac!". A primit concediul? Da, fara intrebari aditionale.

Un al doilea exemplu e un client mai din topor. Aveam sa aflu, ca la randul lui, omul fusese in postura mea, adica lucrand cu clienti. Cum ajunsese acolo? Pur si simplu il facuse tampit in fata pe un reprezentant al clientului. "Idiotul" i-a multumit si i-a propus un rol. In scurt timp, a promovat, fiind la fel de toparlan in continuare.

Acum nu c-as vrea sa minimizez rolul competentelor inter-personale. Ele aveau rolul lor si puteau face eventual diferenta intre doi oameni la fel de buni. Dar nu ele deschideau usi, nu ele decideau promovari si concedieri, nu ele conduceau la angajari. Pentru asta, aveai nevoie de competente tehnice fara de care erai pur si simplu MORT.

In lumea de azi - competente tehnice

Astazi lucrez intr-o corporatie globalizata aflata incorporata in Europa dar sub management americano - britanico - asiatico - european. Nu vreau sa compar mere cu pere prin paralela lucru in Romania vs lucru in Vest. Adevarul e insa ca modelul asta vestic din care fac parte va fi implementat in scurt timp si in Romania, deci mai devreme sau mai tarziu ceea ce o sa spun acum va fi valabil 100% si in Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara si alte orase unde opereaza multinationalele.

In ziua de azi, corporatiile din vest nu mai cer intervievatilor niciun test tehnic. Dupa cum spuneau, trebuie doar sa termine liceul si sa aiba cat de cat o nota decenta la GSCE / Bac. Se bazeaza pe faptul ca  oricum ii trimit ei sa faca o calificare iar daca nu-si iau examenele ii dau afara. Doua interviuri si un test psihometric usor sunt, in opinia lor, de ajuns.

Ce se intampla dupa 6 luni de munca in corporatie? Ce stiu ei sa faca?
- practic mai nimic pentru ca n-au inceput cursurile pentru calificare, asa ca trebuie sa-ti seteze asteptarile de la ei la un nivel minim, spre zero.
- daca le-ai dat un creion rosu si unul verde si au reusit sa traga bife verzi pentru totaluri si cifre rosii pentru referinte, trebuie neaparat sa-i lauzi in evaluarea de mijlocul anului
- cand vorbesti cu ei, trebuie sa vorbesti ca nea Gigi de la Universitatea Populara Dalles, ca altminteri iti dau ei feeback naspa in evaluare gen: Maaan, dumb it up a little! (asta a fost un feedback oficial in scris)
- orice reglementare / standard/ lege le ramane necunoscuta pentru ca sefu e ala care trebuie sa se asigure ca fac ei ce trebuie. Ei trebuie doar sa faca ceea ce li se spune.

In lumea de azi - competente interpersonale

Astazi nu mai trebuie sa fii un geniu si sa stii naiba bine ceea ce faci. Nu. Alte lucruri se cauta azi. Ca sa fii un manager de succes trebuie sa stii urmatoarele lucruri:
- in  primul rand trebuie sa-ti venerezi sefii. Asta cu pupatul in cur e depasita, e la nivelul anilor 90. Acum sefii sunt adevarate icoane. Seful e sfant si trebuie periat ca atare. Seful sefului e Dumnezeu pe pamant si trebuie sa te uiti pe un mail catre el o ora inainte de a-l trimite. Iar seful sefului sefului... hm, deja numai seful are dreptul sa-i scrie / vorbeasca.
- in al doilea rand: subalternii. Trebuie musai sa-i freci la cap si sa-i pui sa-ti spuna cu ce se ocupa. Si sa le ceri sa-ti dea rapoarte cu ce-o sa faca in urmatoarele doua saptamani.
- in al treilea rand: utilizatorii informatiilor furnizate de ei. Circula mai nou un termen corporatist (TOTAL gresit) prin care acesti utilizatori / useri sunt denumiti stakeholders. Ei bine, stakeholderii lu peste trebuie multumiti prin intalniri, scoateri la baut si mailuri lungi cu termeni gen "manage expectations", "assess your needs", "best practice" etc. De parca utilizatorii respectivi ar avea nevoie de dialog (ca Putin), nu de solutii concrete care pot fi elaborate prin cunostiintele tehnice acumuluate de cativa ani. Dar na, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
- si sa nu incheiem fara principiul de baza: data hand-off. Adica hai sa pasam responsabilitea la altul care sa ne dea o cifra pe semnatura. Si in momentul in care informatia din targ nu se potriveste cu cea de acasa, da-i cu mailuri si pierde trei zile prin alt procedeu tipic: reconcilierea. Asta desi daca ai fi suficient de destept, ai face tu totul si n-ar mai fi nevoie nici de data hand-off nici de reconciliere.

Ca si in paragraful precedent, nu vreau sa generalizez. Trebuie sa ai si 2-3 tarate in cap, nu poti sa fii total necunoscator daaar... Competentele tehnice au rolul lor si pot face eventual diferenta intre doi oameni la fel de buni comunicatori. Dar nu ele deschid azi usi, nu ele decid promovari si concedieri, nu ele conduc la angajari. Pentru asta, ai nevoie de competente inter-personale fara de care esti pur si simplu MORT.

Concluzia?

Concluzia nu ma mira. Nu ma.. mai mira. Nu. Nu ma refer la rolul competentelor. Asta inca ma surprinde. Nu ma mai mira amploarea pe care a luat-o externalizarea joburilor in tari gen India, China, Africa de Sud si Indonezia. Munca e ieftina, nu trebuie prea multe calificari, ci doar cunosterea limbii engleze si capacitatea de a invata cateva reguli robotice prezentate mai sus.

Esti un Mare Sef in locatia de baza a corporatiei? Perfect. Poti sa-ti iei un expert tehnic in acelasi birou cu tine care sa gandeasca toata arhitectura departamentului si sa dea solutii iar sub ei pui cinci indieni manageri, douazeci de indieni seniori si inca pe-atatia juniori. Iar pe ceilalti ii concediezi, dandu-le trei salarii compensatorii. Reduci costurile cu 75% si te-ai asigurat cu o baza de 45 de roboti care sa-ti execute intocmai planul, sa nu cracneasca nu nimic si sa dea mailuri muuuuuuulte!

Iar cu asta te mai lauzi cu cateva realizari: multi culturalismul, crearea de joburi in zone defavorizate, globalizarea si reducerea pana la zero  a oricaror conflicte de munca. Aaaa, si dezvoltarea competentelor inter-personale. Sa nu uit!

Noua doctrina corporatista: Omul imperfect

Despre omul ideal si rasa superioara ariana stim cu totii. Stim de ce nu e bine, de ce nu merge, de ce trebuie condamnata. In ultima vreme insa, sefu pare sa confirme noua doctrina din corporatie:

Omul imperfect

Orice om trebuie sa aiba nu numai un punct forte (strength) dar musai sa aiba si o slabiciune (weakness). Adica nu conteaza cat de mult ai muncit pe baricade, cat ai bibilit fiecare cifra nu cumva sa faci vreo greseala (pentru care iti iei un fail la SoX, ca Vaffanculo nu se mai practica) si cat de mult te-ai straduit sa nu-i omori pe sefi. Urmand propriul exemplu (adica un istoric al propriilor evaluari), sefu va cauta cu o asiduitate iesita din comun sa iti gaseasca un nod in papura, numit astazi intr-un mod eufemistic, "your weakness".

Vorba multa, saracia guvernului (si a omului de rand odata cu el) asa ca trec la exemple. Ii explic intr-o zi sefului ca astia de pe la Imigrari nu mai vor sa-mi prelungeasca viza. Si ca daca tot mi se da un sut in fund de pe insula, ar fi frumos din partea lui sa ma recomande intr-un rol din corporatie pe undeva in Europa. Ca na, daca tot am muncit atata pentru corporatia asta, e pacat sa nu continui s-o fac dar din alta locatie.

Trec doua saptamani (birocratia e in floare: el trebuia sa vorbeasa cu seful lui, iar seful lui cu seful sefului lui) si primesc un update. Ca a vorbit cu sefu, ca trebuie sa planificam bine momentul care sa fie fix in septembrie (wtf, cine ar vrea un om care sa inceapa peste 7 luni ??) si ca o data ce aplic, aia din strainatate o sa-l sune neaparat pe el. Nu pe mine, care aplic, ci pe el! De ce? Ca sa-l intrebe: "Cum e tipul asta?"

Lantul slabiciunilor

Si aici intervine rolul lui, ala al Demiurgului care stie toate pacatele si toate faptele bune ale omenirii. Asemenea lui Sf Petru care la un moment dat iti deruleaza toate rautatile si bunatatile vietii prin fata ochilor, asa si EL TREBUIE sa fie pregatit sa-i spuna care e cea mai mare calitate si.... cea mai mare SLABICIUNE.

Dupa care a continuat. Ca el vede ca am o slabiciune la capitolul leadership, ca n-as putea in momentul asta sa conduc o echipa. Aproape m-a pufnit rasul. Eu care aveam o echipa de 18 oameni pana sa vin aici pentru mai multi bani si mai putina liniste. Si imi zice asta unul care are o echipa de doi oameni si pe care o conduce prost! I-am explicat situatia la care el, vadit incurcat zice:

Ok... putem discuta si stabili. Pai si atunci eu ce sa zic, ca nu esti bun din punct de vedere tehnic? Ca esti...foarte bun!

Discutia semana deja cu aia din Romania in care te prinde Garcea pe autostrada si incearca sa-ti dea o amenda ca tre sa-si faca norma. Dar pentru ce? Centura, viteza, faruri, frana de mana, depasiri interzise? Totul pare fezabil pentru el.

Iar pentru sef, formularul trebuie completat iar tickul trebuie bifat. Daca e musai sa scrii o slabiciune, slabiciune trebuie sa fie. Problema e ca omul ala din strainatate care are nevoie de un om nu prea cade pe spate deoarece candidatul lucreaza deja in corporatie. Nu, daca o sa vada vreun prost care lucreaza in alta parte dar are recomandari spotless, o sa-l ia pe ala. Iar seful nu intelege de ce nu l-a putut ajuta pe precursorul meu cu un job decat in... mijlocul desertului american! Da, in mijlocul desertului nu se uita nimeni la slabiciuni. In Europa, da!

Asa ca imi ramane probabil varianta care imi este deja foarte familiara si anume sa gasesc singur corporatia nr. ... 6!! O corporatie care nu vrea oameni imperfecti, vrea oameni care stiu sa faca lucruri si care n-au nevoie de slabiciuni si mai ales de programe de imbunatatire ale slabiciunilor.

Greseala si Pedeapsa: Amenda, vaffanculo sau noi controale?

Ce se intampla in trecut?

Prin anii 80, taica-meu venea uneori mai catranit ca de obicei de la serviciu. Aveam sa aflu si de ce: primise amenda. Pentru ca facuse vreo greseala, trebuia sa i se retina o anumita suma din salariu. Pentru recuperarea ei, avea uneori ocazia sa munceasca pentru program.

Un adevarat profesionist care a "lucrat" la cele mai mari "corporatii" din lumea asta (Barcelona, Inter, AC Milan, PSG) scria in cartea ce-i poarta numele (Io, Ibra) despre anii 90 ca si fotbalist la Balkan:

In MBI (nota blog: fosta lui echipa) the Swedish dads stood and yelled: “Come on, guys. Good work!” In Balkan (nota blog: noua lui echipa) it was more: “Vaffanculo! I will fuck you mother up the ass”. They were crazy Yugoslavs who smoked a lot and threw shoes around them and I thought: Wonderful, exactly like home. I belong here!  

Cand eram un tanar student, as fi crezut ca nu vreau nici sa se arunce cu ghete in mine (pe langa aferentul Vaffanculo) nici sa platesc amenzi pentru propriile greseli. Asta pana am intrat in lantul corporatist cand am descoperit cel mai barbar mod de a fi pedepsit: introducerea de noi controale!!

Ce se intampla in anul 2014?

Pai sa zicem ca trebuie sa raportez creditele structurale la valoarea justa pe trimestrul IV. Numai ca in loc de 17 milioane, raportez zero. E un simplu camp in softul grupului, e usor sa uiti de el. Oboseala, lipsa de atentie, sictirul etc. Intrebare: ce se intampla dupa cateva saptamani in care se decopera eroarea?

Daca am fi fost in Romania lui Ceausescu, m-ar fi incaltat statul cu o amenda de 10% din salariu. Plus referat. Daca as fi fost inca la cosmelia lui tanti Carmen din Husi, cea la care am lucrat doua luni de cosmar in 2002, m-as fi ales cu niste injuraturi de toti sfintii si cu echivalentul romanesc al lui 'Vaffanculo'.

In corporatia lui Peste prajit care are trimestrial un raport de guvernanta corporatista, lucrurile stau un pic altfel. Nu iei amenda, nici injuraturi. Cel putin teoretic. Vom vedea si partea practica. Corporatistii din firma carora le tremura chilotii ca ar primi un 'fail' la auditul controalelor SoX, vor spune zambind ca nu e de fapt vina ta, te vor consola si vor vorbi foarte frumos cu tine. Unde e smecheria? Pai tot ei vor incepe un proces lung si anevoios in care trebuie musai sa se raspunda la urmatoarele intrebari:

De ce s-a produs eroarea respectiva?
De ce n-a fost detectata de managerul de linie?
De ce n-a fost depistata de controalele in functiune?
Ce lectie invatam din asta?
Ce trebuie sa facem ca nu mai gresim pe viitor?
Ce control trebuie sa punem in functiune ca sa depisteze astfel de erori?
Cine este 'ownerul' controlului respectiv?
Cine auditeaza controlul respectiv?
Cum evaluam daca acel control este efectiv sau nu?
Ce trebuie sa adaugam la actuala procedura ca sa surprinda noile modificari?
Ce trebuie sa facem ca sa ne asiguram ca nu pot aparea si altfel de erori similare cu aceasta?

Sa nu credeti cumva ca am epuizat lista. Nu, un corporatist care n-are ce face pe-acasa si caruia ii place serviciul are mult mai multe idei decat cele enumerate. Va rezulta un memo lung cat postul Craciunului, noi proceduri si noi procese saptamanale care nu numai ca iti omoara timpul tau, dar pedepsesc intr-un fel intreaga echipa.

Si atunci?

Oare ce minte bolnava poate echivala plata de amenzi cu o practica comunista si nesanatoasa? Daca ma intrebi pe mine este chiar o metoda pur capitalista. Gresesti, deci platesti! Data viitoare, casca bine ochii iar acum baga-te la ore suplimentare (daca sunt platite) ca sa iti recuperezi gaura financiara. Ai primit amenda de 10% din salariu? Ori platesti ori muncesti 2,2 zile (adica 16 ore) peste program.

In ziua de azi, pentru aceeasi greseala vei sta 3 ore ca sa participi la sedinte unde se vor discuta eficienta si ineficienta controalelor care au "condus" la aceasta eroare. Un expert in SoX va face un plan corectiv, presupunand o procedura saptamanala suplimentara care iti ia o ora sa o faci. Mergem pe ipoteza ca mai stai in firma aia 3 ani, si avem 3+ 4 x 36 =147 de ore pe care o sa le muncesti suplimentar. 147 de ore, nu 16 ca in situatia precedenta!! In anii 80 erai pedepsit o luna, azi esti pedepsit pe viata! Si, mai important, ii pedepsesti si pe cei care iti vor tine locul cand esti tu in vacanta si pe cel care va veni dupa tine. Iar tu, platesti la randul tau "amenzi" data celor dinaintea ta care au facut o greseala iar acum platesc generatii intregi pentru ea.

Cat despre experienta lui Zlatan Ibrahimovic, va recomand sa cititi cartea. Asemeni lui, sunt genul de persoana care poate fi motivata mult mai bine prin critici nimicitoare si jignitoare decat prin niste zambete false care duc la contructia unor corvoade inimaginable prin introducerea de noi controale. Stiti cum ii motiva Mourinho pe jucatorii de la Inter, inclusiv pe Ibra?

Look at this. So miserable! Hopeless! Those guys can't even be you. They must be your brothers, your inferior selves.

Da, ma! Eu sunt ala care in liceu il ura pe dom profesor Gheorghe Folescu din toti rarunchii. Ala care ne zicea

Baietii in clasa asta sunt niste giurumele, niste gioarse, niste d-astia care se joaca cu puta in tarana. Luati-i voi pe parintii vostri la intrebari: "De ce dracu m-ati facut ma?"

Si da, tot eu sunt ala care ar vrea ca Mourinho sau Folescu sa ne conduca firma asta cu pretentii de corporatie. Nu vreau nici zambete, nici controale suplimentare care "sa ne faca sa vedem cat de mult s-a imbunatatit calitatea muncii". Nu, un simplu "Vaffanculo" este suficient.

Nice to be busy ??

Azi era sa pic jos. Nu de oboseala, desi mi-e ca ajung si acolo daca o tin tot asa, ci cand l-am auzit pe sefu, reflectand in stilul propriu la nivelul marit de munca din busy season:

It's nice to be busy!

In alta ordine de idei, am observat o chestie. Asta daca n-are de lucru, isi face! Cu cat are mai mult timp liber, cu atat incepe sa revizuiasca mai in detaliu, aruncand in putul gandirii niste pietre pe care zeci de intelepti din firma se chinuie sa le scoata.

Solutia? Nu ii dai raportul la revizuit imediat ce il termini. Ii zici ca e mult de lucru si o nu poti sa i-l dai decat cu o ora inainte de deadline. In momentul ala o sa fie multumit. De ce?

1. Stie ce faci. Apropos, asta il roade rau ca nu stie tot ce fac. O sa revin asupra subiectului
2. Ii pare bine ca esti ocupat pana peste urechi (sau cel putin asa pretind eu)
3. Luandu-mi mie mult timp, o sa creada ca sunt eu destul de minutios si ca atare el se uita doar in treacat si il semneaza.

Si uite asa o sa fie pentru mine 'nice' ca n-o sa mai fiu asa de 'busy' :)

Treaba altuia

Deci.. M-a prins nostalgia dupa anii 90 si o sa incep cu ''deci". Sa zicem ca ai un vecin de-o viata si intr-o zi ii pica un bolovan mare in fata usii. Atat de mare ca nu mai poate deschide usa. Sa-l ajutam, deci!

Cum? Paaai, orice om cu scaun la cap ar pune umarul sa-l ajute la ce? Normal, sa dea bolovanul la o parte. Dupa care beti o bere mica si se duce fiecare la casa lui sa faca mancare, sa pregatesca copiii de scoala etc. Succesiune logica: vezi ca vecinul are o problema, il ajuti cu problema dupa care te ocupi de treburile tale de zi cu zi.

La munca

Dupa cum v-ati dat seama, nu m-am apucat sa scriu nici despre vecinii de la bloc, nici despre bolovani. Desi daca stau sa calculez am scris aici despre un bolovan mai mic si aici despre unul mai mare din trecut. Pot sa scriu in schimb despre vecinul de la birou care sta fix in spatele meu si caruia i-a cazut nu un bolovan, ci o problema pe cap.

Si aici apare Tipicarul - Tocilar pe care-l am drept sef care zice: Sa-l ajutam dara! Eu unul fiind saritor de felul meu am zis: Gata frate, ne bagam! Cum? Ei si acum vine surpriza sefului:

Sa-l ajutam sa-i facem lui treburile de zi cu zi ca el sa se ocupe de problema!

De ce? Pai sefu e un control freak si vrea sa-si bage nasul peste tot si sa "invete" noi lucruri - mai bine  zis sa toceasca. Ce il roade pe el? Ca nu stie ce face vecinu. Nu ca ar face ceva interzis dar daca face ceva mai "interesant"? Mai interesant la el inseamna ceva mai complex, adica ceva dupa care majoritatea celor dintre noi injura cu sarg, dar el are orgasm prin complexitatea lucrurilor. Asta ar fi primul motiv.

In al doilea rand, nu stiu ce manuale de management a citit el, dar pare sa sustina ideea ca fiecare dintre noi ar trebui sa fie capabil sa acopere sarcinile oricarui altcuiva din departament. Tipicarul nu prea a auzit de separarea responsabilitatilor si pare ca vrea sa ne transforme pe toti in "omul multilateral dezvoltat, bun la toate si care sa aduca corporatia pe noi culmi ale bunastarii".

Bolovanul

Si acum revenim la cazul nostru ipotetic cu omul, problema si bolovanul. Ce face sefu asta e al meu e ca si cum tu te-ai duce la vecin si i-ai spune: Mai vecine, ocupa-te tu de bolovan singur, iar eu care sunt un bun samaritean o sa sar pe geam si o sa-ti fac mancare, o sa-ti pregatesc copii de scoala, o sa-ti rezolv si femeia eventual. Nu de alta, dar am si eu aragaz, copii, femeie acasa si stiu ce fac iar tu ai timp sa muti bolovanul. Nu de alta, dar in felul asta aflu si eu ce-i la tine pe acasa, poate e mai "interesant" decat la mine. Siiii, sa nu uitam ca noi ar trebui aici in cartier sa fim capabili oricand sa facem treburile de zi cu zi ale oricarui alt vecin. Ca asa vad eu cartierul. Nu?

Nu. Nu spui asta fara sa-ti iei un pumn in fata. Si drept sa spun, ma abtin si eu la serviciu sa fac acelasi lucru.

Sfat de relocare

Cum guvernul din insula (evident non-UE) unde lucrez a hotarat ca trebuie sa plec la sfarsitul lui 2014, amicul Daniel de la ASA Recruitment s-a gandit sa-mi vina in ajutor cu o oferta "beton":

BOTSWANA

• Audit Supervisor, Varied Sectors (250,000 to 312,000 Pula p/a).

Acum nu pot decat sa-i multumesc, mai ales ca in Romania dar si pe insula am intalnit angajatori care-mi ofereau de fix 250.000 de ori "mai putin".

P.s. La multi ani tuturor!

Tipicarul - tocilar

Background

Fiind baiet, autostrazi cutreieram ca sa ajung de la Bucuresti acasa. Cum masina era un ideal imposibil de realizat, in ajutor imi sareau soferii de la Dacos si Ionescu care faceau curse zilnice. Autocarele frumoase, nu pot sa zic, mai ales ca m-a ferit Dumnezeu de calatorii cu trenul. Numai ca, fiind oameni care stateau pe culoar in picioare, devenea un adevarat lux sa prinzi un loc in fata. Motiv pentru care, trebuia sa recurgi la un siretlic: faceai rost de o fatuca sa te conduca la autogara si care sa mearga la sofer sa ceara bilet. Mai in fata.

Soferul, plin de el, se uita la ea, o masura din cap pana in picioare si din picioare pana-n cap, sii ii dadea, plin de sperante, locul de langa el. Se facea ora de plecare si sosea momentul in care ma urcam in autocar asezandu-ma pe scaunul din fata. Fata soferului: priceless! Mai ales cand se uita pe parbriz si vedea cum fatuca imi face cu mana de pe trotuar.

Mi-am adus aminte de fata soferului chiar in prima mea zi de munca la noul job. Pesemne ca angajatii de la Dacos si Ionescu au facut alianta la biserica sa ma blesteme. Avusesem un interviu bestial, imi formasem o parere excelenta despre sefi si chiar daca n-a fost singura oferta de job, am ales-o pentru modul in care m-am inteles cu interlocutorii. Vine prima zi insa si sefa directa incepe sa ma introduca. "Uite, unique2, el e IT-stul, el e contabilul, ea se ocupa de plati, el.." La un moment dat cand deja nu mai retineam pe nimeni, apare unul cu o fata evidenta de tocilar.

"Uite unique 2, el e....." … Nu mai stiu ce-a zis ca deja era prea mult pentru tine. Asta - tocilarul - facea acolo cu mana cu un zambet greu de inteles. Parca ar fi vrut sa zica: "Interesant, dar nu pot sa vorbesc cu tine, ca ma bate mama ca nu mi-am terminat lectiile". Ma pregateam sa trec mai departe cand sefa zice deodata: "Cu Tocilarul o sa lucrezi mai mult, pentru ca el e seful tau!" Mi-a picat fata de tot, am crezut ca n-aud bine!

Ulterior am aflat cum statea treaba. "Sefa" de la interviu era in preaviz si urma sa plece intr-o saptamana in tara ei natala. Tocilarul in schimb, era in firma din 2006, insa fusese secondat in Asia pentru doi ani. Cum "sefa" demisionase la timp, Tocilarul a picat la tanc, pregatit sa-si puna in practica arsenalul bogat ale oricarui "control freak", dupa cum singur s-a caracterizat mai tarziu.

Enunt

Si acum vine intrebarea: care-I diferenta dintre nemernicul de Tipicar descris cu lux de amanunte in postarile mele din 2009 si acest Tipicar - Tocilar. Unii ar spune ca prezenta ochelarilor care stau pe nas aidoma unui tocilar din clasa a -VI-a. Ei bine, nu. Diferenta sta nu nici in infatisare, nici in efectul actiunilor pe care le ia, ci in originea factorilor care il fac sa se poarte dupa cum se poarta.

Nemernicul de Tipicar - "tipic" din 2009 face asta din doua cauze: din rautate si prostie. Mai precis, din rautatea altor oameni pentru care a lucrat si care s-a impregnat asupra lui, si din propria prostie care din pacate nu se poate vindeca. Din fericire, nici nu transmite cu exceptia cazurilor in care cei cu care intra in contact sunt la randul lor prosti.

Cum ajung astia in corporatii? Nimic mai simplu, prin pile si noroc. Firma avea nevoie de oameni, inainte de a recruta din afara trebuia sa demonstreze ca nu poate sa angajeze localnici, moment prielnic in care Tipicarul nostru localnic si-a adus aminte ca avea niste prieteni de pahar sus-pusi in corporatie. De invatat n-a invatat nimic, insa si-a creat un sistem de reguli furate aleator de la altii, pe care le aplica acum fara judecata si ii nenoroceste pe toti cei care se impotrivesc.

Spre deosebire de cel tipic, Tipicarul - tocilar nu e nici om rau, nici prost. Originea tipicarelilor vine din scoala, unde era un elev eminent. Nu pentru ca ar fi fost un geniu, ci pentru ca I-a placut sa invete, dar invatatura de-aia pe care o stim cu totii sub numele de "toceala". Care dintre voi n-a avut in clasa tocilari? Tocilarul era ala care "tocea" carti dupa carti si reguli dupa reguli pe care mai apoi le aplica cu sfintentie la teme si cand era ascultat.

Dupa scoala, urmeaza alte scoli iar apoi lucreaza in cercetare sau in invatamant. Conjunctura economica anormala din ultima vreme a facut insa ca multi tocilari sa ajunga in corporatii. Pe de o parte, corporatiile multinationale recruteaza absolventi destepti (indiferent de domeniul diplomei), pe de alta parte Guvernele taie bugetele pentru cercetare si invatamant. Nu cred ca va spun niciun lucru nou.

Cum se adapteaza Tipicarul - Tocilar in corporatie? Ca pestele in apa! Tocilarul o sa recunoasca imediat ceva asemanator manualelor din scoala, ceva de care se va atasa imediat. Metodologii, reguli, norme, proceduri, legi, politici, uzante, literatura de specialitate... Orice corporatist normal le uraste, dar Tocilarul le idolatrizeaza. Mailul e prietenul lui cel mai bun, iar fiecare email se imparte obligatoriu in patru fragmente, de n paragrafe fiecare: un background, un enunt, abordarea problemei si un issue log, evident mailul fiind ilustrat din plin cu pasaje din metodologii, uzante, norme, proceduri, politici, norme si citate din literatura de specialitate.

Abordare (cu exemple, bineinteles)

Ca sa ilustrez mai bine prin ce trec eu zi de zi, las exemplele sa vorbeasca si revenim cu concluzia

Ex. 1: Tipicarului ii place sa se agate de noi termeni tehnici folositi de sefii lui, pe care ii refoloseste apoi o data la 3 cuvinte, cat sa-I flateze pe superiori. De multe ori, noul context devine incorect si adesea ridicol. Spre exemplu, unul dintre cuvintele lui preferate este "stakeholders" (persoane sau organizatii care au un anume interes intr-o companie sau intr-un proiect). Ei bine, Tocilarul facea un raportel lunar pe care il trimitea pe email unui contabil, unui trezorerier si unui analist, toti din firma. " We need to manage our stakeholders's needs", imi zice el mandru. Cine erau stakeholderii? Contabilul, analistul si trezorerierul. In ce mare "proiect sau organizatie" aveau astia vreun stake? In raportelul Tipicarului care dura fix 3 minute de intocmit.

Ex. 2: Tipicarului ii e frica ca va fi dat afara. Mare frica! Cum sa faci sa nu fii dat afara? Pai sa dea Dumnezeu sa fie cat mai multa munca, ca altminteri ne desfinteaza astia si muta productia in Vietnam! Ok, ma lupt eu doua zile cu un memo sa pun toate tranzactiile din trimestrul 3 si I-l dau la revizuit. "E cu ceva diferit fata de trimestrul II? Are multe chestii in plus?", intreaba el. Mi-era frica ca n-o sa aiba timp la cate chestii noi erau asa ca ii raspund cu teama. "Cam da! E total diferit si mult mai complex ca in vara!" Vad cum I se aprind ochii si spune: "Perfect!". Nu glumea. Tocilarul isi face intotdeauna timp si intra in orgasm cand e vorba de ceva nou de tocit. Ca il asteapta copiii acasa, asta cade pe planul doi.

Ex. 3: Tocilarului ii place sa fie metodic si advers la risc. De fiecare data cand apare proces neobisnuit, tocilarului i se aprind ochii dar in acelasi timp e stresat. Stiu foarte bine care vor fi urmatoarele 3 intrebari:  Ce zice metodologia? Ce am facut anul trecut? Avem data hand off de la business owners? Daca  exista un raspuns la fiecare intrebare si raspunsul este acelasi, seful zambeste amar si spune: Happy days! De multe ori insa, apar contradictii, asa ca il vezi cum in urmatoarele doua ore nu isi ridica ochii din tastatura si trimite sapte mailuri catre diferite departamente in care pe langa background, enunt, abordare si issues log apare si conformitatea cu normele interne si sanctiunile probabile in cazul in care nu rezolvam problema imediat.

4.  Tocilarul e innebunit dupa documente justificative si confirmari scrise. Sa faci ceva fara sa ai ceva scris in spate care sa serveasca drept manual e de neconceput. Cum ar fi ca in scoala sa nu poti contrazice profesorul daca nu pe baza manualului? Mai amuzant a fost cand un “business owner” ( in opinia lui, un business owner e seful unui department), exasperat de insistenta tocilarului de a trimite confirmari pe email i-a raspuns, copiind in email mai multi mari sefi din firma: “Tipicarule, tocmai ti-am raspuns la intrebare adineauri la telefon. As vrea sa nu cadem in obiceiul de a confirma o confirmare.” Priceless!

5. Tipicarul urmareste stirile si are un filtru perceptiv foarte avansat. Nu il intereseaza decat stirile care ar putea fi potential legate de munca lui. Se dau urmatoarele stiri, vizionate de Tipicar: 1. Taifunul a omorat zeci de mii de oameni in Filipine. 2. Doua scoli de pe insula se desfiinteaza iar copiii vor fi mutati la alte scoli departe de casa lor. 3. Orasul Detroit are niste dificultati financiare. Desi toata lumea din firma vorbeste despre primele doua, Tipicarul n-a auzit-o decat pe a treia. De ce? Pai avem niste sume de primit de la niste clienti dintr-un alt oras din Michigan. Daca clientii aia ai firmei nu mai au bani sa-si achite obligatiile?

6. Seful meu e influentat de carti. Daca tot citeste ceva (neaparat legat de economie), trebuie sa si invete ceva. “Hmm, la colegul asta nou de la contabilitate tre sa fim atenti, zice el. Nu cred ca e foarte etic!” Am ramas masca. Tipul avea un cv impresionant, fusese numai la companii una si una, toate de o reputatie mondiala. Numai ca sefu tocmai citea o carte pe care un idiot o scrisese despre Duncan, un partener din US, inculpat pentru obstructionarea justitiei. Mai mult, a scos cartea din borseta si mi-a arata ce subliniase el despre asa-zisa lipsa de etica a lui Duncan. Ca Duncan a fost gasit nevinovat la recurs, cartea nu mai scria. Nici ca firma aia (la care lucrase atat contabilul nostrum cat si Duncan) a format practic mii de oameni care au scris ulterior coduri de guvernanta corporatista si de etica in toata lumea. Dar, ca sa-l citez aici pe un mare profesor de la ASE, asa se intampla cand un eunuc (scriitorul cartii respective) ii invata pe altii (cum ar fi seful meu) cum sa faca copii.

Issues log

Si odata exemplele enumerate (ar fi mult mai multe, dar n-are nimeni timp de citit) ar fi cazul (dupa el) sa tragem un issue log (jurnal de probleme) in care sa punem un numar curent, actiunea de urmat, responsabilul de actiune si, cel mai important, deadlineul.

In ceea ce ma priveste, deadlineul e cel mai simplu, nu e foarte departe in timp si e dat de Guvern: data la care imi expira permisul de munca. Responsabilul sunt eu iar actiunea e simpla: ia-l asa cum e, fii de acord cu el ca sa-l faci fericit si fa in asa fel incat sa para ca i-ai urmat indicatiile minutioase!