Lozinci corporatiste: I want my boat to go faster

 Continuăm astăzi postarea despre lozinci. Am văzut ce le fată mintea corporatiștilor de România iar acum vom trece la lozincile din străinătate.  

Primul job al meu în străinătate a fost pe o insulă la o firmă renumită de consultanță al cărei managing partner era fascinat de mijloace de transport. “Suntem într-un tren care nu ia pasageri clandestini!”, tuna el indignat de faptul ca unii ce se credeau șmecheri fentau munca. Am fost (noi, firma) un tren, un avion, o mașină, un autobuz.. până ce marele șef a realizat ca pe o insulă bogații nu-și iau nici tren, nici mașină. Dar pentru asta a fost nevoie de un motivational speaker.

Patru rame fără cârmaci

În mare pană de metafore, Managing partenerul pe care îl voi denumi King Arthur (prezida niște mese rotunde când trebuia să decidă pe cine dă afară și pe cine promovează) a căutat un motivational speaker.

Mare amator de canotaj, King Arthur a fost foarte bucuros să afle ca Steve Williams, dublu campion olimpic la proba de patru rame fără cârmaci, s-a făcut motivational speaker așa ca l-a adus repede la o sală de conferințe să ne motiveze pe toți.

Steve era foarte entuziasmat și a povestit un fapt inedit pe care nu-l știa nimeni. La un moment dat, antrenorul german al lotului britanic a avut o întrevedere cu un fel de consultant care i-a spus ca știe ce trebuie să facă lotul pentru ca barca să câștige câteva zecimi de secundă. Și poate să transmită informația și lotului britanic pentru o sumă de £ xxxxx (maaare).

Președintele Comitetului Olimpic Britanic a ridicat o sprânceană. Cuuum? Atâția bani pentru un câștig de câteva zecimi de secundă ? Ce contează câteva zecimi de secundă? La care antrenorul german bate cu pumnul în… barca și spune:Nein!

I want my boat to go faster!

Facă-se voia lui! A germanului! Comitetul Olimpic a marcat banul și a așteptat cursa de patru rame fără cârmaci de la Jocurile Olimpice de la Atena. 

Steve, speakerul motivațional, s-a ridicat emoționat, a luat telecomanda și a început să redea finishul cursei pe un monitor din dotarea sălii de conferințe. Se 

termină cursa și ne uităm toți unii la alții? Cine-a câștigat ? Marea Britanie sau Canada? Canotorii, canadieni sau britanici se uită la fel de confuzi. Comentatorul BBC e și el fără cuvinte așa ca se redă din nou finalul cu încetinitorul. Șiiiiii…. Cei de la BBC încep să strige. Aur pentru Marea Britanie la 4 sutimi de secundă de echipa Canadei care ia doar argintul.

Pariul antrenorului a fost unul câștigător. Britanicii au câștigat cu mult efort, ambiție, muncă dar mai ales mentalitate (3 de M că știți că mie îmi place să mă joc cu cuvintele). Mentalitatea de a nu abandona niciun proiect care să aducă un câștig marginal pentru că nu-i așa ?

I want my boat to go faster

Mie personal, mi-a plăcut prezentarea lui Steve însă mă cam pufnea râsul. King Arthur era șeful cel mare a unei companii de contabilitate și consultanță. Știți voi, principiul prudenței, controale, riscuri etc. Și speakerul vorbea despre viteză. Mai degrabă îl vedeam pe King Arthur vorbind despre siguranță când vine vorba de condus o barcă.

Ca atare, am ridicat capul să-i văd mutra șefului nostru. Surpriză! Omul radia de fericire și își notă de zor într-un carnețel. Nu a trecut mult și la prima ședință îl vedem pe King Arthur umflându-se în pene și zicând: “L-ați auzit pe Steve:

I want my boat to go faster!

Și de atunci, against all odds, zicerea antrenorului german de canotaj a devenit motto-ul firmei noastre, citat din nou și din nou de King Arthur care se săturase și el ca birocrația, prudența sau raționamentul profesional să ne încetinească mereu barca.

În teorie, o barcă mai rapidă însemna multe: procese accelerate,  deadline-uri mai scurte, un raport mai bun work/life. În realitate ținta era diferită: profituri mai mari, mai mulți leneși ( adică ăia care nu bagă nici măcar 60 de ore pe dsăptămână) concediați și mai ales aducerea mai mulți clienți cu aceleași resurse. 

Cum se implementa asta?

Vrei să recrutezi că vezi că pleacă oamenii în valuri? Staaai! Vrei să încetinească barca? Mai așteaptă, ne descurcăm cu ce resurse avem, și avem profit mai mare!

E mâine deadline și noi n-am făcut nimic ca nu avem oameni? Nu amânăm deadline-ul, ca nu mai primim tariful și încetinește barca! Nu-i nimic, face toate munca un director peste noapte și o revizuiește un partener la prima oră a dimineții!

Se apropie bonusul pentru ăia puțini angajați care au rămas? Care bonus? Dacă încetinește barca? Ce-ar fi să îl înghețăm ? Motivăm ca venitul a crescut mai puțin decât era în buget și dăm vina pe criza financiară sau pe Covid sau pe războiul din Ucraina!

A crescut overtime-ul și trebuie plătit? Păi încetinește barca în ritmul ăsta! Mai dă-le 10 lei ca salariu și schimbă-le contractele să nu se mai plătească over time!

E busy season și nu lucrează oamenii mai mult de 40 de ore că atât au programat pe time sheet! Și barca noastră? Hai să punem pe time sheet 50 de ore pentru toată lumea!

Urmarea? Am căutat o altă “barcă” care poate ca se mișcă mai încet dar la care dai la vâsle ceva mai puțin, ca nu mai aveam 21 de ani. Amintirile însă mi-au rămas la fel de vii și după 15 ani. Și bune și rele.

Motiv pentru care am dedicat un întreg post unui singur job cu 100 de oameni într-o bancă cu un cârmaci plin de creativitate. Între timp King Arthur s-a pensionat dar, ca în povestioarele vechi, nu-mi rămâne decât să exclam: “ Long live King Arthur and his boat that went faster!”