Brexitul și europarlamentarele

Proști dar mulți! Așa se încheia prima mea însemnare despre Brexit, postată exact pe 29 martie 2017, dată la care fătuca Theresuca prim-ministruca a declanșat articolul 50 din Tratatul Uniunii Europene. Proști dar mulți au fost aceia care, prin votul lor, ne-au dus azi la două luni distanță de Brexit, procesul prin care Uniunea Europeană va rămâne mai mică. Nu este primul teritoriu pierdut de Uniune (vezi Algeria și alte țări care au devenit independente față de membrii fondatori), nici cel mai mare (acela ar fi Groenlanda) dar este primul membru de sine stătător care pleacă, o țară foarte populată și bogată de altfel.

În fine, ce mă frământă pe mine este celălat capăt al relației, mai exact ce se întâmplă cu cei șaize’și’ceva de milioane de rezidenți ai Regatului care se desparte de restul Uniunii. Costache Negruzzi ne-a expus concluzia dar un poet britanic de origini jamaicane, pe numele lui Benjamin Zepheniah, ne-a oferit mai multe detalii. Dar nu despre referendumul din 2016, ci despre cel din 1975, pe vremea când Regatul tocmai se alăturase Comunității Europene.

1975 Primul referendum

Credeți că britanicii erau mai informați pe atunci? Ei, aș! Eu nu eram atunci pe planetă ca să vă relatez de la fața locului, dar Zepheniah era și ne-a povestit tuturor cum era în emisiunea Question Time de la BBC. Artistul (pe atunci mai puțin artist) și-a întrebat semenii din cartierul lui cum vor vota.

Eu voi vota împotriva apartenenței la Comunitatea Europeană, a declarat un interlocutor, pentru că nemții mi-au omorât tatăl în război. Și de-aia nu vreau să fiu în aceiași barcă cu dușmanul. Următorul interlocutor a avut o altă părere. Eu voi vota pentru apartenența la Comunitate pentru că nemții mi-au omorât tatăl în război. Și de-aia vreau să fiu de data asta cu ei în aceiași alianță fiindcă sunt puternici.

Morala? Dă-i omului puterea de decizie și va vota mânat de sentimente. Rațiunea? Prea puțini vor face apel la ea. În cele din urmă, 67% dintre britanici au decis că Regatul lor mult iubit trebuie să rămână în Comunitate. Probabil și-au dat seama că n-au nimic de pierdut. Regulile și legile europene erau prea puține iar faptul că francezii ar putea emigra în Aberdeen de pe Coasta de Azur nu speria pe nimeni.

În 30 de ani lucrurile s-au mai schimbat iar englezul tipic a început să se inflameze. Cine e englezul tipic? Ăla care le știe pe toate, care crede că democrația s-a inventat la ei și care n-are nicio problemă să arate cu degetul și să spună ‘That’s wrong!’

2001-2007 Motorina

Au trecut niște ani, iar Comunitatea Europeană a devenit Uniunea Europeană care ușor ușor a ajuns de la 9 țări (în 73) la 15 (înainte de 2004). Englezii păreau să aibă însă alte preocupări așa că nu s-au sinchisit. Orice beneficiu al apartenenței la blocul comunitar (importuri ieftine, locuri de muncă create, subvenții, construcții cu fonduri europene) a fost ignorat și pus pe seama deșteptăciunii englezești care a inventat submarinul, motorul pe abur, fotbalul, mersul pe jos și democrația. Bine, ultimele două n-au fost inventate de ei, dar britanicilor le cam place să creadă asta.

Pe la începutul mileniului, guvernul laburist a restructurat din temelii sistemul de impozitare a mașinilor, oferind facilități fiscale notabile posesorilor de autovehicule diesel. Motivul? Emisiile de dioxid de carbon sunt mai scăzute la motoarele pe motorină comparativ cu cele pe benzină. Din păcate pentru englezi, Uniunea Europeană a venit cu o altă teorie. Chiar daca emit mai puțin dioxid de carbon, motoarele diesel au emisii îngrijorătoare de dioxid de azot, mult mai periculos pentru plămâni. Așa că a dat directiva asta, impunând niște catalizatoare mai recente (Euro 6) pentru mașini diesel noi.

De aici până la isteria anti-UE n-a fost decât un pas. Cum? Ne zic ăștia ce mașini să nu ne luăm când guvernul nostru ne-a zis clar că sunt ecologice? Ce, am ajuns să ne facă ei nouă legile? Da’ ce suntem noi, stat vasal? Nu tot ăștia ne-au scos de pe rafturi becurile incandescente de 100W și le-au înlocuit cu LED de 12W? Păi de unde cred ăștia că avem noi bani?

2004-2014 imigrantul est-european

Trecem peste legislație și ajungem la alt capitol tare drag tuturor extremiștilor anti-globalizare: emigrația. 15 țări relativ mici și bogatw erau ok. Numai că a venit anul 2004, anul celui mai mare val de aderare la UE. 10 țări noi au intrat în Uniune iar Regatul nu s-a gândit să impună vreo restricție noilor intrați.

Urmarea? Peste 1.000.000 de polonezi aveau să devină rezidenți englezi în următorii 10 ani. Sate întregi au capitulat în fața comunităților poloneze. Un motiv bun pentru guvernanți să impună restricții de imigrare pentru următoarele două membre ale Uniunii: România și Bulgaria. Numai că restricțiile respective au expirat în 2014. Populația Regatului n-a crescut prea mult dar Brexiteerii au găsit o nouă tema: Romanians are coming!

Și chiar dacă cifrele vehiculate de paranoicii eurosceptici nu au fost confirmate de realitate, asta nu l-a împiedicat pe Cap Pătrat de Boris să lanseze altă temă de campanie: vin turcii! Poate dacă ar fi folosit un pieptene, ar fi adus puțin cu Ștefan cel Mare, cum e el blond și cu lațe, și ar fi avut credibilitate și în rândul oamenilor educați.

 Numai că în politică voturile se fac mai ușor din manipularea oamenilor needucați care chiar au crezut că Turcia o să intre în UE și să reînceapă retorica. Cum? Regatul nostru drag va fi invadat de 70 de milioane turci (lăsând Turcia goală evident, căci asta e toată polulația lor) ? Vaaai! Ne cotropesc! O să auzi numai turcă pe stradă, oricum auzi numai română și poloneză! O să fim suprapopulați și o să ne ia ajutoarele noastre sociale iar noi nu o sămai putem merge la NHS la tratament că o să ocupe turcii toate spitalele!

2010 - prezent Să reparăm NHS-ul

Guvernul e încă în faza de negare așa că ar sări de fund în sus dacă ar vedea ce titlu am pus. Ce să reparăm? Guvernul nostru minunat administrează un sistem național de sănătate fără cusur cu îngrijire gratuită pentru toată lumea. 

Lucrurile sunt însă prea evidente. Oameni care așteaptă 12 ore la urgență, oameni care așteaptă 6 

luni pentru o operație, oameni care așteaptă tot atât pentru tratamente de cancer. Oamenii văd lucrurile astea și un alt om care seamănă cu o sperietoare blondă începe să prindă curaj și să vopsească autobuze cu mesajul “Trimitem 350 de milioane săptămânal la UE! Hai mai bine să-i dăm la NHS! Votați Leave!”

Cum a argumentat păpușa gonflabilă de Johnson? Pur și simplu a luat el un calculator și a împărțit cei 18 miliarde (contribuție brută anuală) la 52 de săptămâni. A uitat că din ăia 18 miliarde, Madam Tatcher a negociat un rebat de 5 miliarde care e dedus din suna brută încă înainte de plată. A uitat că încă 4 miliarde se întorc la sectorul public din UK sub formă de subvenții pentru zonele defavorizate (cum ar fi pentru galezi care într-un exercițiu demn de Darwin Awards au votat Brexit). A uitat că încă 2 miliarde se întorc în sectorul privat sub formă de burse (grants) pentru cercetare. Și bineînțeles a uitat să calculeze cam cât ar trebui să plătească Regatul pentru accesul la piețe în eventualitatea în care n-ar mai fi în Uniunea Europeană.

Referitor la acest ultim aspect, nu știu de ce în mintea lui blondă are impresia că britanicii ar putea obține un deal mai bun în negoțul cu alte state decât cel negociat deja de Uniunea Europeană. E ca și cum barul din Camera Comunelor ar avea un deal cu un berar iar el, Minunea Flocoasă, ar vrea să facă un bar special pentru facțiunea Brexiteer-ilor și să obțină un deal mai bun. Îmi și imaginez dialogul.

Boris: De ce să facă alții dealul pentru noi? 5 lire pe bere e prea mult. O să fac un bar numai al nostru, cei pro-Brexit și o să vedeți voi cum îmi dă Berarul berea cu 4 lire!
Brexiteeri: Hear! Hear!
Berar: Păi la barul din Camera Comunelor erați 650 de băutori. Voi sunteți doar 50 de fanatici. Am și eu costuri să umplu butoaiele alea. Nu mainpot să vă dau discount pentru volum. Va trebui să luați berea cu 7 lire.
Boris: Ups!

Respectând analogia, America, Australia, Japonia, China și alții nu au niciun interes să ofere un deal mai bun unei țări de 60 milioane când are un client stabil cu juma de miliard de oameni.

Iar în ceea ce privește NHS-ul, nu o să vadă nicio liră în plus după Brexit. Toată contribuția curentă către UE va acoperi în viitor subvențiile către zone defavorizate, research grants și deficitul bugetar generat de plecarea din Uniune.

2019 - viitor Que sera sera

Un deadline de Brexit (29 martie) a fost deja ratat. Următorul e pe 31 octombrie. Ce se va întâmpla? Nu știe nimeni! Cu un parlament divizat, cu neînțelegeri dese între guvern și parlamentari, cu o țară divizată și cu o Europă circumspectă, viitorul e nesigur. 

Va fi un Brexit fără deal? Puțin probabil. Se va anula Brexitul? Fără al doilea referendum și mai puțin probabil. Vor fi alegeri? Dacă da, cine ne garantează că se va schimba mixul parlamentar? Al doilea referendum? Ne întoarcem la începutul postării. Unii vor vota încă Brexitul pentru că Hitler le-a omorât străbunicul în război. Avem vreo garanție că nu iese același rezultat? Avem vreo garanție că se schimbă ceva, câtuși de puțin?

Nu. De garantat nu ne poate garanta nimeni nimic atâta timp cât prostul păstrează puterea votului. Dar, oricât de proști și de mulți ar fi cei din electoratul lui Boris și Farage (care și-a abandonat creația UKIP și a lansat un nou partid), sunt și mai mulți cei care cred altfel. Din păcate, nu toți din cea de a doua categorie merg la vot. Am explicat chestia asta mai pe îndelete în prima postare. Iar un prim rezultat se va vedea la alegerile europarlamentare din 23 mai unde pariorii dau ca favorit Anti-Brexit party al lui Farage, sprijinit de foarte mulți conservatori idioți.

De ce ne pasă? Oricum aleșii nu vor sta prea mult pe la Bruxelles iar dacă vor sta, nu vor putea influența prea mult bunul mers ar Uniunii Europene. Rezultatul votului ar părea irelevant. Cui? Mie, ție, altor câțiva care au un dram de minte. Lor? Englezilor? Să nu uităm că vorbim de ăia care cred că orice invenție a fost făcută de englezi, că Noul Ierusalim se află în Glastonbury și că Whigfield a inventat un dans nebunesc pentru Saturday Night. Aa, și bineînțeles, că ei au inventat democrația.

Nu uitați ce s-a întâmplat la ultimele alegeri europarlamentare, cele din mai 2014. Ați uitat? Aa, păi hai să ne întoarcem în timp.

2014- 2017 În fiecare an la urne

În 2014 doar 35% dintre alegători s-au prezentat la urne dar întrebare e nu câți și cine? Păi cine, nu ăia mulțumiți de Uniune , ci ăia hâtri și înverșunați. Ca atare, cel mai votat partid (28%) a fost UKIP fondat de dementul Farage iar prim-ministrul Cameroon, nemulțumit de locul 3 obținut de Conservatori a jucat cartea Referendumului în campania pentru alegerile legislative din 2015.

Cameroon nu era idiot complet. Se baza pe faptul că nu o să poată obține majoritatea parlamentară și va încheia din nou o alianță cu amicul Nick Clegg, liderul Liberal-Democraților. Nick Clegg se va opune Referendumului și uite așa Cameron o va da cotită că el ar vrea Referendum dar nu vor aliații. Numai că electoratul liberal s-a cam săturat de Clegg și promisiunile lui neîndeplinite iar în 2015 conservatorii au obținut majoritatea pe care n-o mai avuseseră din 1997 de pe vremea lui John Major.   

Om dintr-o bucată, David își respectă promisiunea și organizează referendul în 2016. Deși trebuia să fie neutru, situația e nasoală iar guvernul își schimbă optica și trimite pliante populației să voteze Remain. Nu convinge destui oameni și își încheie cariera politică rămânând în istorie drept omul care a declanșat Brexitul. 

Theresa May îi ia locul într-o cursă în care adversarii se dau la o parte unul câte unul și declanșează articolul 50 cu obiectivul de a ieși din uniune în martie 2019. Sunt mulți rebeli în parlament așa că dă semnalul la alegeri anticipate în speranța de a-și consolida majoritatea politică. Autogol. Pierde majoritatea și e nevoită să facă o alianță cu un partid minoritar din Irlanda de Nord.

Urmează peste doi ani de zile în care nici guvernul nici parlamentul nu reușesc să ajungă la un consens. Și toate astea din cauza rezultatului de la europarlamentarele din 2014.

23 mai 2019 - alegeri europarlamentare neprevăzute

Și acum neîntoarcem în prezent. În 3 săptămâni au loc din nou alegeri europarlamentare. Mai credeți că nu contează? O victorie a partidelor pro-Brexit (care pare probabilă conform sondajelor) ar înclina balanța către un hard Brexit. Este posibilă însă și o victorie a partidelor anti-Brexit (Change UK, Lib-Dem, Green) care ar înclina balanța spre un nou referendum și o posibilă anulare a acestei catastrofe numite Brexit.

Brexiteeri vor face ce știu ei mai bine, să iasă la vot și să voteze demagogi ai căror copii au deja dublă cetățenie. Ceilalți ar fi bine să nu mai stea acasă. Partea cea mai interesantă e că la alegerile astea pot vota și cetățenii altor țări din UE. Nu e musai să fii englez. Trebuie doar să depui un formular de o pagină la primărie și să declari că nu votezi în țara de origine. Eu am făcut chestia asta. Știu că o să-mi atrag oprobriul activiștilor USR - Plus că nu dau #muiePSD dar... Parcă îmi pasă mai mult de țara unde am un job, o proprietate și ipoteca aferentă.

Ca mine sunt mulți. Stirile Pro Tv spun că ar fi 400.000 de români în UK. Unii stau doar să strângă bani și să se întoarcă. Ok, e corect să-i îndemn să meargă la Ambasada României și să facă ce și-a scris românul ăla pe plăcuța de înmatriculare din Suedia. Pentru ceilalți o să fac ce-am mai făcut o singură dată pe blog. În 2009, îndemnam pe cei din diasporă să meargă la vot pentru a schimba liderul provizoriu (Geoană) după numărarea voturilor din țară. 

Ia hai sa ne întoarcem iar în timp să vedem ce scriam eu la 29 de ani

2009 - alegeri prezidențiale România

<title>stop Quantum Leap - nu intoarcerii Romaniei in 1989</title>
<permalink>http://corporatistu.ablog.ro/2009-12-06/stop-quantum-leap-nu-intoarcerii-romaniei-in-1989.html</permalink>
<time>2009-12-06 21:19:58</time>
<tags></

<body>Acest post e pentru romanii din Anglia care citesc ACUM.
Dragilor, diferenta de procente este de 1,6%, desi securitatea de la Antena1 incearca sa spuna altceva. Iar marja de eroare poate face diferenta si mai mica.
Mai sunt 100 de minute pana la inchiderea urnelor in Londra. Cei peste 3 milioane de romani din strainatate pot face diferenta.
Votati ACUM si impiedicati transpunerea Quantum Leap in Romania. Impiedicati capcana timpului si intoarcerea Romaniei in anul de gratie 1989!
Repet, mai sunt 38 deminute in Europa continentala si 98 de minute in Anglia pana la inchiderea urnelor! Votati acum daca nu ati facut-o! Fiecare vot conteaza!
　
LATER EDIT: S-a dovedit ca vorbele mele n-au fost in vant. Voturile diasporei chiar au facut diferenta.
Felicitari presedintelui, felicitari romanilor de pretutinden!</body>

Acum

Da, așa scrism acum 10 ani și nu regret niciun cuvințel. Românii din siaspora au făcut diferența și la pewzidențialele din 2009 și 2014. Mă bucur că am putut da un șut în fund celor care m-au făcut să plec. O voi mai face la prezidențialele din decembrie 2019 dar până atunci e timpul să dau un șut celor care vor să mă împiedice să rămân. Și cànd zic asta nu mă refer la faptul că o să mă dea cu forța afară pentru că în curând voi putea aplica pentru cetățenie. Dar.... cu dublă cetățenie sau nu, de ce ai rămâne într-o țară cu instabilitate economică și politică, cu inflație și șomaj ridicat, cu accize ridicate pentru orice bun de folosință ndelungată?

Dacă sunteți pe aceeași lungime de undă cu mine, trebuie să acționați acum. Prezența în Registrul Electoral nu este suficientă, fiind necesar acest formular care trebuie să ajungă la Council-ul de care aparținem până pe 7 mai. E timpul ca cei care nu vândesc să nu mai devidă pentru toți rezidenții. Schimbarea începe acum. De fapt a inceput, alegerile locale de aseară consemnând un rezultat dezastruos pentru cele două partide istorice și unul excelent pentru partidele anti-Brexit.

Brexit și Lăpușneanul

Am zis să nu vorbesc despre asta la cald. Să mai treacă timpul, să vedem mai exact ce înseamnă asta... Dar ea nu și nu. Brexit means Brexit! La fel de explicită precum Hrușcă și Fuego (Leru-i ler, nici până azi n-am înțeles ce e lerul), dar mai puțin exactă față de Băsescu (Vara nu-i ca iarna, domnule, hahaha) fătuca Theresuca care e prim-ministruca ne-a lăsat să ne perpelim.

A fost nevoie de-un judecător s-o covingă să ne împărtășească și nouă, muritorilor de rând, din vasta ei înțelepciune. După girul parlamentului, am aflat că Brexitul ar presupune ieșirea Regatului de pe piața comună europeană adică:

• Ieșirea de pe piața comună a mărfurilor. Ciuciu scutiri de accize și taxe vamale la importuri
• Stop liberei circulații a serviciilor și a libertății de stabilire. Rămâne de văzut cum va reuși Uber să factureze călătoriile din Olanda.
• Stop liberei circulații a capitalului. Hmm, asta era oricum parțial obstrucționată, căci Regatul nu se putea prinde în horă cu muritorii de rând și să adopte euro.
• În fine, poate cea mai important aspect este ieșirea de pe piața comună a municuu. Îi văd deja pe hangii, hotelieri, cârciumari și ce-or mai fi cu un vraf de formulare pentru vize și permise de muncă.

Motivația? Poporul a vorbit! Și ca atare, poporul a mandat-o pe fătuca Theresuca care e prim-ministruca să îi scoată Regatul de pe piața aia comună! Hai să vedem mai pe îndelete cine e poporul și cine sunt "mandatarii" ăștia.

Poporul englez are, conform recensământului din 2011 și a estimărilor APS / LFS / ONS, 57 milioane de suflete. Vorbim aici de cetățeni britanici care trăiesc din UK. Nu punem la socoteală nici pe imigranții din UK, nici pe britanicii care trăiesc în alte țări. Câți (nu) au avut drept de vot? Câți s-au prezentat la votul Brexit? Câți au votat pentru Brexit? Câți au votat fără să știe ce votează? Câți au mandat de fapt Guvernul lui Cameron (predat între timp Theresucăi) să scoată Regatul de pe piața comună? Să lăsăm statisticile să vorbeasca.

A. 11 milioane fără drept de vot

Din cei 57 de milioane de britanici din UK, doar 46 de milioane au fost pe listele electorale. Cine n-a fost? O mică minoritate e reprezentată de cei incapacitați din diverse motive. O altă mică minoritate e reprezentată de cei care nu sunt înscriși în Registrul Electoral (ilegal) pentru că pur și simplu îi doare în cur de Brexit, de referendum, de legi și de faptul că pot primi amendă pentru asta.

Marea majoritate din acești 11 milioane au însă altă caracteristică comună: sunt minori. Mă întrebați acum ce relevanță are asta? Păi are! De ce? Referendumul a fost în 2016. Când va ieși Regatul din UE? Păi în 2019. Ei, în 2019 vom avea peste 2 milioane de tineri între 18 și 21 de ani care nu au votat în 2016, deci n-au mandat Guvernul să facă nimic. Nu pentru că n-au vrut sau că nu i-a interesat, ci pentru că n-aveau drept de vot. În 2019 vor avea și, ținând cont de demografica votului (peste 75% dintre tineri au votat anti-Brexit), majoritatea dintre ăștia 2 milioane vor avea toate motivele să fie furioși.

Să ne uităm puțin și la cei peste 65 de ani. Conform statisticilor, o mare parte din ei, probabil cei hâtri, înverșunați și nostalgici după epoca colonialismului au votat pentru Brexit. Ce să vezi, în 2019 vreo 2 milioane dintre ei nu vor mai fi la vot, ci la 2 metri sub pământ sub o cruce din lemn sau din piatră, după posibilități. 

Și uite așa, Theresuca va rămâne fără 2 milioane de mandatari și se va alege cu 2 milioane de noi contestatari.

B. 13 milioane de alegători care au ales să nu aleagă

Avem 33 de milioane de voturi din 46 de milioane de alegători. 72%? Bun, mai ales dacă e să comparăm cu rata de prezență de la europarlamentare. Și cu toate astea, 13 milioane n-au votat.

Mă întrebați acum ce relevanță are? Păi are! Situația e puțin diferită față de alegerile generale unde votezi un partid sau altul. Cei care au o părere se duc la vot iar câștigător e partidul cu cele mai multe voturi exprimate de cei care au o părere. Pentru mulți nu contează cine iese că tot aia e, așa că nu mai votează și lasă pe ăilalți să decidă și pentru ei.

Aici este totuși altfel. Guvernul a cerut sfatul cu privire la o schimbare fundamentală. Din moment ce e un referendum consultativ, mă aștept să fie consultat tot poporul, nu doar 33 de milioane. Sincer, nu pot să-i condamn pe cei care n-au votat mai ales la modul jenant în care a fost concepută campania pentru Remain și la nerușinarea cu care s-a mințit în campania Leave.

Pe bună dreptate că 13 milioane au fost confuzi. Din păcate marea majoritate au sub 49 de ani, probabil niște sfaturi coerente de la specialiști i-ar fi putut ajuta. Și mai presus de toate, nimeni nu știa de fapt ce este Brexitul, pentru că Theresuca nu a produs sclipirea (Brexit means Brexit) înainte de referendum ci după când zarurile erau deja aruncate.

Un lucru este sigur. Din moment ce nu s-au dus să dea cu pixul (ăștia parcă n-au ștampilă), este clar că Theresuca nu poate conta pe niciunul din ăștia 13 milioane ca și mandatari.

C. 16 milioane de Remainers

În pofida minciunilor cu sutele de milioane care sunt trimise săptămânal către UE, în pofida părților rele care derivă din apartanența la orice uniune pe care n-o conduci tu, în pofida valului de retorici anti-imigraționiste, 16 milioane au rămas pe poziții alegând rațiunea în locul urii și stabilitatea în locul incertitudinii. 

Sunt 16 milioane care au votat Remain mandatându-l pe Cameron să stea în banca lui dar care se vor trezi cu Theresuca acționând într-o direcție total opusă voinței lor.

D. 17 milioane de Leavers

Oare asta înseamnă? 17 milioane de oameni care au înțeles perfect că Brexit means Brexit? Și atunci de ce pe 24 iunie 2016 (o zi după) au fost atât de multe căutări pe Google (din UK) de tipul Ce înseamnă Uniunea Europeană? Asta au vrut mandatarii? Să iasă Regatul de pe piața comună? Pe bune? Câți dintre ei au auzit de conceptul ăsta? Mai ales că marea lor majoritate au cam puține studii, cartea și informarea nefiind pentru toți.

D1. 3 milioane de votanți anti-sistem

Cifra am luat-o din oficina propagandistă a mogulului, restul documentării din diverse documentare marca BBC. Paradoxul referendului este următorul. Zonele cu imigrație mare au votat masiv pentru Remain, zonele cu imigrație mică sau zero au votat pentru Leave. Și asta nu pentru că le-ar fi frică de valul de imigranți care o să se revarse asupra lor. Nici pentru că ar avea ceva anume împotriva Uniunii Europene.

Să luăm de pildă Țara Galilor. Câți emigranți din UE s-au aciuat aici în ultimii ani? Prea puțini. 25, poate 30 de mii.  Un raport Egino pentru Jill Evans (Remain campaigner) spune că piața comună oferă 200.000 de joburi galezilor. Și atunci, de ce ai vota Leave?

Să ne mutăm în nordul Angliei și anume în Sunderland. Unul dintre puținii imigranții care s-a plictisit de moarte aici a fost Costel Pantilimon având ca ocupație postul de portar la echipa de fotbal. Nu la stadion, ci pe gazon asta până când l-a înlocuit alt imigrant (Mannone). Ați prins ideea, imigrația e departe de a fi un fenomen iar cei puțini fac treabă bună. O mare parte din clădirile din oraș sunt construite cu fonduri europene. Și atunci de unde până unde votul pentru Leave?

Ne explică imediat un vânzător de la tejgheaua halei municipale. Omul, intervievat de BBC recunoaște că n-are nimic împotriva Uniunii Europene și știe de unde au venit fondurile pentru construcția halei. Numai că omul are de mult un dinte împotriva Guvernului și Parlamentului ca autorități. Normal, nu l-au întrebat pe el cum se guvernează țara că i-ar fi ajutat.

De la Margareth Thatcher încoace guvernele s-au succedat, în Londra lucrurile s-au schimbat dar pe ei în Sunderland nimeni nu i-a vizitat. Și dacă la niște alegeri generale obișnuite, omul poate vota pentru sau împotriva unui om ca toți oamenii, de data asta a văzut oportunitatea de a vota împotriva sistemului. Well, guvernul te întreabă cum să facem cu UE, tot el Guvernul îți trimite flyere că ar fi bine să rămânem, deci... Votez Leave, îi arăt degetul mijlociu sistemului..

Iar sistemul ce face? Consideră că l-ai mandatat să te scoată de pe piața comună și ca atare îți scumpește și mai mult bunurile pe care oricum îți cheltuiai tot salariul.

D2. 1 milion anti-reguli

Sunt zeci de mii de fermieri si agricultori fericiți că nu sunt reguli cu privire la accesul pe piețele din Uniunea Europeană. Sunt zeci de mii de pescari mulțumiți de lanțul de distribuție european. Sunt și mai mulți meșteșugari și mecanici satisfăcuți că pot angaja forță de muncă ieftină din Europa de Est.

Sunt sute de mii de bancheri și alți lucrători în serviciile financiare care au joburi datorită passportingului, sau abilității de a oferi servixii financiare clienților din restul UE.

Numai că toate avantajele astea sunt repede uitate când vine vorba de reguli cărora trebuie să se supună.

Cum? Pot să pescuiesc doar într-o anumită limită? N-are balta suficient pește? Cum? Fructele trebuie să fie toate în același standard? Nu pot să strecor și un fruct stricat în pungă? Jos cu UE și directivele lor!

Pot să rezonez în oarecare măsură cu mecanicii auto mai ales că am fost și eu jumulit din cauza unei directive. Am plătit o sumă obscenă pentru un senzor de la pompa ABS. Conform directivei din 2013,  nu pot să trec MOT-ul (echivalentul ITP-ului) dacă mi se aprinde un bec ABS pe bord. Cu toate astea, mașinile care nu sunt dotate cu ABS n-au nicio problemă.

Pot să rezonez și cu cei din financiar care lucrează pe așa-zisul Reg Reporting. Orice instituție financiară din UK și-a dublat costurile pe departamente suport pentru a față unor inepții inutile impuse de UE și care au fost denumite COREP, FinRep sau MiFid II.

Nu pot să rezonez însă cu fătuca Theresuca prim-ministruca care se consideră mandatată de acești oameni să scoată  Regatul de pe Piața Comună. Nu de alta, dar fără passporting european și fără piețe europene de distribuție, milionul ăsta de oameni o să iasă de pe piața muncii cu totul și or să îngroașe rândul șomerilor.

D3. 3,6 milioane de NHS-iști

Urmează o categorie care cu greu mai poate fi vindecată. Conform unui studiu, cam o cincime din votanții Leave ar fi vrut totuși să rămână în UE !??!!? ... dar să fie reduse atribuțiile UE și mai ales contribuțiile către UE.

Așa și? Dacă nu mai plătim la UE ce-o s facem cu banii economisiți? Aaa, păi să-i dăm la NHS ( National Health System, un fel de CASS dar mai prost) ca să reparăm sistemul. Uitați-vă la graficul ăsta trimis de HMRC (Fisc).

 În 2016 Am plătit o sumă de 5 cifre sub formă de dări către stat. E o liniuță mică, mică acolo în grafic care reprezintă plata către UE. Peste jumate din dări se duc pentru asigurări de stat ( fie NHS, fie pensii de stat sau alte prostii).

Vă amintiți de festivitatea de deschidere de la JO din Londra? La un moment dat au apărut din senin niște paturi de spital care au acoperit tot stadionul. Wtf? Cred că toată lumea din toată lumea se întreba dacă scenaristul programului e cumva pe droguri. Nu! Englezoii ăștia chiar au o mândrie prostească cu acest sistem de healthcare egalitar și gratuit dar care provoacă victime pe bandă rulantă. Ei cred că au cel mai bun sistem din lume și chiar știu oameni care chiar dacă au asigurare privată în pachetul salarial, preferă să meargă tot la sistemul de stat NHS că așa știu ei din moși strămoși.

Oamenii ăștia nu înțeleg că NHS trebuie lăsat să moară. Așa cum mulți oameni au fost lăsați să moară așteptând ore în șir la urgențe. 

Uitați-vă la articolul ăsta de pe Știrile Pro TV: top 10 țări în funcție de  speranța de viață. 

Nu căutați UK în articol că nu intră nici măcar în top 30. Apare în schimb Guernsey pe locul 7 iar până la 30 găsim încă două dependințe britanice: Jersey și Isle of Man. Cine-a fost în Guernsey știe. E un fel de orășel din Anglia iar viața nu diferă prea mult față de viața englezilor. Oamenii mării n-au nimic în plus față de oamenii din Anglia dar au ceva important în minus: NHS-ul. 

Cum funcționează sistemul de sănătate în Canalul Mânecii? Simplu. Te duci la medicul de familie? Plătești. Mergi la o consultație? Plătești. Ai chemat Salvarea? Plătești muult. Te-ai dus la urgență? Ați prins ideea. Sunt prea puține locuri moka când e vorba de sistemul de sănătate. Motiv pentru care nu sunt niciodată cozi și toată lumea e fericită. Angajatorii știu ce au de făcut ( să ofere asigurare privată de sănătate), la fel și angajații (să ceară același lucru) și toată lumea e fericită.

Acum încearcă să explici asta unui englezoi pe la 50-60 de ani. Nuuuuuu, că e greșit ( au ăștia un obicei de a spune 'it's wrong/ it's right' la fiecare 2 minute de parcă ei ar deține adevărul absolut), că așa a fost dintotdeauna (de parcă timpurile nu s-ar schimba).

Un lucru e însă cert și admis chiar și de cei mai încăpățânați NHS-iști. Sistemul e dependent de asistente medicale din Europa de Est, iar odată ce imigrația din UE nu va mai fi o opțiune sistemul s-ar bloca și mai mult.

Așa că, dragă fătucă Theresucă care ne ești primministrucă, ăștia 3,6 milioane nu prea te mandatează să scoți Regatul de pe piața comună.

D4. 11 milioane definiți de ... Lăpușneanu

Pe restul nu-i mai definesc că i-a definit Lăpușneanu destul de bine. Mulți. Nu chiar atât de mulți relativ la populația Regatului (cam 18%) dar, beneficiind de un referendum idiot, suficient cât să o mandateze pe fătuca Theresuca prim-ministruca să se șteargă la cur cu eforturile de 6 ani ale conservatorului Edward Heath din anii '60 și '70.

Hai să vedem cine sunt acești oameni care au aruncat deja Regatul într-un climat de inatabilitate fără precedent. Fac mențiunea că mulți dintre ei fac parte din mai multe categorii enumerate mai jos:

- imbecili reprezentând electoratul lui Nigel Farage

- rasiști, xenofobi și alți cercopiteci de la coada vacii care nu suportă să audă alte limbi sau alte accente pe stradă

- spălați pe creier influențați de The Daily Mail și alte fițuici mediocre

- trăitori în trecut care cred că India ve redeveni colonie britanică și totulva fi ca înainte de război

- unii cred că vor se vor ieftini becurile vechi incandescente, alții cred că mașinile noi nu vor mai fi echipate cu DRL (lumini de întâlnire care pornesc automat)

- unii au votat așa să-și enerveze nevasta

-încă 66 de motive găsite aici 

Și cu asta basta. Poporul a vorbit.  Sau măcar 19% din popor au vorbit și au mandatat-o pe fătuca Theresuca prim-ministruca să scoată Regatul de pe piața comună. Restul de 81% plus câteva milioane de imigranți nenaturalizați vor suporta laolaltă consecințele.

O fi bine? Mă îndoiesc. O fi rău? Pentru unii va fi. Și am eu senzația că cel mai rău va fi pentru cei din zonele care au votat covărșitor pentru Leave. Soarta!

Concluzia referendumului? Depinde de cine întreabă. Dacă vorbiți cu un britanic, amintiți-i de vorbele lui Winston Chirchill.

"Cel mai bun argument împotriva democrației e o conversație de 5 minute cu un votant de rând."

 Pentru noi românii? Ne-a lămurit mai demult Negruzzi prin vorbele lui Alexandru Lăpușneanul.

Proști, dar MULȚI!