Ma intrebam adesea daca cineva mai crede in intrebarile astea stupide de interviu gen "Unde te vezi peste 5 ani?". Daca mai sunt interviuri in care angajatorul isi trateaza candidatii de parca ar fi venit sa ingenuncheze pentru jobul ala scos la concurs ("De ce te-am lua noi pe tine?"). Daca testele alea de cultura generala sunt doar o legenda urbana.
Ii multumesc recruiterului Mihaita pentru ca mi-a dat sansa sa aflu raspunsul la intrebarile de mai sus. Raspunsul este acelasi pentru fiecare din cele 3 intrebari: DA! M-am convins de asta dupa un interviu telefonic cu un penis.
Am pornit relativ cu mari asteptari. Firma era clasata destul de sus in topul angajatorilor cu standarde inalte de angajare, in aceeasi liga cu Google si Facebook. Lectie pentru viitor: nu mai crede toate prostiile de pe asa-zisele situri profesionale! Cine stie ce sponsori au?
Incepem cu momentul Alo! ca vorba multa ... . Luati o cafea, va rog, ca e post lung.
Recita-mi CV-ul (ca eu nu stiu sa citesc)
Ca stie sa citeasca m-am prins ceva mai tarziu. Ca din prima lui chestie de dupa Alo crezusem ca invatatoarea lui n-a avut succes cu elevu' la proba de Citire. Cica sa-i prezint CV-ul. Se referea la acelasi CV pe care i-l trimisesem cu 6 zile in urma. Sa incep cu actualul job?
Nu, incepe cronologic!, ma indemna penisul cu o asemenea rigiditate incat am crezut ca-l reaud pe Voiculescu, profu de istorie din liceu in anul 2 iV. Facem o paranteza. La Voiculescu la ora trebuie sa relatezi toate evenimentele cronologic, ca de-aia era ora de istorie! Nu mergea cu flash-backuri si flash-forwarduri ca in Lost. Bun, inchidem paranteza.
Asa ca a trebuit sa incep din anul 1 dV in care am plecat eu din frumosul oras de la poalele Capelei si am plecat la Academia a carei bila n-a cazut in ciuda faptului ca am terminat facultatea. Dupa care a venit anul 5 dV cand m-am angajat si am muncit din greu si de bun ce-am fost am fost si promovat. De mai multe ori. Interlocutorul tacea si asculta. Si din cand in cand la telefon se audea zgomotul unui creion care aluneca pe hartie. Asta pana in anul 9 dV cand am ajuns la capitolul Insula iar penisul a strigat: Staaaaaai!
Legenda: iV = inainte de Voiculescu; dV = dupa Voiculescu
Legenda 2: Ma refer la Mihail, nu la Dan
Si pe Hitler cui il lasi?
Aici scrie ca ai lucrat la Hitler S.A. Bucuresti. De ce ai trecut direct la insula? Ce-ai facut la Hitler?
Cei care mi-au citit primul blog stiu ca ma refer la anul 2007, an in care Basescu a fost suspendat prima oara iar mitul ca munca n-a omorat pe nimeni s-a prabusit. Tot in 2007 am imigrat pe o insula dar pana s-o gasesc am naufragiat intr-o corporatie germanofila marcata de prezenta unui Hitler trimis sa ne disciplineze si a unei contabile contopiste care isi facea veacul acolo de prin 1977 (a intepenit-o cutremurul acolo). Naufragiul a durat 4 luni, dintre care aproape 3 am fost in preaviz, ca a durat mult pana am obtinut permisul de munca.
Ce rost avea sa mentionez experienta asta intr-un interviu care trebuia sa dureze 30 de minute? N-avea, asa ca ii explic (pe bune!) toata tarasenia. In 2007, primisem de fapt doua oferte: una de la Hitler si una din strainatate. Aveam de ales pe de o parte experienta internationala, intr-o tara in care certificarea profesionala ma considera profesionist calificat. Pe de alta parte, Hitler (fixistul de Project Manager, nu Adolf) era si el cunoscut pe plan international iar pozitia era manageriala.
L-am ales pe Hitler si cand am ajuns acolo... Oamenii aia pe care trebuie sa-i indrum credeau ca eu sunt de la Informatica (ca IT e un termen prea modern pentru ei)... Eu??!!!? Eu fiind ala ferm convins ca 1 MB are 1,000 kB. Am facut ochii cat cepele cand am aflat ca are 1,024 ! Hitler credea ca pot sa-l conving pe dasteptul de la IT sa faca ceva! Asa ca mi-am luat jucariile si am intrebat daca prima oferta mai e valabila. Era! Asa ca am ajuns pe insula.
Si odata ajuns, mi-am inceput aventurile cu Reactionarul, metodologul, Petrica si alte ciudatenii.
Despre care vorbeam, acum in termeni elogiosi, cu interlocutorul meu intervievator. N-ajung la Afacerea Promovarea ca interlocutorul se afirma din nou: Staaaaaai!
Pai Gigi?
Da' cand a venit Gigi in 2006, tu de ce n-ai ramas? Daca ati fost preluati de un investitor bogat, o multinationala, nu era mai bine sa fi ramas? Ca doar lucrai acum intr-o mare firma, nu erau mai multe oportunitati?
Of, of, of, aveam impresia ca vorbesc cu un retardat. De fapt chiar era. Pai in primul rand, avusese el oportunitatea sa ma intrebe asta acum 10 minute cand vorbisem despre jobul ala. Al doilea meu job din Romania. Dar probabil era ocupat sa-si ia notite iar acum incepuse sa le si citeasca.
In al doilea rand, nu-mi dau seama daca retinuse ceva sau nu din ce-i spusesem. Jobul ala a fost cel mai bun din viata mea. Banii erau putini, e adevarat. Dar la un moment dat, probabil in urma lipsei unor alternative, probabil in lipsa banilor, Regele din firma (mica dar frumoasa) m-a numit un fel de Dregator. Lumea trebuia sa asculte de mine, dar atentie: nu ma refer numai cei din "castel", ci si lumea exterioara care licita pentru pachetul de actiuni majoritare: executives de la mari investitori, parteneri de la mari firme de avocatura, seniori manageri de la firme de consultanta si contabilitate etc.
Asta dupa ce in urma cu 8 luni eram un biet junior la o multinationala! In cele din urma licitatia s-a terminat. Licitatorul Gigi a castigat, au venit noi sefi, s-au facut noi structuri, au mai aparut 3 sfinti care sa ma manance pana la Dumnezeul care-l inlocuia pe fostul Rege, iar expatul de Line Manager mi-a transmis cu mandrie ca voi primi 10% marire de salariu. Nu era rau, dar eram in 2006. CV-ul meu se triplase in ultima vreme cu diverse chestii, recruiterii ma vanau, oportunitati pe piata erau destule iar asteptarile mele salariale erau la o leafa cel putin dubla!
Si tu, mai penisule, ma intrebi de ce n-am ramas la Gigi?
Asa ca imi reiau povestirea cu primul job de pe insula, povestind de aventurile mele ca si Sefut. Aproape ca ajunsesem la faza in care am ajuns la actualul angajator cand aceeasi voce de la capatul telefonului emana un nou tril: Staaaaaai!
Promovari? La noi?
Cat de importanta e promovarea pentru tine? De data asta imi venea mie sa-i strig: Staaai asa, boule! Ce dracu' vrei sa zici? Tot el se si justifica. Pai stii, graieste penisul, am observat din relatarea ta ca ai pomenit cum ai fost promovat, si asta la mai multe joburi. Noi nu prea avem d-astea... Suntem o echipa mica...
Wow! Wow! Wow, cat de idiot ca angajator poti sa fii? Cat de idiot? Acum pe bune, tu chiar vrei sa angajezi pe cineva? Sau esti in pauza de masa si te vrei sa te relaxezi facand glume la telefon? Incepeam sa suspectez ca sunt in direct la Radio si imi face Buzdugan vreo farsa la Morning Zu. Doar ca era trecut ora 12, dimineata se terminase iar interviul parca nu se mai termina.
Nu mai stiu ce-am spus. Probabil vreun bullshit bine studiat dintr-o carte despre tehnici de interviu. Dar ce relevanta mai are? Deja mintea mea era la programul de week-end sau la urmatorul meci al Simonei Halep. Incepuse sa ma atraga un buton de pe telefon cu un receptor rosu pus in furca. Oare ce se intampla daca-l apas?
De ce sunt eu aici? De prost?
Eu cam asa as traduce de fapt urmatoarea lui intrebare. Nu c-ar fi originala, altminteri n-ar mai fi aparut in toate manualele de interviuri. Care intrebare de fapt este:
De ce vrei sa vii la noi?
Intrebare care vrea sa spuna: ok, arata-mi cat de puternic si destept sunt eu. Arata-mi cum ai invatat tu despre firma mea si pupa-ma in cur. Recita-mi ce stii tu despre firma si screme-te sa-mi arati cum te-ai potrivi tu in firma mea si mai ales in echipa pe care o CONDUC EU.
Pai, d-le Penis, poate ca vreau un job. Poate ca vreau bani. Poate faptul ca am trimis cv-ul inseamna ceva. Poate faptul ca tu postezi un job la care eu indeplinesc toate cerintele? Poate ca vreau sa te fraieresc ca stiu sa fac lucruri cand de fapt eu vreau doar sa-ti iau banii. Poate ca de-asta vreau eu sa vin la voi.
Am dat cu banul si am ales raspunsul ala cum ca firma lor e.... (stiti voi, bullshitul de pe website) iar eu sunt .... (alte bullshituri, ca daca as fi fost intr-adevar asa nu mai eram in interviul ala). Si ca ei imi ofera oportunitatea sa fac lucruri complexe de care eu sunt capabil. La care ce-mi zice mie penisul?
Pai noi n-avem nimic complex. Sunt produse destepte intr-adevar dar sunt toate pe Bursa, ne uitam pe Bloomberg si le evaluam.
Pai bine mai. pielea penisului, de ce m-ar deranja pe mine daca stau degeaba si primesc cafele, fructe si chiar mancare pe gratis? Da' daca tot e asa de simplu, lamureste-ma si pe mine o chestie. Daca e asa simplu, de ce platiti un salariu asa mare si de ce vreti un om cu atatia ani post-calificare? Nu de alta, dar la fostul job eram proaspat calificat, aveam un salar cam mic si-mi prindeam urechile cu toate chichitele tehnice. Next!
De ce te-as lua eu pe tine?
Sau, ca sa-l citez, Cu toti candidatii astia talentati, de ce crezi ca esti cel mai bun candidat? Intrebare antica prin care se etala din nou mitul imensitatii angajatorului atoateputernic si neinsemnatatii furnicii de candidat. De parca era treaba candidatului sa stie ce gandeste penisul din fata lui, sau cum sunt ceilalti candidati. Sau cum s-ar potrivi candidatul intr-o echipa sau intr-un sistem despre care nu stie absolut nimic.
Nu cumva asta e rolul tau, mai penisule? Nu tu esti ala care trebuie sa aleaga? Tot pe mine ma intrebi? Dovedeste tu ca e unu mai bun ca mine! Sau zi-mi macar ce trebuie sa aiba candidatul ideal si eu n-am.
Sau spune-mi cum vrei tu sa fie persona angajata ca sa se incadreze in colectiv? Sa fie tacut sau galagios? Supus sau independent? Deschis sau incuiat? Prost sau destept?
Probabil prost ca daca ar fi desptept ar fi singurul din echipa. Si pentru ca tot vroia sa-mi testeze desteptaciunea, s-a gandit sa termine intrebarile tehnice si sa-si testeze din nou talentul de profesor. Ca prof de istorie a esuat sau cel putin nu l-a egalat pe Voiculescu, asa ca s-a gandit el sa-l bata pe Drugan. Pentru cei care nu sunt din Ramnic, tocmai l-am mentionat pe directorul din Lahovari, profesor de matematica.
Despre radicali, fractii si geometrie aplicata
Cat face radical din 10.000?
Wow! Dar stiu ca nu se incurca. Nu incepe asa cu radical din 4 sau din 9. Sau macar din 16. Direct la zece mii. De parca as folosi vreodata radicali in meseria mea. Multumit ca am bifat raspunsul corect, a trecut la intrebarea urmatoare. Intrebare la care era sa-mi cada telecomanda din mana tocmai in timp ce comutam de pe Sky Sports 1 pe Sky Sports HQ.
Cat face 5 1/4 - 1 3/8?
N-am editor d-ala smecher de matematician ca nu lucrez la firma aia a lui de jmecheri dar ati inteles intrebarea. Cat face cinci si o patrime minus unu si trei optimi? Face fix 3,875. Raspuns pe care i l-am si dat printre accese de tuse fortata. Fortata ca sa nu ma tavalesc pe jos de ras. Va dati seama cat l-am incurcat, ca el avea acolo notat asa frumos raspunsul trei si sapte optimi si nu stia neam sa faca conversia intre fractional si decimal.
Voi va dati seama cat de distrus este Tutankamon asta ca nu mai poate sa-si calculeze banii in farthing? Farthing, ba, nu farting! Nu va mai ganditi la prostii. Greeeeeu sa nu izbucnesc in ras. Si daca s-ar fi terminat intrebarile tot ar fi fost ceva. Daaar:
Ai un gard si doi zugravi: Mr Slow si Mr Fast. Mr Slow ti-l face in doua ore, Mr. Fast doar intr-una. Ii contractezi pe-amadoi. In cat timp iti fac astia gardu'? Doamne, Doamne! Din moment ce zugravii astia sunt platiti pe ora, de ce ai plati DOI zugravi timp de 40 de minute? Ca asta e raspunsul: 40 de minute. Ai prea multi bani incat iti permiti sa nu-l platesti DOAR pe Mr. Fast timp de o ora? Ce inseamna 20 de minute mai putin?
Gaina de pe tort
Si pentru ca o vorba din strabuni spune sa patrezi ce-i mai bun pentru sfarsit, penisul s-a gandit ca e pregatit pentru provocarea finala. Ce Voiculescu, ce Drugan? Nu mai bine sa incerce sa fie ... Dusceag? Cei initiati stiu cat de dificila este aceasta incercare. Omul asta era logician, psiholog, economist si filosof in acelasi timp. Si client fidel al tuturor barurilor din oras.
Personajul nostru (penisul, nu Dusceag) nu parea deloc economist. O dovedise in interviu. De filosofie si psihologie nu auzise, asa ca nu-si putea incerca norocul decat la categoria logica. Asa ca isi facu el curaj (probabil consumase ceva la cat de incoerent se prezenta) si grai:
Daca o juma de gaina face juma de ou in juma de zi, in cate zile fac noua gaini noua oua?
Asta nu se mai putea numi cireasa de pe tort, era de-a dreptul ... gaina de pe tort.
Intrebari dac-aveti
Trecusera 45 de minute si mi-am dat seama ca totul o sa se termine in curand in momentul in care m-a intrebat daca am intrebari. Dupa un asemenea fiasco ce intrebari puteam sa-i mai pun?
Acum daca tot m-a luat cu gainile... La cat de prafuite au fost intrebarile, as fi putut sa raman in domeniul galinaceelor si sa-i adresez o intrebare la fel de clasica: Ce a fost mai intai? oul sau gaina?
Numai ca omul lucrand la o firma sofisticata, as fi modificat intrebarea asa: Ce ti-au daruit ursitoarele mai intai? Aroganta sau prostia? Si pentru ca la un asa interviu, exista un singur raspuns corect, acesta este prostia. De ce? Prost l-a facut ma-sa, aroganta s-a format pe urma.
vineri, 31 octombrie 2014
marți, 7 octombrie 2014
Manage the managers
Era o data un banc cu purtatorul de griji. E lung, dar incerc sa-l prescurtez:
Revenind la oile noastre corporatiste, sa luam oaia numita manager. Dupa cum ii spune si numele, managerul manageriaza. Ca si purtatorul de griji, are grija sa managerieze procesele dintr-o firma, sistemele, controalele, oamenii, resursele, clientii, bugetele si ce-o mai manageria el pe-acolo. Dar un lucru credeam eu ca se intelege de la sine. In primul si in primul rand (asistat uneori si de un manager's assistant aka secretara), managerul trebuie sa se managerieze / organizeze pe sine.
Raiul tipicarilor
Ultimele cautari de job mi-au adus insa in fata o noua realitate intalnita la un numar din ce in ce mai mare de companii. De altfel, unii prieteni s-au aratat mirati de faptul ca nu stiam deja, ca la ei in firma asa a fost de cand lumea. Pur si simplu, aveam in fata cateva job descriptions in care scria negru pe alb: Manage the managers!
M-am frecat la ochi, m-am intalnit la o bere cu aia care erau obisnuiti cu asa ceva si am inteles. In firmele alea se practica pe fata ceea ce, in fosta mea corporatie, faceau pe ascuns cativa pakistanezi dar si infectul ala de Tipicar. Cand zic Tipicar, ma refer la curul ala de om care mi-a negat promovarea in 2009, nu la actualul meu sef care este Tipicar - Tocilar si intra la alte categorii. Ei bine, pe principiul Da' muietii's posmagii?, tipicarii astia de manageri se asteapta sa fie manageruiti de catre ... sobordonati! Si cand zic subordonati nu ma refer la secretara.
Ca sa intelegeti ce se intampla pe-acolo, e indeajuns sa mai cititi odata articolul despre Tipicar (daca o merge ablogul). Si asta in conditiile in care Tipicarul nostru facea doar un abuz, nu ca ar fi fost cultura firmei ca managerii sa fie... manageruiti de catre non-manageri !! Dar intr-o corporatie in care lucrul asta e asumat?
Si totusi... cum vine asta?
Ce trebuie sa faca cei care manageruiesc pe manageri stim ca scrie in fisa postului. Trebuie sa intre in calendarul managerilor, sa vada ce intalniri au, sa le puna reviziile in calendar, sa le aranjeze intalniri cu clientii, sa le paseze dosare etc. Tot ei trebuie sa rezerve hoteluri, avioane, sa coordoneze mai multe echipe in acelasi timp, sa faca noaptea OMF-uri si IFRS-uri, sa fie in mai multe locuri in acelasi timp, eventual in mai multe timpuri in acelasi loc...
Dar acestea fiind zise, ce naiba mai fac managerii? Urmand exemplul Tipicarului, o sa stea picior peste picior pe scaunul ergonomic in fata monitoarelor inaltate regulamentar cu un suport si o sa verifice calendarul. din Outlook. Or sa vada acolo ca au de revizuit un report pe care ei insisi trebuie sa-l prezinte vreunui client si.. ce-o sa faca? Se-apuca sa citeasca si sa puna intrebari listate intr-un email (asta in cazurile fericite) sau pe-o coala A5. Paseaza foaia de hartie inapoi celui care munceste si trece la urmatorul eveniment din calendar.
Cu alte cuvinte, tot ce are de facut e sa i-o traga la greu aluia care munceste. Iar ca protectie foloseste... metoda calendarului, ca el nu poate sa traiasca fara calendar. Si ca ironia sa fie completa, il pune tot pe sclavete sa-i calculeze calendarul!
Verdict
Ma intrebati daca am aplicat la vreunul dintre joburile astea sa-i managerez pe manageri? Nu. N-are rost sa ma pun la mintea lor, pe urma ii supar pe domnii recruiteri care m-au trimis acolo si nu ma mai trimit nicaieri. Altminteri, m-as fi dus numai si numai sa ii intreb o chestie. Nu de-alta, dar mi se parea ca mai trecusem prin asta in viata.
Oamenii astia nu stiu sa faca decat sa citeasca, sa verifice adevarul celor scrise in lucrare si sa dea feedback. Hmmm, parca acum 20 de ani am mai avut niste "manageri" de-astia la Colegiul National Alexandru Lahovary, dar si la Scoala Nr. 2. Diferenta era ca aia te mai si invatau ceva. Si ca sa duc analogia pana la capat, le-as fi zis cum i-am grait "managerului" Voiculescu (nu Dan, ci Mihail) in '96: "Am o intrebare. Pot sa v-o pun?"
Intrebare: O, tu, managerule, care vrei sa fii manageriat! Imi zici si mie cum te deosebesti de un profesoras de provincie?
- Ce mai faci? Eu bine. Nu mai am nicio grija.
- Cum asa?
- Mi-am angajat un purtator de griji. Se ocupa de copii, deci nu mai am grija lor, de serviciu, sa nu mai am nici acolo griji, de mancare sa nu ma mai preocupe ce gatesc, de gradina, de masina de toate.
- Formidabil, dom'le. Si de unde ai bani sa-l platesti?
- Haha! Pai asta e prima lui grija! Sa faca rost de bani si sa-si plateasca salariul!
Revenind la oile noastre corporatiste, sa luam oaia numita manager. Dupa cum ii spune si numele, managerul manageriaza. Ca si purtatorul de griji, are grija sa managerieze procesele dintr-o firma, sistemele, controalele, oamenii, resursele, clientii, bugetele si ce-o mai manageria el pe-acolo. Dar un lucru credeam eu ca se intelege de la sine. In primul si in primul rand (asistat uneori si de un manager's assistant aka secretara), managerul trebuie sa se managerieze / organizeze pe sine.
Raiul tipicarilor
Ultimele cautari de job mi-au adus insa in fata o noua realitate intalnita la un numar din ce in ce mai mare de companii. De altfel, unii prieteni s-au aratat mirati de faptul ca nu stiam deja, ca la ei in firma asa a fost de cand lumea. Pur si simplu, aveam in fata cateva job descriptions in care scria negru pe alb: Manage the managers!
M-am frecat la ochi, m-am intalnit la o bere cu aia care erau obisnuiti cu asa ceva si am inteles. In firmele alea se practica pe fata ceea ce, in fosta mea corporatie, faceau pe ascuns cativa pakistanezi dar si infectul ala de Tipicar. Cand zic Tipicar, ma refer la curul ala de om care mi-a negat promovarea in 2009, nu la actualul meu sef care este Tipicar - Tocilar si intra la alte categorii. Ei bine, pe principiul Da' muietii's posmagii?, tipicarii astia de manageri se asteapta sa fie manageruiti de catre ... sobordonati! Si cand zic subordonati nu ma refer la secretara.
Ca sa intelegeti ce se intampla pe-acolo, e indeajuns sa mai cititi odata articolul despre Tipicar (daca o merge ablogul). Si asta in conditiile in care Tipicarul nostru facea doar un abuz, nu ca ar fi fost cultura firmei ca managerii sa fie... manageruiti de catre non-manageri !! Dar intr-o corporatie in care lucrul asta e asumat?
Si totusi... cum vine asta?
Ce trebuie sa faca cei care manageruiesc pe manageri stim ca scrie in fisa postului. Trebuie sa intre in calendarul managerilor, sa vada ce intalniri au, sa le puna reviziile in calendar, sa le aranjeze intalniri cu clientii, sa le paseze dosare etc. Tot ei trebuie sa rezerve hoteluri, avioane, sa coordoneze mai multe echipe in acelasi timp, sa faca noaptea OMF-uri si IFRS-uri, sa fie in mai multe locuri in acelasi timp, eventual in mai multe timpuri in acelasi loc...
Dar acestea fiind zise, ce naiba mai fac managerii? Urmand exemplul Tipicarului, o sa stea picior peste picior pe scaunul ergonomic in fata monitoarelor inaltate regulamentar cu un suport si o sa verifice calendarul. din Outlook. Or sa vada acolo ca au de revizuit un report pe care ei insisi trebuie sa-l prezinte vreunui client si.. ce-o sa faca? Se-apuca sa citeasca si sa puna intrebari listate intr-un email (asta in cazurile fericite) sau pe-o coala A5. Paseaza foaia de hartie inapoi celui care munceste si trece la urmatorul eveniment din calendar.
Cu alte cuvinte, tot ce are de facut e sa i-o traga la greu aluia care munceste. Iar ca protectie foloseste... metoda calendarului, ca el nu poate sa traiasca fara calendar. Si ca ironia sa fie completa, il pune tot pe sclavete sa-i calculeze calendarul!
Verdict
Ma intrebati daca am aplicat la vreunul dintre joburile astea sa-i managerez pe manageri? Nu. N-are rost sa ma pun la mintea lor, pe urma ii supar pe domnii recruiteri care m-au trimis acolo si nu ma mai trimit nicaieri. Altminteri, m-as fi dus numai si numai sa ii intreb o chestie. Nu de-alta, dar mi se parea ca mai trecusem prin asta in viata.
Oamenii astia nu stiu sa faca decat sa citeasca, sa verifice adevarul celor scrise in lucrare si sa dea feedback. Hmmm, parca acum 20 de ani am mai avut niste "manageri" de-astia la Colegiul National Alexandru Lahovary, dar si la Scoala Nr. 2. Diferenta era ca aia te mai si invatau ceva. Si ca sa duc analogia pana la capat, le-as fi zis cum i-am grait "managerului" Voiculescu (nu Dan, ci Mihail) in '96: "Am o intrebare. Pot sa v-o pun?"
Intrebare: O, tu, managerule, care vrei sa fii manageriat! Imi zici si mie cum te deosebesti de un profesoras de provincie?
sâmbătă, 27 septembrie 2014
Recruiteri. Episodul 1 - Mihaita
Asadar si prin urmare a celor scrise in insemnarea precedenta, mi-am actualizat repede cv-ul, mi-am facut un profil pe situl asociatiei la care platesc cotizatie anuala si am inceput cu sarg sa caut joburi. Hmm... Unde? Pe o insula nu prea mai vreau, in Romania nu m-as intoarce inca, pe alte continente nu vreau ca-i prea departe... Europa de Vest sa fie!
Din pacate, oricat mi-ar placea Europa continentala, angajatorii vor sa stii limba tarii! Si zau ca nu pot sa-i condamn. Ce tari din Europa de Vest vorbesc engleza, singura limba straina pe care o vorbesc si eu cat de cat fluent? Exact, Irlanda si UK! Unde sunt cele mai multe joburi dar si magazine, parcuri, malluri, viata de noapte etc? Mda, imi ramane sa aplic in Londra.
Numai bine, triez eu joburile localizate in Londra si specializate pe ce stiu eu ce fac si gasesc vreo 80. Cate dintre ele erau postate direct de catre angajator? Vreo 3. Din pacate, niciunul nu se potrivea foarte bine, din diverse motive. Cine erau postacii? In principal, doi recruiteri, sa-i numim Mihaita si Jumate. Jumate nu ma prea coafa ca era pe un domeniu relativ adiacent, asa ca postacul principal era Mihaita.
Camionu lui Mihaita
Facem aici o paranteza. Vorbeam mai demult de un recruiter care m-a ajutat mult sa obtin primul meu job in strainatate dupa care m-a ajutat si cu alte interviuri. Ei bine, firma asta se numeste Change International si e foarte buna. Reclama e pe gratis, ca merita si v-o recomand daca sunteti interesati de un job in Luxemburg sau off-shore. Din pacate pentru mine, ei nu sunt specializati pe joburi in the City (confirmat la telefon), deci a ramas sa ma lupt cu Mihaita.
Revenim din paranteza. Aplic la un job a lui Mihaita care parea frumos si ma suna repede un nene, sa-i spunem Camionu'. Ca stie ca am aplicat la jobul ala, dar el are un alt job, ca stie el ca se potriveste mai bine. Mda, nu stiu cum cred ei ca stiu mai bine decat mine! In fine, ii zic sa aplice si la ala in lipsa de altceva.
Ma intreaba daca pot sa vin la Londra pentru interviu, eventual maine. Ii spun ca nu sunt asa de disperat, ca licenta nu-mi expira decat peste 9 luni. Ca atare, as putea sa particip la un interviu telefonic initial dupa care eventual sa ma trambalez la Londra pentru interviul final. Sau daca vor ei neaparat sa ma vada, sa-mi plateasca transportul.
In fine, Camionu era insistent asa ca dupa cateva zile de parlamentari ma suna iar sa-mi spuna ca am mare trecere la clientul ala si ca vrea sa-mi plateasca zborul pana la Londra. Si ca sa-i zic pe cand am de gand sa zbor si cam cat ar costa.
Cum sa te faci de rahat
Ok. Era joi si trebuia sa imi iau liber saptamana viitoare. Cat mai devreme. Asta in conditiile in care lucram cu un sef tipicar, care vroia coverage si planuri de rezerva. Am vorbit cu colegu din stanga, i-am explicat ce are de facut, am facut un work-in-progress list, i-am dat Tipicarului de sef s-o aprobe, l-am asigurat pe Tipicar ca exista acoperire si am obtinut in cele din urma promisiunea ca pot sa-mi iau liber miercuri.
Vineri dimineata il sun pe Camion si ii spun ca pot sa zbor miercurea viitoare si costa *** lire. Sa-mi confirme repede ca locurile la avion se vand repede. Trece vineri si Camionu nimic. Il sun, imi raspunde o colega, omul meu se carase acasa. Sun luni dimineata disperat. Aceasi colega (sa-i spunem Nemtoaica) imi spune ca e ocupat si ca o sa ma sune. Ii dau si email sa-mi zica odata o chestie. Il mai sun luni mai spre seara. Aceeasi promisiune.
Vine marti. Deja biletul de zbor se dublase. Sefu ma intreba din 5 in 5 minute daca a doua zi vin sau nu. Ii spun ca incerc sa aflu cat mai repede. Iti dai seama ce angoasa pentru un Tipicar sa nu stie el ce face angajatu a doua zi! Timpul trece iar Camionu nu se arata in ciuda numeroaselor mesaje pe care i le lasam.
Au trecut doua luni de atunci. Camionu a disparut de tot de parca ar fi derapat intr-o prapastie. Ce s-a intamplat? I s-o fi parut clientului scump biletul? A gasit clientul un candidat londonez? A gasit pe-altul mai experimentat? S-a hotarat Camionu sa-i trimita alt recrut? N-o sa aflu niciodata. Mihaita n-a considerat de cuviinta sa ma instinteze. A reusit sa se faca de rahat si a reusit sa ma faca si pe mine de cacao in fata sefului.
Later edit: Nu, Camionu' nu a fost dat afara de la Mihaita, nici n-a fost inghitit de vulcan. Nemtoaica a reusit sa-mi faca rost de un interviu, am incercat s-o sun sa aflu niste chestii despre client dar... nu mi-a raspuns. Cine a preluat apelul? Ati ghicit: Camionu!
Din pacate, oricat mi-ar placea Europa continentala, angajatorii vor sa stii limba tarii! Si zau ca nu pot sa-i condamn. Ce tari din Europa de Vest vorbesc engleza, singura limba straina pe care o vorbesc si eu cat de cat fluent? Exact, Irlanda si UK! Unde sunt cele mai multe joburi dar si magazine, parcuri, malluri, viata de noapte etc? Mda, imi ramane sa aplic in Londra.
Numai bine, triez eu joburile localizate in Londra si specializate pe ce stiu eu ce fac si gasesc vreo 80. Cate dintre ele erau postate direct de catre angajator? Vreo 3. Din pacate, niciunul nu se potrivea foarte bine, din diverse motive. Cine erau postacii? In principal, doi recruiteri, sa-i numim Mihaita si Jumate. Jumate nu ma prea coafa ca era pe un domeniu relativ adiacent, asa ca postacul principal era Mihaita.
Camionu lui Mihaita
Facem aici o paranteza. Vorbeam mai demult de un recruiter care m-a ajutat mult sa obtin primul meu job in strainatate dupa care m-a ajutat si cu alte interviuri. Ei bine, firma asta se numeste Change International si e foarte buna. Reclama e pe gratis, ca merita si v-o recomand daca sunteti interesati de un job in Luxemburg sau off-shore. Din pacate pentru mine, ei nu sunt specializati pe joburi in the City (confirmat la telefon), deci a ramas sa ma lupt cu Mihaita.
Revenim din paranteza. Aplic la un job a lui Mihaita care parea frumos si ma suna repede un nene, sa-i spunem Camionu'. Ca stie ca am aplicat la jobul ala, dar el are un alt job, ca stie el ca se potriveste mai bine. Mda, nu stiu cum cred ei ca stiu mai bine decat mine! In fine, ii zic sa aplice si la ala in lipsa de altceva.
Ma intreaba daca pot sa vin la Londra pentru interviu, eventual maine. Ii spun ca nu sunt asa de disperat, ca licenta nu-mi expira decat peste 9 luni. Ca atare, as putea sa particip la un interviu telefonic initial dupa care eventual sa ma trambalez la Londra pentru interviul final. Sau daca vor ei neaparat sa ma vada, sa-mi plateasca transportul.
In fine, Camionu era insistent asa ca dupa cateva zile de parlamentari ma suna iar sa-mi spuna ca am mare trecere la clientul ala si ca vrea sa-mi plateasca zborul pana la Londra. Si ca sa-i zic pe cand am de gand sa zbor si cam cat ar costa.
Cum sa te faci de rahat
Ok. Era joi si trebuia sa imi iau liber saptamana viitoare. Cat mai devreme. Asta in conditiile in care lucram cu un sef tipicar, care vroia coverage si planuri de rezerva. Am vorbit cu colegu din stanga, i-am explicat ce are de facut, am facut un work-in-progress list, i-am dat Tipicarului de sef s-o aprobe, l-am asigurat pe Tipicar ca exista acoperire si am obtinut in cele din urma promisiunea ca pot sa-mi iau liber miercuri.
Vineri dimineata il sun pe Camion si ii spun ca pot sa zbor miercurea viitoare si costa *** lire. Sa-mi confirme repede ca locurile la avion se vand repede. Trece vineri si Camionu nimic. Il sun, imi raspunde o colega, omul meu se carase acasa. Sun luni dimineata disperat. Aceasi colega (sa-i spunem Nemtoaica) imi spune ca e ocupat si ca o sa ma sune. Ii dau si email sa-mi zica odata o chestie. Il mai sun luni mai spre seara. Aceeasi promisiune.
Vine marti. Deja biletul de zbor se dublase. Sefu ma intreba din 5 in 5 minute daca a doua zi vin sau nu. Ii spun ca incerc sa aflu cat mai repede. Iti dai seama ce angoasa pentru un Tipicar sa nu stie el ce face angajatu a doua zi! Timpul trece iar Camionu nu se arata in ciuda numeroaselor mesaje pe care i le lasam.
Au trecut doua luni de atunci. Camionu a disparut de tot de parca ar fi derapat intr-o prapastie. Ce s-a intamplat? I s-o fi parut clientului scump biletul? A gasit clientul un candidat londonez? A gasit pe-altul mai experimentat? S-a hotarat Camionu sa-i trimita alt recrut? N-o sa aflu niciodata. Mihaita n-a considerat de cuviinta sa ma instinteze. A reusit sa se faca de rahat si a reusit sa ma faca si pe mine de cacao in fata sefului.
Later edit: Nu, Camionu' nu a fost dat afara de la Mihaita, nici n-a fost inghitit de vulcan. Nemtoaica a reusit sa-mi faca rost de un interviu, am incercat s-o sun sa aflu niste chestii despre client dar... nu mi-a raspuns. Cine a preluat apelul? Ati ghicit: Camionu!
joi, 28 august 2014
Lehamite de schimbare
Gata! A trecut vara si cred ca e cazul sa reiau insemnarile pe acest blog. De cand n-am mai scris, am aniversat deja 7 ani de existenta pe plaiurile insulare si am intrat deja in ultimul an de trait inconjurat de ocean. Viza e pe cale sa expire, iar de cumparat locul ca-n camin (cu o vila de 3 milioane care valoreaza doar jumate de milion) n-am de gand s-o fac. Asa ca, din pacate sau fericire, trebuie sa-mi caut alt locsor sub soare.
Zic din fericire pentru xenofobii localnici de care m-am tot lovit si care s-au saturat sa tot vina strainii pe insula, sa nu mai plece si sa le ia lor joburile. Din fericire si pentru a mea prietena care vrea sa mai shoppaiasca intr-un mall, sa mearga la un multiplex sau sa se plimbe intr-un parc mai mare de 100 metri patrati. Din fericire si pentru mine, ca mai vad cate un meci de nivel competitiv pe stadion si pot manca un Big Mac sau cu putin noroc chiar o shawurma. Cu de toate.
Din pacate... Exista si capitolul asta. Oricat de mult m-as fi rugat la diferite zeitati, n-am castigat la loterie. Sa fie oare din cauza faptului ca n-am jucat? :D In fine... Cert e faptul ca trebuie sa muncesc in continuare pentru a putea sa ma intretin. Ceea ce presupune... ati ghicit! Sa-mi caut un nou job, pe deasupra intr-o noua locatie.
Cea mai mare problema pe care o intrevad in momentul asta e ca mi-e lene. Am 11 ani de cand muncesc si sunt la a cincea corporatie. Cu toate acestea, niciodata nu mi-a fost mai lehamite sa purced la cautarea de noi joburi. Adevarul e ca am intrat intr-o zona de comfort din care cu greu mai pot iesi si vreau sa aman (daca as fi corporatist 100% as fi folosit termenul de procrastinare) cat pot de mult momentul.
De ce-as renunta la jobul actual?
De ce? In primul rand, traiesc intr-un mediu de lucru si intr-o tara in care fiecare om are un job. Orice ciudat are un job. Exista aici un om tatuat de la degetul mic de la picior pana in varful capului (tiger style). Omul asta are un job si are masina de serviciu. Tot aici e un alt ciudat care alearga in fiecare zi cu spatele prin centrul urbei si povesteste oricui cum este el vanat de agentii CIA care se ascund dupa magazinul de la colt. Si omul asta are un job, chiar la birou. In fine, exista un alt om care, fie ger fie canicula, merge imbracat intr-o manta din Matrix si are si o bata la spinare. Omul asta lucreaza tot la birou, pe deasupra si intr-o corporatie.
In mediul asta dispare orice frica. Te da afara si de maine nu mai vii la lucru? Nicio problema, a doua zi iti gasesti un alt job. Toti au un job! Te gandesti ca ai spus o mare prostie in sedinta si crezi ca esti prostul satului? Nicio problema, satul are foarte multi prosti nascuti si crescuti aici si care n-au unde sa plece asa ca slabe sanse sa nu fie macar jumate mai prosti ca tine. Te-ai imbatat ca porcu' intr-un bar in seara trecuta si ti-e teama ca ceilalti meseni erau tot de la tine de la munca? Stai linistit. Toti au facut asta si fiecare are istoricul lui, pe care il stie oricine altcineva.
In al doilea rand, am trecut de varsta aia cand doream glorie, afirmare si promovare. Stiu ca poti sa-ti dai sufletul si sefu' n-o sa aprecieze sau o sa promoveze vreun localnic care e ruda cu directorul. Traiesc in lumea in care poti sa stai in banca ta, sa-ti faci treaba esentiala fara sa te omori cu munca si in rest sa mimezi bine ca esti ocupat. Nu ma deranjeaza catusi de putin sa ma uit la o "fereastra" goala de Excel, mai ales cand in dreapta am fereastra de afara pe care vad valurile marii, turisti preocupati pana peste masura de pozitia hartii sau politisti care incearca sa ii prinda pe parcagiii ilegali.
Ani la rand am fost ingrozit de posibilitatea sa lucrez cu un sef mai prost decat mine. Cuuuum?, urla eu-ul meu de acum 7 ani, eu de la cine sa invat lucruri daca trebuie sa-l invat eu pe el? Cine sa ma ghideze in cariera? Ei, as! Google, wikipedia si Investopedia te invata mai multe in ziua de azi. Azi, ma uit la seful meu cum ma intreaba pentru a-8-a oara la rand: Auzi, creditele alea pe termen scurt (sub un an) ce fel de capital sunt? Tier 1 sau Tier 2? Sa-l omor? Nu. Respir adanc, ma uit pe geam cum un val mai mare se revarsa peste o decapotabila parcata prea aproape de mare si ii zic pentru a-8-a oara: Nu e cazul. Creditele pe termen scurt sunt instrumente de finantare, nu de capital. Calm. Dupa care numar in gand: 1,2,3,4... Ma opresc la numarul de dolari pe care ii castig pe ora. Si fac asta de 8 ori pe zi.
Mai simplu decat as fi crezut acum 7 ani. Mult mai simplu.
Cu toate astea...
.. nu pot sa-mi schimb locatia si sa-mi pastrez in acelasi timp jobul. Am incercat, pe bune! Avem cateva joburi care sunt facute remote de niste oameni din India platiti cu 80 de dolari pe ora. Am incercat sa le propun si eu sefilor sa fiu eu ala care face acelasi job, dar remote din centrul Londrei sau al Parisului pe un salariu de 50 de lire / euro pe ora. N-am reusit. Nici macar un transfer nu pot. Nu de alta, dar aia din Londra au transferat functia mea in India.
Ca atare, trebuie sa o iau de la capat cu recrutarea desi rabdare nu prea mai am. Ma asteapta urmatoarele lucruri si promit ca o sa scriu cate o insemnare pe fiecare tema dintre cele de mai jos:
Zic din fericire pentru xenofobii localnici de care m-am tot lovit si care s-au saturat sa tot vina strainii pe insula, sa nu mai plece si sa le ia lor joburile. Din fericire si pentru a mea prietena care vrea sa mai shoppaiasca intr-un mall, sa mearga la un multiplex sau sa se plimbe intr-un parc mai mare de 100 metri patrati. Din fericire si pentru mine, ca mai vad cate un meci de nivel competitiv pe stadion si pot manca un Big Mac sau cu putin noroc chiar o shawurma. Cu de toate.
Din pacate... Exista si capitolul asta. Oricat de mult m-as fi rugat la diferite zeitati, n-am castigat la loterie. Sa fie oare din cauza faptului ca n-am jucat? :D In fine... Cert e faptul ca trebuie sa muncesc in continuare pentru a putea sa ma intretin. Ceea ce presupune... ati ghicit! Sa-mi caut un nou job, pe deasupra intr-o noua locatie.
Cea mai mare problema pe care o intrevad in momentul asta e ca mi-e lene. Am 11 ani de cand muncesc si sunt la a cincea corporatie. Cu toate acestea, niciodata nu mi-a fost mai lehamite sa purced la cautarea de noi joburi. Adevarul e ca am intrat intr-o zona de comfort din care cu greu mai pot iesi si vreau sa aman (daca as fi corporatist 100% as fi folosit termenul de procrastinare) cat pot de mult momentul.
De ce-as renunta la jobul actual?
De ce? In primul rand, traiesc intr-un mediu de lucru si intr-o tara in care fiecare om are un job. Orice ciudat are un job. Exista aici un om tatuat de la degetul mic de la picior pana in varful capului (tiger style). Omul asta are un job si are masina de serviciu. Tot aici e un alt ciudat care alearga in fiecare zi cu spatele prin centrul urbei si povesteste oricui cum este el vanat de agentii CIA care se ascund dupa magazinul de la colt. Si omul asta are un job, chiar la birou. In fine, exista un alt om care, fie ger fie canicula, merge imbracat intr-o manta din Matrix si are si o bata la spinare. Omul asta lucreaza tot la birou, pe deasupra si intr-o corporatie.
In mediul asta dispare orice frica. Te da afara si de maine nu mai vii la lucru? Nicio problema, a doua zi iti gasesti un alt job. Toti au un job! Te gandesti ca ai spus o mare prostie in sedinta si crezi ca esti prostul satului? Nicio problema, satul are foarte multi prosti nascuti si crescuti aici si care n-au unde sa plece asa ca slabe sanse sa nu fie macar jumate mai prosti ca tine. Te-ai imbatat ca porcu' intr-un bar in seara trecuta si ti-e teama ca ceilalti meseni erau tot de la tine de la munca? Stai linistit. Toti au facut asta si fiecare are istoricul lui, pe care il stie oricine altcineva.
In al doilea rand, am trecut de varsta aia cand doream glorie, afirmare si promovare. Stiu ca poti sa-ti dai sufletul si sefu' n-o sa aprecieze sau o sa promoveze vreun localnic care e ruda cu directorul. Traiesc in lumea in care poti sa stai in banca ta, sa-ti faci treaba esentiala fara sa te omori cu munca si in rest sa mimezi bine ca esti ocupat. Nu ma deranjeaza catusi de putin sa ma uit la o "fereastra" goala de Excel, mai ales cand in dreapta am fereastra de afara pe care vad valurile marii, turisti preocupati pana peste masura de pozitia hartii sau politisti care incearca sa ii prinda pe parcagiii ilegali.
Ani la rand am fost ingrozit de posibilitatea sa lucrez cu un sef mai prost decat mine. Cuuuum?, urla eu-ul meu de acum 7 ani, eu de la cine sa invat lucruri daca trebuie sa-l invat eu pe el? Cine sa ma ghideze in cariera? Ei, as! Google, wikipedia si Investopedia te invata mai multe in ziua de azi. Azi, ma uit la seful meu cum ma intreaba pentru a-8-a oara la rand: Auzi, creditele alea pe termen scurt (sub un an) ce fel de capital sunt? Tier 1 sau Tier 2? Sa-l omor? Nu. Respir adanc, ma uit pe geam cum un val mai mare se revarsa peste o decapotabila parcata prea aproape de mare si ii zic pentru a-8-a oara: Nu e cazul. Creditele pe termen scurt sunt instrumente de finantare, nu de capital. Calm. Dupa care numar in gand: 1,2,3,4... Ma opresc la numarul de dolari pe care ii castig pe ora. Si fac asta de 8 ori pe zi.
Mai simplu decat as fi crezut acum 7 ani. Mult mai simplu.
Cu toate astea...
.. nu pot sa-mi schimb locatia si sa-mi pastrez in acelasi timp jobul. Am incercat, pe bune! Avem cateva joburi care sunt facute remote de niste oameni din India platiti cu 80 de dolari pe ora. Am incercat sa le propun si eu sefilor sa fiu eu ala care face acelasi job, dar remote din centrul Londrei sau al Parisului pe un salariu de 50 de lire / euro pe ora. N-am reusit. Nici macar un transfer nu pot. Nu de alta, dar aia din Londra au transferat functia mea in India.
Ca atare, trebuie sa o iau de la capat cu recrutarea desi rabdare nu prea mai am. Ma asteapta urmatoarele lucruri si promit ca o sa scriu cate o insemnare pe fiecare tema dintre cele de mai jos:
- recruterii, tertipurile lor ieftine si lipsa totala de respect pentru clienti
- noile filosofii ale angajatorilor, gen "manage the managers"
- aroganta suprema a unor angajatori care cer dar nu ofera nimic
sâmbătă, 21 iunie 2014
Bugete
Sa luam trei povesti, aparent separate si sa le punem cap la cap.
Prima poveste: Conferinta
Povestea acestui blog incepe prin 2006 cand am creat primul blog pe http://corporatistu.ablog.ro, fiind propria mea alegere de a defula frustarile din viata de corporatist. Pe langa faptul ca infruntam tot felul de situatii si personaje la limita umanului, mai aveam parte de o incercare prea putin detaliata pe blog. In paralel cu munca de la 9 la 23, trebuia sa invat pentru niste examene pentru a accede la o calificare profesionala internationala foarte greu de obtinut.
Cand reuseam sa mai si invat? Noaptea tarziu, in week-end, pe drumul spre casa in ultimul metrou de noapte.. A fost greu al naibii, dar nu m-am plans si dupa 11 examene pe parcursul a 3 ani am reusit sa obtin o noua diploma. Nu m-am bucurat insa prea mult pentru ca dupa accederea la statutul de membru al organizatiei profesionale, urmeaza alt hop: mentinerea calitatii de membru prin actualizari constante ale ultimelor reglementari.
Desigur, am apelat de multe ori la articole si cursuri online, dar cel mai eficient mod (prin care chiar inveti ceva de la cineva super-competent) este printr-o conferinta a organizatiei internationale. Am inteles ca angajatorul nu are suficient de multi bani sa ma trimita la Londra sau Paris unde sunt 5-6 conferinte pe an. Dar o data la 2 ani, organizatia are o conferinta chiar la noi pe insula unde nu imi trebuie nici transport nici cazare ca sa particip.
Conferinta dureaza 3 zile, dar mie nu imi trebuie decat doua cursuri de 3 ore in total, cursuri extrem de important atat pentru mine dar mai ales pentru pentru jobul pe care il fac pentru actuala corporatie. Tot ce-ar trebui sa faca aceasta corporatie este sa imi dea juma de zi libera si sa-mi plateasca taxa de participare. Cat este taxa asta? 150 de euro o data la 2 ani. Adica 75 de euro pe an.
A doua poveste: Angajata greu de inlocuit
Acum un an, unul dintre angajatii din departamentul meu a demisionat. Motivul? Rolul nu era suficient de senior si a plecat undeva unde e mai bine. Dupa o perioada neasteptat de lunga, sefii mei au anuntat cu mare fala (si mult testosteron) recrutarea unei reprezentante a sexului frumos. Spre deosebire de cealalta femeie din departament, noua recruta avea cu vreo 25 de ani mai putin si, fara a fi Miss Insula sau sa aiba un nas perfect, putea fi calificata lejer drept "good-looking".
Fata s-a descurcat binisor dar, dupa parerea mea si a oricarui om obiectiv, nu s-a ridicat la calitatea celui pe care il inlocuia. Genul "usor de inlocuit" si prima optiune in cazul in care ai vreo restructurare.
N-au trecut insa decat 6 luni si cea mai noua angajata si-a anuntat plecarea. Motivul? Sotul ei a primit un job excelent pe Insula de la Miazazi iar ea il insoteste. A inceput o noua recrutare si, spre surprinderea tuturor, sefii cei cu testosteron au decis ca nu gasesc pe nimeni. Ca atare, i-au dat un loc in biroul nostru din Insula de Miazazi si au convenit sa lucreze "remote" de acolo si sa calatoreasca in fiecare luna cel putin cate o saptamana pe insula noastra. Ce inseamna asta? Pai in fiecare zi, fostul ei calculator sta deschis pentru ca ea sa se conecteze prin VPN din noul birou. In plus, trebuie sa-i platim avion dus-intors si cazare la hotel. Cat costa toate astea? 1.000 de euro pe luna. Adica 12.000 de euro pe an.
A treia poveste: Rezidenta pe insula
Orice insula de suprafata mica se confrunta cu o mare problema: potentialul de supra-populare. Acelasi tip de insula se confrunta cu alta problema: lipsa de persoane calificate pentru anumite meserii. Aparent, cele doua probleme se bat cap in cap. Daca aduci oameni calificati, aia se vor inmulti si se vor supra-popula insula. Pe de alta parte, daca n-aduci oameni, business-urile nu vor fi competitive pe plan international si nu vor face bani din care sa plateasca impozit la stat. Se numeste dilema, e buna de dat exemplu la logica.
Ei, problema asta se rezolva cu niste permise de munca pe perioada scurta (vreo 5 ani). Totodata, insulele astea au nevoie de bani asa ca permit, intr-un mod sau altul, oricaror persoane interesate sa-si cumpere pur si simplu dreptul permanent de rezidenta. Multe insule, atat din UE (Cipru, Malta, Gibraltar) dar si din afara ei (Cayman, BVI) conditioneaza accesul la rezidenta prin efectuarea unor investitii de 6-7 cifre.
La noi pe insula, statul a rezolvat altfel problema: oricine poate sta si lucra cat doreste pe insula, atat timp cat locuieste in zona 0 imobiliara. Cat costa asta? Un milion jumate daca vrei sa cumperi, 5.000 pe luna daca inchiriezi.
Povestile si bugetul
Nu stiu ce buget au astia pentru angajata cea (inca) noua si cine trebuie sa le aprobe, dar se vede ca 12.000 pe luna nu li s-a parut mult. Asa ca mi-am luat inima in dinti si m-am dus si eu la sef sa ma lase la conferinta aia care presupune 150 bani gheata plus costul de oportunitate a juma de zi in care lipsesc de la munca. Beneficiul? Zic eu, substantial, atat pentru mine cat si pentru firma ca doar sunt unul din cei trei oameni care fac jobul ala pe care-l fac si nu strica sa stii foarte bine standardele actualizate dupa care lucrezi. Durata de timp in care aduce beneficii? Nu chiar atat de mare, probabil mai putin de un an, pentru ca standardele sunt in continua schimbare. Sa spunem 10 luni in care atat eu cat si firma tragem foloase, deci o amortizare de 15 euro / luna pentru firma.
Surpriza insa! Bugetul e foarte restrictiv, trebuie sa mergi foarte departe cu aprobarile (pana la seful sefului sefului) siiiii.... mai presus de toate, trebuie ca ei sa se asigura ca eu raman in firma. Adica? Ei bine, au vazut ei ca permisul meu de munca nu poate fi prelungit decat maxim 10-11 luni. Ca atare, ei ar putea lua in considerare cererea mea de participare la conferinta daaaar... sa le dau un angajament in scris ca de la anul o sa raman pe insula si sa locuiesc in zona 0 imobiliara!
Cu alte cuvinte, as putea (in urma altor aprobari indoielnice!!) sa primesc o chestie care valoreaza 150 de euro + juma de zi libera cu conditia ca de la anul sa dau vreo 3.500 in plus in fiecare luna! Asta chiar crede ca s-a rasturnat carul cu romani prosti la el pe insula? Si in afara de asta, poate ca poate sa-mi raspunda la niste intrebari legate de bugete:
- la voi, bugetele se aproba doar daca esti fata, zambesti si arati (relativ) bine?
- cand ati aprobat o masa plus bauturi ca sa sarbatoriti terminarea unei raportari, cam cat de repede s-a aproba bugetul? Aaa, ati venit si voi sefilor la masa, de-aia s-a aprobat?
- dar cand i-ati chemat pe consultantii aia sa dezvolte un nivel de raportare si i-ati platit zeci de mii? Cam ce beneficii au fost pentru firma, ca eu nu le-am vazut? Dar ati avut buget de IT development, n-asa?
- sa presupunem ca pot obtine o derogare si pot sa-mi iau statut de rezident permanent pe insual. Cam ce motive as avea sa raman la firma asta pe termen lung?
Prima poveste: Conferinta
Povestea acestui blog incepe prin 2006 cand am creat primul blog pe http://corporatistu.ablog.ro, fiind propria mea alegere de a defula frustarile din viata de corporatist. Pe langa faptul ca infruntam tot felul de situatii si personaje la limita umanului, mai aveam parte de o incercare prea putin detaliata pe blog. In paralel cu munca de la 9 la 23, trebuia sa invat pentru niste examene pentru a accede la o calificare profesionala internationala foarte greu de obtinut.
Cand reuseam sa mai si invat? Noaptea tarziu, in week-end, pe drumul spre casa in ultimul metrou de noapte.. A fost greu al naibii, dar nu m-am plans si dupa 11 examene pe parcursul a 3 ani am reusit sa obtin o noua diploma. Nu m-am bucurat insa prea mult pentru ca dupa accederea la statutul de membru al organizatiei profesionale, urmeaza alt hop: mentinerea calitatii de membru prin actualizari constante ale ultimelor reglementari.
Desigur, am apelat de multe ori la articole si cursuri online, dar cel mai eficient mod (prin care chiar inveti ceva de la cineva super-competent) este printr-o conferinta a organizatiei internationale. Am inteles ca angajatorul nu are suficient de multi bani sa ma trimita la Londra sau Paris unde sunt 5-6 conferinte pe an. Dar o data la 2 ani, organizatia are o conferinta chiar la noi pe insula unde nu imi trebuie nici transport nici cazare ca sa particip.
Conferinta dureaza 3 zile, dar mie nu imi trebuie decat doua cursuri de 3 ore in total, cursuri extrem de important atat pentru mine dar mai ales pentru pentru jobul pe care il fac pentru actuala corporatie. Tot ce-ar trebui sa faca aceasta corporatie este sa imi dea juma de zi libera si sa-mi plateasca taxa de participare. Cat este taxa asta? 150 de euro o data la 2 ani. Adica 75 de euro pe an.
A doua poveste: Angajata greu de inlocuit
Acum un an, unul dintre angajatii din departamentul meu a demisionat. Motivul? Rolul nu era suficient de senior si a plecat undeva unde e mai bine. Dupa o perioada neasteptat de lunga, sefii mei au anuntat cu mare fala (si mult testosteron) recrutarea unei reprezentante a sexului frumos. Spre deosebire de cealalta femeie din departament, noua recruta avea cu vreo 25 de ani mai putin si, fara a fi Miss Insula sau sa aiba un nas perfect, putea fi calificata lejer drept "good-looking".
Fata s-a descurcat binisor dar, dupa parerea mea si a oricarui om obiectiv, nu s-a ridicat la calitatea celui pe care il inlocuia. Genul "usor de inlocuit" si prima optiune in cazul in care ai vreo restructurare.
N-au trecut insa decat 6 luni si cea mai noua angajata si-a anuntat plecarea. Motivul? Sotul ei a primit un job excelent pe Insula de la Miazazi iar ea il insoteste. A inceput o noua recrutare si, spre surprinderea tuturor, sefii cei cu testosteron au decis ca nu gasesc pe nimeni. Ca atare, i-au dat un loc in biroul nostru din Insula de Miazazi si au convenit sa lucreze "remote" de acolo si sa calatoreasca in fiecare luna cel putin cate o saptamana pe insula noastra. Ce inseamna asta? Pai in fiecare zi, fostul ei calculator sta deschis pentru ca ea sa se conecteze prin VPN din noul birou. In plus, trebuie sa-i platim avion dus-intors si cazare la hotel. Cat costa toate astea? 1.000 de euro pe luna. Adica 12.000 de euro pe an.
A treia poveste: Rezidenta pe insula
Orice insula de suprafata mica se confrunta cu o mare problema: potentialul de supra-populare. Acelasi tip de insula se confrunta cu alta problema: lipsa de persoane calificate pentru anumite meserii. Aparent, cele doua probleme se bat cap in cap. Daca aduci oameni calificati, aia se vor inmulti si se vor supra-popula insula. Pe de alta parte, daca n-aduci oameni, business-urile nu vor fi competitive pe plan international si nu vor face bani din care sa plateasca impozit la stat. Se numeste dilema, e buna de dat exemplu la logica.
Ei, problema asta se rezolva cu niste permise de munca pe perioada scurta (vreo 5 ani). Totodata, insulele astea au nevoie de bani asa ca permit, intr-un mod sau altul, oricaror persoane interesate sa-si cumpere pur si simplu dreptul permanent de rezidenta. Multe insule, atat din UE (Cipru, Malta, Gibraltar) dar si din afara ei (Cayman, BVI) conditioneaza accesul la rezidenta prin efectuarea unor investitii de 6-7 cifre.
La noi pe insula, statul a rezolvat altfel problema: oricine poate sta si lucra cat doreste pe insula, atat timp cat locuieste in zona 0 imobiliara. Cat costa asta? Un milion jumate daca vrei sa cumperi, 5.000 pe luna daca inchiriezi.
Povestile si bugetul
Nu stiu ce buget au astia pentru angajata cea (inca) noua si cine trebuie sa le aprobe, dar se vede ca 12.000 pe luna nu li s-a parut mult. Asa ca mi-am luat inima in dinti si m-am dus si eu la sef sa ma lase la conferinta aia care presupune 150 bani gheata plus costul de oportunitate a juma de zi in care lipsesc de la munca. Beneficiul? Zic eu, substantial, atat pentru mine cat si pentru firma ca doar sunt unul din cei trei oameni care fac jobul ala pe care-l fac si nu strica sa stii foarte bine standardele actualizate dupa care lucrezi. Durata de timp in care aduce beneficii? Nu chiar atat de mare, probabil mai putin de un an, pentru ca standardele sunt in continua schimbare. Sa spunem 10 luni in care atat eu cat si firma tragem foloase, deci o amortizare de 15 euro / luna pentru firma.
Surpriza insa! Bugetul e foarte restrictiv, trebuie sa mergi foarte departe cu aprobarile (pana la seful sefului sefului) siiiii.... mai presus de toate, trebuie ca ei sa se asigura ca eu raman in firma. Adica? Ei bine, au vazut ei ca permisul meu de munca nu poate fi prelungit decat maxim 10-11 luni. Ca atare, ei ar putea lua in considerare cererea mea de participare la conferinta daaaar... sa le dau un angajament in scris ca de la anul o sa raman pe insula si sa locuiesc in zona 0 imobiliara!
Cu alte cuvinte, as putea (in urma altor aprobari indoielnice!!) sa primesc o chestie care valoreaza 150 de euro + juma de zi libera cu conditia ca de la anul sa dau vreo 3.500 in plus in fiecare luna! Asta chiar crede ca s-a rasturnat carul cu romani prosti la el pe insula? Si in afara de asta, poate ca poate sa-mi raspunda la niste intrebari legate de bugete:
- la voi, bugetele se aproba doar daca esti fata, zambesti si arati (relativ) bine?
- cand ati aprobat o masa plus bauturi ca sa sarbatoriti terminarea unei raportari, cam cat de repede s-a aproba bugetul? Aaa, ati venit si voi sefilor la masa, de-aia s-a aprobat?
- dar cand i-ati chemat pe consultantii aia sa dezvolte un nivel de raportare si i-ati platit zeci de mii? Cam ce beneficii au fost pentru firma, ca eu nu le-am vazut? Dar ati avut buget de IT development, n-asa?
- sa presupunem ca pot obtine o derogare si pot sa-mi iau statut de rezident permanent pe insual. Cam ce motive as avea sa raman la firma asta pe termen lung?
vineri, 16 mai 2014
Daca te calca maine autobuzul ...
Povesteam adineauri pe aici cum pe seful meu il cam roade grija de ce fac ceilalti. Nu stiu daca v-am povestit si asta, dar se pare ca are o obsesie pentru "coverage", asta in conditiile in care nu lucram nici la O2, nici la Orange, Vodafone sau T-Mobile. Oricum, el intelege altceva prin asta, nu intinderea geografica a serviciilor pe care le oferim clientilor.
Ce vrea de fapt? O mare chestie comunista. Sa poata oricine sa faca orice. Asta vrea. Adica zugravul sa stie zugravitul, dar pe langa asta sa-i poata face la o adica si proiectarea si zidaria. Ca daca arhitectul e calcat intr-o zi de autobuz? Cine sa-i mai faca treaba? Nu mai bine incepe si zidarul sa faca niste schite in timp ce arhitectul zugraveste camera de oaspeti? Ca na, poate il calca si pe zugrav un tir sau macar un microbuz, si ramane casoiul nezugravit!
In primul rand, toata zicala asta cu autobuzul e un mare bullshit si un mare neadevar. Din nefericire, stiu o firma in care doua fete tinere, ambele cu roluri cheie, au murit fulgerator la scurt timp una dupa alta. Colegii lor au suferit un adevarat soc, si-au revenit cu greu din durere, dar in cele din urma firma si-a onorat toate angajamentele si nu a suferit nicio pierdere financiara, ci doar sentimentala. Cum? Pur si simplu, exista documente, exista proceduri, exista urme, exista stiinta iar unele lucruri se rezolva pur si simplu de la sine si nu trebuie sa te gandesti non-stop ca pica drobul de sare de pe soba. Sau ca il calca autobuzul pe ala si nu stie sa faca nimeni ce stia sau ce facea ala.
Si hai sa fim seriosi. Au fost presedinti de corporatii mari care au murit, Steve Jobs de exemplu. Si ce, s-a ales praful de Apple? Nu!
Ce s-a intamplat de fapt?
Pai ce sa se intample? Am incurcat vreo 30 de miliarde. Prima veste buna e ca nu sunt banii mei, ci ai clientilor. A doua veste buna e ca banii nu s-au pierdut. A treia veste buna e ca banii sunt, fizic, unde trebuie sa fie: in banca, fireste. Vestea proasta e ca am i-am raportat in mod gresit catre autoritati care ar fi putut sa ia o decizie gresita in urma acestei incurcaturi. Si inca o veste buna, singura de fapt care conteaza: lucrul asta nu s-a intamplat, autoritatile n-au luat nicio decizie.
Ce-o sa se intample? Pai am mai povestit: de dat afara nu ma dau, nici "Huooo" n-o sa-mi iau. In schimb, urmeaza arsenalul obisnuit: SoX, lessons to be learnt, controale, revizii suplimentare, proceduri detaliate, audit de proceduri, documentare, explicatii, memorandum + inca un memorandum (egal memoranda), semnaturi si inca un rand de explicatii.
A cui e vina?
Raspunsul e simplu: vina e a mea, in mod exclusiv. Am folosit o ipoteza neinspirata care s-a dovedit in cele din urma incorecta. As fi putut sa verific dar eram convins ca am dreptate si cum nu prea mai aveam timp... In fine, e randul cititorilor blogului sa puna si ei o intrebare, care suna de fapt mai mult a constatare:
Da' nu stiam ca faci si reg reporting?
Pentru profani, Reg reporting are sensul de raportare catre autoritati. Ei bine, nici eu! Nu faceam si nici nu stiu sa fac dar uite ca sefului ii e frica ca-l calca camionu' pe colegu si nu mai are cine sa raporteze catre stat. Asta in timp ce colegu face si el ceva facut in mod normal de catre mine. Ca na, e bine sa avem coverage, sa stim toti sa facem ce face altu. Ba mai mult, ghici ce am eu in obiectivul de evaluare anuala? Sa am coverage pentru toate taskurile mele si sa asigur coverage pentru taskurile colegilor!
Bine, acum nu stiu cat de mult vrea el coverage si cat de mult vrea sa-si alimenteze el alta idee usor paranoica. Aia ca daca vine unul si face treaba altuia, poate sa descopere niste erori sau sa mai puna niste controale si astfel sa... hm..hm..hmm (sesizati ca tusesc) .. sa imbunatateasca calitatea (cacofonia e intentionata) muncii. Mda, n-are rost sa mai comentez.
Aaa, stai ca mai era ceva. Cica daca faci treaba altuia, s-ar putea sa descoperi niste chestii care chipurile te-ar putea ajuta ulterior in treaba ta. Grrrrrrr!
Deci?
Deci, dragi corporatisti, mai ales aia care sunteti sefi, mai lasati-l naibii de autobuz ca nu calca pe nimeni! Iar daca intr-adevar trece vreun angajat pe lumea ailalta, credeti-ma pe cuvant ca ultima voastra grija ca si lider de echipa va fi cin' sa faca pe viitor ce facea ala.
Suntem in anul 2014, e o lume computerizata si stie toata lumea ca nimeni nu e de neinlocuit. In ramura economica dimpotriva, e foooooaaaarte usor sa inlocuiesti oamenii. Dovada concedierile masive din ultimii ani. Dar chiar si in alte ramuri, sa-l pui pe unul sa faca altceva pentru care nu este pregatit... e de neconceput!
Daca esti pilot de Boeing 747-700 nu POTI sa pilotezi maine o conserva de ATR care zboara de la Bucuresti la Cluj. Cand spun ca nu poti, nu ma refer la incapacitatea fizica, ci la responsabilitate. Avioanele alea decoleaza si aterizeaza altfel iar tu nu poti sa le compromiti pasagerilor sansa de a ajunge teferi la destinatie. Lasa-l pe altul care zboara pe ATR-uri de cel putin 10 ani! Tu specializeaza-te in ultimele tehnologii aparute pentru Boeing, ca niciodata nu poti sa spui ca stii totul despre Boeing! Niciodata!
Si asta e valabil pentru toti. Eu care fac cu totul altceva la munca, nu pot sa-mi bat joc de autoritati si sa le fac o raportare care se dovedeste in final a fi gresita in mod fundamental. Daca ar fi facut-o colegul care face chestia asta de 8 ani, nu ar mai fi fost nicio eroare. De specializare are nevoie corporatistul, nu de diversificare!
Problema
Dar ma rog, sa spun chestiile astea pe blog a fost usor. Ramane sa le spun si sefului!
Ce vrea de fapt? O mare chestie comunista. Sa poata oricine sa faca orice. Asta vrea. Adica zugravul sa stie zugravitul, dar pe langa asta sa-i poata face la o adica si proiectarea si zidaria. Ca daca arhitectul e calcat intr-o zi de autobuz? Cine sa-i mai faca treaba? Nu mai bine incepe si zidarul sa faca niste schite in timp ce arhitectul zugraveste camera de oaspeti? Ca na, poate il calca si pe zugrav un tir sau macar un microbuz, si ramane casoiul nezugravit!
In primul rand, toata zicala asta cu autobuzul e un mare bullshit si un mare neadevar. Din nefericire, stiu o firma in care doua fete tinere, ambele cu roluri cheie, au murit fulgerator la scurt timp una dupa alta. Colegii lor au suferit un adevarat soc, si-au revenit cu greu din durere, dar in cele din urma firma si-a onorat toate angajamentele si nu a suferit nicio pierdere financiara, ci doar sentimentala. Cum? Pur si simplu, exista documente, exista proceduri, exista urme, exista stiinta iar unele lucruri se rezolva pur si simplu de la sine si nu trebuie sa te gandesti non-stop ca pica drobul de sare de pe soba. Sau ca il calca autobuzul pe ala si nu stie sa faca nimeni ce stia sau ce facea ala.
Si hai sa fim seriosi. Au fost presedinti de corporatii mari care au murit, Steve Jobs de exemplu. Si ce, s-a ales praful de Apple? Nu!
Ce s-a intamplat de fapt?
Pai ce sa se intample? Am incurcat vreo 30 de miliarde. Prima veste buna e ca nu sunt banii mei, ci ai clientilor. A doua veste buna e ca banii nu s-au pierdut. A treia veste buna e ca banii sunt, fizic, unde trebuie sa fie: in banca, fireste. Vestea proasta e ca am i-am raportat in mod gresit catre autoritati care ar fi putut sa ia o decizie gresita in urma acestei incurcaturi. Si inca o veste buna, singura de fapt care conteaza: lucrul asta nu s-a intamplat, autoritatile n-au luat nicio decizie.
Ce-o sa se intample? Pai am mai povestit: de dat afara nu ma dau, nici "Huooo" n-o sa-mi iau. In schimb, urmeaza arsenalul obisnuit: SoX, lessons to be learnt, controale, revizii suplimentare, proceduri detaliate, audit de proceduri, documentare, explicatii, memorandum + inca un memorandum (egal memoranda), semnaturi si inca un rand de explicatii.
A cui e vina?
Raspunsul e simplu: vina e a mea, in mod exclusiv. Am folosit o ipoteza neinspirata care s-a dovedit in cele din urma incorecta. As fi putut sa verific dar eram convins ca am dreptate si cum nu prea mai aveam timp... In fine, e randul cititorilor blogului sa puna si ei o intrebare, care suna de fapt mai mult a constatare:
Da' nu stiam ca faci si reg reporting?
Pentru profani, Reg reporting are sensul de raportare catre autoritati. Ei bine, nici eu! Nu faceam si nici nu stiu sa fac dar uite ca sefului ii e frica ca-l calca camionu' pe colegu si nu mai are cine sa raporteze catre stat. Asta in timp ce colegu face si el ceva facut in mod normal de catre mine. Ca na, e bine sa avem coverage, sa stim toti sa facem ce face altu. Ba mai mult, ghici ce am eu in obiectivul de evaluare anuala? Sa am coverage pentru toate taskurile mele si sa asigur coverage pentru taskurile colegilor!
Bine, acum nu stiu cat de mult vrea el coverage si cat de mult vrea sa-si alimenteze el alta idee usor paranoica. Aia ca daca vine unul si face treaba altuia, poate sa descopere niste erori sau sa mai puna niste controale si astfel sa... hm..hm..hmm (sesizati ca tusesc) .. sa imbunatateasca calitatea (cacofonia e intentionata) muncii. Mda, n-are rost sa mai comentez.
Aaa, stai ca mai era ceva. Cica daca faci treaba altuia, s-ar putea sa descoperi niste chestii care chipurile te-ar putea ajuta ulterior in treaba ta. Grrrrrrr!
Deci?
Deci, dragi corporatisti, mai ales aia care sunteti sefi, mai lasati-l naibii de autobuz ca nu calca pe nimeni! Iar daca intr-adevar trece vreun angajat pe lumea ailalta, credeti-ma pe cuvant ca ultima voastra grija ca si lider de echipa va fi cin' sa faca pe viitor ce facea ala.
Suntem in anul 2014, e o lume computerizata si stie toata lumea ca nimeni nu e de neinlocuit. In ramura economica dimpotriva, e foooooaaaarte usor sa inlocuiesti oamenii. Dovada concedierile masive din ultimii ani. Dar chiar si in alte ramuri, sa-l pui pe unul sa faca altceva pentru care nu este pregatit... e de neconceput!
Daca esti pilot de Boeing 747-700 nu POTI sa pilotezi maine o conserva de ATR care zboara de la Bucuresti la Cluj. Cand spun ca nu poti, nu ma refer la incapacitatea fizica, ci la responsabilitate. Avioanele alea decoleaza si aterizeaza altfel iar tu nu poti sa le compromiti pasagerilor sansa de a ajunge teferi la destinatie. Lasa-l pe altul care zboara pe ATR-uri de cel putin 10 ani! Tu specializeaza-te in ultimele tehnologii aparute pentru Boeing, ca niciodata nu poti sa spui ca stii totul despre Boeing! Niciodata!
Si asta e valabil pentru toti. Eu care fac cu totul altceva la munca, nu pot sa-mi bat joc de autoritati si sa le fac o raportare care se dovedeste in final a fi gresita in mod fundamental. Daca ar fi facut-o colegul care face chestia asta de 8 ani, nu ar mai fi fost nicio eroare. De specializare are nevoie corporatistul, nu de diversificare!
Problema
Dar ma rog, sa spun chestiile astea pe blog a fost usor. Ramane sa le spun si sefului!
joi, 17 aprilie 2014
Competente tehnice vs competente interpersonale
Nu-mi place sa compar generatii, nici jurisdictii, nici culturi organizationale. Cu toate astea, e greu sa ma abtin. E greu al naibii cand ai un sef care dupa 8 ani de bibilit un anume instrument, un anume produs, un anume contract iti spune:
Cum? Instrumentul/ produsul/ contractul asta e reglementat de standardul 413xy/19341 ? Habar n-aveam! Ma surprinde. Eu credeam ca standardul asta reglementeaza doar celelalte instrumente!
Pe vremea si in tara mea - competente tehnice
Sa ne intoarcem cu 11 ani in urma, poate ma calmez. "Pe vremea mea" si in tara mea, corporatiile nu angajau absolventi de liceu (ca aici si acum), nici absolventi ai altor facultati decat cea de profil. Majoritatea actualilor mei colegi s-au angajat fie la 17-18 ani imediat dupa liceul lor de 3 ani, fie dupa ce-au absolvit facultati gen geologie, inginerie aviatica, limbi straine si altele care n-au nicio treaba cu meseria actuala. In schimb, totalitatea colegilor mei de acum 11 ani au terminat magna-cum-laudae atat facultatea cat si un master relevant pentru activitatea firmei. Asta a fost o conditie eliminatorie pentru ca cv-ul sa nu ajunga la cos inainte de a fi citit pana la capat.
Credeti ca cei selectati au fost angajati dupa doua interviuri de teste psihometrice si intrebari de genul "cum te vezi tu peste 5 ani?" Nu. Aproximativ 500 de oameni care au indeplinit conditia de mai sus au fost chemati pentru un test scris. Testul a fost compus din trei examene, cu o dificultate mult mai mare fata de cele din sesiunea ASE-ista. Cele trei examene erau engleza (limba oficiala a corporatiei), o disciplina tehnica(care depinde in functie de departament) plus un examen de cultura generala corporatista (cine sunt principalii jucatori pe piata respectiva, cifra de afaceri, cote de piata etc). De-abia cei care luau cel putin 60-70% (nu-mi mai aduc aminte perfect procentajul exact) erau chemati mai departe la primele doua interviuri.
Interviurile ca interviurile, am multe rezerve cu privire la relevanta si corectitudinea multor intrebari, deci nu voi insista prea mult. Trebuie insa spus ca cele trei probe de mai sus erau examinate intr-un fel si oral la aceste doua interviuri. Erau perioade in care interviul se derula in engleza, erau intrebari tehnice, erau intrebari de cultura corporatista.
Lucrurile nu se terminau insa aici. 40-50 de oameni erau chemati timp de o saptamana (adica 40 de ore) la proba practica. Zile in care li se dadeau studii de caz, erau impartiti in echipe si interactionau des cu angajatii seniori si manageri ai firmei pentru aceleasi studii de caz. Astfel, fiecare avea ceva de castigat:
- managementul se asigura ca lucreaza cu oameni cu care vor sa lucreze si ca oamenii aia pot sa munceasca inca din prima luna cu training minim
- aplicantii vedeau si ei cu cine ar lucra, si puteau decide in cunostinta de cauza daca vor sau nu sa lucreze in mediul ala.
In cele din urma, erau selectati aproximativ 15 recruti care erau trimisi din nou la un training de o saptamana in care li se explicau mai pe larg notiuni specifice firmei. Cel mai valoros training era fireste, training on the job. Cert este ca dupa vreo 5-6 luni in firma aia, un junior putea sa faca urmatoarele lucruri:
- sa faca un job (de marime medie, nu mica) de unul singur fara niciun ajutor de la personalul mai experimentat
- sa comunice direct cu managing partnerul de pe Europa Centrala si sa-i prezinte un raport
- sa atace aspecte tehnice complexe si foarte complexe ale celor mai dificile proiecte din toata firma
- poate cel mai important, era capabil sa justifice de ce e bine asa si nu altfel. Si putea sa faca asta cu numarul si paragraful legii / standardului, ala emis de autoritatile de reglementare, fara sa se incurce si fara sa apeleze la computer sau vreo cartulie.
Pe vremea si in tara mea - competente inter-personale
Inainte de a trece la vremurile actuale, sa ne uitam putin si la competentele inter-personale de pe vremea mea. Luam doua exemple, ca nu e mult de spus.
Una dintre chestiile care ma enervau la culme acum 10 ani era inabilitatea de a-ti lua concediu mai lung (1-2 saptamani) fara o serie de rugaminti si impotriviri. La un moment dat, unul dintre colegi, junior, depune cerere de concediu pentru ... 4 saptamani! Normal ca se gaseste seful departamentului, un expat de prin uk, sa-i dea un email ca de ce are nevoie de atata timp. La care colegul, ii da un email in secunda 2, care incepe cu "pentru ca..". Fara background, fara nimic! "Pentru ca am muncit din greu in busy season si am nevoie de o luna sa ma refac!". A primit concediul? Da, fara intrebari aditionale.
Un al doilea exemplu e un client mai din topor. Aveam sa aflu, ca la randul lui, omul fusese in postura mea, adica lucrand cu clienti. Cum ajunsese acolo? Pur si simplu il facuse tampit in fata pe un reprezentant al clientului. "Idiotul" i-a multumit si i-a propus un rol. In scurt timp, a promovat, fiind la fel de toparlan in continuare.
Acum nu c-as vrea sa minimizez rolul competentelor inter-personale. Ele aveau rolul lor si puteau face eventual diferenta intre doi oameni la fel de buni. Dar nu ele deschideau usi, nu ele decideau promovari si concedieri, nu ele conduceau la angajari. Pentru asta, aveai nevoie de competente tehnice fara de care erai pur si simplu MORT.
In lumea de azi - competente tehnice
Astazi lucrez intr-o corporatie globalizata aflata incorporata in Europa dar sub management americano - britanico - asiatico - european. Nu vreau sa compar mere cu pere prin paralela lucru in Romania vs lucru in Vest. Adevarul e insa ca modelul asta vestic din care fac parte va fi implementat in scurt timp si in Romania, deci mai devreme sau mai tarziu ceea ce o sa spun acum va fi valabil 100% si in Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara si alte orase unde opereaza multinationalele.
In ziua de azi, corporatiile din vest nu mai cer intervievatilor niciun test tehnic. Dupa cum spuneau, trebuie doar sa termine liceul si sa aiba cat de cat o nota decenta la GSCE / Bac. Se bazeaza pe faptul ca oricum ii trimit ei sa faca o calificare iar daca nu-si iau examenele ii dau afara. Doua interviuri si un test psihometric usor sunt, in opinia lor, de ajuns.
Ce se intampla dupa 6 luni de munca in corporatie? Ce stiu ei sa faca?
- practic mai nimic pentru ca n-au inceput cursurile pentru calificare, asa ca trebuie sa-ti seteze asteptarile de la ei la un nivel minim, spre zero.
- daca le-ai dat un creion rosu si unul verde si au reusit sa traga bife verzi pentru totaluri si cifre rosii pentru referinte, trebuie neaparat sa-i lauzi in evaluarea de mijlocul anului
- cand vorbesti cu ei, trebuie sa vorbesti ca nea Gigi de la Universitatea Populara Dalles, ca altminteri iti dau ei feeback naspa in evaluare gen: Maaan, dumb it up a little! (asta a fost un feedback oficial in scris)
- orice reglementare / standard/ lege le ramane necunoscuta pentru ca sefu e ala care trebuie sa se asigure ca fac ei ce trebuie. Ei trebuie doar sa faca ceea ce li se spune.
In lumea de azi - competente interpersonale
Astazi nu mai trebuie sa fii un geniu si sa stii naiba bine ceea ce faci. Nu. Alte lucruri se cauta azi. Ca sa fii un manager de succes trebuie sa stii urmatoarele lucruri:
- in primul rand trebuie sa-ti venerezi sefii. Asta cu pupatul in cur e depasita, e la nivelul anilor 90. Acum sefii sunt adevarate icoane. Seful e sfant si trebuie periat ca atare. Seful sefului e Dumnezeu pe pamant si trebuie sa te uiti pe un mail catre el o ora inainte de a-l trimite. Iar seful sefului sefului... hm, deja numai seful are dreptul sa-i scrie / vorbeasca.
- in al doilea rand: subalternii. Trebuie musai sa-i freci la cap si sa-i pui sa-ti spuna cu ce se ocupa. Si sa le ceri sa-ti dea rapoarte cu ce-o sa faca in urmatoarele doua saptamani.
- in al treilea rand: utilizatorii informatiilor furnizate de ei. Circula mai nou un termen corporatist (TOTAL gresit) prin care acesti utilizatori / useri sunt denumiti stakeholders. Ei bine, stakeholderii lu peste trebuie multumiti prin intalniri, scoateri la baut si mailuri lungi cu termeni gen "manage expectations", "assess your needs", "best practice" etc. De parca utilizatorii respectivi ar avea nevoie de dialog (ca Putin), nu de solutii concrete care pot fi elaborate prin cunostiintele tehnice acumuluate de cativa ani. Dar na, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
- si sa nu incheiem fara principiul de baza: data hand-off. Adica hai sa pasam responsabilitea la altul care sa ne dea o cifra pe semnatura. Si in momentul in care informatia din targ nu se potriveste cu cea de acasa, da-i cu mailuri si pierde trei zile prin alt procedeu tipic: reconcilierea. Asta desi daca ai fi suficient de destept, ai face tu totul si n-ar mai fi nevoie nici de data hand-off nici de reconciliere.
Ca si in paragraful precedent, nu vreau sa generalizez. Trebuie sa ai si 2-3 tarate in cap, nu poti sa fii total necunoscator daaar... Competentele tehnice au rolul lor si pot face eventual diferenta intre doi oameni la fel de buni comunicatori. Dar nu ele deschid azi usi, nu ele decid promovari si concedieri, nu ele conduc la angajari. Pentru asta, ai nevoie de competente inter-personale fara de care esti pur si simplu MORT.
Concluzia?
Concluzia nu ma mira. Nu ma.. mai mira. Nu. Nu ma refer la rolul competentelor. Asta inca ma surprinde. Nu ma mai mira amploarea pe care a luat-o externalizarea joburilor in tari gen India, China, Africa de Sud si Indonezia. Munca e ieftina, nu trebuie prea multe calificari, ci doar cunosterea limbii engleze si capacitatea de a invata cateva reguli robotice prezentate mai sus.
Esti un Mare Sef in locatia de baza a corporatiei? Perfect. Poti sa-ti iei un expert tehnic in acelasi birou cu tine care sa gandeasca toata arhitectura departamentului si sa dea solutii iar sub ei pui cinci indieni manageri, douazeci de indieni seniori si inca pe-atatia juniori. Iar pe ceilalti ii concediezi, dandu-le trei salarii compensatorii. Reduci costurile cu 75% si te-ai asigurat cu o baza de 45 de roboti care sa-ti execute intocmai planul, sa nu cracneasca nu nimic si sa dea mailuri muuuuuuulte!
Iar cu asta te mai lauzi cu cateva realizari: multi culturalismul, crearea de joburi in zone defavorizate, globalizarea si reducerea pana la zero a oricaror conflicte de munca. Aaaa, si dezvoltarea competentelor inter-personale. Sa nu uit!
Cum? Instrumentul/ produsul/ contractul asta e reglementat de standardul 413xy/19341 ? Habar n-aveam! Ma surprinde. Eu credeam ca standardul asta reglementeaza doar celelalte instrumente!
Pe vremea si in tara mea - competente tehnice
Sa ne intoarcem cu 11 ani in urma, poate ma calmez. "Pe vremea mea" si in tara mea, corporatiile nu angajau absolventi de liceu (ca aici si acum), nici absolventi ai altor facultati decat cea de profil. Majoritatea actualilor mei colegi s-au angajat fie la 17-18 ani imediat dupa liceul lor de 3 ani, fie dupa ce-au absolvit facultati gen geologie, inginerie aviatica, limbi straine si altele care n-au nicio treaba cu meseria actuala. In schimb, totalitatea colegilor mei de acum 11 ani au terminat magna-cum-laudae atat facultatea cat si un master relevant pentru activitatea firmei. Asta a fost o conditie eliminatorie pentru ca cv-ul sa nu ajunga la cos inainte de a fi citit pana la capat.
Credeti ca cei selectati au fost angajati dupa doua interviuri de teste psihometrice si intrebari de genul "cum te vezi tu peste 5 ani?" Nu. Aproximativ 500 de oameni care au indeplinit conditia de mai sus au fost chemati pentru un test scris. Testul a fost compus din trei examene, cu o dificultate mult mai mare fata de cele din sesiunea ASE-ista. Cele trei examene erau engleza (limba oficiala a corporatiei), o disciplina tehnica(care depinde in functie de departament) plus un examen de cultura generala corporatista (cine sunt principalii jucatori pe piata respectiva, cifra de afaceri, cote de piata etc). De-abia cei care luau cel putin 60-70% (nu-mi mai aduc aminte perfect procentajul exact) erau chemati mai departe la primele doua interviuri.
Interviurile ca interviurile, am multe rezerve cu privire la relevanta si corectitudinea multor intrebari, deci nu voi insista prea mult. Trebuie insa spus ca cele trei probe de mai sus erau examinate intr-un fel si oral la aceste doua interviuri. Erau perioade in care interviul se derula in engleza, erau intrebari tehnice, erau intrebari de cultura corporatista.
Lucrurile nu se terminau insa aici. 40-50 de oameni erau chemati timp de o saptamana (adica 40 de ore) la proba practica. Zile in care li se dadeau studii de caz, erau impartiti in echipe si interactionau des cu angajatii seniori si manageri ai firmei pentru aceleasi studii de caz. Astfel, fiecare avea ceva de castigat:
- managementul se asigura ca lucreaza cu oameni cu care vor sa lucreze si ca oamenii aia pot sa munceasca inca din prima luna cu training minim
- aplicantii vedeau si ei cu cine ar lucra, si puteau decide in cunostinta de cauza daca vor sau nu sa lucreze in mediul ala.
In cele din urma, erau selectati aproximativ 15 recruti care erau trimisi din nou la un training de o saptamana in care li se explicau mai pe larg notiuni specifice firmei. Cel mai valoros training era fireste, training on the job. Cert este ca dupa vreo 5-6 luni in firma aia, un junior putea sa faca urmatoarele lucruri:
- sa faca un job (de marime medie, nu mica) de unul singur fara niciun ajutor de la personalul mai experimentat
- sa comunice direct cu managing partnerul de pe Europa Centrala si sa-i prezinte un raport
- sa atace aspecte tehnice complexe si foarte complexe ale celor mai dificile proiecte din toata firma
- poate cel mai important, era capabil sa justifice de ce e bine asa si nu altfel. Si putea sa faca asta cu numarul si paragraful legii / standardului, ala emis de autoritatile de reglementare, fara sa se incurce si fara sa apeleze la computer sau vreo cartulie.
Pe vremea si in tara mea - competente inter-personale
Inainte de a trece la vremurile actuale, sa ne uitam putin si la competentele inter-personale de pe vremea mea. Luam doua exemple, ca nu e mult de spus.
Una dintre chestiile care ma enervau la culme acum 10 ani era inabilitatea de a-ti lua concediu mai lung (1-2 saptamani) fara o serie de rugaminti si impotriviri. La un moment dat, unul dintre colegi, junior, depune cerere de concediu pentru ... 4 saptamani! Normal ca se gaseste seful departamentului, un expat de prin uk, sa-i dea un email ca de ce are nevoie de atata timp. La care colegul, ii da un email in secunda 2, care incepe cu "pentru ca..". Fara background, fara nimic! "Pentru ca am muncit din greu in busy season si am nevoie de o luna sa ma refac!". A primit concediul? Da, fara intrebari aditionale.
Un al doilea exemplu e un client mai din topor. Aveam sa aflu, ca la randul lui, omul fusese in postura mea, adica lucrand cu clienti. Cum ajunsese acolo? Pur si simplu il facuse tampit in fata pe un reprezentant al clientului. "Idiotul" i-a multumit si i-a propus un rol. In scurt timp, a promovat, fiind la fel de toparlan in continuare.
Acum nu c-as vrea sa minimizez rolul competentelor inter-personale. Ele aveau rolul lor si puteau face eventual diferenta intre doi oameni la fel de buni. Dar nu ele deschideau usi, nu ele decideau promovari si concedieri, nu ele conduceau la angajari. Pentru asta, aveai nevoie de competente tehnice fara de care erai pur si simplu MORT.
In lumea de azi - competente tehnice
Astazi lucrez intr-o corporatie globalizata aflata incorporata in Europa dar sub management americano - britanico - asiatico - european. Nu vreau sa compar mere cu pere prin paralela lucru in Romania vs lucru in Vest. Adevarul e insa ca modelul asta vestic din care fac parte va fi implementat in scurt timp si in Romania, deci mai devreme sau mai tarziu ceea ce o sa spun acum va fi valabil 100% si in Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara si alte orase unde opereaza multinationalele.
In ziua de azi, corporatiile din vest nu mai cer intervievatilor niciun test tehnic. Dupa cum spuneau, trebuie doar sa termine liceul si sa aiba cat de cat o nota decenta la GSCE / Bac. Se bazeaza pe faptul ca oricum ii trimit ei sa faca o calificare iar daca nu-si iau examenele ii dau afara. Doua interviuri si un test psihometric usor sunt, in opinia lor, de ajuns.
Ce se intampla dupa 6 luni de munca in corporatie? Ce stiu ei sa faca?
- practic mai nimic pentru ca n-au inceput cursurile pentru calificare, asa ca trebuie sa-ti seteze asteptarile de la ei la un nivel minim, spre zero.
- daca le-ai dat un creion rosu si unul verde si au reusit sa traga bife verzi pentru totaluri si cifre rosii pentru referinte, trebuie neaparat sa-i lauzi in evaluarea de mijlocul anului
- cand vorbesti cu ei, trebuie sa vorbesti ca nea Gigi de la Universitatea Populara Dalles, ca altminteri iti dau ei feeback naspa in evaluare gen: Maaan, dumb it up a little! (asta a fost un feedback oficial in scris)
- orice reglementare / standard/ lege le ramane necunoscuta pentru ca sefu e ala care trebuie sa se asigure ca fac ei ce trebuie. Ei trebuie doar sa faca ceea ce li se spune.
In lumea de azi - competente interpersonale
Astazi nu mai trebuie sa fii un geniu si sa stii naiba bine ceea ce faci. Nu. Alte lucruri se cauta azi. Ca sa fii un manager de succes trebuie sa stii urmatoarele lucruri:
- in primul rand trebuie sa-ti venerezi sefii. Asta cu pupatul in cur e depasita, e la nivelul anilor 90. Acum sefii sunt adevarate icoane. Seful e sfant si trebuie periat ca atare. Seful sefului e Dumnezeu pe pamant si trebuie sa te uiti pe un mail catre el o ora inainte de a-l trimite. Iar seful sefului sefului... hm, deja numai seful are dreptul sa-i scrie / vorbeasca.
- in al doilea rand: subalternii. Trebuie musai sa-i freci la cap si sa-i pui sa-ti spuna cu ce se ocupa. Si sa le ceri sa-ti dea rapoarte cu ce-o sa faca in urmatoarele doua saptamani.
- in al treilea rand: utilizatorii informatiilor furnizate de ei. Circula mai nou un termen corporatist (TOTAL gresit) prin care acesti utilizatori / useri sunt denumiti stakeholders. Ei bine, stakeholderii lu peste trebuie multumiti prin intalniri, scoateri la baut si mailuri lungi cu termeni gen "manage expectations", "assess your needs", "best practice" etc. De parca utilizatorii respectivi ar avea nevoie de dialog (ca Putin), nu de solutii concrete care pot fi elaborate prin cunostiintele tehnice acumuluate de cativa ani. Dar na, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
- si sa nu incheiem fara principiul de baza: data hand-off. Adica hai sa pasam responsabilitea la altul care sa ne dea o cifra pe semnatura. Si in momentul in care informatia din targ nu se potriveste cu cea de acasa, da-i cu mailuri si pierde trei zile prin alt procedeu tipic: reconcilierea. Asta desi daca ai fi suficient de destept, ai face tu totul si n-ar mai fi nevoie nici de data hand-off nici de reconciliere.
Ca si in paragraful precedent, nu vreau sa generalizez. Trebuie sa ai si 2-3 tarate in cap, nu poti sa fii total necunoscator daaar... Competentele tehnice au rolul lor si pot face eventual diferenta intre doi oameni la fel de buni comunicatori. Dar nu ele deschid azi usi, nu ele decid promovari si concedieri, nu ele conduc la angajari. Pentru asta, ai nevoie de competente inter-personale fara de care esti pur si simplu MORT.
Concluzia?
Concluzia nu ma mira. Nu ma.. mai mira. Nu. Nu ma refer la rolul competentelor. Asta inca ma surprinde. Nu ma mai mira amploarea pe care a luat-o externalizarea joburilor in tari gen India, China, Africa de Sud si Indonezia. Munca e ieftina, nu trebuie prea multe calificari, ci doar cunosterea limbii engleze si capacitatea de a invata cateva reguli robotice prezentate mai sus.
Esti un Mare Sef in locatia de baza a corporatiei? Perfect. Poti sa-ti iei un expert tehnic in acelasi birou cu tine care sa gandeasca toata arhitectura departamentului si sa dea solutii iar sub ei pui cinci indieni manageri, douazeci de indieni seniori si inca pe-atatia juniori. Iar pe ceilalti ii concediezi, dandu-le trei salarii compensatorii. Reduci costurile cu 75% si te-ai asigurat cu o baza de 45 de roboti care sa-ti execute intocmai planul, sa nu cracneasca nu nimic si sa dea mailuri muuuuuuulte!
Iar cu asta te mai lauzi cu cateva realizari: multi culturalismul, crearea de joburi in zone defavorizate, globalizarea si reducerea pana la zero a oricaror conflicte de munca. Aaaa, si dezvoltarea competentelor inter-personale. Sa nu uit!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)