vineri, 3 mai 2019

Brexitul și europarlamentarele

Proști dar mulți! Așa se încheia prima mea însemnare despre Brexit, postată exact pe 29 martie 2017, dată la care fătuca Theresuca prim-ministruca a declanșat articolul 50 din Tratatul Uniunii Europene. Proști dar mulți au fost aceia care, prin votul lor, ne-au dus azi la două luni distanță de Brexit, procesul prin care Uniunea Europeană va rămâne mai mică. Nu este primul teritoriu pierdut de Uniune (vezi Algeria și alte țări care au devenit independente față de membrii fondatori), nici cel mai mare (acela ar fi Groenlanda) dar este primul membru de sine stătător care pleacă, o țară foarte populată și bogată de altfel.

În fine, ce mă frământă pe mine este celălat capăt al relației, mai exact ce se întâmplă cu cei șaize’și’ceva de milioane de rezidenți ai Regatului care se desparte de restul Uniunii. Costache Negruzzi ne-a expus concluzia dar un poet britanic de origini jamaicane, pe numele lui Benjamin Zepheniah, ne-a oferit mai multe detalii. Dar nu despre referendumul din 2016, ci despre cel din 1975, pe vremea când Regatul tocmai se alăturase Comunității Europene.

1975 Primul referendum

Credeți că britanicii erau mai informați pe atunci? Ei, aș! Eu nu eram atunci pe planetă ca să vă relatez de la fața locului, dar Zepheniah era și ne-a povestit tuturor cum era în emisiunea Question Time de la BBC. Artistul (pe atunci mai puțin artist) și-a întrebat semenii din cartierul lui cum vor vota.

Eu voi vota împotriva apartenenței la Comunitatea Europeană, a declarat un interlocutor, pentru că nemții mi-au omorât tatăl în război. Și de-aia nu vreau să fiu în aceiași barcă cu dușmanul. Următorul interlocutor a avut o altă părere. Eu voi vota pentru apartenența la Comunitate pentru că nemții mi-au omorât tatăl în război. Și de-aia vreau să fiu de data asta cu ei în aceiași alianță fiindcă sunt puternici.

Morala? Dă-i omului puterea de decizie și va vota mânat de sentimente. Rațiunea? Prea puțini vor face apel la ea. În cele din urmă, 67% dintre britanici au decis că Regatul lor mult iubit trebuie să rămână în Comunitate. Probabil și-au dat seama că n-au nimic de pierdut. Regulile și legile europene erau prea puține iar faptul că francezii ar putea emigra în Aberdeen de pe Coasta de Azur nu speria pe nimeni.

În 30 de ani lucrurile s-au mai schimbat iar englezul tipic a început să se inflameze. Cine e englezul tipic? Ăla care le știe pe toate, care crede că democrația s-a inventat la ei și care n-are nicio problemă să arate cu degetul și să spună ‘That’s wrong!

2001-2007 Motorina

Au trecut niște ani, iar Comunitatea Europeană a devenit Uniunea Europeană care ușor ușor a ajuns de la 9 țări (în 73) la 15 (înainte de 2004). Englezii păreau să aibă însă alte preocupări așa că nu s-au sinchisit. Orice beneficiu al apartenenței la blocul comunitar (importuri ieftine, locuri de muncă create, subvenții, construcții cu fonduri europene) a fost ignorat și pus pe seama deșteptăciunii englezești care a inventat submarinul, motorul pe abur, fotbalul, mersul pe jos și democrația. Bine, ultimele două n-au fost inventate de ei, dar britanicilor le cam place să creadă asta.

Pe la începutul mileniului, guvernul laburist a restructurat din temelii sistemul de impozitare a mașinilor, oferind facilități fiscale notabile posesorilor de autovehicule diesel. Motivul? Emisiile de dioxid de carbon sunt mai scăzute la motoarele pe motorină comparativ cu cele pe benzină. Din păcate pentru englezi, Uniunea Europeană a venit cu o altă teorie. Chiar daca emit mai puțin dioxid de carbon, motoarele diesel au emisii îngrijorătoare de dioxid de azot, mult mai periculos pentru plămâni. Așa că a dat directiva asta, impunând niște catalizatoare mai recente (Euro 6) pentru mașini diesel noi.

De aici până la isteria anti-UE n-a fost decât un pas. Cum? Ne zic ăștia ce mașini să nu ne luăm când guvernul nostru ne-a zis clar că sunt ecologice? Ce, am ajuns să ne facă ei nouă legile? Da’ ce suntem noi, stat vasal? Nu tot ăștia ne-au scos de pe rafturi becurile incandescente de 100W și le-au înlocuit cu LED de 12W? Păi de unde cred ăștia că avem noi bani?

2004-2014 imigrantul est-european

Trecem peste legislație și ajungem la alt capitol tare drag tuturor extremiștilor anti-globalizare: emigrația. 15 țări relativ mici și bogatw erau ok. Numai că a venit anul 2004, anul celui mai mare val de aderare la UE. 10 țări noi au intrat în Uniune iar Regatul nu s-a gândit să impună vreo restricție noilor intrați.

Urmarea? Peste 1.000.000 de polonezi aveau să devină rezidenți englezi în următorii 10 ani. Sate întregi au capitulat în fața comunităților poloneze. Un motiv bun pentru guvernanți să impună restricții de imigrare pentru următoarele două membre ale Uniunii: România și Bulgaria. Numai că restricțiile respective au expirat în 2014. Populația Regatului n-a crescut prea mult dar Brexiteerii au găsit o nouă tema: Romanians are coming!

Și chiar dacă cifrele vehiculate de paranoicii eurosceptici nu au fost confirmate de realitate, asta nu l-a împiedicat pe Cap Pătrat de Boris să lanseze altă temă de campanie: vin turcii! Poate dacă ar fi folosit un pieptene, ar fi adus puțin cu Ștefan cel Mare, cum e el blond și cu lațe, și ar fi avut credibilitate și în rândul oamenilor educați.

 Numai că în politică voturile se fac mai ușor din manipularea oamenilor needucați care chiar au crezut că Turcia o să intre în UE și să reînceapă retorica. Cum? Regatul nostru drag va fi invadat de 70 de milioane turci (lăsând Turcia goală evident, căci asta e toată polulația lor) ? Vaaai! Ne cotropesc! O să auzi numai turcă pe stradă, oricum auzi numai română și poloneză! O să fim suprapopulați și o să ne ia ajutoarele noastre sociale iar noi nu o sămai putem merge la NHS la tratament că o să ocupe turcii toate spitalele!

2010 - prezent Să reparăm NHS-ul

Guvernul e încă în faza de negare așa că ar sări de fund în sus dacă ar vedea ce titlu am pus. Ce să reparăm? Guvernul nostru minunat administrează un sistem național de sănătate fără cusur cu îngrijire gratuită pentru toată lumea. 

Lucrurile sunt însă prea evidente. Oameni care așteaptă 12 ore la urgență, oameni care așteaptă 6 
luni pentru o operație, oameni care așteaptă tot atât pentru tratamente de cancer. Oamenii văd lucrurile astea și un alt om care seamănă cu o sperietoare blondă începe să prindă curaj și să vopsească autobuze cu mesajul “Trimitem 350 de milioane săptămânal la UE! Hai mai bine să-i dăm la NHS! Votați Leave!”

Cum a argumentat păpușa gonflabilă de Johnson? Pur și simplu a luat el un calculator și a împărțit cei 18 miliarde (contribuție brută anuală) la 52 de săptămâni. A uitat că din ăia 18 miliarde, Madam Tatcher a negociat un rebat de 5 miliarde care e dedus din suna brută încă înainte de plată. A uitat că încă 4 miliarde se întorc la sectorul public din UK sub formă de subvenții pentru zonele defavorizate (cum ar fi pentru galezi care într-un exercițiu demn de Darwin Awards au votat Brexit). A uitat că încă 2 miliarde se întorc în sectorul privat sub formă de burse (grants) pentru cercetare. Și bineînțeles a uitat să calculeze cam cât ar trebui să plătească Regatul pentru accesul la piețe în eventualitatea în care n-ar mai fi în Uniunea Europeană.

Referitor la acest ultim aspect, nu știu de ce în mintea lui blondă are impresia că britanicii ar putea obține un deal mai bun în negoțul cu alte state decât cel negociat deja de Uniunea Europeană. E ca și cum barul din Camera Comunelor ar avea un deal cu un berar iar el, Minunea Flocoasă, ar vrea să facă un bar special pentru facțiunea Brexiteer-ilor și să obțină un deal mai bun. Îmi și imaginez dialogul.

Boris: De ce să facă alții dealul pentru noi? 5 lire pe bere e prea mult. O să fac un bar numai al nostru, cei pro-Brexit și o să vedeți voi cum îmi dă Berarul berea cu 4 lire!
Brexiteeri: Hear! Hear!
Berar: Păi la barul din Camera Comunelor erați 650 de băutori. Voi sunteți doar 50 de fanatici. Am și eu costuri să umplu butoaiele alea. Nu mainpot să vă dau discount pentru volum. Va trebui să luați berea cu 7 lire.
Boris: Ups!

Respectând analogia, America, Australia, Japonia, China și alții nu au niciun interes să ofere un deal mai bun unei țări de 60 milioane când are un client stabil cu juma de miliard de oameni.

Iar în ceea ce privește NHS-ul, nu o să vadă nicio liră în plus după Brexit. Toată contribuția curentă către UE va acoperi în viitor subvențiile către zone defavorizate, research grants și deficitul bugetar generat de plecarea din Uniune.

2019 - viitor Que sera sera

Un deadline de Brexit (29 martie) a fost deja ratat. Următorul e pe 31 octombrie. Ce se va întâmpla? Nu știe nimeni! Cu un parlament divizat, cu neînțelegeri dese între guvern și parlamentari, cu o țară divizată și cu o Europă circumspectă, viitorul e nesigur. 

Va fi un Brexit fără deal? Puțin probabil. Se va anula Brexitul? Fără al doilea referendum și mai puțin probabil. Vor fi alegeri? Dacă da, cine ne garantează că se va schimba mixul parlamentar? Al doilea referendum? Ne întoarcem la începutul postării. Unii vor vota încă Brexitul pentru că Hitler le-a omorât străbunicul în război. Avem vreo garanție că nu iese același rezultat? Avem vreo garanție că se schimbă ceva, câtuși de puțin?

Nu. De garantat nu ne poate garanta nimeni nimic atâta timp cât prostul păstrează puterea votului. Dar, oricât de proști și de mulți ar fi cei din electoratul lui Boris și Farage (care și-a abandonat creația UKIP și a lansat un nou partid), sunt și mai mulți cei care cred altfel. Din păcate, nu toți din cea de a doua categorie merg la vot. Am explicat chestia asta mai pe îndelete în prima postare. Iar un prim rezultat se va vedea la alegerile europarlamentare din 23 mai unde pariorii dau ca favorit Anti-Brexit party al lui Farage, sprijinit de foarte mulți conservatori idioți.

De ce ne pasă? Oricum aleșii nu vor sta prea mult pe la Bruxelles iar dacă vor sta, nu vor putea influența prea mult bunul mers ar Uniunii Europene. Rezultatul votului ar părea irelevant. Cui? Mie, ție, altor câțiva care au un dram de minte. Lor? Englezilor? Să nu uităm că vorbim de ăia care cred că orice invenție a fost făcută de englezi, că Noul Ierusalim se află în Glastonbury și că Whigfield a inventat un dans nebunesc pentru Saturday Night. Aa, și bineînțeles, că ei au inventat democrația.

Nu uitați ce s-a întâmplat la ultimele alegeri europarlamentare, cele din mai 2014. Ați uitat? Aa, păi hai să ne întoarcem în timp.

2014- 2017 În fiecare an la urne

În 2014 doar 35% dintre alegători s-au prezentat la urne dar întrebare e nu câți și cine? Păi cine, nu ăia mulțumiți de Uniune , ci ăia hâtri și înverșunați. Ca atare, cel mai votat partid (28%) a fost UKIP fondat de dementul Farage iar prim-ministrul Cameroon, nemulțumit de locul 3 obținut de Conservatori a jucat cartea Referendumului în campania pentru alegerile legislative din 2015.

Cameroon nu era idiot complet. Se baza pe faptul că nu o să poată obține majoritatea parlamentară și va încheia din nou o alianță cu amicul Nick Clegg, liderul Liberal-Democraților. Nick Clegg se va opune Referendumului și uite așa Cameron o va da cotită că el ar vrea Referendum dar nu vor aliații. Numai că electoratul liberal s-a cam săturat de Clegg și promisiunile lui neîndeplinite iar în 2015 conservatorii au obținut majoritatea pe care n-o mai avuseseră din 1997 de pe vremea lui John Major.   

Om dintr-o bucată, David își respectă promisiunea și organizează referendul în 2016. Deși trebuia să fie neutru, situația e nasoală iar guvernul își schimbă optica și trimite pliante populației să voteze Remain. Nu convinge destui oameni și își încheie cariera politică rămânând în istorie drept omul care a declanșat Brexitul. 

Theresa May îi ia locul într-o cursă în care adversarii se dau la o parte unul câte unul și declanșează articolul 50 cu obiectivul de a ieși din uniune în martie 2019. Sunt mulți rebeli în parlament așa că dă semnalul la alegeri anticipate în speranța de a-și consolida majoritatea politică. Autogol. Pierde majoritatea și e nevoită să facă o alianță cu un partid minoritar din Irlanda de Nord.

Urmează peste doi ani de zile în care nici guvernul nici parlamentul nu reușesc să ajungă la un consens. Și toate astea din cauza rezultatului de la europarlamentarele din 2014.

23 mai 2019 - alegeri europarlamentare neprevăzute

Și acum neîntoarcem în prezent. În 3 săptămâni au loc din nou alegeri europarlamentare. Mai credeți că nu contează? O victorie a partidelor pro-Brexit (care pare probabilă conform sondajelor) ar înclina balanța către un hard Brexit. Este posibilă însă și o victorie a partidelor anti-Brexit (Change UK, Lib-Dem, Green) care ar înclina balanța spre un nou referendum și o posibilă anulare a acestei catastrofe numite Brexit.

Brexiteeri vor face ce știu ei mai bine, să iasă la vot și să voteze demagogi ai căror copii au deja dublă cetățenie. Ceilalți ar fi bine să nu mai stea acasă. Partea cea mai interesantă e că la alegerile astea pot vota și cetățenii altor țări din UE. Nu e musai să fii englez. Trebuie doar să depui un formular de o pagină la primărie și să declari că nu votezi în țara de origine. Eu am făcut chestia asta. Știu că o să-mi atrag oprobriul activiștilor USR - Plus că nu dau #muiePSD dar... Parcă îmi pasă mai mult de țara unde am un job, o proprietate și ipoteca aferentă.

Ca mine sunt mulți. Stirile Pro Tv spun că ar fi 400.000 de români în UK. Unii stau doar să strângă bani și să se întoarcă. Ok, e corect să-i îndemn să meargă la Ambasada României și să facă ce și-a scris românul ăla pe plăcuța de înmatriculare din Suedia. Pentru ceilalți o să fac ce-am mai făcut o singură dată pe blog. În 2009, îndemnam pe cei din diasporă să meargă la vot pentru a schimba liderul provizoriu (Geoană) după numărarea voturilor din țară. 

Ia hai sa ne întoarcem iar în timp să vedem ce scriam eu la 29 de ani


2009 - alegeri prezidențiale România


<title>stop Quantum Leap - nu intoarcerii Romaniei in 1989</title>
<permalink>http://corporatistu.ablog.ro/2009-12-06/stop-quantum-leap-nu-intoarcerii-romaniei-in-1989.html</permalink>
<time>2009-12-06 21:19:58</time>
<tags></

<body>Acest post e pentru romanii din Anglia care citesc ACUM.
Dragilor, diferenta de procente este de 1,6%, desi securitatea de la Antena1 incearca sa spuna altceva. Iar marja de eroare poate face diferenta si mai mica.
Mai sunt 100 de minute pana la inchiderea urnelor in Londra. Cei peste 3 milioane de romani din strainatate pot face diferenta.
Votati ACUM si impiedicati transpunerea Quantum Leap in Romania. Impiedicati capcana timpului si intoarcerea Romaniei in anul de gratie 1989!
Repet, mai sunt 38 deminute in Europa continentala si 98 de minute in Anglia pana la inchiderea urnelor! Votati acum daca nu ati facut-o! Fiecare vot conteaza!
 
LATER EDIT: S-a dovedit ca vorbele mele n-au fost in vant. Voturile diasporei chiar au facut diferenta.
Felicitari presedintelui, felicitari romanilor de pretutinden!</body>

Acum

Da, așa scrism acum 10 ani și nu regret niciun cuvințel. Românii din siaspora au făcut diferența și la pewzidențialele din 2009 și 2014. Mă bucur că am putut da un șut în fund celor care m-au făcut să plec. O voi mai face la prezidențialele din decembrie 2019 dar până atunci e timpul să dau un șut celor care vor să mă împiedice să rămân. Și cànd zic asta nu mă refer la faptul că o să mă dea cu forța afară pentru că în curând voi putea aplica pentru cetățenie. Dar.... cu dublă cetățenie sau nu, de ce ai rămâne într-o țară cu instabilitate economică și politică, cu inflație și șomaj ridicat, cu accize ridicate pentru orice bun de folosință ndelungată?

Dacă sunteți pe aceeași lungime de undă cu mine, trebuie să acționați acum. Prezența în Registrul Electoral nu este suficientă, fiind necesar acest formular care trebuie să ajungă la Council-ul de care aparținem până pe 7 mai. E timpul ca cei care nu vândesc să nu mai devidă pentru toți rezidenții. Schimbarea începe acum. De fapt a inceput, alegerile locale de aseară consemnând un rezultat dezastruos pentru cele două partide istorice și unul excelent pentru partidele anti-Brexit.





miercuri, 19 decembrie 2018

LinkedIn, micul șantajist - Cartea a Doua : Potopul

Am elaborat în prima carte geneza acestui mic șantajist care s-a strecurat tiptil - tiptil în viața oricărui corporatist. Dar ce se întâmplă atunci când cedezi șantajului și te decizi să răspunzi fiecărui InMail primit? Căci, nu-i așa, nu știi niciodată, de unde sare iepurele ăla aurit cu un job mult visat? Ei, ce să se întâmple, se întâmplă… Potopul! De mesaje!

Hai să grupăm puțin vijelia de mesaje pe anumite categorii. 

A. Ajutor! Votează-mă!

Salut, unique2, am nevoie de ajutor. Cred că mi-ai văzut postările pe LinkedIn. Mă numesc Matilda, sunt în Comitetul Executiv al Asociației [Profesie Liberală] din Ghana. Sunt .. commitment.. enthusiasm… attention to detail… passionate… [în fine tot biletul de bullshit bingo]. Sper că te-am convins să te înregistrezi pentru vot și să mă alegi pe mine.

Dragă Matilda, bineînțeles că ți-am citit toate articolele de pe LinkedIn. Nu numai ție dar și altor sute de candidați din toate colțurile lumii. Când am făcut asta? Probabil în cele 6 ore din noapte în care nu sunt la serviciu. O să te votez, desigur. Am o mică problemă totuși. Sunt doar 7 locuri și am vreo 50 de cereri de vot aproape identice. Cum să fac?

B. Oportunitate fantastică… varianta prin învăluire

Salutare, sunt Jimena din Barcelona de la UltraCool Europe Bank. Banca noastră organizează un networking event în Londra la 2 pași de biroul tău. Mâncare și băutură pe gratis, urmate de o prezentare a oportunităților din bancă, urmată de o nouă rundă de socializare. Evenimentul are loc astăzi la ora 7 seara.

Daaa, partikip, partikip! Cum să fac să partikip?

Cel mai ușor e să îmi trimiți un cv actualizat și îți voi trimite detaliile necesare participării.

Ok, ia de-aici. Cum să fac să partikip?

Mulțumesc. Am uitat să menționez că oportunitățile pentru carieră sunt în Luxemburg. Participanții la networking event vor fi selectați pe baza cv-urilor în funcție de cerințele joburilor.

Morala: încă o seară în care mi-am plătit singur consumația. Grrr!

C. Oportunitate fantastică … varianta directă


Dragă unique2, sunt.. dar ce mai contează cine sunt.. important e că am oportunitatea anului. Un job de sclavete la o corporație din Botswana. Salariul este între 250.000 și 412.000 Pula

Mânca-le-ai valuta în care plătesc salariul!

D. Grădinare, nu vrei un castravete?


Unique2, hello! Sunt Johnny, ce mai faci? Am văzut pe LinkedIn că ești [titularatura aia șmecheră care dă impresia că sunt un fel de CFO]. Am colaborat cu sute de firme și știu că cel mai important lucru pentru o raportare fără cusur este un sistem de procurement. Când ne putem întâlni să-ți fac o prezentare cu ce sistem minunat pot eu să-ți implementez?

Nu, mulțumesc, avem și noi.

Da, dar noi suntem cei mai tari. Spune-mi la ce număr pot săte contactez să aranjăm o întâlnire..[…]

Peste două zile sună telefonul. Nu răspund ca nu recunosc numărul. Dau pe urmă căutare inversă pe TrueCall și văd că era Johnny de mai sus așa că decid să nu sun înapoi. Peste o oră primesc mail. Pe adresa de serviciu, că e ușor de aflat odată ce știi numele (nu e ca la unele bănci unde îți pune și al doilea prenume în mail, nici nu am un nume britanic gen John Smith care ar atrage o adresa de genul john.smith69@corporatia.com).

Unique, te tot caut. Am sistemul perfect. Dacă vrei un sistem complex, am soluția perfectă. Dacă […] Dacă […] Dacă […] Dacă te-ai lovit și nu poți să partikipi, spune-mi să sun la 999.

La atâtea glume în repertoriu, Johnny nu mi-a lăsat nicio alegere în afară de a intra în meniul Outlook. Message / Block / Block sender’s domain . Asta așa în caz că își pune asistenta să follow up.

E. Nevoie de candidați - faza finuță


Dragă unique2, în poziția ta de [titularatura aia șmecheră care dă impresia că sunt un fel de CFOeste necesar să ai cea mai bună echipă. Îți stăm la dispoziție oricând pentru recrutările de care ai nevoie. Avem în portofoliu mulți candidați cu o experiență bogată și cu studii de specialitate. Crezi că ne putem întâlni pentru a înțelege structura echipei pe care o conduci și să vedem cum te putem ajuta?

Dragă Recruiter, cred că realizezi că oamenii pot diferi de la corporație la corporație dar birocrația e întotdeauna aceeași. Nu vreau să-mi imaginez ce măciuci mi-aș lua dacă aș vorbi direct cu vreun recruiter înainte de scorpia de la HR sau înainte de aprobarea întregii camarile ierarhice. Așa că, dragă Recruiter, pe viitor bate la altă ușă. Mă refer la ușa aia pe care Dante ar fi scris Lasciate ogni speranza voi ch’entrate deși altcineva a scris RESURSE UMANE.

F. Nevoie de candidați - faza nesimțită


Dragă unique2, sunt SuperRecruiterul. Știu că recruitezi pentru o poziție de [..]. Am un candidat foarte bun, a lucrat la [..] și la [..] și cautâ un salariu între [..] și [..]. Îți atașez cv-ul candidatului, sună-mă la [….] dacă vrei să aranjezi un interviu.

Dragă SuperRecruiter, felicitări pentru trimiterea unui CV fără acordul deținătorului. Tot ce pot să aranjez e un interviu pentru tine. O să te vadă niște domni de la autoritatea în domeniu pentru reglementarea protecției datelor (GDPR) în UK. Nu-i nevoie să-ți pun o întâlnire în calendar, te caută ei când te aștepți mai puțin.

G. In Practice forever


InMailurile urmatoare (spoiler: urmează o exagerare!) sunt la fel de relevante precum ofertele de programator primite de măturătorii de la Microsoft. 
O parte din confuzie este datorată faptului că 20% -25% din activitatea Grupului la care lucrez este dată de o firmă de servicii profesionale. Adică o firmă cu angajați ce au profesii liberale (avocați, fiscaliști etc.) și care prestează pentru client. Adică Practice.

Dragă unique2, mi-a plăcut profilul tău, mai ales prin prisma actualei corporații și a celei la care a lucrat până în 2011. Suntem specializați în joburi în Practice oferind joburi de la senior la director în   Big Foot (ok, ok,  nu se numește Big Foot dar sună mai funky decât originalul), Mid Tier firms sau firme mai mici în zece locații și trei jurisdicții fiscale. Sună […], trimite […]

Dragă Recruiter, poate dacă ai fi mai puțin superficial, ai avea mai mult succes și n-ai da faliment peste trei luni. Nici nu e greu, pe bune. Știu că nu înțelegi nimic din specificațiile tehnice din profiluri sau CV-uri deși ești specializat. Dar măcar primul rând din descrierea postului dacă l-ai fi citit ai fi văzut ca sunt personal suport.

H. Freeze! I’m a recruiter, your CV or your life!


Dear unique2, my name is Luiza Popescu from Michael the Great Recruiter multinational. I came across your profile and I noticed that your Open to New Opportunities tab is active. Are you free to speak this week ? If you have an up to date CV available also, please send it through to LuizaPopescu@michaelTheGreat.com

Luiza, thanks for reaching out, but this is not something I am interested in. (ăsta e un feature mai nou al LinkedIn, apeși pe butonul ‘Not Interested’ și ți se generează un răspuns automat)

P.S. Mișto ice breaker. Suntem din aceiași țară dar te faci că plouă. Nu mă refer să scrii în engleză, dar puteai să faci o introducere mai prietenoasă. Faptul că avem ceva în comun e un selling point extraordinar și mi-ar fi putut atrage atenția. Dacă mergi pe premisa că numele angajatorului tău mă va face să tresar, te înșeli amarnic. Competiția e crâncenă.

P.S.2 Ok, vrei să mă convingi să-ți trimit cv-ul? De ce? Ce pui pe masă? Un rol, două care ar fi de interes? Mă refer la roluri pentru care nu s-a terminat recrutarea. Numai că știu cazuri în care candidatul câștigător a început munca deja de vreo două luni iar rolul pe care-l face este încă la vânzare pe siteul recruiterului. Cine aplică va fi sfătuit să încerce și alte roluri ale agenției minune.

P.S.3 Ce garanție am că Cv-ul meu nu va fi trimis ca momeală unui potențial angajator fără consimțământul meu? Cam de câte ori s-a întâmplat asta cu predecesorii tăi, Luiza? Am dovezi că s-a întâmplat cel puțin dată. 

P.S.4 Aștept încă scuze din partea colegului tău Lowry care m-a făcut să aranjez o deplasare în străinătate pentru un interviu fără a confirma niciodată interviul respectiv.


I. Cât ceri pe oră?


Bună unique2, sunt Ciaran și sunt specializat în recruitare de contractori. Am un rol fain pe 3 luni. Poți să-mi spui dacă ești interesat și ce tarif pe oră sau zi ai?

Bună Ciaran, chiar dacă azi am o cămașă frumoasă roz, nu m-am apucat de practicat meseria aia veche la care tariful e pe oră (la englezi merge și juma de oră, nu-i ține pe ei 60 de minute). Altminteri, dacă ai fi citit profilul de pe LinkedIn mai cu atenție ai fi văzut că în ultimii 12 ani am avut doar 3 joburi, ceea ce implică un job permanent, d-ăla cu 3 luni pre-aviz în loc de o săptămână cât vreți voi!

J. Ai fost selectat pentru o oportunitate,… Noel!


Unique2, ți-am văzut profilul și mă atrage postul tău de [titularatura aia șmecheră care dă impresia că sunt un fel de CFO]. Recrutez pentru clientul meu X un post de manager, spune-mi dacă ești interesat.

Da Anoushka, sunt.

Noel, spune-mi ce adresă de email ai.

Cine e Noel?

Scuze, vroiam să zic unique2. M-am grăbit. Ce adresă de email ai?

Întreabă-l pe Noel! Noeeel, Noeeel, noel, noooeel, you aaare the kiing of Iisrraael!

Nici măcar nu se apropia Crăciunul. 
Asta mi-a amintit totuși de un prieten programator. Omul scria de zor la un cod în Visual Studio. Din păcate, progrămelul nu executa ce-ar fi dorit al meu amic. Omul nu-și pierde răbdarea. Se mai gândește el cum să facă și-i vine o idee. Ia să vedem, acuma merge? Visual Studio își pierde însă răbdarea și își spune părerea sinceră despre bucățica de cod cu probleme.

Amicul nu s-a supărat, ba din contră a și distribuit pe facebook mesajul cu pricina și pun și eu mai jos captura de ecran.


 În caz că nu vi se încarcă poza, iată mai jos transcrierea postării respective

“ Line 4 // This code was generated by a tool.”Thanks. No need to insult me Visual Studio; although I’ve been called worse :) “

Acum nu știu cum definește Visual Studio un tool dar noi, oamenii din popor o definim așa.


Până la urmă i-am rămas recunoscător lui LinkedIn că lucrez cu Anoushka și nu cu Visual Studio.

Epilog


Am sumarizat cât de bine am putut Potopul. Numai că până și în Biblie potopul are un sfârșit. Iar în cazul de față nu creatorul (LinkedIn) i-a pus stop, ci chiar potopitul, adică eu. Am dezactivat rapid opțiunea minune (na, mă recruiterilor că nu mai sunt interesat de oportunități) am dezactivat notificările pe aplicație și am dat unsubscribe la orice tip de email de la LinkedIn. O dată pe săptămână mai intru pe site și răspund la un mesaj dintr-o sută. Dacă am chef.

Nu-mi închid contul, cum nu l-am închis nici la Yahoo messenger, myspace, hi5, neogen sau alte rețele sociale aflate cândva la modă.Adaptând puțin un refren mai vechi, mi-a rămas să-i cânt lui LinkedIn în felul următor:

You’re just a social network that I used to knoooooowww!

duminică, 4 noiembrie 2018

LinkedIn, micul șantajist - Cartea I Geneza

La început a fost LinkedIn. 

Cartea Întâi: Geneza


Și pentru că LinkedIn se plictisea să fie singur, LinkedIn a creat Membrii și le-a grăit: Faceți-vă cont, lăudați-vă pe unde lucrați și ce faceți, și invitați-vă prietenii să-și facă cont. Respectă-ți aproapele și nu da mesaj decât aproapele de gradul 1. Iar dacă vei voi a da mesaj unui alt Membru care ți-e e aproape de gradul 2 sau 3, cere o introducere de la un aproape de gradul 1 pentru ambii Membri.

 În a doua zi, LinkedIn a creat Angajatorii și le-a grăit: Faceți-vă cont și stăpâniți peste Membri. Spionați-vă angajații și aveți grijă să nu spună prostii pe LinkedIn. Hărțuiți candidații la interviuri și întrebați-i de ce pun chestii pe LinkedIn care nu sunt in CV. Aflați ce oameni lucrează la concurenți pe posturile cheie și încercați să-i momiți printr-un mesaj de LinkedIn. 

În a treia zi, LinkedIn a creat Recruiterii, grăindu-le duios: Faceți-vă cont și stăpâniți peste Angajatori și peste Membri. Pe angajatori, stresați-i cu numărul enorm de candidați pe care îi puteți aduce la un interviu. Pe Membri, vedeți pe LinkedIn la ce Angajator lucrează, apoi aflați numărul de telefon de la birou prin Pagini Aurii sau Google. Sunați-i la birou și întrebați-i dacă nu vor să schimbe cumva jobul. Da, știu ca lucrează în open office înconjurați de zeci de oameni dar… nimic nu e perfect pe lumea asta!

În a patra zi, lui LinkedIn i s-a făcut foame și a creat contul Premium. S-a uitat de acolo de sus: Hei! Membrule! Marcă banul și îți voi da informații extra pentru joburile postate de Angajatori! La unele joburi, îți dau și un range salarial. Între 40.000 și 90.000 de euro pe an pentru un financial controller în Luxemburg. Foarte util, nu? Și mai ales precis! 

În a cincea zi, LinkedIn s-a gândit la Recruiteri și mai ales câți bani poate să ia de la ei așa că a creat InMailul, grăindu-le frumos Recruiterilor: Hei, ho! Cine a zis că puteți trimite mesaje doar Aproapelui de gradul 1? Mmm, cred că tot io am zis! Dar retractez, puteți trimite mesaje cui vreți voi pentru că dacă aveți cont Premium, puteți trimite câte InMailuri vreți! Cum ar fi să puteți bombardați toți membrii cu un mesaj de genul: “Fantastică oportunitate de audit senior în Botswana. Pachet salarial excepțional cu salariu de bază între 250.000 și 412.000 Pula”? Huh?

În a șasea zi, LinkedIn a aplecat urechea la Recruiteri, i-a ascultat după care a grăit: Cuuum? Nu vă răspunde nimeni la InMailurile alea? Nici Angajatorii nici Membrii? Nuuu, nu e vina voastră că dați mesaje irelelvante! Nu vă dezabonați la contul Premium că are LinkedIn grijă de cojocul Membrilor!

Nu înainte să vină miezul nopții, LinkedIn a început să arunce de-acolo din bolta cerească cu niște răvașe prin care își anunța creația supremă: The Response Rate. Unul dintre aceste răvașe a căzut și în cutia de poștă electronică a celui care vă distrează din când în când cu niște postări pe acest blog. În mărinimia mea, l-am împărtășit cu cititorii și îl puteți vedea în poza atașată.


În sumar, LinkedIn s-a cam zburlit la membri: Băăăiii, Membrilor care sunteți voi Membri, de ce nu le răspundeți voi la Recruiteri când vă trimit un InMail? Credeți că răspunsul e facultativ? Păi degeaba dau plătitorii mei atâția bani? Vă place când un InMail (unul dintr-o sută sau o mie) vă ispitește cu un job relevant, huh? Dar să le răspundeți la alea irelevante, nu vă place, nu? De azi încolo cine nu are Response Rate de 100% la InMailuri, pierde privilegiul de a mai primi vreodată un InMail! Să nu ziceți că nu v-am spus! Pam-pam!

În a șaptea zi, LinkedIn s-a odihnit. Și probabil s-a amuzat cum noi ăștia, Membrii, ne chinuiam să le răspundem sutelor de mailuri de la Recruiteri. Că altminteri, se supără micul șantajist pe noi și ne taie macaroana, implicit șansa aia (cu probabilitate similară câștigului la Loterie) de a primi InMailul mult visat care să ducă la un cal alb mâncător de jăratic primit de la un Angajator mărinimos.

Ce fel de mesaje? Le voi face o sinteză în Cartea a Doua a manualului de căpătâi al utilizatorilor de LinkedIn. Când va fi publicată Cartea a Doua? O voi publica înainte de Crăciun, căci în primul trimestru din 2019 intrăm în rândul lumii (ăleia britanice) și vorbim (din nou) despre Brexit. Cum se va numi? Păi îi vom da un nou nume biblic care să se potrivească cu situația actuală: Cartea a Doua - Potopul.

luni, 1 octombrie 2018

Consecvență

Asta am primit-o pe facebook. Ce-ar fi dacă literele s-ar pronunța consecvent în engleză? Haha! Am râs. 

Dar dacă ei nu râd? Și înainte să mă refer la ei, ăia care iau orice decizie pe criterii de consecvență, hai să mai facem niște exerciții de imaginație.

Cum ar fi dacă toamna ar veni consecvent pe 1 septembrie în fiecare an?
Cum ar fi dacă iarna n-ar fi ca vara în mod consecvent?
Cum ar fi daca râurile ar crește debitul consecvent la fiecare ploaie?
Cum ar fi dacă fiecare gripă sau răceală ar fi consecventă în fiecare an ca simptome și tratament?
Cum ar fi dacă PSD-ul ar fi consecvent în a pune prim-miniștru idioți? Hmm, ok, aici e un anumit nivel de consecvență…
Cum ar fi dacă arbitrii de la US Open ar avea o consecvență în a dicta Code violation?
Cum ar fi dacă totalitatea neuronilor dintr-o corporație ar avea o distribuție consecventă și uniformă în capetele de corporatiști?
Cuma ar fi ca postările de pe acest blog să fie consistente în volum , structură și frecvență?
Cum ar fi ?

Ar fi utopic. Aproape tot la fel de utopic (sau mai puțin) ca:
  • Modul în care niște idioți de șefi cer rapoarte și prezentări consecvente cu cele din anii precedenți. În ciuda evoluției activității și a mediului economic care cer o prezentare cu totul diferită.
  • Cerința ca un proces să fie aplicat consecvent în fiecare lună. Ce îmbunătățiri să aduci? Aici trebuie să muncești, nu să gândești?
  • Să ai situații financiare cu o prezentare care să fie consistentă cu a altor firme așa-zise concurente. Firmele alea au totuși un specific diferit.
  • Pretenția auditorilor să vadă consecvență la toți clienții lor. Vezi punctul de mai sus.
  • Justificarea oricărei greșeli, fie ea cât de elementară și stupidă, prin consecvența cu ceva: așa am făcut și anul trecut, așa fac ș-ăilalți, așa ar fi gândit și Demiurgul …

Ne încrâncenăm să căutăm consecvență în fiecare zi, în fiecare minut, în fiecare secundă a existenței noastre corporatiste. Consecvența, sau consistency în engleză, se transformă încetișor într-o pâclă neagră și densă care ne acoperă vederea progresului,  ne astupă auzul rațiunii și cu timpul ne îngroapă de tot ucigând orice urmă de bun simț.

  • Când vom ajunge să căutăm o constanță a îmbunătățirii proceselor existente în detrimentul urmării unor proceduri din 1900 toamna?
  • Când vom căuta să inovăm prezentările externe și să-i lăsăm pe unii alde Ponta în a plagiariza ce fac alte firme?
  • Când vom începe să-i confruntăm pe cei care susțin că au văzut totul și vor uniformitate peste tot?


Și dacă am reușit să găsim un mediu la care cele trei întrebări de mai sus au primit un răspuns, gândiți-vă la următoarea întrebare. Pentru că dacă nu-i găsim răspunsul, nu cred că ne mai facem bine niciodată.


Când? Când se sună deșteptarea și în lumea corporatistă? Când o să vedem în sfârșit ce se ascunde sub perdeaua de consecvență? Când o să vedem demența și o să ne ghidăm după bunul simț?

duminică, 12 august 2018

Get it out of the way

În ultimul timp, a apărut un nou trend în rândul corporatiștilor. Se pare că aceștia au “calea” destul de aglomerată și timp la dispoziție puțin spre deloc. Așa că, la valoarea lor și ținând cont de “scopul” lor de neclintit la care duce “calea”, trebuie să elimine orice obstacol. Orice obstacol. Orice.

Scopul și calea


Mulți așa-ziși “manageri” (dar mai bine îi prescurtăm mgr, că în română sună mai aproape de măgar, adică de realitate) au revelația de la Duhul Sfânt al corporației că au o menire în cei 2-3-4 ani până ce vor schimba jobul. Probabil au citit pe sărite fișa postului. Vi-l amintiți pe Bacon Bap dintr-o postare precedentă.

Eu când am început aici, mi s-a spus că nu trebuie să fac decât o balanță și o consolidare.

Pe bune, chiflă cu slănină ce ești? Cine ți-a spus ție asta? Fișa aia a postului ai citit-o? Chestia aia de două pagini pe care ai semnat-o când te-ai angajat? Se pare că obezul își crease singur așteptarea că trebuie să facă o singură chestie (balanța) și că orice îi stă în calea spre balanță poate fi ignorat și poate să meargă liniștit la Starbucks odată ce scopul a fost atins.

Să vă mai dau un exemplu că oricum la interviuri trebuie să dai exemple de la cap la coadă. Tot interviul este mai nou o colecție de exemple. Pe vremea când lucram pe insulă, Tipicarul Tocilar ce mi-era șef avea la rândul lui un scop: hârțogăraia sucursalei de pe insulă a unei multinaționale fbb cv . That pays our bills, spunea el tare mândru, crezând că vorbește în numele echipei.

Păi măi tipicarule, toată lumea de pe insulă știe că lucrezi la firma unui nene putred de bogat care a cumpărat o franciză de multinaționala. Numai tu nu știi? Nenea ăla dacă zicea Sari, tipicarul ar fi întrebat Cât de sus? Dar cu toate astea, Tipicarul nostru își făcuse propria așteptare că scopul lui în viața de corporatist este să slujească corporația multinațională și că orice altceva poa’ s-aștepte.

Obstacolul


Continuăm cu Tipicarul. La un moment dat, omul nostru a fost chemat în biroului nenișorului localnic. El Patron tocmai dăduse afară pe cineva care se ocupa cu o firmuliță mai mică, fără activitate.   Cine să se ocupe de respectiva firmă ? Ați ghicit: echipa Tipicarului. Mai bine zis eu, autorul blogului de față, căci Tipi nu muncește, el doar dă comenzi.

Cam cât de multă rezistență credeți că a opus fostul meu șef? Hai să ne infiltrăm în biroul mai marelui și să redăm dialogul:

El Patron: deci aș zice să te ocupi și de firma asta ..
Tipi: cât de repede?
El Patron: să mă uit în sistem. Hmm, sistemul e configurat de așa natură că deadlineul de raportare e prima zi lucrătoare a lunii următoare.
Tipi: Wow! Pentru multinațională era a-5-a zi.
El Patron: Nu-i bai, că  ai mai schimbat setarea la entitatea aia în 2007.
Tipi (în sinea lui): Da, dar atunci lucra cumnatu’ la IT și mi-a zis el cum se face. Dac-aș sti cum se face….
Tipi (cu voce tare): Nu-i bai, că oricum deadline-ul  pentru multinațională e scurt. Las așa în prima zi să scăpăm de-o grijă și să ne ocupăm pe urmă de multinațională. I’ll grt it out of the way!
El Patron: Dacă zici…

După două minute:

Eu: De ce zâmbești așa, Tipicarule?
Tipi: Am ceva exciting de comunicat.
Eu: Pe bune? A mai apărut o revistă 18+ pe insulă?
Tipi: Nu în sensul ăla. Ne mai adăugăm un business în workload!
Eu: ?!!??@@
Tipi: Stai liniștit, că am avut grijă. Știu că trebuie să ne concentrăm pe multinațională. Tocmai de-aia vom termina toată treaba pentru noul business într-o singură zi. În prima zi, să scăpăm de-o grijă. We’ll get it out of the way!
Eu (în sinea mea): În interesul integrității tale corporale, tu ar trebui să fie ăla to get out of my way!

Ventilatorul


Ce e făcut dintr-un lucru de căcat, căcat rămâne. Și căcatul crește, crește, crește până ce ajungem la vorba aia clasică englezească: When the shit hit the fan… Mda, mai devreme sau mai târziu, căcatul o să ajungă la ventilator. Iar ventilatorul o să împrăștie… ați ghicit ce! Căcat!

În cazul de față, ventilatorul a fost lichidatorul. În viziunea Tipicarului, lichidatorul era un trimis mesiatic care să lichideze firmulița fără activitate și să get it ( it, adică firmulița) out of the way. For good.

În viziunea unui tip cu scaun ( scaun - mobilier, nu termennul medical de scaun) la cap, lichidarea e un proces ceva mai complicat. Iar dacă lichidatorului îi ia cam 6-7 luni să facă treaba asta, unui raportator ca mine ar trebui să-i ia mai puțin. Ideal o lună, în practică 2-3 săptămâni iar în pasul ștrengarului cam o săptămână.

În viziunea unui tip cu acaun (scaun - termen medical, nu mobilier) cum e Tipi… Stai! Tipi nu are viziune. Nu s-a gândit la asta. Pentru el e simplu. Cu lichidare sau nu, eu îmi fac treaba într-o singură zi și I’ll get it out of the way!

În condițiile în care nu depind numai de mine, mai am și o echipă de coordonat prin India plus niște semnale de așteptat de la diferiți tipi de pe insulă. După cum am explicat pe blog, în corporații n-o să primești nici un vaffanculo pentru eșecul în a raporta la timp. O să primești rapoarte și o să trebuiască să introduci controale și în cele din urmă vei munci zeci de ore în plus. Lunar. Așa că?

Cine muncea duminică la 1 noaptea ? Eu! Cine se ruga de indieni aceași oră să facă treaba aia bine măcar de data asta? Eu! Cine se trezea la 5 luni dimineață să obțină o confirmare din Singapore? Eu! Cine muncea din zori până-n noapte să termine naiba treaba într-o singură zi? Eu! Cine se bucura că lichidarea e terminată șu că firma lichidată va fi în sfârșit out of the way? Șefu!
 

Cireașa


Revenim totuși la zilele noastre și la corporația noastră actuaă. Nu me mai întoarcem la sinistrul personaj Bacon Bap pentru că e vară, sunt 35 de grade și puuute! Rău! Să nu uităm că a plecat mai spre nord iar noul șef e fixistul Saffa. Din păcate, năravul e același. Let’s get it out of the way!

Iar de data asta,obstacolul e chiar cireașa de pe tort. Probabil tortul pe care să-l aduc eu ca treat în ultima zi de lucru. Ce s-a gândit Saffa? Că calea (cacofonie intenționată în cazul lui) este .. balanța lui Bacon Bap upgradată la versiunea 10.3 de către șefii care s-au tot perindat în ultimii 4 ani. 

Iar obstacolul e fix evaluarea de sfârșit de an de care depind salarii, prime și promovări.  Ceva de genul Nu mai faceți voi evaluarea în iunie, incluzând performanța din sezonul aglomerat. Faceți-o în aprilie, vorbind de performanța din anul financiar trecut unde zarurile au fost deja aruncate. Get it out of the way! 

Urmarea


Continuarea cred că poate fi dedusă ușor. 
Din calea Tipicarului m-am dat singur la o parte acum 3 ani. Din calea lui Saffa sper să mă dau cât mai repede. Nu de alta, dar când lucrezi cu astfel de specimene, trebuie să stâlcești puțin zicala. Care nu mai e Get it out of the way. Este...

Get out of his way!

De ce? Ne spune un vechi proverb românesc. Din calea trenului și a prostului trebuie musai să te dai la  o parte.

joi, 24 mai 2018

Automatizarea lu Pește

Probabil că mulți cititori (mai ales posesorii de sex bărbătesc) ar fi denumit postarea “Automatizarea p***i”. Mno, cred că asta e singura chestie pe care a automatizat-o, având în vedere că are doi copiii de care nu știe cum să scape mai repede. 
Yeaaaah, maaaaaan, sunt așa de obosît să am grijă de copîi ( aiurea, nevasta le dă de mâncare, îi spală și îi culcă), dîmîneața de-abia aștept să ajung la servîciu să mă odîhneeesc, yeaaaah!

Cunoscătorii au recunoscut deja trilurile inconfundabile ale unui sud-african corporatist. N-am nimic cu ei, de altfel n-am nimic cu nicio nație, rasă, religie sau orientare sexuală. Din păcate, sud-africanul ăsta, la care ne vom referi ca Saffa, este șeful meu și are o meteahnă: vrea să facă din rahat bici. De pocnit, s-ar putea să-l pocnesc eu ceea ce n-ar fi o idee bună.

Nu, că nu mi-e frică să mă dea afară, n-am avut în niciuna din cele 6 corporații teama asta. Numai că sud-africanii ăștia nu sunt prea renumiți pentru a întoarce celălalt obraz și sunt destul de masivi de felul lor. Având în vedere că nu vreau să scriu următoarea postare de pe un pat de spital, o să mă abțin de la orice fel de acțiune violentă și o să încep prin a defini niște termeni.

Rahatul


Rahatul este o aplicație informatică din anii 90. Nu e nici Pacman, nici Prince of Persia, nici măcar Carmaggedon. E un soft care cică ar trebui să ne ajute dar în realitate e la fel de frustrant ca Windows 3.0. Ei, în softul ăsta care îmi mănâncă mie zilele de 3 ani, se varsă datele din softul de front-office care a fost dezvoltat intern în anii … 70. Și arată exact ca atunci! O fereastră cu litere albe pe un fundal negru, are un cursor mare cât o zi de post care te invită să tastezi o cifră și să apeși enter. Aplicația asta e pe cale de a fi retrasă căci .. ne trebuie un soft modern, adaptat la cerințele utilizatorilor din zilele noastre.

Aiurea! Asta a zis-o Ursu, mare CEO ( mare la propriu, la abilități e cât un chihuahua), ca să ascundă adevăratul motiv. Dacă ar fi putut ține mizeria asta încă 20 de ani, ar fi făcut-o fără nicio remușcare. Din fericire, trebuie s-o retragă din motivul explicat scurt de unul din IT-iști. Depanarea se face în Cobol iar programatorii cunoscători ai acestui limbaj s-au pensionat de mult și nici nu mai pot fi aduși înapoi în regim de colaborare, căci au ajuns deja la vârsta la care memoria le joacă feste.

În fine, lucrurile nu se mișcă prea repede în organizația asta (altminteri ar fi zburat Porcu din postarea trecută de mult), așa că aplicația de MS- Dos o să mai rămână vreo doi ani, timp în care compania o să aibă două milioane mai puțin în cont. Iar pe Safa nu-l văd să aibă tupeu să meargă la Ursu cerșind încă un sfert de milion pentru înlocuirea Rahatului de Windows 3.0 cu care lucrăm noi.

Biciul


Vorbind despre “bici”, lui Saffa îi place să rostească din când în când “Boom!” Ia zi, măi Saffa, că tot ești tu așa dăștept, să nu te deochi cumva, pu, pu, pu! Hai zi-ne tu să vadă și cititorii mei ce băiat deștept ești tu, mă!

Punem toate ajustărîle  dîrect în Rahat 1.0, boom! Să nu le mai facem în Excel și dacă vrei să le vezi apeși acolo pe un buton în menîul Rahat Ledger și le vezi, boom! Ai toată balanța consolidată în Rahat 1.0 și o vezi din menîul Rahat TB, boom! Să nu mai facem noi pachetul pentru ăia din Reg, construîm un raport și ăia apasă pe buton și îl downloadeaza dîrect din Rahat 1.0, boom!

Boom! Nu știu de ce are el predilecția pentru acest cuvânt. Mai ales că eu aș folosi alte interjecții dacă aș transpune planul lui în realitatea cea dureroasă. Și dacă tot l-am lăsat pe Saffa adineauri să-și exprime entuziasmul, o să explic eu în paragraful următor cum are să pocnească acest “Bici”

Pocnitul


Vrei să pui toate ajustările în Rahat? Pac! Pentru a produce ajustările, ai creat alte Exceluri care sunt manuale, anevoioase și au 50 de Mb per fișier. Excelul ăla crește în dimensiuni de la lună la lună până la un moment dat în care să facă Poc! Iar balanța consolidată din meniul Rahat TB n-o să-ți dea pentru că va fi un batch lipsă, pleosc! Iar când o să-ntrebe Chelu unde sunt situațiile financiare, n-o să zici nici Pâs! Cât despre ăia din Reg, o să apese pe buton și butonul va scoate un … fââââsssss

Epilog

Trăim în 2018, anul în care tot mai multe companii private sau de stat încearcă să-și automatizeze sistemele? Cum? Prin Robotics, Artificial Intelligence, procesoare super puternice, investiții de milioane și eliminarea totală a factorului uman în procesarea datelor. Nu lucrez într-o companie chiar gigantică dar suficient de mare cât să poți pune problema astfel.

Din păcate, sunt manageri ca Saffa care trăiesc încă în anul 1990 în bula lor îngustă și lipsită de creativitate. Oameni care nu pot să vadă cum o așa-zisă automatizare nu face altceva decât să te întoarcă în timp în loc să te aducă mai aproape de prezent. Copii nematurizați care au rămas prinși în capcana timpului și vor să eficientizeze un proces din 2018 cu tehnologie din 1990. Măgari cu care orice conversație decurge prin a sfârși printr-un cerc vicios:

Eu: “Automatizarea”  asta nu face decât să creeze procese și mai manuale decât cele existente. Să nu mai vorbim de riscuri…Saffa: Îți înțeleg îngrijorarea, dar nu vreau să te pui contra, vreau să vii cu soluții alternativeEu: Soluția este să te duci în birou la Chelu și să nu mai ieși până nu aprobâ un buget decent pentru un sistem nouSaffa: Asta nu pot să fac, dar știu eu din 2011 că poți să automatizezi rapoartele din Rahat 1.0, îi facem un upgrade la Bici 1.1 și tu trebuie să kick-off proiectul Poc! Sau Boom! Eu: La cât de vechi e, Rahat nu poate să facă decât FâsSaffa: Vino cu soluții!Eu: Soluția este…

Soluția este una singură la automatizarea lu Pește iar dacă sunteți curioși  o găsiți aici. Premergător demisiei.