sâmbătă, 2 octombrie 2021

Speechul de adio (2012)

Mai am cateva saptamani pana la momentul in care o sa spun goodbye si acestei corporatii (no. 6) iar postarea de mai jos din 2012 despre corporatia no. 4 este cat se poate de actuala.    

 <title>Speechul de adio</title>

    <permalink>http://corporatistu.ablog.ro/2012-01-21/speechul-de-adio.html</permalink>
    <time>2012-01-21 21:44:03</time>
    <tags></tags>
    <pubType>publish</pubType>
    <category>Dictionar</category>

<body>
Ultima zi. Mai am o ora si scap.
Definitiv. De corporatia asta, nu de lantul corporatist.
Lumea vine spre mine si se strang toti ciorchine in jurul meu.
Ma frec la ochi dar n-am vedenii.
Sunt chiar toti. Din fundal apare Domnul Ridicol potrivindu-si camasa. Cu o
sumedenie de clisee verbale gen recunostinta, contributie valoroasa, bani din
mosia Snobului, etc., directorul imi multumeste pentru cei cinci ani munciti pe
plantatie. Imi da si un voucher din partea firmei, suficient sa-mi iau doua
dvd-uri si un blu ray. La un moment dat insa imi strange mana, termina de
vorbit iar lumea aplauda.


Aplauda si se uita la mine. Pricep ca a sosit momentul. Momentul ala pentru care am fost invidios pe cel putin o suta de oameni in  aceeasi postura. E ultima data cand vorbesc in firma, momentul speechului de adio.


Hello, spun eu nehotarat, nu sunt eu ala renumit pentru a fi un om al vorbelor. Rasete usoare. Dar .. cred ca dupa 5 ani a venit vremea sa rostesc niste multumiri. Aici chiar ca m-am pierdut. Intr-adevar, toti predecesorii mei si-au folosit tot timpul pentru a spune cuvantul Multumesc de 12 ori alaturi de vreo 25 de  nume.  Sa multumesc, deci.Prima intrebare ar fi: Cui, dar o intrebare

la fel de buna ar fi si Pentru ce?


Hm... pentru oportunitati? 5 ani si doar o singura treapta am urcat pentru motive diverse care fie ca incep cu Tipi si se termina cu Carul, fie incep cu United si se termina cu Kingdom. Mersi, dar si la McDonalds urcam in 5 ani de la vanzator la sef de McDrive.

Poate ca ar trebui in schimb sa multumesc consilierilor / sefilor directi. Care? Pampalaului de filipinez nu putea sa se consilieze nici macar pe el. Sa-i multumesc Motanului care mieuna duios cand il ajutam pe clientul cel Naspa dar nu putea sa treaca peste acuzatiile ridicole ale Tipicarului?  Sau Directoritei care ma trimitea in UK la evaluarea dar nu putea sa treaca peste niste decizii ridicole ale unor oameni care nu ma cunosc?


Poate sa adresez niste multumiri generale pentru ca am invatat "o groaza de lucruri"? Groaza a fost la tot pasul dar care lucruri? Alea pe care le stiam din tara? Ce am invatat nou? Ca trebuie sa fac nu conform normelor ci cum ii place Cavalerului Frezat sau Tipicarului?


Cu siguranta toti se asteapta sa multumesc pentru sprijinul oferit. Care sprijin? Sprijinul Cavalerului Independenta care, dupa ce eu am stat doua nopti pentru un raport, el nu vrea sa-l revizuiasca pentru ca n-are doua semnaturi? Asta cand singura semnatura care conteaza este a mea? El nu poate sa puna a doua semnatura?


M-am incurcat si am renuntat la faza cu multumirile. Am inceput in schimb bilantul. Au fost 5 ani, 4 consilieri, 3 colegi de banca,

doua sedii. Aici m-am oprit nu de alta dar daca as fi continuat countdown-ul n-as fi gasit decat promovare in dreptul cifrei 1. Si iar m-as fi enervat. Asa ca am improvizat, am ridicat glasul si am rostit in spiritul profund englezesc care cuprinsese corporatia in ultimii ani:


5 ani, 4 consilieri, 3 colegi de banca, 2 sedii si o singura porecla. Bine, erau mai multe (gen Silent Assassin) dar nu vroiam sa le dau apa la moara puslamalelor gen Rasistu sau Punkerul. Asa ca am rostit in uralele multimii porecla care m-a consocrat dupa episodul Man Day 2009: Hardcore!


Si ca sa inchei on the edge of glory, am spus si ceea ce TOTI se asteptau sa auda inca de cand am deschis gura:

Si pentru ca nu mi se spune Hardcore degeaba, sambata viitoare organizez o bauta! Eram idolul tuturor.

Sportul national fusese incoronat. Iar eu rezumasem perfect tot ceea ce mi-a facut placere in 5 ani de neplaceri: faptul ca am reusit sa ma distrez cu cei care stiu sa se distreze!</body>


A zis Pulea Spătaru că….

Titlul postării e menit a răspunde la întrebarea de ce am fost eu treaz la ora 3 în foarte mulți nopți. Iar răspunsul e dat de .. ăla. Nimicul care mi-e (încă) șef și poartă mai multe porecle pe blog gen Cap Pătrat sau Saffa.
Acum poate se întreabă unii cititori și cine e Pulea Spătaru. Pulea Spătaru e un nume colectiv dat de mine tuturor celor care au următoarele caracteristici:

- au o funcție importantă în Boardul (Consiliul de Administrație) unei companii, de obicei director independent sau Business Partner

- au o specializare diferită de a noastră și ca atare nu pot aprecia cam ce fel de eforturi ar trebui noi să depunem pentru a le da ce vor ei

- sunt cunoscuți pentru o flexibilitate ceva mai scăzută.


Acestea fiind zice, cred că intuiți cam ce vreau să spun. Între argumentul “Zic eu, Cap Pătrat, că trebuie să facem…” și argumentul “a zis Pulea Spătaru că trebuie să facem…” e o diferență. Aceeași diferență ca între răspunsul “du-te-n p*** mea, mă doare-n cur de ce zici tu” și “hmm.. dacă a zis Pulea Spătaru, atunci ok”.


Atâta doar că argumentul ăsta era utilizat într-un mod cam suspicios. După ceva meciuri mai puțin ‘amicale’ între mine și Cap Pătrat, africanul arunca cu argumentul Pulea . La fel de suspicios, argumentul era aruncat cam pentru aceleași acțiuni (gen: el vroia o reconciliere inutilă să-și acopere spatele în caz de catastrofă nucleară, eu nu). Am mai zis că Pulea Spătaru e un personaj colectiv? Gen un Pulea Spătaru e director în Irlanda, al doilea Pulea Spătaru e un Business Partner prin offshore iar al treilea e șef de investiții în U.K. Toți fără legătură unul cu altul, idem pentru companiile în care au ei influență.


How convenient for Cap Pătrat! Cum vrea el fix același lucru în 3 situații diferite și cum sare mereu un Pulea Spătaru, mereu altul, în apărarea lui.


Asta până ieri când, eu fiind în preaviz, Capul (nu cap de departament, Cap de P***) a lăsat garda jos și am reușit să pun mâna (vorba vine, mausul!) pe un email.


Capu:  Neața, Pulea! Poți să-mi trimiți și mie setul de situații financiare pentru Board? Vreau să văd ce nivel de detalii vor pentru sistemul de raportare nou.

Pulea: Neața Capu! Nivelul e destul de simplist și mult mai sumar decât pe sistemul vechi. Fac asta de un an și nu s-a plâns absolut nimeni din Board asupra nivelului de informații inclus în raport!

Capu: Ok. Vreau doar să menționez că la un moment dat va trebui probabil o reconciliere între raportul vostru și al nostru (pe care s-o facem noi).

Pulea: Da, ar fi frumos.


Și uite așa, trebuie să mai muncesc eu nu știu câte ore pentru că .. a zis Pulea Spătaru. N-a zis nimic Pulea, pur și simplu i-au fost băgate în gură niște chestii de către Cap. Și dacă tot știu asta, o să spun pas și o să folosesc și eu argumentul ăla clasic cu programul de la 9 la 5. Că caii de la bicicletă (cacofonie acceptată, vorbim despre un căcat)  nu mi-i poate lua în preaviz.


Și dacă eu n-o să fac asta, cine are s-o facă? Păi hai să vedem. Essex n-are s-o facă pentru că după 20 de ani de făcut același lucru, s-a pensionat pentru a-și petrece bătrânețile în sud-estul Angliei. L’etoile n-are să o facă pentru că Cap (cacofonie acceptată), în înțelepciunea lui, n-a mai suportat să fie contrazis și a pasat-o la un alt departament. Gandhi n-are să o facă pentru că Cap (cacofonie acceptată) s-a gândit să o scoată la un moment dat de pe raportările la care se referă Pulea. Puriul cu cravată pe care vrea să-l promoveze n-are să o facă pentru că e prea prost.


Cine are să o facă? Păi simplu, Cap! Eventual are s-o facă lată, dar de făcut tot va trebui s-o facă. De ce? Păi cum de ce? Așa a zis Pulea Spătaru!