miercuri, 8 februarie 2023

Cum te vezi peste niște ani

Pentru mine cel puțin 2022 ar putea fi denumit cu ușurință Annus Horribilis. E anul în care copilul meu și-a pierdut doi bunici, colega de pat și-a petrecut aniversarea unei vârste rotunde în izolare iar un război desfășurat la 5,000 de km distanță ne pune încă multe semne de întrebare. 


Cumva am realizat totuși foarte târziu că mi-am îndeplinit un obiectiv de care sincer aproape uitasem. Pentru asta însă trebuie să ne întoarcem în 2003. 


Pe vremea când eram ceva mai tinerel, lucram la o corporație al cărei șef suprem, numit și managing partner, era un tip mai gârbovit. Tipic american, cufundat în muncă, cu multe riduri, păr cărunt, mânca când apuca (niște sandwichuri de 10-15 ori de la restaurantul unui hotel de lux din apropiere) iar seara trăgea o băută pe cinste după care pleca fără nicio treabă la volanul unui 4x4 pus la dispoziție de către corporație. Cei mai experimentați din firmă spuneau că ăștia se pensionează repede, cel mai târziu la 60 de ani. Mi-am făcut calculul și la cum arăta, părea că nu mai are prea multe luni până la pensie.


Vine la un moment dat un eveniment la care sunt invitați toți absolvenții de facultate proaspăt angajați. Vine și liderul suprem, normaaaal. Lumea se frământă. Ce va spune, ce va spune? Ei, ce să spună, zice unul care mai văzuse d-astea, o să enumere joburile lui până ne plictisește. Hmm, mi-am făcut eu repede un calcul, dacă ăsta are 60 de ani și a schimbat joburile cam o dată la 3 ani cum se obișnuiește pe-aici, o avea vreo 12-13 joburi la activ. Daca vorbește un minut și ceva despre fiecare, se face sfertul de oră.


Liderul parcă mi-a citit gândurile începând discursul cu o chestie la care nu se aștepta nimeni. Actually I’m not that old, începu el trezind instant curiozitatea întregii audiențe. Desigur, 60 is the new 50, de ce ar vrea cineva pe lumea asta să se considere bătrân? I am 43, spuse el urmat de un cor de exclamatii pornind de la Wow, continuand cu Nu se poate! si terminand cu clasicul Hai sa mori tu!


Pe bune? 43? Cand arata de 63? Riduri peste riduri? Cu o expresie continua de om pentru care nu mai e nimic pe lume in afara de munca si bautura?


Si atunci, in primăvara lui 2003, mi-a picat fisa. Am ghicit răspunsul la întrebarea care mă chinuia. Aia clasică de interviu. Cum te vezi peste … x ani? În ecuația mea, x era 20. Cum mă văd eu la 43 de ani?


Iar răspunsul meu la obiectivul respectiv era că o să mă văd oricum dar nu ca el. Mă vedeam mai relaxat. Mai puțin crispat. Mai puțin încrâncenat. Cu mai puține riduri. Cu mai multe ore pe-acasă decât la serviciu. Cu o altă ordine de priorități decât a tânărului dornic să se afirme care eram atunci. Mă vedeam oricum, dar nu ca papagalul care vorbea și care începuse să ne înșire cariera lui de 20 de ani în care a muncit ca Făt Frumos cât alții în 40.


Înapoi în 2023. Au trecut 20 de ani și a venit momentul adevărului. Ce s-a întâmplat cu obiectivul meu? Am reușit să ating ce mi-am propus sau am urmat o traiectorie determinată ajungând fix ca șefu’ american? 


Cu siguranță n-am ajuns la banii lui,  nici n-am mașinile sau proprietățile lui imobiliare. Nu mai sunt atât de tânăr, ca dovadă fiind și faptul că jumătate din păr mi-a căzut iar cealaltă a albit. Asta la exterior. La interior însă, cu siguranță n-am zgârciul lui care-i ține loc și de inimă și de creier.


În interior, am rămas neschimbat. Mă gândesc încă de luni la weekend iar în weekend ultimul lucru pe care îl am în minte este serviciul. Mă doare în pix de orice reguli, standarde, directive, preferințe executive sau cutume care sunt vădit absurde iar singura valoare la care ader este bunul simț. Muncesc ca să pot trăiesc (mai bine), nu trăiesc pentru a munci.


După 20 de ani, am ajuns la corporația nr. 7 și după cum merg lucrurile pare că mă pregătesc din nou pentru interviuri în căutarea unei corporații cu numărul de ordine 8. Suntem în 2023 și pare că (era și cazul!), întrebările de tipul cum te vezi peste un număr de ani au căzut în derizoriu. Un lucru este cert însă. Dacă m-ar întreba cineva cum mă văd peste 20 de ani (adică în 2043) aș răspunde pe loc: La fel ca acum 20 de ani!