Tipicarul - tocilar

Background

Fiind baiet, autostrazi cutreieram ca sa ajung de la Bucuresti acasa. Cum masina era un ideal imposibil de realizat, in ajutor imi sareau soferii de la Dacos si Ionescu care faceau curse zilnice. Autocarele frumoase, nu pot sa zic, mai ales ca m-a ferit Dumnezeu de calatorii cu trenul. Numai ca, fiind oameni care stateau pe culoar in picioare, devenea un adevarat lux sa prinzi un loc in fata. Motiv pentru care, trebuia sa recurgi la un siretlic: faceai rost de o fatuca sa te conduca la autogara si care sa mearga la sofer sa ceara bilet. Mai in fata.

Soferul, plin de el, se uita la ea, o masura din cap pana in picioare si din picioare pana-n cap, sii ii dadea, plin de sperante, locul de langa el. Se facea ora de plecare si sosea momentul in care ma urcam in autocar asezandu-ma pe scaunul din fata. Fata soferului: priceless! Mai ales cand se uita pe parbriz si vedea cum fatuca imi face cu mana de pe trotuar.

Mi-am adus aminte de fata soferului chiar in prima mea zi de munca la noul job. Pesemne ca angajatii de la Dacos si Ionescu au facut alianta la biserica sa ma blesteme. Avusesem un interviu bestial, imi formasem o parere excelenta despre sefi si chiar daca n-a fost singura oferta de job, am ales-o pentru modul in care m-am inteles cu interlocutorii. Vine prima zi insa si sefa directa incepe sa ma introduca. "Uite, unique2, el e IT-stul, el e contabilul, ea se ocupa de plati, el.." La un moment dat cand deja nu mai retineam pe nimeni, apare unul cu o fata evidenta de tocilar.

"Uite unique 2, el e....." … Nu mai stiu ce-a zis ca deja era prea mult pentru tine. Asta - tocilarul - facea acolo cu mana cu un zambet greu de inteles. Parca ar fi vrut sa zica: "Interesant, dar nu pot sa vorbesc cu tine, ca ma bate mama ca nu mi-am terminat lectiile". Ma pregateam sa trec mai departe cand sefa zice deodata: "Cu Tocilarul o sa lucrezi mai mult, pentru ca el e seful tau!" Mi-a picat fata de tot, am crezut ca n-aud bine!

Ulterior am aflat cum statea treaba. "Sefa" de la interviu era in preaviz si urma sa plece intr-o saptamana in tara ei natala. Tocilarul in schimb, era in firma din 2006, insa fusese secondat in Asia pentru doi ani. Cum "sefa" demisionase la timp, Tocilarul a picat la tanc, pregatit sa-si puna in practica arsenalul bogat ale oricarui "control freak", dupa cum singur s-a caracterizat mai tarziu.

Enunt

Si acum vine intrebarea: care-I diferenta dintre nemernicul de Tipicar descris cu lux de amanunte in postarile mele din 2009 si acest Tipicar - Tocilar. Unii ar spune ca prezenta ochelarilor care stau pe nas aidoma unui tocilar din clasa a -VI-a. Ei bine, nu. Diferenta sta nu nici in infatisare, nici in efectul actiunilor pe care le ia, ci in originea factorilor care il fac sa se poarte dupa cum se poarta.

Nemernicul de Tipicar - "tipic" din 2009 face asta din doua cauze: din rautate si prostie. Mai precis, din rautatea altor oameni pentru care a lucrat si care s-a impregnat asupra lui, si din propria prostie care din pacate nu se poate vindeca. Din fericire, nici nu transmite cu exceptia cazurilor in care cei cu care intra in contact sunt la randul lor prosti.

Cum ajung astia in corporatii? Nimic mai simplu, prin pile si noroc. Firma avea nevoie de oameni, inainte de a recruta din afara trebuia sa demonstreze ca nu poate sa angajeze localnici, moment prielnic in care Tipicarul nostru localnic si-a adus aminte ca avea niste prieteni de pahar sus-pusi in corporatie. De invatat n-a invatat nimic, insa si-a creat un sistem de reguli furate aleator de la altii, pe care le aplica acum fara judecata si ii nenoroceste pe toti cei care se impotrivesc.

Spre deosebire de cel tipic, Tipicarul - tocilar nu e nici om rau, nici prost. Originea tipicarelilor vine din scoala, unde era un elev eminent. Nu pentru ca ar fi fost un geniu, ci pentru ca I-a placut sa invete, dar invatatura de-aia pe care o stim cu totii sub numele de "toceala". Care dintre voi n-a avut in clasa tocilari? Tocilarul era ala care "tocea" carti dupa carti si reguli dupa reguli pe care mai apoi le aplica cu sfintentie la teme si cand era ascultat.

Dupa scoala, urmeaza alte scoli iar apoi lucreaza in cercetare sau in invatamant. Conjunctura economica anormala din ultima vreme a facut insa ca multi tocilari sa ajunga in corporatii. Pe de o parte, corporatiile multinationale recruteaza absolventi destepti (indiferent de domeniul diplomei), pe de alta parte Guvernele taie bugetele pentru cercetare si invatamant. Nu cred ca va spun niciun lucru nou.

Cum se adapteaza Tipicarul - Tocilar in corporatie? Ca pestele in apa! Tocilarul o sa recunoasca imediat ceva asemanator manualelor din scoala, ceva de care se va atasa imediat. Metodologii, reguli, norme, proceduri, legi, politici, uzante, literatura de specialitate... Orice corporatist normal le uraste, dar Tocilarul le idolatrizeaza. Mailul e prietenul lui cel mai bun, iar fiecare email se imparte obligatoriu in patru fragmente, de n paragrafe fiecare: un background, un enunt, abordarea problemei si un issue log, evident mailul fiind ilustrat din plin cu pasaje din metodologii, uzante, norme, proceduri, politici, norme si citate din literatura de specialitate.

Abordare (cu exemple, bineinteles)

Ca sa ilustrez mai bine prin ce trec eu zi de zi, las exemplele sa vorbeasca si revenim cu concluzia

Ex. 1: Tipicarului ii place sa se agate de noi termeni tehnici folositi de sefii lui, pe care ii refoloseste apoi o data la 3 cuvinte, cat sa-I flateze pe superiori. De multe ori, noul context devine incorect si adesea ridicol. Spre exemplu, unul dintre cuvintele lui preferate este "stakeholders" (persoane sau organizatii care au un anume interes intr-o companie sau intr-un proiect). Ei bine, Tocilarul facea un raportel lunar pe care il trimitea pe email unui contabil, unui trezorerier si unui analist, toti din firma. " We need to manage our stakeholders's needs", imi zice el mandru. Cine erau stakeholderii? Contabilul, analistul si trezorerierul. In ce mare "proiect sau organizatie" aveau astia vreun stake? In raportelul Tipicarului care dura fix 3 minute de intocmit.

Ex. 2: Tipicarului ii e frica ca va fi dat afara. Mare frica! Cum sa faci sa nu fii dat afara? Pai sa dea Dumnezeu sa fie cat mai multa munca, ca altminteri ne desfinteaza astia si muta productia in Vietnam! Ok, ma lupt eu doua zile cu un memo sa pun toate tranzactiile din trimestrul 3 si I-l dau la revizuit. "E cu ceva diferit fata de trimestrul II? Are multe chestii in plus?", intreaba el. Mi-era frica ca n-o sa aiba timp la cate chestii noi erau asa ca ii raspund cu teama. "Cam da! E total diferit si mult mai complex ca in vara!" Vad cum I se aprind ochii si spune: "Perfect!". Nu glumea. Tocilarul isi face intotdeauna timp si intra in orgasm cand e vorba de ceva nou de tocit. Ca il asteapta copiii acasa, asta cade pe planul doi.

Ex. 3: Tocilarului ii place sa fie metodic si advers la risc. De fiecare data cand apare proces neobisnuit, tocilarului i se aprind ochii dar in acelasi timp e stresat. Stiu foarte bine care vor fi urmatoarele 3 intrebari:  Ce zice metodologia? Ce am facut anul trecut? Avem data hand off de la business owners? Daca  exista un raspuns la fiecare intrebare si raspunsul este acelasi, seful zambeste amar si spune: Happy days! De multe ori insa, apar contradictii, asa ca il vezi cum in urmatoarele doua ore nu isi ridica ochii din tastatura si trimite sapte mailuri catre diferite departamente in care pe langa background, enunt, abordare si issues log apare si conformitatea cu normele interne si sanctiunile probabile in cazul in care nu rezolvam problema imediat.

4.  Tocilarul e innebunit dupa documente justificative si confirmari scrise. Sa faci ceva fara sa ai ceva scris in spate care sa serveasca drept manual e de neconceput. Cum ar fi ca in scoala sa nu poti contrazice profesorul daca nu pe baza manualului? Mai amuzant a fost cand un “business owner” ( in opinia lui, un business owner e seful unui department), exasperat de insistenta tocilarului de a trimite confirmari pe email i-a raspuns, copiind in email mai multi mari sefi din firma: “Tipicarule, tocmai ti-am raspuns la intrebare adineauri la telefon. As vrea sa nu cadem in obiceiul de a confirma o confirmare.” Priceless!

5. Tipicarul urmareste stirile si are un filtru perceptiv foarte avansat. Nu il intereseaza decat stirile care ar putea fi potential legate de munca lui. Se dau urmatoarele stiri, vizionate de Tipicar: 1. Taifunul a omorat zeci de mii de oameni in Filipine. 2. Doua scoli de pe insula se desfiinteaza iar copiii vor fi mutati la alte scoli departe de casa lor. 3. Orasul Detroit are niste dificultati financiare. Desi toata lumea din firma vorbeste despre primele doua, Tipicarul n-a auzit-o decat pe a treia. De ce? Pai avem niste sume de primit de la niste clienti dintr-un alt oras din Michigan. Daca clientii aia ai firmei nu mai au bani sa-si achite obligatiile?

6. Seful meu e influentat de carti. Daca tot citeste ceva (neaparat legat de economie), trebuie sa si invete ceva. “Hmm, la colegul asta nou de la contabilitate tre sa fim atenti, zice el. Nu cred ca e foarte etic!” Am ramas masca. Tipul avea un cv impresionant, fusese numai la companii una si una, toate de o reputatie mondiala. Numai ca sefu tocmai citea o carte pe care un idiot o scrisese despre Duncan, un partener din US, inculpat pentru obstructionarea justitiei. Mai mult, a scos cartea din borseta si mi-a arata ce subliniase el despre asa-zisa lipsa de etica a lui Duncan. Ca Duncan a fost gasit nevinovat la recurs, cartea nu mai scria. Nici ca firma aia (la care lucrase atat contabilul nostrum cat si Duncan) a format practic mii de oameni care au scris ulterior coduri de guvernanta corporatista si de etica in toata lumea. Dar, ca sa-l citez aici pe un mare profesor de la ASE, asa se intampla cand un eunuc (scriitorul cartii respective) ii invata pe altii (cum ar fi seful meu) cum sa faca copii.

Issues log

Si odata exemplele enumerate (ar fi mult mai multe, dar n-are nimeni timp de citit) ar fi cazul (dupa el) sa tragem un issue log (jurnal de probleme) in care sa punem un numar curent, actiunea de urmat, responsabilul de actiune si, cel mai important, deadlineul.

In ceea ce ma priveste, deadlineul e cel mai simplu, nu e foarte departe in timp si e dat de Guvern: data la care imi expira permisul de munca. Responsabilul sunt eu iar actiunea e simpla: ia-l asa cum e, fii de acord cu el ca sa-l faci fericit si fa in asa fel incat sa para ca i-ai urmat indicatiile minutioase!