- Ce mai faci? Eu bine. Nu mai am nicio grija.
- Cum asa?
- Mi-am angajat un purtator de griji. Se ocupa de copii, deci nu mai am grija lor, de serviciu, sa nu mai am nici acolo griji, de mancare sa nu ma mai preocupe ce gatesc, de gradina, de masina de toate.
- Formidabil, dom'le. Si de unde ai bani sa-l platesti?
- Haha! Pai asta e prima lui grija! Sa faca rost de bani si sa-si plateasca salariul!
Revenind la oile noastre corporatiste, sa luam oaia numita manager. Dupa cum ii spune si numele, managerul manageriaza. Ca si purtatorul de griji, are grija sa managerieze procesele dintr-o firma, sistemele, controalele, oamenii, resursele, clientii, bugetele si ce-o mai manageria el pe-acolo. Dar un lucru credeam eu ca se intelege de la sine. In primul si in primul rand (asistat uneori si de un manager's assistant aka secretara), managerul trebuie sa se managerieze / organizeze pe sine.
Raiul tipicarilor
Ultimele cautari de job mi-au adus insa in fata o noua realitate intalnita la un numar din ce in ce mai mare de companii. De altfel, unii prieteni s-au aratat mirati de faptul ca nu stiam deja, ca la ei in firma asa a fost de cand lumea. Pur si simplu, aveam in fata cateva job descriptions in care scria negru pe alb: Manage the managers!
M-am frecat la ochi, m-am intalnit la o bere cu aia care erau obisnuiti cu asa ceva si am inteles. In firmele alea se practica pe fata ceea ce, in fosta mea corporatie, faceau pe ascuns cativa pakistanezi dar si infectul ala de Tipicar. Cand zic Tipicar, ma refer la curul ala de om care mi-a negat promovarea in 2009, nu la actualul meu sef care este Tipicar - Tocilar si intra la alte categorii. Ei bine, pe principiul Da' muietii's posmagii?, tipicarii astia de manageri se asteapta sa fie manageruiti de catre ... sobordonati! Si cand zic subordonati nu ma refer la secretara.
Ca sa intelegeti ce se intampla pe-acolo, e indeajuns sa mai cititi odata articolul despre Tipicar (daca o merge ablogul). Si asta in conditiile in care Tipicarul nostru facea doar un abuz, nu ca ar fi fost cultura firmei ca managerii sa fie... manageruiti de catre non-manageri !! Dar intr-o corporatie in care lucrul asta e asumat?
Si totusi... cum vine asta?
Ce trebuie sa faca cei care manageruiesc pe manageri stim ca scrie in fisa postului. Trebuie sa intre in calendarul managerilor, sa vada ce intalniri au, sa le puna reviziile in calendar, sa le aranjeze intalniri cu clientii, sa le paseze dosare etc. Tot ei trebuie sa rezerve hoteluri, avioane, sa coordoneze mai multe echipe in acelasi timp, sa faca noaptea OMF-uri si IFRS-uri, sa fie in mai multe locuri in acelasi timp, eventual in mai multe timpuri in acelasi loc...
Dar acestea fiind zise, ce naiba mai fac managerii? Urmand exemplul Tipicarului, o sa stea picior peste picior pe scaunul ergonomic in fata monitoarelor inaltate regulamentar cu un suport si o sa verifice calendarul. din Outlook. Or sa vada acolo ca au de revizuit un report pe care ei insisi trebuie sa-l prezinte vreunui client si.. ce-o sa faca? Se-apuca sa citeasca si sa puna intrebari listate intr-un email (asta in cazurile fericite) sau pe-o coala A5. Paseaza foaia de hartie inapoi celui care munceste si trece la urmatorul eveniment din calendar.
Cu alte cuvinte, tot ce are de facut e sa i-o traga la greu aluia care munceste. Iar ca protectie foloseste... metoda calendarului, ca el nu poate sa traiasca fara calendar. Si ca ironia sa fie completa, il pune tot pe sclavete sa-i calculeze calendarul!
Verdict
Ma intrebati daca am aplicat la vreunul dintre joburile astea sa-i managerez pe manageri? Nu. N-are rost sa ma pun la mintea lor, pe urma ii supar pe domnii recruiteri care m-au trimis acolo si nu ma mai trimit nicaieri. Altminteri, m-as fi dus numai si numai sa ii intreb o chestie. Nu de-alta, dar mi se parea ca mai trecusem prin asta in viata.
Oamenii astia nu stiu sa faca decat sa citeasca, sa verifice adevarul celor scrise in lucrare si sa dea feedback. Hmmm, parca acum 20 de ani am mai avut niste "manageri" de-astia la Colegiul National Alexandru Lahovary, dar si la Scoala Nr. 2. Diferenta era ca aia te mai si invatau ceva. Si ca sa duc analogia pana la capat, le-as fi zis cum i-am grait "managerului" Voiculescu (nu Dan, ci Mihail) in '96: "Am o intrebare. Pot sa v-o pun?"
Intrebare: O, tu, managerule, care vrei sa fii manageriat! Imi zici si mie cum te deosebesti de un profesoras de provincie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu