marți, 24 martie 2015

Faout s’en r’maette

Qui a vu l’archipel normand, l’aime ; qui l’a habité l’estime

Daca as fi primit jobul asta de corporatist insular cu 150 de ani in urma, as fi fost vecin cu cel ce a scris citatul de mai sus. Nu departe de locul in care scriu cele citite de voi in aceasta insemnare, a fost scrisa una dintre capodoperele literaturii universale: Les Miserables. De altfel, cartea sta la baza unuia dintre cele mai mari musicaluri din West End si Broadway. Autorul ei a locuit pe insula timp de 15 ani.

Spre deosebire de Victor Hugo, cel ce scrie aceste randuri a locuit doar 7 ani jumate in aceeasi insula, acelasi oras dar pe o strada perpendicular cu cea pe care a locuit marele romancier. N-am scris nicio carte, dar am scris un blog. N-am avut atat de multi cititori, dar cei putini s-au regasit pe deplin in micile povestioare corporatiste.

Blogul continua dar sederea mea pe insula s-a terminat iar o data cu ea si cei 3 ani in corporatia despre care am mai povestit si despre care pot sa spun un singur lucru. A fost o corporatie ok, in care am avut o singura surpriza: aia din prima zi de lucru. Tipa aia draguta cu care am dat interviul si care urma sa-mi fie sefa era pe picior de plecare iar in locui ei am dat peste Tipicarul Tocilar. Si in rest se stie, The Geek a transformat departamentul dupa chipul si asemanarea lui.

Dar sa lasam partea inestetica si sa listez lucrurile frumoase care imi vor lipsi in noua locatie:
  • in primul rand o sa-mi lipseasca "absenta" unor lucruri care nu existau pe insula si care mi-au scos deja peri albi in noua locatie. Enumar: TVA, impozit pe masina, teancul de formulare pentru prima inmatriculare, impozitul pe o proprietate pe care n-o detii ( Council tax) , comisionul exagerat al agentului imobiliar, costul aproape prohibitiv al transportului public, aglomeratie etc.
  • drumul spre serviciu si cel intors care era facut pe jos si pe malul oceanului. Cele 8 ore dintre n-o sa-mi lipseasca absolut deloc.
  • privelistea de la birou
  • existenta unei zi nationale in care toti insularii ies in strada, beau, mananca si sarbatoresc. Si in care imi intalneam toti fostii colegi (de la prima corporatie) imediat ce intram in primul pub
  • insula paradis
  • bunatatea si simplitatea oamenilor de rand. Mi-am pierdut o data portofelul. Am intrat in primul hotel si receptionera m-a recunoscut dupa poza de pe permisul aflat si el acolo. Portmonelul fusese adus de primul trecator si nu-mi lipsea nici macar un penny
  • politetea si prietenia taximetristilor. Preturile nu-mi vor lipsi
  • modul in care orice poate deveni atractie. In 2013, detonarea controlata a unei bombe din 1944 a blocat orasul, plin de oameni dornici sa vada explozia. Daca v-am facut curiosi
  • comunitatea mica unde nu se oua doua muste fara sa stie tot satul. De remarcat insa ca rufele se spala in familie. Incercarea unora de a crea pe facebook un group Spotted in… a esuat lamentabil
  • Omul asta pe care-l vedeam zilnic si peste tot: in autobuze, la terase, pe strada, la televizor etc

Am scris 10 lucruri. Puteau fi 100, puteau fi 1.000. Viata continua, blogul continua si el cu descrierea unor interviuri din noua metropola. Cu toate astea, pe cat de mica e insula pe atat de mare e personalitatea si sunt multe lucruri de amintit. Pe limba (aproape uitata a batranilor) localnici:

Faout s’en r’maette et célébraïr daove l’ordgeul dé lïle 






2 comentarii: