Cred ca va mai minunati inca citind insemnarea precedenta. A fost o postare atipica. In primul rand, nu am folosit deloc persoana I, personajul cheie fiind de data asta o mandra posesoare a doi neuroni. In al doilea rand, personajul ilustrat nu lucreaza la birou, desi si-ar dori al naibii de mult. De aplicat aplicase ea, dar soarta ei fusese cruda de-asta data.
Intre timp a venit vara dar M2N nu se putea bucura de ea, neavand suficienti bani. Dar Eu, dragi cititori? Eu, posesorul acestui blog care tocmai a implinit 8 ani, ce faceam eu? Eu stateam si lucram.
M2N gets a good job
Vara la mare e frumoasa dar cand lucrezi (chiar si la birou) nu ai asa mult timp sa te bucuri de ea. Daca ai scapa de problema curateniei saptamanale, ar fi o chestie. Si cum noi cautam pe cineva sa ne faca curat, iar M2N vroia bani, am dat repede mana. I-am spus ca vreau pe cineva sa curete vreo doua ore si am agreat pretul de 15 euro / ora. Am sperat ca e clar ca o sa primeasca fix 30 de euro in fiecare saptamana.
Trece prima sedinta si M2N imi spune: Da daca am stat mai mult, pot sa cer mai mult? Acum ma stiti. Eu sunt un militant fervent al platii overtime-ului, pe deasupra era prima data cand lua cunostinta cu apartamentul iar unele suprafete erau cam murdare. M-a cam strans inima totusi cand i-am platit 4 ore, adica 60 de euroi. Plus 15 pentru calcat cinci camasi.
A doua saptamana povestea s-a repetat. Curatase debaraua si i-a luat mai mult. Nu-i cerusem asta. A treia saptamana, a spalat geamurile de pe balcon. Nu-mi amintesc sa-i fi zis nici de asta. A patra saptamana mi-a tuns dracena si doua buchete de garoafe. A cincea saptamana n-a mai facut nimic in plus. Dar tot la 60 s-a oprit. Si cum luna august a avut 5 zile de vineri, s-a ales cu o solda de 375 de euro. Un salariu mediu brut in Polonia! Macar sa fi facut treaba ca lumea. Dar desi parchetul stralucea, bordurile de langa perete erau pline de praf.
Mai vrea un deal?
Tocmai vroiam sa pun piciorul in prag cand M2N a gasit o noua modalitate de a face bani. Nu s-a invatat din povestea cu batranelul si a venit cu un nou deal. Afland ca o prietena foarte buna urma a fi mireasa, M2N ne-a trimis un SMS: "Mama mea face rochii cu 200. Ar putea sa-i faca si ei."
Orice om normal ar fi inteles ca M2N se oferea sa-i faca o rochie cu 200 de euro. Miresei ii convenea. Vazuse niste rochii cu 300 si putea face o mica economie. Le-am facut legatura, M2N i-a aratat miresei niste creatii, au convenit materialele si forma iar intelegerea a fost urmatoarea. Mama lui M2N ii face o rochie si i-o trimite, mireasa o probeaza si o cumpara doar daca ii place.
Facem o precizare in treacat. Una dintre creatiile aratate era purtata de cumnata lui M2N iar poza era pe facebook pe timeline-ul neuronalei. In poza aparea si posesoarea de neuroni imbracata intr-o rochita roz. Poza era din 2011. Am incheiat precizarea. Veti vedea ca nu degeaba am facut-o.
Stai ca n-avem pretul
Vine si momentul probei intr-o zi de joi. Probeaza mireasa rochia, era aproape ok. In fine, mireasa e aproape hotarata s-o ia. Surpriza! N-avem pret. M2N se consultase cu un advisor (tot cu neuroni lipsa) care-o convinsese ca in UK (de unde vin rochiile si pe insula noastra), pretul e mai mare ca in Polonia. De cateva ori. Si ce pret credeti ca cere? 450 ???!!! Am aflat ulterior ca vroia sa ceara 500. For fuck's sake, pentru o rochie scurta pana la genunchi, fara trena si fara pretentii.
S-au inteles la 300 (pret de magazin, ce mai!), moment in care m-am intrebat daca n-ar fi intelept s-o concediez. Termeni si conditii. Mireasa are termen pana duminica sa se decida daca vrea s-o cumpere. Tot atunci trebuie sa si plateasca. Intre timp, rochia ramanea la noi in apartament. Era joi, da?
Mai fac o precizare tot in treacat. M2N a adus de fapt doua rochii. Cea de mireasa si o rochita roz. Ca poate vrea s-o foloseasca la petrecerea de dupa nunta. Doar daca vrea. N-a vrut. Am incheiat precizarea. Veti vedea ca nu degeaba am facut-o.
Camataria omoara prietenia
Inca de vineri, M2N incepuse sa-i trimita SMS-uri miresei: Mi-ai trimis banii? Foame de bani, baieti! Cand zic "baieti", vorbeam cu neuronii. Intre timp, facusem si noi un deal cu mireasa. Duminica venea domnisoara de onoare pe insula si vroia sa vada si ea rochia inainte ca mireasa sa ia decizia achizitiei. Am fost ok ca intalnirea sa aiba la noi in apartament.
A venit duminica iar SMS-urile curgeau pe banda catre toate telefoanele: mireasa, prietena, eu si mai ales advisorul ei neinspirat. La un moment dat, suna soneria. Nu putea fi decat ea. Ignore. Din precautie, evacuam sufrageria ca stam la parter si n-avem jaluzele. Toti 4. Mireasa, domnisoara de onoare, eu si consoarta. Dupa o pauza, se aude din nou soneria. Tot din precautie, revin in sufragerie si inchid fereastra ca cine stie ce abilitati de Spiderman a prins M2N.
Moment in care ma suna si se dezlantuie iadul. Ii spun ca nu sunt acasa, sunt la un prieten cu care ma uit la fotbal, caci are meci Craiova. Iar ea izbucneste in plans si imi spune ca toata lumea vrea s-o pacaleasca. Ca a fost acasa si prietena mea nu-i raspunde, ca stie ca e acasa ca era geamul deschis si pe urma s-a mai dus odata prin spate si era inchis. Ups! Asta chiar ca vroia sa faca pe Spiderman. Si ca noi toti lucram la birou si ne batem joc de ea care e doar un cleaner! Inclusiv colegul ei de apartament (pe care nu l-am vazut decat o data) care lucreaza la birou si n-o lasa sa doarma. Toti conspiram.
Incerc sa-i explic faptul ca mireasa ii va plati banii putin mai pe seara si ca ma ofer eu sa-i aduc acasa toata suma in cash. Atat a asteptat. Nuu! , zise ea, daca mai vrea rochia pretul e acum cel initial. 450! Stiu ca lucreaza la birou si sotul ei tot la birou lucreaza. Si tu si prietena ta tot la birou lucrati ca si prietena noastra comuna de altfel. Stiu ce salarii aveti voi, ce salariu am. Poate sa-mi dea 450. Altfel, imi iau rochia. Daca nu, chem politia sa-mi recuperez rochia.
Wow! Pentru cate facusem pentru ea, M2N ma ameninta cu politia de parca as fi facut ceva ilegal. Iar pe prietena noastra incerca s-o stoarca de bani cu 11 zile inainte de nunta. Era pentru prima oara cand eram acuzat ca lucrez la birou. Probabil avea loc razbunarea pakistanezilor dupa ce ma luasem de ei ca stau la birou in loc sa mearga la client si sa ajute echipa.
Faza care a pus capac relatiei angajator (Eu) - cleaner (M2N), relatiei cumparator (Mireasa) - vanzator (M2N) cat si prieteniei oricum subrezite de avaritia ei. Inainte sa-mi exersez pleiada de injuraturi din engleza, mi-a strafulgerat prin minte faptul ca are o copie dupa cheile de la apartament. Asa ca i-am spus frumos sa vina sa ia rochia dar sa-mi aduca si cheile.
Job busted!
Si acestea fiind zise iar schimbul rochie - chei fiind infaptuit, n-am mai vazut-o decat o data. Inca nu isi pierduse jobul de stewardesa si m-a intrebat daca vreau o cafea cand am zburat in concediu,utilizand compania ei aeriana. N-am vrut. Cu toate astea, vazand insula de la inaltimea avionului, n-am putut sa nu reflectez, amintindu-mi de toata intamplarea.
Sa plang (de mila) sau sa rad (de prostia ei)? A vrut 150 de euro in plus pe un rahat de rochie scurta si pentru asta a dat cu piciorul unui job de 375 x 12 luni = 4.500 de euro. Cati neuroni sa ai?
Epilog
Mireasa a gasit in ultima clipa o rochie cu 335. A dat 35 in plus, dar s-a ales cu o rochie frumoasa, cu trena.
Si sa incheiem cu o precizare. Rochita roz pe care M2N vroia sa o scoata la vanzare era aceesi cu rochia purtata de ea in 2011. Vrusese sa-i vanda o rochie second hand. Uitand ca ea insasi ii aratase poza miresei cu doar cateva zile in urma.
Sa plang sau sa rad?
vineri, 21 noiembrie 2014
luni, 10 noiembrie 2014
How to fuck up a deal
Daca tot iese ala presedinte, hai sa-i calc pe urme. Spre deosebire de el, o sa recunosc: titlul insemnarii este un plagiat dupa articolul asta. O iau cu incetul, asa ca nu plagiez decat titlul si nici ala pana la capat. Continutul e diferit.
Urzeala neuronilor
Personajul nostru este o fata care nu lucreaza la birou. Dar i-ar placea. Mult. Si care crede ca toti cei care lucreaza acolo, au pe birou un ghiveci. In ghiveci creste un pom sau macar o tufa. Iar in pomul ala cresc bani. Multi, multi, multi incat celor din birou nu le pasa ce fac cu ei. In acelasi timp, cei de la birou stau si vad cum cresc banii. Daca stau, nu muncesc si nu se spetesc ca doar d-aia se numeste sa stai la birou.
Si asta nu e singura ei convingere. Tot ea crede ca poti sa mergi cu telefonul in roaming si sa stai toata ziua pe facebook folosing reteaua de telefonie mobila. Ce-i drept, pe urma se mira ca factura i-a ajuns la cateva mii. Si tot ea plateste un comision lunar la contul curent din banca pentru ca e deal bun sa beneficiezi de PPI (Payment Protection Insurance). Asta in conditiile in care n-are niciun credit.
Probabil unul dintre motivele de mai sus i-au adus denumirea de M2N. Unde M-ul e de la numele ei real, foarte comun in Polonia (tara ei de bastina), N vine de la Neuroni iar 2 este numarul lor in cazul ei. Norocul parea uneori sa ii surada. Alteori, ii intorcea spatele. Doar ca gura lumii spune ca norocul si-l mai face si omul. Ia sa vedem.
A terminat o facultate. Lucky her!
N-a gasit job la terminarea ei. Ce nesansa!
Polonia intra in UE iar fata isi incearca norocul in Italia. Norocul ii surade.
Nu gaseste decat un job prost platit de dadaca in Italia. Ghinion!
Ajunge pe o insula si isi face un prieten care lucreaza in aviatie. Bravo ei!
Nu gaseste decat joburi temporare de femeie de serviciu. Asta e!
Se angajeaza stewardesa si e colega cu iubitul. Cata sansa!
Se cearta cu prietenul si trebuie sa se mute. Bad luck!
Un prieten ii gaseste sa stea gazda la un batranel pe gratis. Wow, ce fain!
Batranelului ii plac fetele si bautura. Nu e bine! Si mai ia o fata in gazda care face galagie si n-o lasa sa doarma cand e ea in tura de dimineata. Nasol!
Gura lumii spunea ca n-a gasit job in Polonia pentru ca era prea pretentioasa. La fel si in Italia. Sa vedem insa cum a rezolvat problema cu batranelul.
Good deal
Cei care ati mai fost pe blog in ultima vreme stiti deja ca vorbim despre o insula care-si nu primeste strainii cu bratele larg deschise. E si normal! Suprafata e limitata, in ocean nu mai poti construi si controlul populatiei e o prioritate majora pentru guvernanti. Daca nu esti cumva chirurg, pilot, capitan de nava (Basescu, te asteptam!) sau managing partner intr-o multinationala nu poti sta mai mult de 5 ani decat in niste conditii naspa. Prietenul fetei facea parte dintr-una din categoriile mentionate, asa ca M2N nu si-a pus problema rezidentei.
Prietenul a ramas insa un lord si a lasat-o sa stea pe licenta lui si dupa despartire. Numai ca M2N trebuia la randul ei sa gaseasca un proprietar care s-o ia in chirie stiind ca ea nu va sta tocmai legal. Dupa cum spuneam, prin intermediul altor prieteni, a gasit un batranel simpatic. Dealul? Excelent! Nu trebuia sa-i plateasca chirie, ci doar sa imparta facturile. Contributia ei era pe undeva la 100 (jumate din total facturi), in conditiile in care salariul i se apropia de 2.000. Bun asa!
Numai ca batranelului... am mai spus.. ii placeau fetele si petrecerile. Si cum personajul nostru nu prea-i oferea companie (n-o condamn, doar relatez), o bunaciune de 25 de ani a ocupat celalalt dormitor liber. Mai mult, in serile de vara piscina proprietarului de 62 de ani se umplea de fete imbracate sumar, toate continuand noaptea in jacuzzi. M2N nu vedea insa nici nebunia batranului, nici promiscuitatea fetelor, ea vedea altceva: jacuzzi ala consuma curent. Iar factura la electricitate crestea treptat.
Mai mult, cealalta fata din gazda nu era certata cu igiena si dupa indelungata distractie, facea si ea un dus inainte de culcare. Undeva pe la miezul noptii. Ei, cei 2 neuroni din mintea personajului principal nu prea pareau sa inteleaga asta. Mai ales ca ea lucra uneori in tura de dimineata. Ce credeti ca a facut? A vorbit cu proprietarul? Si-a rugat colega de casa sa faca un dus ceva mai devreme? Nu! S-a dus la robinetul principal si a taiat apa pentru toata casa in timp ce bunaciunea se sapunea de zor.
Ce si-a zis batranul?
Hm... e total salbatica, nu petrece deloc timp cu nimeni din casa. Treaca..Una..
Hm... le creaza un disconfort celorlati locatari? Doua...
Sa-i mai dau o sansa...
Bad deal
A primit un avertisment si M2N s-a mai calmat. Pana cand a venit din nou factura. Mai intai la curent. Apoi la apa. Si in cele din urma gazul. A adunat ea, a calculat, a analizat si apoi a explodat.
Cuuuum? 450 in total? 450 ???!!! Cand in primavara plateam 200? Nuuu! Eu nu mai platesc. Ce? De ce sa platesc eu pentru apa din piscina pe care o folosesc altii? De ce sa platesc eu gazul care sa incalzeasca apa din jacuzzi cand eu nu intru niciodata? De ce sa platesc electricitate cand eu stau cu lumina inchisa si vorbesc pe skype pana ma culc??? Nu, nu, nu! Eu nu accept sa platesc mai mult de 100! Daca vrea bine, daca nu asta e!
Sa reamintim ca suma asta se impartea acum la 3, casa avand un locatar in plus. Moment in care batranului nu i-a venit sa creada si a intrebat-o daca poate s-o ajuta cu bagajele. Sau cu caratul. Sau cu un taxi. Norocul i-a suras iar, M2N primind un preaviz generos. Preaviz in care si-a gasit atat un apartament (legal!), cat si un coleg de apartament. Tot polonez.
Dupa cum mai povesteam in alte articole, singura modalitate sa ramai pe insula in cazul ei (sau al meu peste 6 luni) era sa-si "cumpere" locul. Asa faceam eu in Moxa sau Agronomie cand eram student. In cazul de fata, statul ii vindea locul dar cu conditia inchirierii unui apartament de pe piata "deschisa". Aia in care chiria la un apartament e minim 2.500. M2N a gasit la 2.800, platind in final 1.400 pentru un singur dormitor micut. Plus jumate din facturi.
Mai mult, era o singura baie la care avea acces doar trecand prin dormitorul celuilalt locatar.
Nu-mi venea sa cred. Sa rad sau sa plang (de mila)? Tocmai daduse cu piciorul unui deal in care trebuia sa plateasca 150 de euro pe luna si din cand in cand sa fie trezita de o locatara care facea dus noaptea. Si in ce deal se bagase?
Intr-unul in care platea de 9-10 ori mai mult. Intr-unul in care trebuia sa se spele dimineata la bucatarie. Si sa astepte pana la serviciu ca sa faca pipi, caci colegul cu dormitorul de langa baie nu se trezise. Intr-un deal in care colegu' de apartament si-a primit familia de 4 persoane in vizita si cu care statea la taclale pana la 3 dimineata.
Good deal, M2N! Dar asta nu e tot. Pentru ca in postarea urmatoare vom vedea cum "are grija" de un job.
Urzeala neuronilor
Personajul nostru este o fata care nu lucreaza la birou. Dar i-ar placea. Mult. Si care crede ca toti cei care lucreaza acolo, au pe birou un ghiveci. In ghiveci creste un pom sau macar o tufa. Iar in pomul ala cresc bani. Multi, multi, multi incat celor din birou nu le pasa ce fac cu ei. In acelasi timp, cei de la birou stau si vad cum cresc banii. Daca stau, nu muncesc si nu se spetesc ca doar d-aia se numeste sa stai la birou.
Si asta nu e singura ei convingere. Tot ea crede ca poti sa mergi cu telefonul in roaming si sa stai toata ziua pe facebook folosing reteaua de telefonie mobila. Ce-i drept, pe urma se mira ca factura i-a ajuns la cateva mii. Si tot ea plateste un comision lunar la contul curent din banca pentru ca e deal bun sa beneficiezi de PPI (Payment Protection Insurance). Asta in conditiile in care n-are niciun credit.
Probabil unul dintre motivele de mai sus i-au adus denumirea de M2N. Unde M-ul e de la numele ei real, foarte comun in Polonia (tara ei de bastina), N vine de la Neuroni iar 2 este numarul lor in cazul ei. Norocul parea uneori sa ii surada. Alteori, ii intorcea spatele. Doar ca gura lumii spune ca norocul si-l mai face si omul. Ia sa vedem.
A terminat o facultate. Lucky her!
N-a gasit job la terminarea ei. Ce nesansa!
Polonia intra in UE iar fata isi incearca norocul in Italia. Norocul ii surade.
Nu gaseste decat un job prost platit de dadaca in Italia. Ghinion!
Ajunge pe o insula si isi face un prieten care lucreaza in aviatie. Bravo ei!
Nu gaseste decat joburi temporare de femeie de serviciu. Asta e!
Se angajeaza stewardesa si e colega cu iubitul. Cata sansa!
Se cearta cu prietenul si trebuie sa se mute. Bad luck!
Un prieten ii gaseste sa stea gazda la un batranel pe gratis. Wow, ce fain!
Batranelului ii plac fetele si bautura. Nu e bine! Si mai ia o fata in gazda care face galagie si n-o lasa sa doarma cand e ea in tura de dimineata. Nasol!
Gura lumii spunea ca n-a gasit job in Polonia pentru ca era prea pretentioasa. La fel si in Italia. Sa vedem insa cum a rezolvat problema cu batranelul.
Good deal
Cei care ati mai fost pe blog in ultima vreme stiti deja ca vorbim despre o insula care-si nu primeste strainii cu bratele larg deschise. E si normal! Suprafata e limitata, in ocean nu mai poti construi si controlul populatiei e o prioritate majora pentru guvernanti. Daca nu esti cumva chirurg, pilot, capitan de nava (Basescu, te asteptam!) sau managing partner intr-o multinationala nu poti sta mai mult de 5 ani decat in niste conditii naspa. Prietenul fetei facea parte dintr-una din categoriile mentionate, asa ca M2N nu si-a pus problema rezidentei.
Prietenul a ramas insa un lord si a lasat-o sa stea pe licenta lui si dupa despartire. Numai ca M2N trebuia la randul ei sa gaseasca un proprietar care s-o ia in chirie stiind ca ea nu va sta tocmai legal. Dupa cum spuneam, prin intermediul altor prieteni, a gasit un batranel simpatic. Dealul? Excelent! Nu trebuia sa-i plateasca chirie, ci doar sa imparta facturile. Contributia ei era pe undeva la 100 (jumate din total facturi), in conditiile in care salariul i se apropia de 2.000. Bun asa!
Numai ca batranelului... am mai spus.. ii placeau fetele si petrecerile. Si cum personajul nostru nu prea-i oferea companie (n-o condamn, doar relatez), o bunaciune de 25 de ani a ocupat celalalt dormitor liber. Mai mult, in serile de vara piscina proprietarului de 62 de ani se umplea de fete imbracate sumar, toate continuand noaptea in jacuzzi. M2N nu vedea insa nici nebunia batranului, nici promiscuitatea fetelor, ea vedea altceva: jacuzzi ala consuma curent. Iar factura la electricitate crestea treptat.
Mai mult, cealalta fata din gazda nu era certata cu igiena si dupa indelungata distractie, facea si ea un dus inainte de culcare. Undeva pe la miezul noptii. Ei, cei 2 neuroni din mintea personajului principal nu prea pareau sa inteleaga asta. Mai ales ca ea lucra uneori in tura de dimineata. Ce credeti ca a facut? A vorbit cu proprietarul? Si-a rugat colega de casa sa faca un dus ceva mai devreme? Nu! S-a dus la robinetul principal si a taiat apa pentru toata casa in timp ce bunaciunea se sapunea de zor.
Ce si-a zis batranul?
Hm... e total salbatica, nu petrece deloc timp cu nimeni din casa. Treaca..Una..
Hm... le creaza un disconfort celorlati locatari? Doua...
Sa-i mai dau o sansa...
Bad deal
A primit un avertisment si M2N s-a mai calmat. Pana cand a venit din nou factura. Mai intai la curent. Apoi la apa. Si in cele din urma gazul. A adunat ea, a calculat, a analizat si apoi a explodat.
Cuuuum? 450 in total? 450 ???!!! Cand in primavara plateam 200? Nuuu! Eu nu mai platesc. Ce? De ce sa platesc eu pentru apa din piscina pe care o folosesc altii? De ce sa platesc eu gazul care sa incalzeasca apa din jacuzzi cand eu nu intru niciodata? De ce sa platesc electricitate cand eu stau cu lumina inchisa si vorbesc pe skype pana ma culc??? Nu, nu, nu! Eu nu accept sa platesc mai mult de 100! Daca vrea bine, daca nu asta e!
Sa reamintim ca suma asta se impartea acum la 3, casa avand un locatar in plus. Moment in care batranului nu i-a venit sa creada si a intrebat-o daca poate s-o ajuta cu bagajele. Sau cu caratul. Sau cu un taxi. Norocul i-a suras iar, M2N primind un preaviz generos. Preaviz in care si-a gasit atat un apartament (legal!), cat si un coleg de apartament. Tot polonez.
Dupa cum mai povesteam in alte articole, singura modalitate sa ramai pe insula in cazul ei (sau al meu peste 6 luni) era sa-si "cumpere" locul. Asa faceam eu in Moxa sau Agronomie cand eram student. In cazul de fata, statul ii vindea locul dar cu conditia inchirierii unui apartament de pe piata "deschisa". Aia in care chiria la un apartament e minim 2.500. M2N a gasit la 2.800, platind in final 1.400 pentru un singur dormitor micut. Plus jumate din facturi.
Mai mult, era o singura baie la care avea acces doar trecand prin dormitorul celuilalt locatar.
Nu-mi venea sa cred. Sa rad sau sa plang (de mila)? Tocmai daduse cu piciorul unui deal in care trebuia sa plateasca 150 de euro pe luna si din cand in cand sa fie trezita de o locatara care facea dus noaptea. Si in ce deal se bagase?
Intr-unul in care platea de 9-10 ori mai mult. Intr-unul in care trebuia sa se spele dimineata la bucatarie. Si sa astepte pana la serviciu ca sa faca pipi, caci colegul cu dormitorul de langa baie nu se trezise. Intr-un deal in care colegu' de apartament si-a primit familia de 4 persoane in vizita si cu care statea la taclale pana la 3 dimineata.
Good deal, M2N! Dar asta nu e tot. Pentru ca in postarea urmatoare vom vedea cum "are grija" de un job.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)