vineri, 19 decembrie 2014
Ce faci ba, Guvernule, ai chef de o reforma?
In ultima vreme nu ma mai pot satura sa tot citesc despre infrangerea intaiului socialist al tarii. Rasfoind presa, pe cine descopar insa? Pe he-who-must-not-be named, cel care este tradator, mafiot si prostanac in acelasi timp. Omul are trei momente celebre in care s-a umplut de maro: "Mihaela, dragostea mea", "Prostanacu" si cel la care ma voi referi imediat.
Fiind corporatist, voi insista asupra acestui material. Dupa cum observati, lucrez cu materialulul clientului. In cazul cu pricina, Prostanacu a coborat la niste repere morale greu de atins, folosindu-se de cazul Ralucai, fata care a murit dupa o perioada extenuanta la serviciu, pentru a ilustra niste masuri socialiste. Ulterior si-a cerut scuze familiei dar nu inainte de a mai arunca o duma, spunand ca "PSD va milita si in continuare pentru reglementarea relatiilor de munca din aceste firme, in care nu exista nici norme nici sindicate"
Hai zi zau in franceza, bai Prostanacule! Vom vedea de ce in franceza. Pana una alta sa imi raspunda prostanul la o intrebare:
De ce sunt angajatii din "aceste firme" asa de ocupati, mai ales in busy season?
(Ex) pesedistul n-o sa stie sa-mi raspunda dar o sa-l lumineze vreaun contabil care o sa-i spuna ca na, trebuie musai sa termine raportarile pentru anul financiar - contabil.
Tot socialistul ar trebui intrebat cam cand incepe busy seasonul si cand se termina. Din nou, nu ma astept sa-mi raspunda dar alt angajat din "aceste firme" o sa-l salveze si o sa raspunda ca incepe imediat dupa sfarsitul anului contabil (adica ianuarie) si se termina prin aprilie.
Si il mai intrebam pe politician o chestie:
Da de ce anul financiar -contabil coincide pentru toata lumea cu anul calendaristic?
Ei bine, atunci contabilii si angajatii din "aceste firme" n-o sa mai raspunda. O sa astepte in schimb un raspuns de la politicieni. Si o sa-l intrebe pe tupeistul asta de Geoana cum mama ma-sii a militat PSD-ul lui Peste pentru reglementarea contabilitatii in general.
Pai sa vedem. Au fost doua momente mari si late in 25 de ani de post-comunism
1991-1993 Legea contabilitatii si planul de conturi francez
Daca e sa ne luam dupa manualele de conta, primul moment e legat de tranzitia de la contabilitatea sovietica la "sistemul contabil de inspiratie franceza". Nimic mai eufemistic. Formularea imi aduce aminte de ora de fizica din liceu cand ma intreba profa: Ai facut problema 2? Iar eu ma scarpinam din cap si spuneam: Pai da, dar m-am inspirat de la "Raspunsuri". In traducere libera: Nu, am copiat raspunsul din carte cuvant cu cuvant.
Cam asa si cu guvernul lui Vacaroiu. A copiat cuvant cu cuvant, cifra cu cifra, simbol cu simbol, descriere cu descriere, monografie cu monografie planul de conturi al francezilor. O abordare care l-a "inspirat"si pe viitorul premier Ponta in 2003 cand si-a dat lucrarea de doctorat.
2000 - 2002 Armonizarea directivelor UE si Ordinele Ministerului de Finante
Desi anumite merite au avut si taranistii, mai ales prin colaborarea cu cu o organizatie profesionala internationala in 99, tot pesedeii si-au pus semnatura si pe al doilea mare moment din reglementarea contabilitatii. In sumar, Ministerul de Finante din guvernul Nastase a inceput sa dea ordine (celebrele OMF-uri) prin care contabilitatea era chipurile armonizata cu standarde internationale (IFRS) si directiva a-IV-a a UE.
Conform spuselor unui profesor de-al meu din ASE, realitatea era alta. Impreuna cu o firma de consultanta din Big Five, guvernul a reusit sa scoata un ordin care a creat mai multa confuzie decat clarificari. Ce au facut astia, spunea profesorul meu, e o rusine. Sunt niste eunuci care ii invata pe barbati cum sa faca copii!
Si pe buna dreptate. Nu de alta, dar atat firma de consultanta cat si Fiscul si-au atins un obiectiv comun printr-un ordin care lasa loc de interpretari si care-i baga pe agentii economci in ceata. Fiscul a gasit suficiente metode sa dea amenzi spunand ca agentii economici au interpretat gresit ordinul. Firma din Big Five a gasit destui clienti pe care sa-i stoarca de bani oferindu-le chipurile servicii de Tax Advisory.
Au trecut de atunci peste 10 ani si nici unul din guvernele care au urmat nu au facut nimic notabil in sensul asta. Desigur, Prostanacu vrea reforme si nu vede in asta decat moduri de a incorseta si mai mult firmele nicidecum de a le face activitatea mai umana.
2015 - Anul contabil la alegerea agentului economic ?
Ca Romania e printre singurele state in care anul contabil coincide cu cel fiscal si cu cel calendaristic nu ma mira. Bine, sunt cateva exceptii, stiu. Cum ar fi filialele si sucursalele firmelor din strainatate care au alt an fiscal in tara lor. Dar chiar si de la exceptii exista exceptii, pentru ca exista o lista imensa de entitati care nu pot aplica exceptia cum ar fi bancile.
Dar acum e momentul! Premierul pesedist are slabiciunile lui dar si o calitaaaaaate! Mama, mama! Da-i ocazia si copiaza tot, tot, tot! Asadar, contabili din toate tarile uniti-va si arucanti-i astuia fituica! Ponta, ia mama de aici si da-i un copy-paste de maestru! De la francezi, de unde au luat si predecesorii tai pesedisti.
Astfel se reduce dracului ciclicitatea asta cretina numita busy season si o seama de oameni gen auditori, consultanti, contabili, controlori, analisti de la minister si fisc vor avea vremuri mai bune. Da, stiu, 70% dintre firme vor ramane la anul contabil care coincide cu ala calendaristic. Dar ganditi-va ca ceilalti 30% reduc numarul orelor lucrate in busy season tot cu 30%.
Ganditi-va la aia de la stat care vor lucra doar 28 de ore in loc de 40. Sunt multi oameni care lucreaza 60 de ore si vor lucra 40-42. No overtime, no overpayment, win-win. Dar sunt si multi nebuni care lucreaza 100 de ore pe saptamana si se autodistrug. Cu legea asta, vor lucra 70 si-si vor pastra (cat de cat) sanatatea. Sau macar nu vor muri, mai pesedeilor!
Si-uite asa mai, Prostanacule, ar putea PSD sa reglementeze cat de cat munca din multinationale si nu numai. Pana atunci, poate te impaci cu Ponta. Te urci cu el in banca, il iei de umar si-i spui discret:
Auzi, bai Ponta, ai chef de-o reforma?
vineri, 21 noiembrie 2014
How to fuck up a job
Cred ca va mai minunati inca citind insemnarea precedenta. A fost o postare atipica. In primul rand, nu am folosit deloc persoana I, personajul cheie fiind de data asta o mandra posesoare a doi neuroni. In al doilea rand, personajul ilustrat nu lucreaza la birou, desi si-ar dori al naibii de mult. De aplicat aplicase ea, dar soarta ei fusese cruda de-asta data.
Intre timp a venit vara dar M2N nu se putea bucura de ea, neavand suficienti bani. Dar Eu, dragi cititori? Eu, posesorul acestui blog care tocmai a implinit 8 ani, ce faceam eu? Eu stateam si lucram.
M2N gets a good job
Vara la mare e frumoasa dar cand lucrezi (chiar si la birou) nu ai asa mult timp sa te bucuri de ea. Daca ai scapa de problema curateniei saptamanale, ar fi o chestie. Si cum noi cautam pe cineva sa ne faca curat, iar M2N vroia bani, am dat repede mana. I-am spus ca vreau pe cineva sa curete vreo doua ore si am agreat pretul de 15 euro / ora. Am sperat ca e clar ca o sa primeasca fix 30 de euro in fiecare saptamana.
Trece prima sedinta si M2N imi spune: Da daca am stat mai mult, pot sa cer mai mult? Acum ma stiti. Eu sunt un militant fervent al platii overtime-ului, pe deasupra era prima data cand lua cunostinta cu apartamentul iar unele suprafete erau cam murdare. M-a cam strans inima totusi cand i-am platit 4 ore, adica 60 de euroi. Plus 15 pentru calcat cinci camasi.
A doua saptamana povestea s-a repetat. Curatase debaraua si i-a luat mai mult. Nu-i cerusem asta. A treia saptamana, a spalat geamurile de pe balcon. Nu-mi amintesc sa-i fi zis nici de asta. A patra saptamana mi-a tuns dracena si doua buchete de garoafe. A cincea saptamana n-a mai facut nimic in plus. Dar tot la 60 s-a oprit. Si cum luna august a avut 5 zile de vineri, s-a ales cu o solda de 375 de euro. Un salariu mediu brut in Polonia! Macar sa fi facut treaba ca lumea. Dar desi parchetul stralucea, bordurile de langa perete erau pline de praf.
Mai vrea un deal?
Tocmai vroiam sa pun piciorul in prag cand M2N a gasit o noua modalitate de a face bani. Nu s-a invatat din povestea cu batranelul si a venit cu un nou deal. Afland ca o prietena foarte buna urma a fi mireasa, M2N ne-a trimis un SMS: "Mama mea face rochii cu 200. Ar putea sa-i faca si ei."
Orice om normal ar fi inteles ca M2N se oferea sa-i faca o rochie cu 200 de euro. Miresei ii convenea. Vazuse niste rochii cu 300 si putea face o mica economie. Le-am facut legatura, M2N i-a aratat miresei niste creatii, au convenit materialele si forma iar intelegerea a fost urmatoarea. Mama lui M2N ii face o rochie si i-o trimite, mireasa o probeaza si o cumpara doar daca ii place.
Facem o precizare in treacat. Una dintre creatiile aratate era purtata de cumnata lui M2N iar poza era pe facebook pe timeline-ul neuronalei. In poza aparea si posesoarea de neuroni imbracata intr-o rochita roz. Poza era din 2011. Am incheiat precizarea. Veti vedea ca nu degeaba am facut-o.
Stai ca n-avem pretul
Vine si momentul probei intr-o zi de joi. Probeaza mireasa rochia, era aproape ok. In fine, mireasa e aproape hotarata s-o ia. Surpriza! N-avem pret. M2N se consultase cu un advisor (tot cu neuroni lipsa) care-o convinsese ca in UK (de unde vin rochiile si pe insula noastra), pretul e mai mare ca in Polonia. De cateva ori. Si ce pret credeti ca cere? 450 ???!!! Am aflat ulterior ca vroia sa ceara 500. For fuck's sake, pentru o rochie scurta pana la genunchi, fara trena si fara pretentii.
S-au inteles la 300 (pret de magazin, ce mai!), moment in care m-am intrebat daca n-ar fi intelept s-o concediez. Termeni si conditii. Mireasa are termen pana duminica sa se decida daca vrea s-o cumpere. Tot atunci trebuie sa si plateasca. Intre timp, rochia ramanea la noi in apartament. Era joi, da?
Mai fac o precizare tot in treacat. M2N a adus de fapt doua rochii. Cea de mireasa si o rochita roz. Ca poate vrea s-o foloseasca la petrecerea de dupa nunta. Doar daca vrea. N-a vrut. Am incheiat precizarea. Veti vedea ca nu degeaba am facut-o.
Camataria omoara prietenia
Inca de vineri, M2N incepuse sa-i trimita SMS-uri miresei: Mi-ai trimis banii? Foame de bani, baieti! Cand zic "baieti", vorbeam cu neuronii. Intre timp, facusem si noi un deal cu mireasa. Duminica venea domnisoara de onoare pe insula si vroia sa vada si ea rochia inainte ca mireasa sa ia decizia achizitiei. Am fost ok ca intalnirea sa aiba la noi in apartament.
A venit duminica iar SMS-urile curgeau pe banda catre toate telefoanele: mireasa, prietena, eu si mai ales advisorul ei neinspirat. La un moment dat, suna soneria. Nu putea fi decat ea. Ignore. Din precautie, evacuam sufrageria ca stam la parter si n-avem jaluzele. Toti 4. Mireasa, domnisoara de onoare, eu si consoarta. Dupa o pauza, se aude din nou soneria. Tot din precautie, revin in sufragerie si inchid fereastra ca cine stie ce abilitati de Spiderman a prins M2N.
Moment in care ma suna si se dezlantuie iadul. Ii spun ca nu sunt acasa, sunt la un prieten cu care ma uit la fotbal, caci are meci Craiova. Iar ea izbucneste in plans si imi spune ca toata lumea vrea s-o pacaleasca. Ca a fost acasa si prietena mea nu-i raspunde, ca stie ca e acasa ca era geamul deschis si pe urma s-a mai dus odata prin spate si era inchis. Ups! Asta chiar ca vroia sa faca pe Spiderman. Si ca noi toti lucram la birou si ne batem joc de ea care e doar un cleaner! Inclusiv colegul ei de apartament (pe care nu l-am vazut decat o data) care lucreaza la birou si n-o lasa sa doarma. Toti conspiram.
Incerc sa-i explic faptul ca mireasa ii va plati banii putin mai pe seara si ca ma ofer eu sa-i aduc acasa toata suma in cash. Atat a asteptat. Nuu! , zise ea, daca mai vrea rochia pretul e acum cel initial. 450! Stiu ca lucreaza la birou si sotul ei tot la birou lucreaza. Si tu si prietena ta tot la birou lucrati ca si prietena noastra comuna de altfel. Stiu ce salarii aveti voi, ce salariu am. Poate sa-mi dea 450. Altfel, imi iau rochia. Daca nu, chem politia sa-mi recuperez rochia.
Wow! Pentru cate facusem pentru ea, M2N ma ameninta cu politia de parca as fi facut ceva ilegal. Iar pe prietena noastra incerca s-o stoarca de bani cu 11 zile inainte de nunta. Era pentru prima oara cand eram acuzat ca lucrez la birou. Probabil avea loc razbunarea pakistanezilor dupa ce ma luasem de ei ca stau la birou in loc sa mearga la client si sa ajute echipa.
Faza care a pus capac relatiei angajator (Eu) - cleaner (M2N), relatiei cumparator (Mireasa) - vanzator (M2N) cat si prieteniei oricum subrezite de avaritia ei. Inainte sa-mi exersez pleiada de injuraturi din engleza, mi-a strafulgerat prin minte faptul ca are o copie dupa cheile de la apartament. Asa ca i-am spus frumos sa vina sa ia rochia dar sa-mi aduca si cheile.
Job busted!
Si acestea fiind zise iar schimbul rochie - chei fiind infaptuit, n-am mai vazut-o decat o data. Inca nu isi pierduse jobul de stewardesa si m-a intrebat daca vreau o cafea cand am zburat in concediu,utilizand compania ei aeriana. N-am vrut. Cu toate astea, vazand insula de la inaltimea avionului, n-am putut sa nu reflectez, amintindu-mi de toata intamplarea.
Sa plang (de mila) sau sa rad (de prostia ei)? A vrut 150 de euro in plus pe un rahat de rochie scurta si pentru asta a dat cu piciorul unui job de 375 x 12 luni = 4.500 de euro. Cati neuroni sa ai?
Epilog
Mireasa a gasit in ultima clipa o rochie cu 335. A dat 35 in plus, dar s-a ales cu o rochie frumoasa, cu trena.
Si sa incheiem cu o precizare. Rochita roz pe care M2N vroia sa o scoata la vanzare era aceesi cu rochia purtata de ea in 2011. Vrusese sa-i vanda o rochie second hand. Uitand ca ea insasi ii aratase poza miresei cu doar cateva zile in urma.
Sa plang sau sa rad?
Intre timp a venit vara dar M2N nu se putea bucura de ea, neavand suficienti bani. Dar Eu, dragi cititori? Eu, posesorul acestui blog care tocmai a implinit 8 ani, ce faceam eu? Eu stateam si lucram.
M2N gets a good job
Vara la mare e frumoasa dar cand lucrezi (chiar si la birou) nu ai asa mult timp sa te bucuri de ea. Daca ai scapa de problema curateniei saptamanale, ar fi o chestie. Si cum noi cautam pe cineva sa ne faca curat, iar M2N vroia bani, am dat repede mana. I-am spus ca vreau pe cineva sa curete vreo doua ore si am agreat pretul de 15 euro / ora. Am sperat ca e clar ca o sa primeasca fix 30 de euro in fiecare saptamana.
Trece prima sedinta si M2N imi spune: Da daca am stat mai mult, pot sa cer mai mult? Acum ma stiti. Eu sunt un militant fervent al platii overtime-ului, pe deasupra era prima data cand lua cunostinta cu apartamentul iar unele suprafete erau cam murdare. M-a cam strans inima totusi cand i-am platit 4 ore, adica 60 de euroi. Plus 15 pentru calcat cinci camasi.
A doua saptamana povestea s-a repetat. Curatase debaraua si i-a luat mai mult. Nu-i cerusem asta. A treia saptamana, a spalat geamurile de pe balcon. Nu-mi amintesc sa-i fi zis nici de asta. A patra saptamana mi-a tuns dracena si doua buchete de garoafe. A cincea saptamana n-a mai facut nimic in plus. Dar tot la 60 s-a oprit. Si cum luna august a avut 5 zile de vineri, s-a ales cu o solda de 375 de euro. Un salariu mediu brut in Polonia! Macar sa fi facut treaba ca lumea. Dar desi parchetul stralucea, bordurile de langa perete erau pline de praf.
Mai vrea un deal?
Tocmai vroiam sa pun piciorul in prag cand M2N a gasit o noua modalitate de a face bani. Nu s-a invatat din povestea cu batranelul si a venit cu un nou deal. Afland ca o prietena foarte buna urma a fi mireasa, M2N ne-a trimis un SMS: "Mama mea face rochii cu 200. Ar putea sa-i faca si ei."
Orice om normal ar fi inteles ca M2N se oferea sa-i faca o rochie cu 200 de euro. Miresei ii convenea. Vazuse niste rochii cu 300 si putea face o mica economie. Le-am facut legatura, M2N i-a aratat miresei niste creatii, au convenit materialele si forma iar intelegerea a fost urmatoarea. Mama lui M2N ii face o rochie si i-o trimite, mireasa o probeaza si o cumpara doar daca ii place.
Facem o precizare in treacat. Una dintre creatiile aratate era purtata de cumnata lui M2N iar poza era pe facebook pe timeline-ul neuronalei. In poza aparea si posesoarea de neuroni imbracata intr-o rochita roz. Poza era din 2011. Am incheiat precizarea. Veti vedea ca nu degeaba am facut-o.
Stai ca n-avem pretul
Vine si momentul probei intr-o zi de joi. Probeaza mireasa rochia, era aproape ok. In fine, mireasa e aproape hotarata s-o ia. Surpriza! N-avem pret. M2N se consultase cu un advisor (tot cu neuroni lipsa) care-o convinsese ca in UK (de unde vin rochiile si pe insula noastra), pretul e mai mare ca in Polonia. De cateva ori. Si ce pret credeti ca cere? 450 ???!!! Am aflat ulterior ca vroia sa ceara 500. For fuck's sake, pentru o rochie scurta pana la genunchi, fara trena si fara pretentii.
S-au inteles la 300 (pret de magazin, ce mai!), moment in care m-am intrebat daca n-ar fi intelept s-o concediez. Termeni si conditii. Mireasa are termen pana duminica sa se decida daca vrea s-o cumpere. Tot atunci trebuie sa si plateasca. Intre timp, rochia ramanea la noi in apartament. Era joi, da?
Mai fac o precizare tot in treacat. M2N a adus de fapt doua rochii. Cea de mireasa si o rochita roz. Ca poate vrea s-o foloseasca la petrecerea de dupa nunta. Doar daca vrea. N-a vrut. Am incheiat precizarea. Veti vedea ca nu degeaba am facut-o.
Camataria omoara prietenia
Inca de vineri, M2N incepuse sa-i trimita SMS-uri miresei: Mi-ai trimis banii? Foame de bani, baieti! Cand zic "baieti", vorbeam cu neuronii. Intre timp, facusem si noi un deal cu mireasa. Duminica venea domnisoara de onoare pe insula si vroia sa vada si ea rochia inainte ca mireasa sa ia decizia achizitiei. Am fost ok ca intalnirea sa aiba la noi in apartament.
A venit duminica iar SMS-urile curgeau pe banda catre toate telefoanele: mireasa, prietena, eu si mai ales advisorul ei neinspirat. La un moment dat, suna soneria. Nu putea fi decat ea. Ignore. Din precautie, evacuam sufrageria ca stam la parter si n-avem jaluzele. Toti 4. Mireasa, domnisoara de onoare, eu si consoarta. Dupa o pauza, se aude din nou soneria. Tot din precautie, revin in sufragerie si inchid fereastra ca cine stie ce abilitati de Spiderman a prins M2N.
Moment in care ma suna si se dezlantuie iadul. Ii spun ca nu sunt acasa, sunt la un prieten cu care ma uit la fotbal, caci are meci Craiova. Iar ea izbucneste in plans si imi spune ca toata lumea vrea s-o pacaleasca. Ca a fost acasa si prietena mea nu-i raspunde, ca stie ca e acasa ca era geamul deschis si pe urma s-a mai dus odata prin spate si era inchis. Ups! Asta chiar ca vroia sa faca pe Spiderman. Si ca noi toti lucram la birou si ne batem joc de ea care e doar un cleaner! Inclusiv colegul ei de apartament (pe care nu l-am vazut decat o data) care lucreaza la birou si n-o lasa sa doarma. Toti conspiram.
Incerc sa-i explic faptul ca mireasa ii va plati banii putin mai pe seara si ca ma ofer eu sa-i aduc acasa toata suma in cash. Atat a asteptat. Nuu! , zise ea, daca mai vrea rochia pretul e acum cel initial. 450! Stiu ca lucreaza la birou si sotul ei tot la birou lucreaza. Si tu si prietena ta tot la birou lucrati ca si prietena noastra comuna de altfel. Stiu ce salarii aveti voi, ce salariu am. Poate sa-mi dea 450. Altfel, imi iau rochia. Daca nu, chem politia sa-mi recuperez rochia.
Wow! Pentru cate facusem pentru ea, M2N ma ameninta cu politia de parca as fi facut ceva ilegal. Iar pe prietena noastra incerca s-o stoarca de bani cu 11 zile inainte de nunta. Era pentru prima oara cand eram acuzat ca lucrez la birou. Probabil avea loc razbunarea pakistanezilor dupa ce ma luasem de ei ca stau la birou in loc sa mearga la client si sa ajute echipa.
Faza care a pus capac relatiei angajator (Eu) - cleaner (M2N), relatiei cumparator (Mireasa) - vanzator (M2N) cat si prieteniei oricum subrezite de avaritia ei. Inainte sa-mi exersez pleiada de injuraturi din engleza, mi-a strafulgerat prin minte faptul ca are o copie dupa cheile de la apartament. Asa ca i-am spus frumos sa vina sa ia rochia dar sa-mi aduca si cheile.
Job busted!
Si acestea fiind zise iar schimbul rochie - chei fiind infaptuit, n-am mai vazut-o decat o data. Inca nu isi pierduse jobul de stewardesa si m-a intrebat daca vreau o cafea cand am zburat in concediu,utilizand compania ei aeriana. N-am vrut. Cu toate astea, vazand insula de la inaltimea avionului, n-am putut sa nu reflectez, amintindu-mi de toata intamplarea.
Sa plang (de mila) sau sa rad (de prostia ei)? A vrut 150 de euro in plus pe un rahat de rochie scurta si pentru asta a dat cu piciorul unui job de 375 x 12 luni = 4.500 de euro. Cati neuroni sa ai?
Epilog
Mireasa a gasit in ultima clipa o rochie cu 335. A dat 35 in plus, dar s-a ales cu o rochie frumoasa, cu trena.
Si sa incheiem cu o precizare. Rochita roz pe care M2N vroia sa o scoata la vanzare era aceesi cu rochia purtata de ea in 2011. Vrusese sa-i vanda o rochie second hand. Uitand ca ea insasi ii aratase poza miresei cu doar cateva zile in urma.
Sa plang sau sa rad?
luni, 10 noiembrie 2014
How to fuck up a deal
Daca tot iese ala presedinte, hai sa-i calc pe urme. Spre deosebire de el, o sa recunosc: titlul insemnarii este un plagiat dupa articolul asta. O iau cu incetul, asa ca nu plagiez decat titlul si nici ala pana la capat. Continutul e diferit.
Urzeala neuronilor
Personajul nostru este o fata care nu lucreaza la birou. Dar i-ar placea. Mult. Si care crede ca toti cei care lucreaza acolo, au pe birou un ghiveci. In ghiveci creste un pom sau macar o tufa. Iar in pomul ala cresc bani. Multi, multi, multi incat celor din birou nu le pasa ce fac cu ei. In acelasi timp, cei de la birou stau si vad cum cresc banii. Daca stau, nu muncesc si nu se spetesc ca doar d-aia se numeste sa stai la birou.
Si asta nu e singura ei convingere. Tot ea crede ca poti sa mergi cu telefonul in roaming si sa stai toata ziua pe facebook folosing reteaua de telefonie mobila. Ce-i drept, pe urma se mira ca factura i-a ajuns la cateva mii. Si tot ea plateste un comision lunar la contul curent din banca pentru ca e deal bun sa beneficiezi de PPI (Payment Protection Insurance). Asta in conditiile in care n-are niciun credit.
Probabil unul dintre motivele de mai sus i-au adus denumirea de M2N. Unde M-ul e de la numele ei real, foarte comun in Polonia (tara ei de bastina), N vine de la Neuroni iar 2 este numarul lor in cazul ei. Norocul parea uneori sa ii surada. Alteori, ii intorcea spatele. Doar ca gura lumii spune ca norocul si-l mai face si omul. Ia sa vedem.
A terminat o facultate. Lucky her!
N-a gasit job la terminarea ei. Ce nesansa!
Polonia intra in UE iar fata isi incearca norocul in Italia. Norocul ii surade.
Nu gaseste decat un job prost platit de dadaca in Italia. Ghinion!
Ajunge pe o insula si isi face un prieten care lucreaza in aviatie. Bravo ei!
Nu gaseste decat joburi temporare de femeie de serviciu. Asta e!
Se angajeaza stewardesa si e colega cu iubitul. Cata sansa!
Se cearta cu prietenul si trebuie sa se mute. Bad luck!
Un prieten ii gaseste sa stea gazda la un batranel pe gratis. Wow, ce fain!
Batranelului ii plac fetele si bautura. Nu e bine! Si mai ia o fata in gazda care face galagie si n-o lasa sa doarma cand e ea in tura de dimineata. Nasol!
Gura lumii spunea ca n-a gasit job in Polonia pentru ca era prea pretentioasa. La fel si in Italia. Sa vedem insa cum a rezolvat problema cu batranelul.
Good deal
Cei care ati mai fost pe blog in ultima vreme stiti deja ca vorbim despre o insula care-si nu primeste strainii cu bratele larg deschise. E si normal! Suprafata e limitata, in ocean nu mai poti construi si controlul populatiei e o prioritate majora pentru guvernanti. Daca nu esti cumva chirurg, pilot, capitan de nava (Basescu, te asteptam!) sau managing partner intr-o multinationala nu poti sta mai mult de 5 ani decat in niste conditii naspa. Prietenul fetei facea parte dintr-una din categoriile mentionate, asa ca M2N nu si-a pus problema rezidentei.
Prietenul a ramas insa un lord si a lasat-o sa stea pe licenta lui si dupa despartire. Numai ca M2N trebuia la randul ei sa gaseasca un proprietar care s-o ia in chirie stiind ca ea nu va sta tocmai legal. Dupa cum spuneam, prin intermediul altor prieteni, a gasit un batranel simpatic. Dealul? Excelent! Nu trebuia sa-i plateasca chirie, ci doar sa imparta facturile. Contributia ei era pe undeva la 100 (jumate din total facturi), in conditiile in care salariul i se apropia de 2.000. Bun asa!
Numai ca batranelului... am mai spus.. ii placeau fetele si petrecerile. Si cum personajul nostru nu prea-i oferea companie (n-o condamn, doar relatez), o bunaciune de 25 de ani a ocupat celalalt dormitor liber. Mai mult, in serile de vara piscina proprietarului de 62 de ani se umplea de fete imbracate sumar, toate continuand noaptea in jacuzzi. M2N nu vedea insa nici nebunia batranului, nici promiscuitatea fetelor, ea vedea altceva: jacuzzi ala consuma curent. Iar factura la electricitate crestea treptat.
Mai mult, cealalta fata din gazda nu era certata cu igiena si dupa indelungata distractie, facea si ea un dus inainte de culcare. Undeva pe la miezul noptii. Ei, cei 2 neuroni din mintea personajului principal nu prea pareau sa inteleaga asta. Mai ales ca ea lucra uneori in tura de dimineata. Ce credeti ca a facut? A vorbit cu proprietarul? Si-a rugat colega de casa sa faca un dus ceva mai devreme? Nu! S-a dus la robinetul principal si a taiat apa pentru toata casa in timp ce bunaciunea se sapunea de zor.
Ce si-a zis batranul?
Hm... e total salbatica, nu petrece deloc timp cu nimeni din casa. Treaca..Una..
Hm... le creaza un disconfort celorlati locatari? Doua...
Sa-i mai dau o sansa...
Bad deal
A primit un avertisment si M2N s-a mai calmat. Pana cand a venit din nou factura. Mai intai la curent. Apoi la apa. Si in cele din urma gazul. A adunat ea, a calculat, a analizat si apoi a explodat.
Cuuuum? 450 in total? 450 ???!!! Cand in primavara plateam 200? Nuuu! Eu nu mai platesc. Ce? De ce sa platesc eu pentru apa din piscina pe care o folosesc altii? De ce sa platesc eu gazul care sa incalzeasca apa din jacuzzi cand eu nu intru niciodata? De ce sa platesc electricitate cand eu stau cu lumina inchisa si vorbesc pe skype pana ma culc??? Nu, nu, nu! Eu nu accept sa platesc mai mult de 100! Daca vrea bine, daca nu asta e!
Sa reamintim ca suma asta se impartea acum la 3, casa avand un locatar in plus. Moment in care batranului nu i-a venit sa creada si a intrebat-o daca poate s-o ajuta cu bagajele. Sau cu caratul. Sau cu un taxi. Norocul i-a suras iar, M2N primind un preaviz generos. Preaviz in care si-a gasit atat un apartament (legal!), cat si un coleg de apartament. Tot polonez.
Dupa cum mai povesteam in alte articole, singura modalitate sa ramai pe insula in cazul ei (sau al meu peste 6 luni) era sa-si "cumpere" locul. Asa faceam eu in Moxa sau Agronomie cand eram student. In cazul de fata, statul ii vindea locul dar cu conditia inchirierii unui apartament de pe piata "deschisa". Aia in care chiria la un apartament e minim 2.500. M2N a gasit la 2.800, platind in final 1.400 pentru un singur dormitor micut. Plus jumate din facturi.
Mai mult, era o singura baie la care avea acces doar trecand prin dormitorul celuilalt locatar.
Nu-mi venea sa cred. Sa rad sau sa plang (de mila)? Tocmai daduse cu piciorul unui deal in care trebuia sa plateasca 150 de euro pe luna si din cand in cand sa fie trezita de o locatara care facea dus noaptea. Si in ce deal se bagase?
Intr-unul in care platea de 9-10 ori mai mult. Intr-unul in care trebuia sa se spele dimineata la bucatarie. Si sa astepte pana la serviciu ca sa faca pipi, caci colegul cu dormitorul de langa baie nu se trezise. Intr-un deal in care colegu' de apartament si-a primit familia de 4 persoane in vizita si cu care statea la taclale pana la 3 dimineata.
Good deal, M2N! Dar asta nu e tot. Pentru ca in postarea urmatoare vom vedea cum "are grija" de un job.
Urzeala neuronilor
Personajul nostru este o fata care nu lucreaza la birou. Dar i-ar placea. Mult. Si care crede ca toti cei care lucreaza acolo, au pe birou un ghiveci. In ghiveci creste un pom sau macar o tufa. Iar in pomul ala cresc bani. Multi, multi, multi incat celor din birou nu le pasa ce fac cu ei. In acelasi timp, cei de la birou stau si vad cum cresc banii. Daca stau, nu muncesc si nu se spetesc ca doar d-aia se numeste sa stai la birou.
Si asta nu e singura ei convingere. Tot ea crede ca poti sa mergi cu telefonul in roaming si sa stai toata ziua pe facebook folosing reteaua de telefonie mobila. Ce-i drept, pe urma se mira ca factura i-a ajuns la cateva mii. Si tot ea plateste un comision lunar la contul curent din banca pentru ca e deal bun sa beneficiezi de PPI (Payment Protection Insurance). Asta in conditiile in care n-are niciun credit.
Probabil unul dintre motivele de mai sus i-au adus denumirea de M2N. Unde M-ul e de la numele ei real, foarte comun in Polonia (tara ei de bastina), N vine de la Neuroni iar 2 este numarul lor in cazul ei. Norocul parea uneori sa ii surada. Alteori, ii intorcea spatele. Doar ca gura lumii spune ca norocul si-l mai face si omul. Ia sa vedem.
A terminat o facultate. Lucky her!
N-a gasit job la terminarea ei. Ce nesansa!
Polonia intra in UE iar fata isi incearca norocul in Italia. Norocul ii surade.
Nu gaseste decat un job prost platit de dadaca in Italia. Ghinion!
Ajunge pe o insula si isi face un prieten care lucreaza in aviatie. Bravo ei!
Nu gaseste decat joburi temporare de femeie de serviciu. Asta e!
Se angajeaza stewardesa si e colega cu iubitul. Cata sansa!
Se cearta cu prietenul si trebuie sa se mute. Bad luck!
Un prieten ii gaseste sa stea gazda la un batranel pe gratis. Wow, ce fain!
Batranelului ii plac fetele si bautura. Nu e bine! Si mai ia o fata in gazda care face galagie si n-o lasa sa doarma cand e ea in tura de dimineata. Nasol!
Gura lumii spunea ca n-a gasit job in Polonia pentru ca era prea pretentioasa. La fel si in Italia. Sa vedem insa cum a rezolvat problema cu batranelul.
Good deal
Cei care ati mai fost pe blog in ultima vreme stiti deja ca vorbim despre o insula care-si nu primeste strainii cu bratele larg deschise. E si normal! Suprafata e limitata, in ocean nu mai poti construi si controlul populatiei e o prioritate majora pentru guvernanti. Daca nu esti cumva chirurg, pilot, capitan de nava (Basescu, te asteptam!) sau managing partner intr-o multinationala nu poti sta mai mult de 5 ani decat in niste conditii naspa. Prietenul fetei facea parte dintr-una din categoriile mentionate, asa ca M2N nu si-a pus problema rezidentei.
Prietenul a ramas insa un lord si a lasat-o sa stea pe licenta lui si dupa despartire. Numai ca M2N trebuia la randul ei sa gaseasca un proprietar care s-o ia in chirie stiind ca ea nu va sta tocmai legal. Dupa cum spuneam, prin intermediul altor prieteni, a gasit un batranel simpatic. Dealul? Excelent! Nu trebuia sa-i plateasca chirie, ci doar sa imparta facturile. Contributia ei era pe undeva la 100 (jumate din total facturi), in conditiile in care salariul i se apropia de 2.000. Bun asa!
Numai ca batranelului... am mai spus.. ii placeau fetele si petrecerile. Si cum personajul nostru nu prea-i oferea companie (n-o condamn, doar relatez), o bunaciune de 25 de ani a ocupat celalalt dormitor liber. Mai mult, in serile de vara piscina proprietarului de 62 de ani se umplea de fete imbracate sumar, toate continuand noaptea in jacuzzi. M2N nu vedea insa nici nebunia batranului, nici promiscuitatea fetelor, ea vedea altceva: jacuzzi ala consuma curent. Iar factura la electricitate crestea treptat.
Mai mult, cealalta fata din gazda nu era certata cu igiena si dupa indelungata distractie, facea si ea un dus inainte de culcare. Undeva pe la miezul noptii. Ei, cei 2 neuroni din mintea personajului principal nu prea pareau sa inteleaga asta. Mai ales ca ea lucra uneori in tura de dimineata. Ce credeti ca a facut? A vorbit cu proprietarul? Si-a rugat colega de casa sa faca un dus ceva mai devreme? Nu! S-a dus la robinetul principal si a taiat apa pentru toata casa in timp ce bunaciunea se sapunea de zor.
Ce si-a zis batranul?
Hm... e total salbatica, nu petrece deloc timp cu nimeni din casa. Treaca..Una..
Hm... le creaza un disconfort celorlati locatari? Doua...
Sa-i mai dau o sansa...
Bad deal
A primit un avertisment si M2N s-a mai calmat. Pana cand a venit din nou factura. Mai intai la curent. Apoi la apa. Si in cele din urma gazul. A adunat ea, a calculat, a analizat si apoi a explodat.
Cuuuum? 450 in total? 450 ???!!! Cand in primavara plateam 200? Nuuu! Eu nu mai platesc. Ce? De ce sa platesc eu pentru apa din piscina pe care o folosesc altii? De ce sa platesc eu gazul care sa incalzeasca apa din jacuzzi cand eu nu intru niciodata? De ce sa platesc electricitate cand eu stau cu lumina inchisa si vorbesc pe skype pana ma culc??? Nu, nu, nu! Eu nu accept sa platesc mai mult de 100! Daca vrea bine, daca nu asta e!
Sa reamintim ca suma asta se impartea acum la 3, casa avand un locatar in plus. Moment in care batranului nu i-a venit sa creada si a intrebat-o daca poate s-o ajuta cu bagajele. Sau cu caratul. Sau cu un taxi. Norocul i-a suras iar, M2N primind un preaviz generos. Preaviz in care si-a gasit atat un apartament (legal!), cat si un coleg de apartament. Tot polonez.
Dupa cum mai povesteam in alte articole, singura modalitate sa ramai pe insula in cazul ei (sau al meu peste 6 luni) era sa-si "cumpere" locul. Asa faceam eu in Moxa sau Agronomie cand eram student. In cazul de fata, statul ii vindea locul dar cu conditia inchirierii unui apartament de pe piata "deschisa". Aia in care chiria la un apartament e minim 2.500. M2N a gasit la 2.800, platind in final 1.400 pentru un singur dormitor micut. Plus jumate din facturi.
Mai mult, era o singura baie la care avea acces doar trecand prin dormitorul celuilalt locatar.
Nu-mi venea sa cred. Sa rad sau sa plang (de mila)? Tocmai daduse cu piciorul unui deal in care trebuia sa plateasca 150 de euro pe luna si din cand in cand sa fie trezita de o locatara care facea dus noaptea. Si in ce deal se bagase?
Intr-unul in care platea de 9-10 ori mai mult. Intr-unul in care trebuia sa se spele dimineata la bucatarie. Si sa astepte pana la serviciu ca sa faca pipi, caci colegul cu dormitorul de langa baie nu se trezise. Intr-un deal in care colegu' de apartament si-a primit familia de 4 persoane in vizita si cu care statea la taclale pana la 3 dimineata.
Good deal, M2N! Dar asta nu e tot. Pentru ca in postarea urmatoare vom vedea cum "are grija" de un job.
vineri, 31 octombrie 2014
Interviul: aroganta si prostie
Ma intrebam adesea daca cineva mai crede in intrebarile astea stupide de interviu gen "Unde te vezi peste 5 ani?". Daca mai sunt interviuri in care angajatorul isi trateaza candidatii de parca ar fi venit sa ingenuncheze pentru jobul ala scos la concurs ("De ce te-am lua noi pe tine?"). Daca testele alea de cultura generala sunt doar o legenda urbana.
Ii multumesc recruiterului Mihaita pentru ca mi-a dat sansa sa aflu raspunsul la intrebarile de mai sus. Raspunsul este acelasi pentru fiecare din cele 3 intrebari: DA! M-am convins de asta dupa un interviu telefonic cu un penis.
Am pornit relativ cu mari asteptari. Firma era clasata destul de sus in topul angajatorilor cu standarde inalte de angajare, in aceeasi liga cu Google si Facebook. Lectie pentru viitor: nu mai crede toate prostiile de pe asa-zisele situri profesionale! Cine stie ce sponsori au?
Incepem cu momentul Alo! ca vorba multa ... . Luati o cafea, va rog, ca e post lung.
Recita-mi CV-ul (ca eu nu stiu sa citesc)
Ca stie sa citeasca m-am prins ceva mai tarziu. Ca din prima lui chestie de dupa Alo crezusem ca invatatoarea lui n-a avut succes cu elevu' la proba de Citire. Cica sa-i prezint CV-ul. Se referea la acelasi CV pe care i-l trimisesem cu 6 zile in urma. Sa incep cu actualul job?
Nu, incepe cronologic!, ma indemna penisul cu o asemenea rigiditate incat am crezut ca-l reaud pe Voiculescu, profu de istorie din liceu in anul 2 iV. Facem o paranteza. La Voiculescu la ora trebuie sa relatezi toate evenimentele cronologic, ca de-aia era ora de istorie! Nu mergea cu flash-backuri si flash-forwarduri ca in Lost. Bun, inchidem paranteza.
Asa ca a trebuit sa incep din anul 1 dV in care am plecat eu din frumosul oras de la poalele Capelei si am plecat la Academia a carei bila n-a cazut in ciuda faptului ca am terminat facultatea. Dupa care a venit anul 5 dV cand m-am angajat si am muncit din greu si de bun ce-am fost am fost si promovat. De mai multe ori. Interlocutorul tacea si asculta. Si din cand in cand la telefon se audea zgomotul unui creion care aluneca pe hartie. Asta pana in anul 9 dV cand am ajuns la capitolul Insula iar penisul a strigat: Staaaaaai!
Legenda: iV = inainte de Voiculescu; dV = dupa Voiculescu
Legenda 2: Ma refer la Mihail, nu la Dan
Si pe Hitler cui il lasi?
Aici scrie ca ai lucrat la Hitler S.A. Bucuresti. De ce ai trecut direct la insula? Ce-ai facut la Hitler?
Cei care mi-au citit primul blog stiu ca ma refer la anul 2007, an in care Basescu a fost suspendat prima oara iar mitul ca munca n-a omorat pe nimeni s-a prabusit. Tot in 2007 am imigrat pe o insula dar pana s-o gasesc am naufragiat intr-o corporatie germanofila marcata de prezenta unui Hitler trimis sa ne disciplineze si a unei contabile contopiste care isi facea veacul acolo de prin 1977 (a intepenit-o cutremurul acolo). Naufragiul a durat 4 luni, dintre care aproape 3 am fost in preaviz, ca a durat mult pana am obtinut permisul de munca.
Ce rost avea sa mentionez experienta asta intr-un interviu care trebuia sa dureze 30 de minute? N-avea, asa ca ii explic (pe bune!) toata tarasenia. In 2007, primisem de fapt doua oferte: una de la Hitler si una din strainatate. Aveam de ales pe de o parte experienta internationala, intr-o tara in care certificarea profesionala ma considera profesionist calificat. Pe de alta parte, Hitler (fixistul de Project Manager, nu Adolf) era si el cunoscut pe plan international iar pozitia era manageriala.
L-am ales pe Hitler si cand am ajuns acolo... Oamenii aia pe care trebuie sa-i indrum credeau ca eu sunt de la Informatica (ca IT e un termen prea modern pentru ei)... Eu??!!!? Eu fiind ala ferm convins ca 1 MB are 1,000 kB. Am facut ochii cat cepele cand am aflat ca are 1,024 ! Hitler credea ca pot sa-l conving pe dasteptul de la IT sa faca ceva! Asa ca mi-am luat jucariile si am intrebat daca prima oferta mai e valabila. Era! Asa ca am ajuns pe insula.
Si odata ajuns, mi-am inceput aventurile cu Reactionarul, metodologul, Petrica si alte ciudatenii.
Despre care vorbeam, acum in termeni elogiosi, cu interlocutorul meu intervievator. N-ajung la Afacerea Promovarea ca interlocutorul se afirma din nou: Staaaaaai!
Pai Gigi?
Da' cand a venit Gigi in 2006, tu de ce n-ai ramas? Daca ati fost preluati de un investitor bogat, o multinationala, nu era mai bine sa fi ramas? Ca doar lucrai acum intr-o mare firma, nu erau mai multe oportunitati?
Of, of, of, aveam impresia ca vorbesc cu un retardat. De fapt chiar era. Pai in primul rand, avusese el oportunitatea sa ma intrebe asta acum 10 minute cand vorbisem despre jobul ala. Al doilea meu job din Romania. Dar probabil era ocupat sa-si ia notite iar acum incepuse sa le si citeasca.
In al doilea rand, nu-mi dau seama daca retinuse ceva sau nu din ce-i spusesem. Jobul ala a fost cel mai bun din viata mea. Banii erau putini, e adevarat. Dar la un moment dat, probabil in urma lipsei unor alternative, probabil in lipsa banilor, Regele din firma (mica dar frumoasa) m-a numit un fel de Dregator. Lumea trebuia sa asculte de mine, dar atentie: nu ma refer numai cei din "castel", ci si lumea exterioara care licita pentru pachetul de actiuni majoritare: executives de la mari investitori, parteneri de la mari firme de avocatura, seniori manageri de la firme de consultanta si contabilitate etc.
Asta dupa ce in urma cu 8 luni eram un biet junior la o multinationala! In cele din urma licitatia s-a terminat. Licitatorul Gigi a castigat, au venit noi sefi, s-au facut noi structuri, au mai aparut 3 sfinti care sa ma manance pana la Dumnezeul care-l inlocuia pe fostul Rege, iar expatul de Line Manager mi-a transmis cu mandrie ca voi primi 10% marire de salariu. Nu era rau, dar eram in 2006. CV-ul meu se triplase in ultima vreme cu diverse chestii, recruiterii ma vanau, oportunitati pe piata erau destule iar asteptarile mele salariale erau la o leafa cel putin dubla!
Si tu, mai penisule, ma intrebi de ce n-am ramas la Gigi?
Asa ca imi reiau povestirea cu primul job de pe insula, povestind de aventurile mele ca si Sefut. Aproape ca ajunsesem la faza in care am ajuns la actualul angajator cand aceeasi voce de la capatul telefonului emana un nou tril: Staaaaaai!
Promovari? La noi?
Cat de importanta e promovarea pentru tine? De data asta imi venea mie sa-i strig: Staaai asa, boule! Ce dracu' vrei sa zici? Tot el se si justifica. Pai stii, graieste penisul, am observat din relatarea ta ca ai pomenit cum ai fost promovat, si asta la mai multe joburi. Noi nu prea avem d-astea... Suntem o echipa mica...
Wow! Wow! Wow, cat de idiot ca angajator poti sa fii? Cat de idiot? Acum pe bune, tu chiar vrei sa angajezi pe cineva? Sau esti in pauza de masa si te vrei sa te relaxezi facand glume la telefon? Incepeam sa suspectez ca sunt in direct la Radio si imi face Buzdugan vreo farsa la Morning Zu. Doar ca era trecut ora 12, dimineata se terminase iar interviul parca nu se mai termina.
Nu mai stiu ce-am spus. Probabil vreun bullshit bine studiat dintr-o carte despre tehnici de interviu. Dar ce relevanta mai are? Deja mintea mea era la programul de week-end sau la urmatorul meci al Simonei Halep. Incepuse sa ma atraga un buton de pe telefon cu un receptor rosu pus in furca. Oare ce se intampla daca-l apas?
De ce sunt eu aici? De prost?
Eu cam asa as traduce de fapt urmatoarea lui intrebare. Nu c-ar fi originala, altminteri n-ar mai fi aparut in toate manualele de interviuri. Care intrebare de fapt este:
De ce vrei sa vii la noi?
Intrebare care vrea sa spuna: ok, arata-mi cat de puternic si destept sunt eu. Arata-mi cum ai invatat tu despre firma mea si pupa-ma in cur. Recita-mi ce stii tu despre firma si screme-te sa-mi arati cum te-ai potrivi tu in firma mea si mai ales in echipa pe care o CONDUC EU.
Pai, d-le Penis, poate ca vreau un job. Poate ca vreau bani. Poate faptul ca am trimis cv-ul inseamna ceva. Poate faptul ca tu postezi un job la care eu indeplinesc toate cerintele? Poate ca vreau sa te fraieresc ca stiu sa fac lucruri cand de fapt eu vreau doar sa-ti iau banii. Poate ca de-asta vreau eu sa vin la voi.
Am dat cu banul si am ales raspunsul ala cum ca firma lor e.... (stiti voi, bullshitul de pe website) iar eu sunt .... (alte bullshituri, ca daca as fi fost intr-adevar asa nu mai eram in interviul ala). Si ca ei imi ofera oportunitatea sa fac lucruri complexe de care eu sunt capabil. La care ce-mi zice mie penisul?
Pai noi n-avem nimic complex. Sunt produse destepte intr-adevar dar sunt toate pe Bursa, ne uitam pe Bloomberg si le evaluam.
Pai bine mai. pielea penisului, de ce m-ar deranja pe mine daca stau degeaba si primesc cafele, fructe si chiar mancare pe gratis? Da' daca tot e asa de simplu, lamureste-ma si pe mine o chestie. Daca e asa simplu, de ce platiti un salariu asa mare si de ce vreti un om cu atatia ani post-calificare? Nu de alta, dar la fostul job eram proaspat calificat, aveam un salar cam mic si-mi prindeam urechile cu toate chichitele tehnice. Next!
De ce te-as lua eu pe tine?
Sau, ca sa-l citez, Cu toti candidatii astia talentati, de ce crezi ca esti cel mai bun candidat? Intrebare antica prin care se etala din nou mitul imensitatii angajatorului atoateputernic si neinsemnatatii furnicii de candidat. De parca era treaba candidatului sa stie ce gandeste penisul din fata lui, sau cum sunt ceilalti candidati. Sau cum s-ar potrivi candidatul intr-o echipa sau intr-un sistem despre care nu stie absolut nimic.
Nu cumva asta e rolul tau, mai penisule? Nu tu esti ala care trebuie sa aleaga? Tot pe mine ma intrebi? Dovedeste tu ca e unu mai bun ca mine! Sau zi-mi macar ce trebuie sa aiba candidatul ideal si eu n-am.
Sau spune-mi cum vrei tu sa fie persona angajata ca sa se incadreze in colectiv? Sa fie tacut sau galagios? Supus sau independent? Deschis sau incuiat? Prost sau destept?
Probabil prost ca daca ar fi desptept ar fi singurul din echipa. Si pentru ca tot vroia sa-mi testeze desteptaciunea, s-a gandit sa termine intrebarile tehnice si sa-si testeze din nou talentul de profesor. Ca prof de istorie a esuat sau cel putin nu l-a egalat pe Voiculescu, asa ca s-a gandit el sa-l bata pe Drugan. Pentru cei care nu sunt din Ramnic, tocmai l-am mentionat pe directorul din Lahovari, profesor de matematica.
Despre radicali, fractii si geometrie aplicata
Cat face radical din 10.000?
Wow! Dar stiu ca nu se incurca. Nu incepe asa cu radical din 4 sau din 9. Sau macar din 16. Direct la zece mii. De parca as folosi vreodata radicali in meseria mea. Multumit ca am bifat raspunsul corect, a trecut la intrebarea urmatoare. Intrebare la care era sa-mi cada telecomanda din mana tocmai in timp ce comutam de pe Sky Sports 1 pe Sky Sports HQ.
Cat face 5 1/4 - 1 3/8?
N-am editor d-ala smecher de matematician ca nu lucrez la firma aia a lui de jmecheri dar ati inteles intrebarea. Cat face cinci si o patrime minus unu si trei optimi? Face fix 3,875. Raspuns pe care i l-am si dat printre accese de tuse fortata. Fortata ca sa nu ma tavalesc pe jos de ras. Va dati seama cat l-am incurcat, ca el avea acolo notat asa frumos raspunsul trei si sapte optimi si nu stia neam sa faca conversia intre fractional si decimal.
Voi va dati seama cat de distrus este Tutankamon asta ca nu mai poate sa-si calculeze banii in farthing? Farthing, ba, nu farting! Nu va mai ganditi la prostii. Greeeeeu sa nu izbucnesc in ras. Si daca s-ar fi terminat intrebarile tot ar fi fost ceva. Daaar:
Ai un gard si doi zugravi: Mr Slow si Mr Fast. Mr Slow ti-l face in doua ore, Mr. Fast doar intr-una. Ii contractezi pe-amadoi. In cat timp iti fac astia gardu'? Doamne, Doamne! Din moment ce zugravii astia sunt platiti pe ora, de ce ai plati DOI zugravi timp de 40 de minute? Ca asta e raspunsul: 40 de minute. Ai prea multi bani incat iti permiti sa nu-l platesti DOAR pe Mr. Fast timp de o ora? Ce inseamna 20 de minute mai putin?
Gaina de pe tort
Si pentru ca o vorba din strabuni spune sa patrezi ce-i mai bun pentru sfarsit, penisul s-a gandit ca e pregatit pentru provocarea finala. Ce Voiculescu, ce Drugan? Nu mai bine sa incerce sa fie ... Dusceag? Cei initiati stiu cat de dificila este aceasta incercare. Omul asta era logician, psiholog, economist si filosof in acelasi timp. Si client fidel al tuturor barurilor din oras.
Personajul nostru (penisul, nu Dusceag) nu parea deloc economist. O dovedise in interviu. De filosofie si psihologie nu auzise, asa ca nu-si putea incerca norocul decat la categoria logica. Asa ca isi facu el curaj (probabil consumase ceva la cat de incoerent se prezenta) si grai:
Daca o juma de gaina face juma de ou in juma de zi, in cate zile fac noua gaini noua oua?
Asta nu se mai putea numi cireasa de pe tort, era de-a dreptul ... gaina de pe tort.
Intrebari dac-aveti
Trecusera 45 de minute si mi-am dat seama ca totul o sa se termine in curand in momentul in care m-a intrebat daca am intrebari. Dupa un asemenea fiasco ce intrebari puteam sa-i mai pun?
Acum daca tot m-a luat cu gainile... La cat de prafuite au fost intrebarile, as fi putut sa raman in domeniul galinaceelor si sa-i adresez o intrebare la fel de clasica: Ce a fost mai intai? oul sau gaina?
Numai ca omul lucrand la o firma sofisticata, as fi modificat intrebarea asa: Ce ti-au daruit ursitoarele mai intai? Aroganta sau prostia? Si pentru ca la un asa interviu, exista un singur raspuns corect, acesta este prostia. De ce? Prost l-a facut ma-sa, aroganta s-a format pe urma.
Ii multumesc recruiterului Mihaita pentru ca mi-a dat sansa sa aflu raspunsul la intrebarile de mai sus. Raspunsul este acelasi pentru fiecare din cele 3 intrebari: DA! M-am convins de asta dupa un interviu telefonic cu un penis.
Am pornit relativ cu mari asteptari. Firma era clasata destul de sus in topul angajatorilor cu standarde inalte de angajare, in aceeasi liga cu Google si Facebook. Lectie pentru viitor: nu mai crede toate prostiile de pe asa-zisele situri profesionale! Cine stie ce sponsori au?
Incepem cu momentul Alo! ca vorba multa ... . Luati o cafea, va rog, ca e post lung.
Recita-mi CV-ul (ca eu nu stiu sa citesc)
Ca stie sa citeasca m-am prins ceva mai tarziu. Ca din prima lui chestie de dupa Alo crezusem ca invatatoarea lui n-a avut succes cu elevu' la proba de Citire. Cica sa-i prezint CV-ul. Se referea la acelasi CV pe care i-l trimisesem cu 6 zile in urma. Sa incep cu actualul job?
Nu, incepe cronologic!, ma indemna penisul cu o asemenea rigiditate incat am crezut ca-l reaud pe Voiculescu, profu de istorie din liceu in anul 2 iV. Facem o paranteza. La Voiculescu la ora trebuie sa relatezi toate evenimentele cronologic, ca de-aia era ora de istorie! Nu mergea cu flash-backuri si flash-forwarduri ca in Lost. Bun, inchidem paranteza.
Asa ca a trebuit sa incep din anul 1 dV in care am plecat eu din frumosul oras de la poalele Capelei si am plecat la Academia a carei bila n-a cazut in ciuda faptului ca am terminat facultatea. Dupa care a venit anul 5 dV cand m-am angajat si am muncit din greu si de bun ce-am fost am fost si promovat. De mai multe ori. Interlocutorul tacea si asculta. Si din cand in cand la telefon se audea zgomotul unui creion care aluneca pe hartie. Asta pana in anul 9 dV cand am ajuns la capitolul Insula iar penisul a strigat: Staaaaaai!
Legenda: iV = inainte de Voiculescu; dV = dupa Voiculescu
Legenda 2: Ma refer la Mihail, nu la Dan
Si pe Hitler cui il lasi?
Aici scrie ca ai lucrat la Hitler S.A. Bucuresti. De ce ai trecut direct la insula? Ce-ai facut la Hitler?
Cei care mi-au citit primul blog stiu ca ma refer la anul 2007, an in care Basescu a fost suspendat prima oara iar mitul ca munca n-a omorat pe nimeni s-a prabusit. Tot in 2007 am imigrat pe o insula dar pana s-o gasesc am naufragiat intr-o corporatie germanofila marcata de prezenta unui Hitler trimis sa ne disciplineze si a unei contabile contopiste care isi facea veacul acolo de prin 1977 (a intepenit-o cutremurul acolo). Naufragiul a durat 4 luni, dintre care aproape 3 am fost in preaviz, ca a durat mult pana am obtinut permisul de munca.
Ce rost avea sa mentionez experienta asta intr-un interviu care trebuia sa dureze 30 de minute? N-avea, asa ca ii explic (pe bune!) toata tarasenia. In 2007, primisem de fapt doua oferte: una de la Hitler si una din strainatate. Aveam de ales pe de o parte experienta internationala, intr-o tara in care certificarea profesionala ma considera profesionist calificat. Pe de alta parte, Hitler (fixistul de Project Manager, nu Adolf) era si el cunoscut pe plan international iar pozitia era manageriala.
L-am ales pe Hitler si cand am ajuns acolo... Oamenii aia pe care trebuie sa-i indrum credeau ca eu sunt de la Informatica (ca IT e un termen prea modern pentru ei)... Eu??!!!? Eu fiind ala ferm convins ca 1 MB are 1,000 kB. Am facut ochii cat cepele cand am aflat ca are 1,024 ! Hitler credea ca pot sa-l conving pe dasteptul de la IT sa faca ceva! Asa ca mi-am luat jucariile si am intrebat daca prima oferta mai e valabila. Era! Asa ca am ajuns pe insula.
Si odata ajuns, mi-am inceput aventurile cu Reactionarul, metodologul, Petrica si alte ciudatenii.
Despre care vorbeam, acum in termeni elogiosi, cu interlocutorul meu intervievator. N-ajung la Afacerea Promovarea ca interlocutorul se afirma din nou: Staaaaaai!
Pai Gigi?
Da' cand a venit Gigi in 2006, tu de ce n-ai ramas? Daca ati fost preluati de un investitor bogat, o multinationala, nu era mai bine sa fi ramas? Ca doar lucrai acum intr-o mare firma, nu erau mai multe oportunitati?
Of, of, of, aveam impresia ca vorbesc cu un retardat. De fapt chiar era. Pai in primul rand, avusese el oportunitatea sa ma intrebe asta acum 10 minute cand vorbisem despre jobul ala. Al doilea meu job din Romania. Dar probabil era ocupat sa-si ia notite iar acum incepuse sa le si citeasca.
In al doilea rand, nu-mi dau seama daca retinuse ceva sau nu din ce-i spusesem. Jobul ala a fost cel mai bun din viata mea. Banii erau putini, e adevarat. Dar la un moment dat, probabil in urma lipsei unor alternative, probabil in lipsa banilor, Regele din firma (mica dar frumoasa) m-a numit un fel de Dregator. Lumea trebuia sa asculte de mine, dar atentie: nu ma refer numai cei din "castel", ci si lumea exterioara care licita pentru pachetul de actiuni majoritare: executives de la mari investitori, parteneri de la mari firme de avocatura, seniori manageri de la firme de consultanta si contabilitate etc.
Asta dupa ce in urma cu 8 luni eram un biet junior la o multinationala! In cele din urma licitatia s-a terminat. Licitatorul Gigi a castigat, au venit noi sefi, s-au facut noi structuri, au mai aparut 3 sfinti care sa ma manance pana la Dumnezeul care-l inlocuia pe fostul Rege, iar expatul de Line Manager mi-a transmis cu mandrie ca voi primi 10% marire de salariu. Nu era rau, dar eram in 2006. CV-ul meu se triplase in ultima vreme cu diverse chestii, recruiterii ma vanau, oportunitati pe piata erau destule iar asteptarile mele salariale erau la o leafa cel putin dubla!
Si tu, mai penisule, ma intrebi de ce n-am ramas la Gigi?
Asa ca imi reiau povestirea cu primul job de pe insula, povestind de aventurile mele ca si Sefut. Aproape ca ajunsesem la faza in care am ajuns la actualul angajator cand aceeasi voce de la capatul telefonului emana un nou tril: Staaaaaai!
Promovari? La noi?
Cat de importanta e promovarea pentru tine? De data asta imi venea mie sa-i strig: Staaai asa, boule! Ce dracu' vrei sa zici? Tot el se si justifica. Pai stii, graieste penisul, am observat din relatarea ta ca ai pomenit cum ai fost promovat, si asta la mai multe joburi. Noi nu prea avem d-astea... Suntem o echipa mica...
Wow! Wow! Wow, cat de idiot ca angajator poti sa fii? Cat de idiot? Acum pe bune, tu chiar vrei sa angajezi pe cineva? Sau esti in pauza de masa si te vrei sa te relaxezi facand glume la telefon? Incepeam sa suspectez ca sunt in direct la Radio si imi face Buzdugan vreo farsa la Morning Zu. Doar ca era trecut ora 12, dimineata se terminase iar interviul parca nu se mai termina.
Nu mai stiu ce-am spus. Probabil vreun bullshit bine studiat dintr-o carte despre tehnici de interviu. Dar ce relevanta mai are? Deja mintea mea era la programul de week-end sau la urmatorul meci al Simonei Halep. Incepuse sa ma atraga un buton de pe telefon cu un receptor rosu pus in furca. Oare ce se intampla daca-l apas?
De ce sunt eu aici? De prost?
Eu cam asa as traduce de fapt urmatoarea lui intrebare. Nu c-ar fi originala, altminteri n-ar mai fi aparut in toate manualele de interviuri. Care intrebare de fapt este:
De ce vrei sa vii la noi?
Intrebare care vrea sa spuna: ok, arata-mi cat de puternic si destept sunt eu. Arata-mi cum ai invatat tu despre firma mea si pupa-ma in cur. Recita-mi ce stii tu despre firma si screme-te sa-mi arati cum te-ai potrivi tu in firma mea si mai ales in echipa pe care o CONDUC EU.
Pai, d-le Penis, poate ca vreau un job. Poate ca vreau bani. Poate faptul ca am trimis cv-ul inseamna ceva. Poate faptul ca tu postezi un job la care eu indeplinesc toate cerintele? Poate ca vreau sa te fraieresc ca stiu sa fac lucruri cand de fapt eu vreau doar sa-ti iau banii. Poate ca de-asta vreau eu sa vin la voi.
Am dat cu banul si am ales raspunsul ala cum ca firma lor e.... (stiti voi, bullshitul de pe website) iar eu sunt .... (alte bullshituri, ca daca as fi fost intr-adevar asa nu mai eram in interviul ala). Si ca ei imi ofera oportunitatea sa fac lucruri complexe de care eu sunt capabil. La care ce-mi zice mie penisul?
Pai noi n-avem nimic complex. Sunt produse destepte intr-adevar dar sunt toate pe Bursa, ne uitam pe Bloomberg si le evaluam.
Pai bine mai. pielea penisului, de ce m-ar deranja pe mine daca stau degeaba si primesc cafele, fructe si chiar mancare pe gratis? Da' daca tot e asa de simplu, lamureste-ma si pe mine o chestie. Daca e asa simplu, de ce platiti un salariu asa mare si de ce vreti un om cu atatia ani post-calificare? Nu de alta, dar la fostul job eram proaspat calificat, aveam un salar cam mic si-mi prindeam urechile cu toate chichitele tehnice. Next!
De ce te-as lua eu pe tine?
Sau, ca sa-l citez, Cu toti candidatii astia talentati, de ce crezi ca esti cel mai bun candidat? Intrebare antica prin care se etala din nou mitul imensitatii angajatorului atoateputernic si neinsemnatatii furnicii de candidat. De parca era treaba candidatului sa stie ce gandeste penisul din fata lui, sau cum sunt ceilalti candidati. Sau cum s-ar potrivi candidatul intr-o echipa sau intr-un sistem despre care nu stie absolut nimic.
Nu cumva asta e rolul tau, mai penisule? Nu tu esti ala care trebuie sa aleaga? Tot pe mine ma intrebi? Dovedeste tu ca e unu mai bun ca mine! Sau zi-mi macar ce trebuie sa aiba candidatul ideal si eu n-am.
Sau spune-mi cum vrei tu sa fie persona angajata ca sa se incadreze in colectiv? Sa fie tacut sau galagios? Supus sau independent? Deschis sau incuiat? Prost sau destept?
Probabil prost ca daca ar fi desptept ar fi singurul din echipa. Si pentru ca tot vroia sa-mi testeze desteptaciunea, s-a gandit sa termine intrebarile tehnice si sa-si testeze din nou talentul de profesor. Ca prof de istorie a esuat sau cel putin nu l-a egalat pe Voiculescu, asa ca s-a gandit el sa-l bata pe Drugan. Pentru cei care nu sunt din Ramnic, tocmai l-am mentionat pe directorul din Lahovari, profesor de matematica.
Despre radicali, fractii si geometrie aplicata
Cat face radical din 10.000?
Wow! Dar stiu ca nu se incurca. Nu incepe asa cu radical din 4 sau din 9. Sau macar din 16. Direct la zece mii. De parca as folosi vreodata radicali in meseria mea. Multumit ca am bifat raspunsul corect, a trecut la intrebarea urmatoare. Intrebare la care era sa-mi cada telecomanda din mana tocmai in timp ce comutam de pe Sky Sports 1 pe Sky Sports HQ.
Cat face 5 1/4 - 1 3/8?
N-am editor d-ala smecher de matematician ca nu lucrez la firma aia a lui de jmecheri dar ati inteles intrebarea. Cat face cinci si o patrime minus unu si trei optimi? Face fix 3,875. Raspuns pe care i l-am si dat printre accese de tuse fortata. Fortata ca sa nu ma tavalesc pe jos de ras. Va dati seama cat l-am incurcat, ca el avea acolo notat asa frumos raspunsul trei si sapte optimi si nu stia neam sa faca conversia intre fractional si decimal.
Voi va dati seama cat de distrus este Tutankamon asta ca nu mai poate sa-si calculeze banii in farthing? Farthing, ba, nu farting! Nu va mai ganditi la prostii. Greeeeeu sa nu izbucnesc in ras. Si daca s-ar fi terminat intrebarile tot ar fi fost ceva. Daaar:
Ai un gard si doi zugravi: Mr Slow si Mr Fast. Mr Slow ti-l face in doua ore, Mr. Fast doar intr-una. Ii contractezi pe-amadoi. In cat timp iti fac astia gardu'? Doamne, Doamne! Din moment ce zugravii astia sunt platiti pe ora, de ce ai plati DOI zugravi timp de 40 de minute? Ca asta e raspunsul: 40 de minute. Ai prea multi bani incat iti permiti sa nu-l platesti DOAR pe Mr. Fast timp de o ora? Ce inseamna 20 de minute mai putin?
Gaina de pe tort
Si pentru ca o vorba din strabuni spune sa patrezi ce-i mai bun pentru sfarsit, penisul s-a gandit ca e pregatit pentru provocarea finala. Ce Voiculescu, ce Drugan? Nu mai bine sa incerce sa fie ... Dusceag? Cei initiati stiu cat de dificila este aceasta incercare. Omul asta era logician, psiholog, economist si filosof in acelasi timp. Si client fidel al tuturor barurilor din oras.
Personajul nostru (penisul, nu Dusceag) nu parea deloc economist. O dovedise in interviu. De filosofie si psihologie nu auzise, asa ca nu-si putea incerca norocul decat la categoria logica. Asa ca isi facu el curaj (probabil consumase ceva la cat de incoerent se prezenta) si grai:
Daca o juma de gaina face juma de ou in juma de zi, in cate zile fac noua gaini noua oua?
Asta nu se mai putea numi cireasa de pe tort, era de-a dreptul ... gaina de pe tort.
Intrebari dac-aveti
Trecusera 45 de minute si mi-am dat seama ca totul o sa se termine in curand in momentul in care m-a intrebat daca am intrebari. Dupa un asemenea fiasco ce intrebari puteam sa-i mai pun?
Acum daca tot m-a luat cu gainile... La cat de prafuite au fost intrebarile, as fi putut sa raman in domeniul galinaceelor si sa-i adresez o intrebare la fel de clasica: Ce a fost mai intai? oul sau gaina?
Numai ca omul lucrand la o firma sofisticata, as fi modificat intrebarea asa: Ce ti-au daruit ursitoarele mai intai? Aroganta sau prostia? Si pentru ca la un asa interviu, exista un singur raspuns corect, acesta este prostia. De ce? Prost l-a facut ma-sa, aroganta s-a format pe urma.
marți, 7 octombrie 2014
Manage the managers
Era o data un banc cu purtatorul de griji. E lung, dar incerc sa-l prescurtez:
Revenind la oile noastre corporatiste, sa luam oaia numita manager. Dupa cum ii spune si numele, managerul manageriaza. Ca si purtatorul de griji, are grija sa managerieze procesele dintr-o firma, sistemele, controalele, oamenii, resursele, clientii, bugetele si ce-o mai manageria el pe-acolo. Dar un lucru credeam eu ca se intelege de la sine. In primul si in primul rand (asistat uneori si de un manager's assistant aka secretara), managerul trebuie sa se managerieze / organizeze pe sine.
Raiul tipicarilor
Ultimele cautari de job mi-au adus insa in fata o noua realitate intalnita la un numar din ce in ce mai mare de companii. De altfel, unii prieteni s-au aratat mirati de faptul ca nu stiam deja, ca la ei in firma asa a fost de cand lumea. Pur si simplu, aveam in fata cateva job descriptions in care scria negru pe alb: Manage the managers!
M-am frecat la ochi, m-am intalnit la o bere cu aia care erau obisnuiti cu asa ceva si am inteles. In firmele alea se practica pe fata ceea ce, in fosta mea corporatie, faceau pe ascuns cativa pakistanezi dar si infectul ala de Tipicar. Cand zic Tipicar, ma refer la curul ala de om care mi-a negat promovarea in 2009, nu la actualul meu sef care este Tipicar - Tocilar si intra la alte categorii. Ei bine, pe principiul Da' muietii's posmagii?, tipicarii astia de manageri se asteapta sa fie manageruiti de catre ... sobordonati! Si cand zic subordonati nu ma refer la secretara.
Ca sa intelegeti ce se intampla pe-acolo, e indeajuns sa mai cititi odata articolul despre Tipicar (daca o merge ablogul). Si asta in conditiile in care Tipicarul nostru facea doar un abuz, nu ca ar fi fost cultura firmei ca managerii sa fie... manageruiti de catre non-manageri !! Dar intr-o corporatie in care lucrul asta e asumat?
Si totusi... cum vine asta?
Ce trebuie sa faca cei care manageruiesc pe manageri stim ca scrie in fisa postului. Trebuie sa intre in calendarul managerilor, sa vada ce intalniri au, sa le puna reviziile in calendar, sa le aranjeze intalniri cu clientii, sa le paseze dosare etc. Tot ei trebuie sa rezerve hoteluri, avioane, sa coordoneze mai multe echipe in acelasi timp, sa faca noaptea OMF-uri si IFRS-uri, sa fie in mai multe locuri in acelasi timp, eventual in mai multe timpuri in acelasi loc...
Dar acestea fiind zise, ce naiba mai fac managerii? Urmand exemplul Tipicarului, o sa stea picior peste picior pe scaunul ergonomic in fata monitoarelor inaltate regulamentar cu un suport si o sa verifice calendarul. din Outlook. Or sa vada acolo ca au de revizuit un report pe care ei insisi trebuie sa-l prezinte vreunui client si.. ce-o sa faca? Se-apuca sa citeasca si sa puna intrebari listate intr-un email (asta in cazurile fericite) sau pe-o coala A5. Paseaza foaia de hartie inapoi celui care munceste si trece la urmatorul eveniment din calendar.
Cu alte cuvinte, tot ce are de facut e sa i-o traga la greu aluia care munceste. Iar ca protectie foloseste... metoda calendarului, ca el nu poate sa traiasca fara calendar. Si ca ironia sa fie completa, il pune tot pe sclavete sa-i calculeze calendarul!
Verdict
Ma intrebati daca am aplicat la vreunul dintre joburile astea sa-i managerez pe manageri? Nu. N-are rost sa ma pun la mintea lor, pe urma ii supar pe domnii recruiteri care m-au trimis acolo si nu ma mai trimit nicaieri. Altminteri, m-as fi dus numai si numai sa ii intreb o chestie. Nu de-alta, dar mi se parea ca mai trecusem prin asta in viata.
Oamenii astia nu stiu sa faca decat sa citeasca, sa verifice adevarul celor scrise in lucrare si sa dea feedback. Hmmm, parca acum 20 de ani am mai avut niste "manageri" de-astia la Colegiul National Alexandru Lahovary, dar si la Scoala Nr. 2. Diferenta era ca aia te mai si invatau ceva. Si ca sa duc analogia pana la capat, le-as fi zis cum i-am grait "managerului" Voiculescu (nu Dan, ci Mihail) in '96: "Am o intrebare. Pot sa v-o pun?"
Intrebare: O, tu, managerule, care vrei sa fii manageriat! Imi zici si mie cum te deosebesti de un profesoras de provincie?
- Ce mai faci? Eu bine. Nu mai am nicio grija.
- Cum asa?
- Mi-am angajat un purtator de griji. Se ocupa de copii, deci nu mai am grija lor, de serviciu, sa nu mai am nici acolo griji, de mancare sa nu ma mai preocupe ce gatesc, de gradina, de masina de toate.
- Formidabil, dom'le. Si de unde ai bani sa-l platesti?
- Haha! Pai asta e prima lui grija! Sa faca rost de bani si sa-si plateasca salariul!
Revenind la oile noastre corporatiste, sa luam oaia numita manager. Dupa cum ii spune si numele, managerul manageriaza. Ca si purtatorul de griji, are grija sa managerieze procesele dintr-o firma, sistemele, controalele, oamenii, resursele, clientii, bugetele si ce-o mai manageria el pe-acolo. Dar un lucru credeam eu ca se intelege de la sine. In primul si in primul rand (asistat uneori si de un manager's assistant aka secretara), managerul trebuie sa se managerieze / organizeze pe sine.
Raiul tipicarilor
Ultimele cautari de job mi-au adus insa in fata o noua realitate intalnita la un numar din ce in ce mai mare de companii. De altfel, unii prieteni s-au aratat mirati de faptul ca nu stiam deja, ca la ei in firma asa a fost de cand lumea. Pur si simplu, aveam in fata cateva job descriptions in care scria negru pe alb: Manage the managers!
M-am frecat la ochi, m-am intalnit la o bere cu aia care erau obisnuiti cu asa ceva si am inteles. In firmele alea se practica pe fata ceea ce, in fosta mea corporatie, faceau pe ascuns cativa pakistanezi dar si infectul ala de Tipicar. Cand zic Tipicar, ma refer la curul ala de om care mi-a negat promovarea in 2009, nu la actualul meu sef care este Tipicar - Tocilar si intra la alte categorii. Ei bine, pe principiul Da' muietii's posmagii?, tipicarii astia de manageri se asteapta sa fie manageruiti de catre ... sobordonati! Si cand zic subordonati nu ma refer la secretara.
Ca sa intelegeti ce se intampla pe-acolo, e indeajuns sa mai cititi odata articolul despre Tipicar (daca o merge ablogul). Si asta in conditiile in care Tipicarul nostru facea doar un abuz, nu ca ar fi fost cultura firmei ca managerii sa fie... manageruiti de catre non-manageri !! Dar intr-o corporatie in care lucrul asta e asumat?
Si totusi... cum vine asta?
Ce trebuie sa faca cei care manageruiesc pe manageri stim ca scrie in fisa postului. Trebuie sa intre in calendarul managerilor, sa vada ce intalniri au, sa le puna reviziile in calendar, sa le aranjeze intalniri cu clientii, sa le paseze dosare etc. Tot ei trebuie sa rezerve hoteluri, avioane, sa coordoneze mai multe echipe in acelasi timp, sa faca noaptea OMF-uri si IFRS-uri, sa fie in mai multe locuri in acelasi timp, eventual in mai multe timpuri in acelasi loc...
Dar acestea fiind zise, ce naiba mai fac managerii? Urmand exemplul Tipicarului, o sa stea picior peste picior pe scaunul ergonomic in fata monitoarelor inaltate regulamentar cu un suport si o sa verifice calendarul. din Outlook. Or sa vada acolo ca au de revizuit un report pe care ei insisi trebuie sa-l prezinte vreunui client si.. ce-o sa faca? Se-apuca sa citeasca si sa puna intrebari listate intr-un email (asta in cazurile fericite) sau pe-o coala A5. Paseaza foaia de hartie inapoi celui care munceste si trece la urmatorul eveniment din calendar.
Cu alte cuvinte, tot ce are de facut e sa i-o traga la greu aluia care munceste. Iar ca protectie foloseste... metoda calendarului, ca el nu poate sa traiasca fara calendar. Si ca ironia sa fie completa, il pune tot pe sclavete sa-i calculeze calendarul!
Verdict
Ma intrebati daca am aplicat la vreunul dintre joburile astea sa-i managerez pe manageri? Nu. N-are rost sa ma pun la mintea lor, pe urma ii supar pe domnii recruiteri care m-au trimis acolo si nu ma mai trimit nicaieri. Altminteri, m-as fi dus numai si numai sa ii intreb o chestie. Nu de-alta, dar mi se parea ca mai trecusem prin asta in viata.
Oamenii astia nu stiu sa faca decat sa citeasca, sa verifice adevarul celor scrise in lucrare si sa dea feedback. Hmmm, parca acum 20 de ani am mai avut niste "manageri" de-astia la Colegiul National Alexandru Lahovary, dar si la Scoala Nr. 2. Diferenta era ca aia te mai si invatau ceva. Si ca sa duc analogia pana la capat, le-as fi zis cum i-am grait "managerului" Voiculescu (nu Dan, ci Mihail) in '96: "Am o intrebare. Pot sa v-o pun?"
Intrebare: O, tu, managerule, care vrei sa fii manageriat! Imi zici si mie cum te deosebesti de un profesoras de provincie?
sâmbătă, 27 septembrie 2014
Recruiteri. Episodul 1 - Mihaita
Asadar si prin urmare a celor scrise in insemnarea precedenta, mi-am actualizat repede cv-ul, mi-am facut un profil pe situl asociatiei la care platesc cotizatie anuala si am inceput cu sarg sa caut joburi. Hmm... Unde? Pe o insula nu prea mai vreau, in Romania nu m-as intoarce inca, pe alte continente nu vreau ca-i prea departe... Europa de Vest sa fie!
Din pacate, oricat mi-ar placea Europa continentala, angajatorii vor sa stii limba tarii! Si zau ca nu pot sa-i condamn. Ce tari din Europa de Vest vorbesc engleza, singura limba straina pe care o vorbesc si eu cat de cat fluent? Exact, Irlanda si UK! Unde sunt cele mai multe joburi dar si magazine, parcuri, malluri, viata de noapte etc? Mda, imi ramane sa aplic in Londra.
Numai bine, triez eu joburile localizate in Londra si specializate pe ce stiu eu ce fac si gasesc vreo 80. Cate dintre ele erau postate direct de catre angajator? Vreo 3. Din pacate, niciunul nu se potrivea foarte bine, din diverse motive. Cine erau postacii? In principal, doi recruiteri, sa-i numim Mihaita si Jumate. Jumate nu ma prea coafa ca era pe un domeniu relativ adiacent, asa ca postacul principal era Mihaita.
Camionu lui Mihaita
Facem aici o paranteza. Vorbeam mai demult de un recruiter care m-a ajutat mult sa obtin primul meu job in strainatate dupa care m-a ajutat si cu alte interviuri. Ei bine, firma asta se numeste Change International si e foarte buna. Reclama e pe gratis, ca merita si v-o recomand daca sunteti interesati de un job in Luxemburg sau off-shore. Din pacate pentru mine, ei nu sunt specializati pe joburi in the City (confirmat la telefon), deci a ramas sa ma lupt cu Mihaita.
Revenim din paranteza. Aplic la un job a lui Mihaita care parea frumos si ma suna repede un nene, sa-i spunem Camionu'. Ca stie ca am aplicat la jobul ala, dar el are un alt job, ca stie el ca se potriveste mai bine. Mda, nu stiu cum cred ei ca stiu mai bine decat mine! In fine, ii zic sa aplice si la ala in lipsa de altceva.
Ma intreaba daca pot sa vin la Londra pentru interviu, eventual maine. Ii spun ca nu sunt asa de disperat, ca licenta nu-mi expira decat peste 9 luni. Ca atare, as putea sa particip la un interviu telefonic initial dupa care eventual sa ma trambalez la Londra pentru interviul final. Sau daca vor ei neaparat sa ma vada, sa-mi plateasca transportul.
In fine, Camionu era insistent asa ca dupa cateva zile de parlamentari ma suna iar sa-mi spuna ca am mare trecere la clientul ala si ca vrea sa-mi plateasca zborul pana la Londra. Si ca sa-i zic pe cand am de gand sa zbor si cam cat ar costa.
Cum sa te faci de rahat
Ok. Era joi si trebuia sa imi iau liber saptamana viitoare. Cat mai devreme. Asta in conditiile in care lucram cu un sef tipicar, care vroia coverage si planuri de rezerva. Am vorbit cu colegu din stanga, i-am explicat ce are de facut, am facut un work-in-progress list, i-am dat Tipicarului de sef s-o aprobe, l-am asigurat pe Tipicar ca exista acoperire si am obtinut in cele din urma promisiunea ca pot sa-mi iau liber miercuri.
Vineri dimineata il sun pe Camion si ii spun ca pot sa zbor miercurea viitoare si costa *** lire. Sa-mi confirme repede ca locurile la avion se vand repede. Trece vineri si Camionu nimic. Il sun, imi raspunde o colega, omul meu se carase acasa. Sun luni dimineata disperat. Aceasi colega (sa-i spunem Nemtoaica) imi spune ca e ocupat si ca o sa ma sune. Ii dau si email sa-mi zica odata o chestie. Il mai sun luni mai spre seara. Aceeasi promisiune.
Vine marti. Deja biletul de zbor se dublase. Sefu ma intreba din 5 in 5 minute daca a doua zi vin sau nu. Ii spun ca incerc sa aflu cat mai repede. Iti dai seama ce angoasa pentru un Tipicar sa nu stie el ce face angajatu a doua zi! Timpul trece iar Camionu nu se arata in ciuda numeroaselor mesaje pe care i le lasam.
Au trecut doua luni de atunci. Camionu a disparut de tot de parca ar fi derapat intr-o prapastie. Ce s-a intamplat? I s-o fi parut clientului scump biletul? A gasit clientul un candidat londonez? A gasit pe-altul mai experimentat? S-a hotarat Camionu sa-i trimita alt recrut? N-o sa aflu niciodata. Mihaita n-a considerat de cuviinta sa ma instinteze. A reusit sa se faca de rahat si a reusit sa ma faca si pe mine de cacao in fata sefului.
Later edit: Nu, Camionu' nu a fost dat afara de la Mihaita, nici n-a fost inghitit de vulcan. Nemtoaica a reusit sa-mi faca rost de un interviu, am incercat s-o sun sa aflu niste chestii despre client dar... nu mi-a raspuns. Cine a preluat apelul? Ati ghicit: Camionu!
Din pacate, oricat mi-ar placea Europa continentala, angajatorii vor sa stii limba tarii! Si zau ca nu pot sa-i condamn. Ce tari din Europa de Vest vorbesc engleza, singura limba straina pe care o vorbesc si eu cat de cat fluent? Exact, Irlanda si UK! Unde sunt cele mai multe joburi dar si magazine, parcuri, malluri, viata de noapte etc? Mda, imi ramane sa aplic in Londra.
Numai bine, triez eu joburile localizate in Londra si specializate pe ce stiu eu ce fac si gasesc vreo 80. Cate dintre ele erau postate direct de catre angajator? Vreo 3. Din pacate, niciunul nu se potrivea foarte bine, din diverse motive. Cine erau postacii? In principal, doi recruiteri, sa-i numim Mihaita si Jumate. Jumate nu ma prea coafa ca era pe un domeniu relativ adiacent, asa ca postacul principal era Mihaita.
Camionu lui Mihaita
Facem aici o paranteza. Vorbeam mai demult de un recruiter care m-a ajutat mult sa obtin primul meu job in strainatate dupa care m-a ajutat si cu alte interviuri. Ei bine, firma asta se numeste Change International si e foarte buna. Reclama e pe gratis, ca merita si v-o recomand daca sunteti interesati de un job in Luxemburg sau off-shore. Din pacate pentru mine, ei nu sunt specializati pe joburi in the City (confirmat la telefon), deci a ramas sa ma lupt cu Mihaita.
Revenim din paranteza. Aplic la un job a lui Mihaita care parea frumos si ma suna repede un nene, sa-i spunem Camionu'. Ca stie ca am aplicat la jobul ala, dar el are un alt job, ca stie el ca se potriveste mai bine. Mda, nu stiu cum cred ei ca stiu mai bine decat mine! In fine, ii zic sa aplice si la ala in lipsa de altceva.
Ma intreaba daca pot sa vin la Londra pentru interviu, eventual maine. Ii spun ca nu sunt asa de disperat, ca licenta nu-mi expira decat peste 9 luni. Ca atare, as putea sa particip la un interviu telefonic initial dupa care eventual sa ma trambalez la Londra pentru interviul final. Sau daca vor ei neaparat sa ma vada, sa-mi plateasca transportul.
In fine, Camionu era insistent asa ca dupa cateva zile de parlamentari ma suna iar sa-mi spuna ca am mare trecere la clientul ala si ca vrea sa-mi plateasca zborul pana la Londra. Si ca sa-i zic pe cand am de gand sa zbor si cam cat ar costa.
Cum sa te faci de rahat
Ok. Era joi si trebuia sa imi iau liber saptamana viitoare. Cat mai devreme. Asta in conditiile in care lucram cu un sef tipicar, care vroia coverage si planuri de rezerva. Am vorbit cu colegu din stanga, i-am explicat ce are de facut, am facut un work-in-progress list, i-am dat Tipicarului de sef s-o aprobe, l-am asigurat pe Tipicar ca exista acoperire si am obtinut in cele din urma promisiunea ca pot sa-mi iau liber miercuri.
Vineri dimineata il sun pe Camion si ii spun ca pot sa zbor miercurea viitoare si costa *** lire. Sa-mi confirme repede ca locurile la avion se vand repede. Trece vineri si Camionu nimic. Il sun, imi raspunde o colega, omul meu se carase acasa. Sun luni dimineata disperat. Aceasi colega (sa-i spunem Nemtoaica) imi spune ca e ocupat si ca o sa ma sune. Ii dau si email sa-mi zica odata o chestie. Il mai sun luni mai spre seara. Aceeasi promisiune.
Vine marti. Deja biletul de zbor se dublase. Sefu ma intreba din 5 in 5 minute daca a doua zi vin sau nu. Ii spun ca incerc sa aflu cat mai repede. Iti dai seama ce angoasa pentru un Tipicar sa nu stie el ce face angajatu a doua zi! Timpul trece iar Camionu nu se arata in ciuda numeroaselor mesaje pe care i le lasam.
Au trecut doua luni de atunci. Camionu a disparut de tot de parca ar fi derapat intr-o prapastie. Ce s-a intamplat? I s-o fi parut clientului scump biletul? A gasit clientul un candidat londonez? A gasit pe-altul mai experimentat? S-a hotarat Camionu sa-i trimita alt recrut? N-o sa aflu niciodata. Mihaita n-a considerat de cuviinta sa ma instinteze. A reusit sa se faca de rahat si a reusit sa ma faca si pe mine de cacao in fata sefului.
Later edit: Nu, Camionu' nu a fost dat afara de la Mihaita, nici n-a fost inghitit de vulcan. Nemtoaica a reusit sa-mi faca rost de un interviu, am incercat s-o sun sa aflu niste chestii despre client dar... nu mi-a raspuns. Cine a preluat apelul? Ati ghicit: Camionu!
joi, 28 august 2014
Lehamite de schimbare
Gata! A trecut vara si cred ca e cazul sa reiau insemnarile pe acest blog. De cand n-am mai scris, am aniversat deja 7 ani de existenta pe plaiurile insulare si am intrat deja in ultimul an de trait inconjurat de ocean. Viza e pe cale sa expire, iar de cumparat locul ca-n camin (cu o vila de 3 milioane care valoreaza doar jumate de milion) n-am de gand s-o fac. Asa ca, din pacate sau fericire, trebuie sa-mi caut alt locsor sub soare.
Zic din fericire pentru xenofobii localnici de care m-am tot lovit si care s-au saturat sa tot vina strainii pe insula, sa nu mai plece si sa le ia lor joburile. Din fericire si pentru a mea prietena care vrea sa mai shoppaiasca intr-un mall, sa mearga la un multiplex sau sa se plimbe intr-un parc mai mare de 100 metri patrati. Din fericire si pentru mine, ca mai vad cate un meci de nivel competitiv pe stadion si pot manca un Big Mac sau cu putin noroc chiar o shawurma. Cu de toate.
Din pacate... Exista si capitolul asta. Oricat de mult m-as fi rugat la diferite zeitati, n-am castigat la loterie. Sa fie oare din cauza faptului ca n-am jucat? :D In fine... Cert e faptul ca trebuie sa muncesc in continuare pentru a putea sa ma intretin. Ceea ce presupune... ati ghicit! Sa-mi caut un nou job, pe deasupra intr-o noua locatie.
Cea mai mare problema pe care o intrevad in momentul asta e ca mi-e lene. Am 11 ani de cand muncesc si sunt la a cincea corporatie. Cu toate acestea, niciodata nu mi-a fost mai lehamite sa purced la cautarea de noi joburi. Adevarul e ca am intrat intr-o zona de comfort din care cu greu mai pot iesi si vreau sa aman (daca as fi corporatist 100% as fi folosit termenul de procrastinare) cat pot de mult momentul.
De ce-as renunta la jobul actual?
De ce? In primul rand, traiesc intr-un mediu de lucru si intr-o tara in care fiecare om are un job. Orice ciudat are un job. Exista aici un om tatuat de la degetul mic de la picior pana in varful capului (tiger style). Omul asta are un job si are masina de serviciu. Tot aici e un alt ciudat care alearga in fiecare zi cu spatele prin centrul urbei si povesteste oricui cum este el vanat de agentii CIA care se ascund dupa magazinul de la colt. Si omul asta are un job, chiar la birou. In fine, exista un alt om care, fie ger fie canicula, merge imbracat intr-o manta din Matrix si are si o bata la spinare. Omul asta lucreaza tot la birou, pe deasupra si intr-o corporatie.
In mediul asta dispare orice frica. Te da afara si de maine nu mai vii la lucru? Nicio problema, a doua zi iti gasesti un alt job. Toti au un job! Te gandesti ca ai spus o mare prostie in sedinta si crezi ca esti prostul satului? Nicio problema, satul are foarte multi prosti nascuti si crescuti aici si care n-au unde sa plece asa ca slabe sanse sa nu fie macar jumate mai prosti ca tine. Te-ai imbatat ca porcu' intr-un bar in seara trecuta si ti-e teama ca ceilalti meseni erau tot de la tine de la munca? Stai linistit. Toti au facut asta si fiecare are istoricul lui, pe care il stie oricine altcineva.
In al doilea rand, am trecut de varsta aia cand doream glorie, afirmare si promovare. Stiu ca poti sa-ti dai sufletul si sefu' n-o sa aprecieze sau o sa promoveze vreun localnic care e ruda cu directorul. Traiesc in lumea in care poti sa stai in banca ta, sa-ti faci treaba esentiala fara sa te omori cu munca si in rest sa mimezi bine ca esti ocupat. Nu ma deranjeaza catusi de putin sa ma uit la o "fereastra" goala de Excel, mai ales cand in dreapta am fereastra de afara pe care vad valurile marii, turisti preocupati pana peste masura de pozitia hartii sau politisti care incearca sa ii prinda pe parcagiii ilegali.
Ani la rand am fost ingrozit de posibilitatea sa lucrez cu un sef mai prost decat mine. Cuuuum?, urla eu-ul meu de acum 7 ani, eu de la cine sa invat lucruri daca trebuie sa-l invat eu pe el? Cine sa ma ghideze in cariera? Ei, as! Google, wikipedia si Investopedia te invata mai multe in ziua de azi. Azi, ma uit la seful meu cum ma intreaba pentru a-8-a oara la rand: Auzi, creditele alea pe termen scurt (sub un an) ce fel de capital sunt? Tier 1 sau Tier 2? Sa-l omor? Nu. Respir adanc, ma uit pe geam cum un val mai mare se revarsa peste o decapotabila parcata prea aproape de mare si ii zic pentru a-8-a oara: Nu e cazul. Creditele pe termen scurt sunt instrumente de finantare, nu de capital. Calm. Dupa care numar in gand: 1,2,3,4... Ma opresc la numarul de dolari pe care ii castig pe ora. Si fac asta de 8 ori pe zi.
Mai simplu decat as fi crezut acum 7 ani. Mult mai simplu.
Cu toate astea...
.. nu pot sa-mi schimb locatia si sa-mi pastrez in acelasi timp jobul. Am incercat, pe bune! Avem cateva joburi care sunt facute remote de niste oameni din India platiti cu 80 de dolari pe ora. Am incercat sa le propun si eu sefilor sa fiu eu ala care face acelasi job, dar remote din centrul Londrei sau al Parisului pe un salariu de 50 de lire / euro pe ora. N-am reusit. Nici macar un transfer nu pot. Nu de alta, dar aia din Londra au transferat functia mea in India.
Ca atare, trebuie sa o iau de la capat cu recrutarea desi rabdare nu prea mai am. Ma asteapta urmatoarele lucruri si promit ca o sa scriu cate o insemnare pe fiecare tema dintre cele de mai jos:
Zic din fericire pentru xenofobii localnici de care m-am tot lovit si care s-au saturat sa tot vina strainii pe insula, sa nu mai plece si sa le ia lor joburile. Din fericire si pentru a mea prietena care vrea sa mai shoppaiasca intr-un mall, sa mearga la un multiplex sau sa se plimbe intr-un parc mai mare de 100 metri patrati. Din fericire si pentru mine, ca mai vad cate un meci de nivel competitiv pe stadion si pot manca un Big Mac sau cu putin noroc chiar o shawurma. Cu de toate.
Din pacate... Exista si capitolul asta. Oricat de mult m-as fi rugat la diferite zeitati, n-am castigat la loterie. Sa fie oare din cauza faptului ca n-am jucat? :D In fine... Cert e faptul ca trebuie sa muncesc in continuare pentru a putea sa ma intretin. Ceea ce presupune... ati ghicit! Sa-mi caut un nou job, pe deasupra intr-o noua locatie.
Cea mai mare problema pe care o intrevad in momentul asta e ca mi-e lene. Am 11 ani de cand muncesc si sunt la a cincea corporatie. Cu toate acestea, niciodata nu mi-a fost mai lehamite sa purced la cautarea de noi joburi. Adevarul e ca am intrat intr-o zona de comfort din care cu greu mai pot iesi si vreau sa aman (daca as fi corporatist 100% as fi folosit termenul de procrastinare) cat pot de mult momentul.
De ce-as renunta la jobul actual?
De ce? In primul rand, traiesc intr-un mediu de lucru si intr-o tara in care fiecare om are un job. Orice ciudat are un job. Exista aici un om tatuat de la degetul mic de la picior pana in varful capului (tiger style). Omul asta are un job si are masina de serviciu. Tot aici e un alt ciudat care alearga in fiecare zi cu spatele prin centrul urbei si povesteste oricui cum este el vanat de agentii CIA care se ascund dupa magazinul de la colt. Si omul asta are un job, chiar la birou. In fine, exista un alt om care, fie ger fie canicula, merge imbracat intr-o manta din Matrix si are si o bata la spinare. Omul asta lucreaza tot la birou, pe deasupra si intr-o corporatie.
In mediul asta dispare orice frica. Te da afara si de maine nu mai vii la lucru? Nicio problema, a doua zi iti gasesti un alt job. Toti au un job! Te gandesti ca ai spus o mare prostie in sedinta si crezi ca esti prostul satului? Nicio problema, satul are foarte multi prosti nascuti si crescuti aici si care n-au unde sa plece asa ca slabe sanse sa nu fie macar jumate mai prosti ca tine. Te-ai imbatat ca porcu' intr-un bar in seara trecuta si ti-e teama ca ceilalti meseni erau tot de la tine de la munca? Stai linistit. Toti au facut asta si fiecare are istoricul lui, pe care il stie oricine altcineva.
In al doilea rand, am trecut de varsta aia cand doream glorie, afirmare si promovare. Stiu ca poti sa-ti dai sufletul si sefu' n-o sa aprecieze sau o sa promoveze vreun localnic care e ruda cu directorul. Traiesc in lumea in care poti sa stai in banca ta, sa-ti faci treaba esentiala fara sa te omori cu munca si in rest sa mimezi bine ca esti ocupat. Nu ma deranjeaza catusi de putin sa ma uit la o "fereastra" goala de Excel, mai ales cand in dreapta am fereastra de afara pe care vad valurile marii, turisti preocupati pana peste masura de pozitia hartii sau politisti care incearca sa ii prinda pe parcagiii ilegali.
Ani la rand am fost ingrozit de posibilitatea sa lucrez cu un sef mai prost decat mine. Cuuuum?, urla eu-ul meu de acum 7 ani, eu de la cine sa invat lucruri daca trebuie sa-l invat eu pe el? Cine sa ma ghideze in cariera? Ei, as! Google, wikipedia si Investopedia te invata mai multe in ziua de azi. Azi, ma uit la seful meu cum ma intreaba pentru a-8-a oara la rand: Auzi, creditele alea pe termen scurt (sub un an) ce fel de capital sunt? Tier 1 sau Tier 2? Sa-l omor? Nu. Respir adanc, ma uit pe geam cum un val mai mare se revarsa peste o decapotabila parcata prea aproape de mare si ii zic pentru a-8-a oara: Nu e cazul. Creditele pe termen scurt sunt instrumente de finantare, nu de capital. Calm. Dupa care numar in gand: 1,2,3,4... Ma opresc la numarul de dolari pe care ii castig pe ora. Si fac asta de 8 ori pe zi.
Mai simplu decat as fi crezut acum 7 ani. Mult mai simplu.
Cu toate astea...
.. nu pot sa-mi schimb locatia si sa-mi pastrez in acelasi timp jobul. Am incercat, pe bune! Avem cateva joburi care sunt facute remote de niste oameni din India platiti cu 80 de dolari pe ora. Am incercat sa le propun si eu sefilor sa fiu eu ala care face acelasi job, dar remote din centrul Londrei sau al Parisului pe un salariu de 50 de lire / euro pe ora. N-am reusit. Nici macar un transfer nu pot. Nu de alta, dar aia din Londra au transferat functia mea in India.
Ca atare, trebuie sa o iau de la capat cu recrutarea desi rabdare nu prea mai am. Ma asteapta urmatoarele lucruri si promit ca o sa scriu cate o insemnare pe fiecare tema dintre cele de mai jos:
- recruterii, tertipurile lor ieftine si lipsa totala de respect pentru clienti
- noile filosofii ale angajatorilor, gen "manage the managers"
- aroganta suprema a unor angajatori care cer dar nu ofera nimic
sâmbătă, 21 iunie 2014
Bugete
Sa luam trei povesti, aparent separate si sa le punem cap la cap.
Prima poveste: Conferinta
Povestea acestui blog incepe prin 2006 cand am creat primul blog pe http://corporatistu.ablog.ro, fiind propria mea alegere de a defula frustarile din viata de corporatist. Pe langa faptul ca infruntam tot felul de situatii si personaje la limita umanului, mai aveam parte de o incercare prea putin detaliata pe blog. In paralel cu munca de la 9 la 23, trebuia sa invat pentru niste examene pentru a accede la o calificare profesionala internationala foarte greu de obtinut.
Cand reuseam sa mai si invat? Noaptea tarziu, in week-end, pe drumul spre casa in ultimul metrou de noapte.. A fost greu al naibii, dar nu m-am plans si dupa 11 examene pe parcursul a 3 ani am reusit sa obtin o noua diploma. Nu m-am bucurat insa prea mult pentru ca dupa accederea la statutul de membru al organizatiei profesionale, urmeaza alt hop: mentinerea calitatii de membru prin actualizari constante ale ultimelor reglementari.
Desigur, am apelat de multe ori la articole si cursuri online, dar cel mai eficient mod (prin care chiar inveti ceva de la cineva super-competent) este printr-o conferinta a organizatiei internationale. Am inteles ca angajatorul nu are suficient de multi bani sa ma trimita la Londra sau Paris unde sunt 5-6 conferinte pe an. Dar o data la 2 ani, organizatia are o conferinta chiar la noi pe insula unde nu imi trebuie nici transport nici cazare ca sa particip.
Conferinta dureaza 3 zile, dar mie nu imi trebuie decat doua cursuri de 3 ore in total, cursuri extrem de important atat pentru mine dar mai ales pentru pentru jobul pe care il fac pentru actuala corporatie. Tot ce-ar trebui sa faca aceasta corporatie este sa imi dea juma de zi libera si sa-mi plateasca taxa de participare. Cat este taxa asta? 150 de euro o data la 2 ani. Adica 75 de euro pe an.
A doua poveste: Angajata greu de inlocuit
Acum un an, unul dintre angajatii din departamentul meu a demisionat. Motivul? Rolul nu era suficient de senior si a plecat undeva unde e mai bine. Dupa o perioada neasteptat de lunga, sefii mei au anuntat cu mare fala (si mult testosteron) recrutarea unei reprezentante a sexului frumos. Spre deosebire de cealalta femeie din departament, noua recruta avea cu vreo 25 de ani mai putin si, fara a fi Miss Insula sau sa aiba un nas perfect, putea fi calificata lejer drept "good-looking".
Fata s-a descurcat binisor dar, dupa parerea mea si a oricarui om obiectiv, nu s-a ridicat la calitatea celui pe care il inlocuia. Genul "usor de inlocuit" si prima optiune in cazul in care ai vreo restructurare.
N-au trecut insa decat 6 luni si cea mai noua angajata si-a anuntat plecarea. Motivul? Sotul ei a primit un job excelent pe Insula de la Miazazi iar ea il insoteste. A inceput o noua recrutare si, spre surprinderea tuturor, sefii cei cu testosteron au decis ca nu gasesc pe nimeni. Ca atare, i-au dat un loc in biroul nostru din Insula de Miazazi si au convenit sa lucreze "remote" de acolo si sa calatoreasca in fiecare luna cel putin cate o saptamana pe insula noastra. Ce inseamna asta? Pai in fiecare zi, fostul ei calculator sta deschis pentru ca ea sa se conecteze prin VPN din noul birou. In plus, trebuie sa-i platim avion dus-intors si cazare la hotel. Cat costa toate astea? 1.000 de euro pe luna. Adica 12.000 de euro pe an.
A treia poveste: Rezidenta pe insula
Orice insula de suprafata mica se confrunta cu o mare problema: potentialul de supra-populare. Acelasi tip de insula se confrunta cu alta problema: lipsa de persoane calificate pentru anumite meserii. Aparent, cele doua probleme se bat cap in cap. Daca aduci oameni calificati, aia se vor inmulti si se vor supra-popula insula. Pe de alta parte, daca n-aduci oameni, business-urile nu vor fi competitive pe plan international si nu vor face bani din care sa plateasca impozit la stat. Se numeste dilema, e buna de dat exemplu la logica.
Ei, problema asta se rezolva cu niste permise de munca pe perioada scurta (vreo 5 ani). Totodata, insulele astea au nevoie de bani asa ca permit, intr-un mod sau altul, oricaror persoane interesate sa-si cumpere pur si simplu dreptul permanent de rezidenta. Multe insule, atat din UE (Cipru, Malta, Gibraltar) dar si din afara ei (Cayman, BVI) conditioneaza accesul la rezidenta prin efectuarea unor investitii de 6-7 cifre.
La noi pe insula, statul a rezolvat altfel problema: oricine poate sta si lucra cat doreste pe insula, atat timp cat locuieste in zona 0 imobiliara. Cat costa asta? Un milion jumate daca vrei sa cumperi, 5.000 pe luna daca inchiriezi.
Povestile si bugetul
Nu stiu ce buget au astia pentru angajata cea (inca) noua si cine trebuie sa le aprobe, dar se vede ca 12.000 pe luna nu li s-a parut mult. Asa ca mi-am luat inima in dinti si m-am dus si eu la sef sa ma lase la conferinta aia care presupune 150 bani gheata plus costul de oportunitate a juma de zi in care lipsesc de la munca. Beneficiul? Zic eu, substantial, atat pentru mine cat si pentru firma ca doar sunt unul din cei trei oameni care fac jobul ala pe care-l fac si nu strica sa stii foarte bine standardele actualizate dupa care lucrezi. Durata de timp in care aduce beneficii? Nu chiar atat de mare, probabil mai putin de un an, pentru ca standardele sunt in continua schimbare. Sa spunem 10 luni in care atat eu cat si firma tragem foloase, deci o amortizare de 15 euro / luna pentru firma.
Surpriza insa! Bugetul e foarte restrictiv, trebuie sa mergi foarte departe cu aprobarile (pana la seful sefului sefului) siiiii.... mai presus de toate, trebuie ca ei sa se asigura ca eu raman in firma. Adica? Ei bine, au vazut ei ca permisul meu de munca nu poate fi prelungit decat maxim 10-11 luni. Ca atare, ei ar putea lua in considerare cererea mea de participare la conferinta daaaar... sa le dau un angajament in scris ca de la anul o sa raman pe insula si sa locuiesc in zona 0 imobiliara!
Cu alte cuvinte, as putea (in urma altor aprobari indoielnice!!) sa primesc o chestie care valoreaza 150 de euro + juma de zi libera cu conditia ca de la anul sa dau vreo 3.500 in plus in fiecare luna! Asta chiar crede ca s-a rasturnat carul cu romani prosti la el pe insula? Si in afara de asta, poate ca poate sa-mi raspunda la niste intrebari legate de bugete:
- la voi, bugetele se aproba doar daca esti fata, zambesti si arati (relativ) bine?
- cand ati aprobat o masa plus bauturi ca sa sarbatoriti terminarea unei raportari, cam cat de repede s-a aproba bugetul? Aaa, ati venit si voi sefilor la masa, de-aia s-a aprobat?
- dar cand i-ati chemat pe consultantii aia sa dezvolte un nivel de raportare si i-ati platit zeci de mii? Cam ce beneficii au fost pentru firma, ca eu nu le-am vazut? Dar ati avut buget de IT development, n-asa?
- sa presupunem ca pot obtine o derogare si pot sa-mi iau statut de rezident permanent pe insual. Cam ce motive as avea sa raman la firma asta pe termen lung?
Prima poveste: Conferinta
Povestea acestui blog incepe prin 2006 cand am creat primul blog pe http://corporatistu.ablog.ro, fiind propria mea alegere de a defula frustarile din viata de corporatist. Pe langa faptul ca infruntam tot felul de situatii si personaje la limita umanului, mai aveam parte de o incercare prea putin detaliata pe blog. In paralel cu munca de la 9 la 23, trebuia sa invat pentru niste examene pentru a accede la o calificare profesionala internationala foarte greu de obtinut.
Cand reuseam sa mai si invat? Noaptea tarziu, in week-end, pe drumul spre casa in ultimul metrou de noapte.. A fost greu al naibii, dar nu m-am plans si dupa 11 examene pe parcursul a 3 ani am reusit sa obtin o noua diploma. Nu m-am bucurat insa prea mult pentru ca dupa accederea la statutul de membru al organizatiei profesionale, urmeaza alt hop: mentinerea calitatii de membru prin actualizari constante ale ultimelor reglementari.
Desigur, am apelat de multe ori la articole si cursuri online, dar cel mai eficient mod (prin care chiar inveti ceva de la cineva super-competent) este printr-o conferinta a organizatiei internationale. Am inteles ca angajatorul nu are suficient de multi bani sa ma trimita la Londra sau Paris unde sunt 5-6 conferinte pe an. Dar o data la 2 ani, organizatia are o conferinta chiar la noi pe insula unde nu imi trebuie nici transport nici cazare ca sa particip.
Conferinta dureaza 3 zile, dar mie nu imi trebuie decat doua cursuri de 3 ore in total, cursuri extrem de important atat pentru mine dar mai ales pentru pentru jobul pe care il fac pentru actuala corporatie. Tot ce-ar trebui sa faca aceasta corporatie este sa imi dea juma de zi libera si sa-mi plateasca taxa de participare. Cat este taxa asta? 150 de euro o data la 2 ani. Adica 75 de euro pe an.
A doua poveste: Angajata greu de inlocuit
Acum un an, unul dintre angajatii din departamentul meu a demisionat. Motivul? Rolul nu era suficient de senior si a plecat undeva unde e mai bine. Dupa o perioada neasteptat de lunga, sefii mei au anuntat cu mare fala (si mult testosteron) recrutarea unei reprezentante a sexului frumos. Spre deosebire de cealalta femeie din departament, noua recruta avea cu vreo 25 de ani mai putin si, fara a fi Miss Insula sau sa aiba un nas perfect, putea fi calificata lejer drept "good-looking".
Fata s-a descurcat binisor dar, dupa parerea mea si a oricarui om obiectiv, nu s-a ridicat la calitatea celui pe care il inlocuia. Genul "usor de inlocuit" si prima optiune in cazul in care ai vreo restructurare.
N-au trecut insa decat 6 luni si cea mai noua angajata si-a anuntat plecarea. Motivul? Sotul ei a primit un job excelent pe Insula de la Miazazi iar ea il insoteste. A inceput o noua recrutare si, spre surprinderea tuturor, sefii cei cu testosteron au decis ca nu gasesc pe nimeni. Ca atare, i-au dat un loc in biroul nostru din Insula de Miazazi si au convenit sa lucreze "remote" de acolo si sa calatoreasca in fiecare luna cel putin cate o saptamana pe insula noastra. Ce inseamna asta? Pai in fiecare zi, fostul ei calculator sta deschis pentru ca ea sa se conecteze prin VPN din noul birou. In plus, trebuie sa-i platim avion dus-intors si cazare la hotel. Cat costa toate astea? 1.000 de euro pe luna. Adica 12.000 de euro pe an.
A treia poveste: Rezidenta pe insula
Orice insula de suprafata mica se confrunta cu o mare problema: potentialul de supra-populare. Acelasi tip de insula se confrunta cu alta problema: lipsa de persoane calificate pentru anumite meserii. Aparent, cele doua probleme se bat cap in cap. Daca aduci oameni calificati, aia se vor inmulti si se vor supra-popula insula. Pe de alta parte, daca n-aduci oameni, business-urile nu vor fi competitive pe plan international si nu vor face bani din care sa plateasca impozit la stat. Se numeste dilema, e buna de dat exemplu la logica.
Ei, problema asta se rezolva cu niste permise de munca pe perioada scurta (vreo 5 ani). Totodata, insulele astea au nevoie de bani asa ca permit, intr-un mod sau altul, oricaror persoane interesate sa-si cumpere pur si simplu dreptul permanent de rezidenta. Multe insule, atat din UE (Cipru, Malta, Gibraltar) dar si din afara ei (Cayman, BVI) conditioneaza accesul la rezidenta prin efectuarea unor investitii de 6-7 cifre.
La noi pe insula, statul a rezolvat altfel problema: oricine poate sta si lucra cat doreste pe insula, atat timp cat locuieste in zona 0 imobiliara. Cat costa asta? Un milion jumate daca vrei sa cumperi, 5.000 pe luna daca inchiriezi.
Povestile si bugetul
Nu stiu ce buget au astia pentru angajata cea (inca) noua si cine trebuie sa le aprobe, dar se vede ca 12.000 pe luna nu li s-a parut mult. Asa ca mi-am luat inima in dinti si m-am dus si eu la sef sa ma lase la conferinta aia care presupune 150 bani gheata plus costul de oportunitate a juma de zi in care lipsesc de la munca. Beneficiul? Zic eu, substantial, atat pentru mine cat si pentru firma ca doar sunt unul din cei trei oameni care fac jobul ala pe care-l fac si nu strica sa stii foarte bine standardele actualizate dupa care lucrezi. Durata de timp in care aduce beneficii? Nu chiar atat de mare, probabil mai putin de un an, pentru ca standardele sunt in continua schimbare. Sa spunem 10 luni in care atat eu cat si firma tragem foloase, deci o amortizare de 15 euro / luna pentru firma.
Surpriza insa! Bugetul e foarte restrictiv, trebuie sa mergi foarte departe cu aprobarile (pana la seful sefului sefului) siiiii.... mai presus de toate, trebuie ca ei sa se asigura ca eu raman in firma. Adica? Ei bine, au vazut ei ca permisul meu de munca nu poate fi prelungit decat maxim 10-11 luni. Ca atare, ei ar putea lua in considerare cererea mea de participare la conferinta daaaar... sa le dau un angajament in scris ca de la anul o sa raman pe insula si sa locuiesc in zona 0 imobiliara!
Cu alte cuvinte, as putea (in urma altor aprobari indoielnice!!) sa primesc o chestie care valoreaza 150 de euro + juma de zi libera cu conditia ca de la anul sa dau vreo 3.500 in plus in fiecare luna! Asta chiar crede ca s-a rasturnat carul cu romani prosti la el pe insula? Si in afara de asta, poate ca poate sa-mi raspunda la niste intrebari legate de bugete:
- la voi, bugetele se aproba doar daca esti fata, zambesti si arati (relativ) bine?
- cand ati aprobat o masa plus bauturi ca sa sarbatoriti terminarea unei raportari, cam cat de repede s-a aproba bugetul? Aaa, ati venit si voi sefilor la masa, de-aia s-a aprobat?
- dar cand i-ati chemat pe consultantii aia sa dezvolte un nivel de raportare si i-ati platit zeci de mii? Cam ce beneficii au fost pentru firma, ca eu nu le-am vazut? Dar ati avut buget de IT development, n-asa?
- sa presupunem ca pot obtine o derogare si pot sa-mi iau statut de rezident permanent pe insual. Cam ce motive as avea sa raman la firma asta pe termen lung?
vineri, 16 mai 2014
Daca te calca maine autobuzul ...
Povesteam adineauri pe aici cum pe seful meu il cam roade grija de ce fac ceilalti. Nu stiu daca v-am povestit si asta, dar se pare ca are o obsesie pentru "coverage", asta in conditiile in care nu lucram nici la O2, nici la Orange, Vodafone sau T-Mobile. Oricum, el intelege altceva prin asta, nu intinderea geografica a serviciilor pe care le oferim clientilor.
Ce vrea de fapt? O mare chestie comunista. Sa poata oricine sa faca orice. Asta vrea. Adica zugravul sa stie zugravitul, dar pe langa asta sa-i poata face la o adica si proiectarea si zidaria. Ca daca arhitectul e calcat intr-o zi de autobuz? Cine sa-i mai faca treaba? Nu mai bine incepe si zidarul sa faca niste schite in timp ce arhitectul zugraveste camera de oaspeti? Ca na, poate il calca si pe zugrav un tir sau macar un microbuz, si ramane casoiul nezugravit!
In primul rand, toata zicala asta cu autobuzul e un mare bullshit si un mare neadevar. Din nefericire, stiu o firma in care doua fete tinere, ambele cu roluri cheie, au murit fulgerator la scurt timp una dupa alta. Colegii lor au suferit un adevarat soc, si-au revenit cu greu din durere, dar in cele din urma firma si-a onorat toate angajamentele si nu a suferit nicio pierdere financiara, ci doar sentimentala. Cum? Pur si simplu, exista documente, exista proceduri, exista urme, exista stiinta iar unele lucruri se rezolva pur si simplu de la sine si nu trebuie sa te gandesti non-stop ca pica drobul de sare de pe soba. Sau ca il calca autobuzul pe ala si nu stie sa faca nimeni ce stia sau ce facea ala.
Si hai sa fim seriosi. Au fost presedinti de corporatii mari care au murit, Steve Jobs de exemplu. Si ce, s-a ales praful de Apple? Nu!
Ce s-a intamplat de fapt?
Pai ce sa se intample? Am incurcat vreo 30 de miliarde. Prima veste buna e ca nu sunt banii mei, ci ai clientilor. A doua veste buna e ca banii nu s-au pierdut. A treia veste buna e ca banii sunt, fizic, unde trebuie sa fie: in banca, fireste. Vestea proasta e ca am i-am raportat in mod gresit catre autoritati care ar fi putut sa ia o decizie gresita in urma acestei incurcaturi. Si inca o veste buna, singura de fapt care conteaza: lucrul asta nu s-a intamplat, autoritatile n-au luat nicio decizie.
Ce-o sa se intample? Pai am mai povestit: de dat afara nu ma dau, nici "Huooo" n-o sa-mi iau. In schimb, urmeaza arsenalul obisnuit: SoX, lessons to be learnt, controale, revizii suplimentare, proceduri detaliate, audit de proceduri, documentare, explicatii, memorandum + inca un memorandum (egal memoranda), semnaturi si inca un rand de explicatii.
A cui e vina?
Raspunsul e simplu: vina e a mea, in mod exclusiv. Am folosit o ipoteza neinspirata care s-a dovedit in cele din urma incorecta. As fi putut sa verific dar eram convins ca am dreptate si cum nu prea mai aveam timp... In fine, e randul cititorilor blogului sa puna si ei o intrebare, care suna de fapt mai mult a constatare:
Da' nu stiam ca faci si reg reporting?
Pentru profani, Reg reporting are sensul de raportare catre autoritati. Ei bine, nici eu! Nu faceam si nici nu stiu sa fac dar uite ca sefului ii e frica ca-l calca camionu' pe colegu si nu mai are cine sa raporteze catre stat. Asta in timp ce colegu face si el ceva facut in mod normal de catre mine. Ca na, e bine sa avem coverage, sa stim toti sa facem ce face altu. Ba mai mult, ghici ce am eu in obiectivul de evaluare anuala? Sa am coverage pentru toate taskurile mele si sa asigur coverage pentru taskurile colegilor!
Bine, acum nu stiu cat de mult vrea el coverage si cat de mult vrea sa-si alimenteze el alta idee usor paranoica. Aia ca daca vine unul si face treaba altuia, poate sa descopere niste erori sau sa mai puna niste controale si astfel sa... hm..hm..hmm (sesizati ca tusesc) .. sa imbunatateasca calitatea (cacofonia e intentionata) muncii. Mda, n-are rost sa mai comentez.
Aaa, stai ca mai era ceva. Cica daca faci treaba altuia, s-ar putea sa descoperi niste chestii care chipurile te-ar putea ajuta ulterior in treaba ta. Grrrrrrr!
Deci?
Deci, dragi corporatisti, mai ales aia care sunteti sefi, mai lasati-l naibii de autobuz ca nu calca pe nimeni! Iar daca intr-adevar trece vreun angajat pe lumea ailalta, credeti-ma pe cuvant ca ultima voastra grija ca si lider de echipa va fi cin' sa faca pe viitor ce facea ala.
Suntem in anul 2014, e o lume computerizata si stie toata lumea ca nimeni nu e de neinlocuit. In ramura economica dimpotriva, e foooooaaaarte usor sa inlocuiesti oamenii. Dovada concedierile masive din ultimii ani. Dar chiar si in alte ramuri, sa-l pui pe unul sa faca altceva pentru care nu este pregatit... e de neconceput!
Daca esti pilot de Boeing 747-700 nu POTI sa pilotezi maine o conserva de ATR care zboara de la Bucuresti la Cluj. Cand spun ca nu poti, nu ma refer la incapacitatea fizica, ci la responsabilitate. Avioanele alea decoleaza si aterizeaza altfel iar tu nu poti sa le compromiti pasagerilor sansa de a ajunge teferi la destinatie. Lasa-l pe altul care zboara pe ATR-uri de cel putin 10 ani! Tu specializeaza-te in ultimele tehnologii aparute pentru Boeing, ca niciodata nu poti sa spui ca stii totul despre Boeing! Niciodata!
Si asta e valabil pentru toti. Eu care fac cu totul altceva la munca, nu pot sa-mi bat joc de autoritati si sa le fac o raportare care se dovedeste in final a fi gresita in mod fundamental. Daca ar fi facut-o colegul care face chestia asta de 8 ani, nu ar mai fi fost nicio eroare. De specializare are nevoie corporatistul, nu de diversificare!
Problema
Dar ma rog, sa spun chestiile astea pe blog a fost usor. Ramane sa le spun si sefului!
Ce vrea de fapt? O mare chestie comunista. Sa poata oricine sa faca orice. Asta vrea. Adica zugravul sa stie zugravitul, dar pe langa asta sa-i poata face la o adica si proiectarea si zidaria. Ca daca arhitectul e calcat intr-o zi de autobuz? Cine sa-i mai faca treaba? Nu mai bine incepe si zidarul sa faca niste schite in timp ce arhitectul zugraveste camera de oaspeti? Ca na, poate il calca si pe zugrav un tir sau macar un microbuz, si ramane casoiul nezugravit!
In primul rand, toata zicala asta cu autobuzul e un mare bullshit si un mare neadevar. Din nefericire, stiu o firma in care doua fete tinere, ambele cu roluri cheie, au murit fulgerator la scurt timp una dupa alta. Colegii lor au suferit un adevarat soc, si-au revenit cu greu din durere, dar in cele din urma firma si-a onorat toate angajamentele si nu a suferit nicio pierdere financiara, ci doar sentimentala. Cum? Pur si simplu, exista documente, exista proceduri, exista urme, exista stiinta iar unele lucruri se rezolva pur si simplu de la sine si nu trebuie sa te gandesti non-stop ca pica drobul de sare de pe soba. Sau ca il calca autobuzul pe ala si nu stie sa faca nimeni ce stia sau ce facea ala.
Si hai sa fim seriosi. Au fost presedinti de corporatii mari care au murit, Steve Jobs de exemplu. Si ce, s-a ales praful de Apple? Nu!
Ce s-a intamplat de fapt?
Pai ce sa se intample? Am incurcat vreo 30 de miliarde. Prima veste buna e ca nu sunt banii mei, ci ai clientilor. A doua veste buna e ca banii nu s-au pierdut. A treia veste buna e ca banii sunt, fizic, unde trebuie sa fie: in banca, fireste. Vestea proasta e ca am i-am raportat in mod gresit catre autoritati care ar fi putut sa ia o decizie gresita in urma acestei incurcaturi. Si inca o veste buna, singura de fapt care conteaza: lucrul asta nu s-a intamplat, autoritatile n-au luat nicio decizie.
Ce-o sa se intample? Pai am mai povestit: de dat afara nu ma dau, nici "Huooo" n-o sa-mi iau. In schimb, urmeaza arsenalul obisnuit: SoX, lessons to be learnt, controale, revizii suplimentare, proceduri detaliate, audit de proceduri, documentare, explicatii, memorandum + inca un memorandum (egal memoranda), semnaturi si inca un rand de explicatii.
A cui e vina?
Raspunsul e simplu: vina e a mea, in mod exclusiv. Am folosit o ipoteza neinspirata care s-a dovedit in cele din urma incorecta. As fi putut sa verific dar eram convins ca am dreptate si cum nu prea mai aveam timp... In fine, e randul cititorilor blogului sa puna si ei o intrebare, care suna de fapt mai mult a constatare:
Da' nu stiam ca faci si reg reporting?
Pentru profani, Reg reporting are sensul de raportare catre autoritati. Ei bine, nici eu! Nu faceam si nici nu stiu sa fac dar uite ca sefului ii e frica ca-l calca camionu' pe colegu si nu mai are cine sa raporteze catre stat. Asta in timp ce colegu face si el ceva facut in mod normal de catre mine. Ca na, e bine sa avem coverage, sa stim toti sa facem ce face altu. Ba mai mult, ghici ce am eu in obiectivul de evaluare anuala? Sa am coverage pentru toate taskurile mele si sa asigur coverage pentru taskurile colegilor!
Bine, acum nu stiu cat de mult vrea el coverage si cat de mult vrea sa-si alimenteze el alta idee usor paranoica. Aia ca daca vine unul si face treaba altuia, poate sa descopere niste erori sau sa mai puna niste controale si astfel sa... hm..hm..hmm (sesizati ca tusesc) .. sa imbunatateasca calitatea (cacofonia e intentionata) muncii. Mda, n-are rost sa mai comentez.
Aaa, stai ca mai era ceva. Cica daca faci treaba altuia, s-ar putea sa descoperi niste chestii care chipurile te-ar putea ajuta ulterior in treaba ta. Grrrrrrr!
Deci?
Deci, dragi corporatisti, mai ales aia care sunteti sefi, mai lasati-l naibii de autobuz ca nu calca pe nimeni! Iar daca intr-adevar trece vreun angajat pe lumea ailalta, credeti-ma pe cuvant ca ultima voastra grija ca si lider de echipa va fi cin' sa faca pe viitor ce facea ala.
Suntem in anul 2014, e o lume computerizata si stie toata lumea ca nimeni nu e de neinlocuit. In ramura economica dimpotriva, e foooooaaaarte usor sa inlocuiesti oamenii. Dovada concedierile masive din ultimii ani. Dar chiar si in alte ramuri, sa-l pui pe unul sa faca altceva pentru care nu este pregatit... e de neconceput!
Daca esti pilot de Boeing 747-700 nu POTI sa pilotezi maine o conserva de ATR care zboara de la Bucuresti la Cluj. Cand spun ca nu poti, nu ma refer la incapacitatea fizica, ci la responsabilitate. Avioanele alea decoleaza si aterizeaza altfel iar tu nu poti sa le compromiti pasagerilor sansa de a ajunge teferi la destinatie. Lasa-l pe altul care zboara pe ATR-uri de cel putin 10 ani! Tu specializeaza-te in ultimele tehnologii aparute pentru Boeing, ca niciodata nu poti sa spui ca stii totul despre Boeing! Niciodata!
Si asta e valabil pentru toti. Eu care fac cu totul altceva la munca, nu pot sa-mi bat joc de autoritati si sa le fac o raportare care se dovedeste in final a fi gresita in mod fundamental. Daca ar fi facut-o colegul care face chestia asta de 8 ani, nu ar mai fi fost nicio eroare. De specializare are nevoie corporatistul, nu de diversificare!
Problema
Dar ma rog, sa spun chestiile astea pe blog a fost usor. Ramane sa le spun si sefului!
joi, 17 aprilie 2014
Competente tehnice vs competente interpersonale
Nu-mi place sa compar generatii, nici jurisdictii, nici culturi organizationale. Cu toate astea, e greu sa ma abtin. E greu al naibii cand ai un sef care dupa 8 ani de bibilit un anume instrument, un anume produs, un anume contract iti spune:
Cum? Instrumentul/ produsul/ contractul asta e reglementat de standardul 413xy/19341 ? Habar n-aveam! Ma surprinde. Eu credeam ca standardul asta reglementeaza doar celelalte instrumente!
Pe vremea si in tara mea - competente tehnice
Sa ne intoarcem cu 11 ani in urma, poate ma calmez. "Pe vremea mea" si in tara mea, corporatiile nu angajau absolventi de liceu (ca aici si acum), nici absolventi ai altor facultati decat cea de profil. Majoritatea actualilor mei colegi s-au angajat fie la 17-18 ani imediat dupa liceul lor de 3 ani, fie dupa ce-au absolvit facultati gen geologie, inginerie aviatica, limbi straine si altele care n-au nicio treaba cu meseria actuala. In schimb, totalitatea colegilor mei de acum 11 ani au terminat magna-cum-laudae atat facultatea cat si un master relevant pentru activitatea firmei. Asta a fost o conditie eliminatorie pentru ca cv-ul sa nu ajunga la cos inainte de a fi citit pana la capat.
Credeti ca cei selectati au fost angajati dupa doua interviuri de teste psihometrice si intrebari de genul "cum te vezi tu peste 5 ani?" Nu. Aproximativ 500 de oameni care au indeplinit conditia de mai sus au fost chemati pentru un test scris. Testul a fost compus din trei examene, cu o dificultate mult mai mare fata de cele din sesiunea ASE-ista. Cele trei examene erau engleza (limba oficiala a corporatiei), o disciplina tehnica(care depinde in functie de departament) plus un examen de cultura generala corporatista (cine sunt principalii jucatori pe piata respectiva, cifra de afaceri, cote de piata etc). De-abia cei care luau cel putin 60-70% (nu-mi mai aduc aminte perfect procentajul exact) erau chemati mai departe la primele doua interviuri.
Interviurile ca interviurile, am multe rezerve cu privire la relevanta si corectitudinea multor intrebari, deci nu voi insista prea mult. Trebuie insa spus ca cele trei probe de mai sus erau examinate intr-un fel si oral la aceste doua interviuri. Erau perioade in care interviul se derula in engleza, erau intrebari tehnice, erau intrebari de cultura corporatista.
Lucrurile nu se terminau insa aici. 40-50 de oameni erau chemati timp de o saptamana (adica 40 de ore) la proba practica. Zile in care li se dadeau studii de caz, erau impartiti in echipe si interactionau des cu angajatii seniori si manageri ai firmei pentru aceleasi studii de caz. Astfel, fiecare avea ceva de castigat:
- managementul se asigura ca lucreaza cu oameni cu care vor sa lucreze si ca oamenii aia pot sa munceasca inca din prima luna cu training minim
- aplicantii vedeau si ei cu cine ar lucra, si puteau decide in cunostinta de cauza daca vor sau nu sa lucreze in mediul ala.
In cele din urma, erau selectati aproximativ 15 recruti care erau trimisi din nou la un training de o saptamana in care li se explicau mai pe larg notiuni specifice firmei. Cel mai valoros training era fireste, training on the job. Cert este ca dupa vreo 5-6 luni in firma aia, un junior putea sa faca urmatoarele lucruri:
- sa faca un job (de marime medie, nu mica) de unul singur fara niciun ajutor de la personalul mai experimentat
- sa comunice direct cu managing partnerul de pe Europa Centrala si sa-i prezinte un raport
- sa atace aspecte tehnice complexe si foarte complexe ale celor mai dificile proiecte din toata firma
- poate cel mai important, era capabil sa justifice de ce e bine asa si nu altfel. Si putea sa faca asta cu numarul si paragraful legii / standardului, ala emis de autoritatile de reglementare, fara sa se incurce si fara sa apeleze la computer sau vreo cartulie.
Pe vremea si in tara mea - competente inter-personale
Inainte de a trece la vremurile actuale, sa ne uitam putin si la competentele inter-personale de pe vremea mea. Luam doua exemple, ca nu e mult de spus.
Una dintre chestiile care ma enervau la culme acum 10 ani era inabilitatea de a-ti lua concediu mai lung (1-2 saptamani) fara o serie de rugaminti si impotriviri. La un moment dat, unul dintre colegi, junior, depune cerere de concediu pentru ... 4 saptamani! Normal ca se gaseste seful departamentului, un expat de prin uk, sa-i dea un email ca de ce are nevoie de atata timp. La care colegul, ii da un email in secunda 2, care incepe cu "pentru ca..". Fara background, fara nimic! "Pentru ca am muncit din greu in busy season si am nevoie de o luna sa ma refac!". A primit concediul? Da, fara intrebari aditionale.
Un al doilea exemplu e un client mai din topor. Aveam sa aflu, ca la randul lui, omul fusese in postura mea, adica lucrand cu clienti. Cum ajunsese acolo? Pur si simplu il facuse tampit in fata pe un reprezentant al clientului. "Idiotul" i-a multumit si i-a propus un rol. In scurt timp, a promovat, fiind la fel de toparlan in continuare.
Acum nu c-as vrea sa minimizez rolul competentelor inter-personale. Ele aveau rolul lor si puteau face eventual diferenta intre doi oameni la fel de buni. Dar nu ele deschideau usi, nu ele decideau promovari si concedieri, nu ele conduceau la angajari. Pentru asta, aveai nevoie de competente tehnice fara de care erai pur si simplu MORT.
In lumea de azi - competente tehnice
Astazi lucrez intr-o corporatie globalizata aflata incorporata in Europa dar sub management americano - britanico - asiatico - european. Nu vreau sa compar mere cu pere prin paralela lucru in Romania vs lucru in Vest. Adevarul e insa ca modelul asta vestic din care fac parte va fi implementat in scurt timp si in Romania, deci mai devreme sau mai tarziu ceea ce o sa spun acum va fi valabil 100% si in Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara si alte orase unde opereaza multinationalele.
In ziua de azi, corporatiile din vest nu mai cer intervievatilor niciun test tehnic. Dupa cum spuneau, trebuie doar sa termine liceul si sa aiba cat de cat o nota decenta la GSCE / Bac. Se bazeaza pe faptul ca oricum ii trimit ei sa faca o calificare iar daca nu-si iau examenele ii dau afara. Doua interviuri si un test psihometric usor sunt, in opinia lor, de ajuns.
Ce se intampla dupa 6 luni de munca in corporatie? Ce stiu ei sa faca?
- practic mai nimic pentru ca n-au inceput cursurile pentru calificare, asa ca trebuie sa-ti seteze asteptarile de la ei la un nivel minim, spre zero.
- daca le-ai dat un creion rosu si unul verde si au reusit sa traga bife verzi pentru totaluri si cifre rosii pentru referinte, trebuie neaparat sa-i lauzi in evaluarea de mijlocul anului
- cand vorbesti cu ei, trebuie sa vorbesti ca nea Gigi de la Universitatea Populara Dalles, ca altminteri iti dau ei feeback naspa in evaluare gen: Maaan, dumb it up a little! (asta a fost un feedback oficial in scris)
- orice reglementare / standard/ lege le ramane necunoscuta pentru ca sefu e ala care trebuie sa se asigure ca fac ei ce trebuie. Ei trebuie doar sa faca ceea ce li se spune.
In lumea de azi - competente interpersonale
Astazi nu mai trebuie sa fii un geniu si sa stii naiba bine ceea ce faci. Nu. Alte lucruri se cauta azi. Ca sa fii un manager de succes trebuie sa stii urmatoarele lucruri:
- in primul rand trebuie sa-ti venerezi sefii. Asta cu pupatul in cur e depasita, e la nivelul anilor 90. Acum sefii sunt adevarate icoane. Seful e sfant si trebuie periat ca atare. Seful sefului e Dumnezeu pe pamant si trebuie sa te uiti pe un mail catre el o ora inainte de a-l trimite. Iar seful sefului sefului... hm, deja numai seful are dreptul sa-i scrie / vorbeasca.
- in al doilea rand: subalternii. Trebuie musai sa-i freci la cap si sa-i pui sa-ti spuna cu ce se ocupa. Si sa le ceri sa-ti dea rapoarte cu ce-o sa faca in urmatoarele doua saptamani.
- in al treilea rand: utilizatorii informatiilor furnizate de ei. Circula mai nou un termen corporatist (TOTAL gresit) prin care acesti utilizatori / useri sunt denumiti stakeholders. Ei bine, stakeholderii lu peste trebuie multumiti prin intalniri, scoateri la baut si mailuri lungi cu termeni gen "manage expectations", "assess your needs", "best practice" etc. De parca utilizatorii respectivi ar avea nevoie de dialog (ca Putin), nu de solutii concrete care pot fi elaborate prin cunostiintele tehnice acumuluate de cativa ani. Dar na, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
- si sa nu incheiem fara principiul de baza: data hand-off. Adica hai sa pasam responsabilitea la altul care sa ne dea o cifra pe semnatura. Si in momentul in care informatia din targ nu se potriveste cu cea de acasa, da-i cu mailuri si pierde trei zile prin alt procedeu tipic: reconcilierea. Asta desi daca ai fi suficient de destept, ai face tu totul si n-ar mai fi nevoie nici de data hand-off nici de reconciliere.
Ca si in paragraful precedent, nu vreau sa generalizez. Trebuie sa ai si 2-3 tarate in cap, nu poti sa fii total necunoscator daaar... Competentele tehnice au rolul lor si pot face eventual diferenta intre doi oameni la fel de buni comunicatori. Dar nu ele deschid azi usi, nu ele decid promovari si concedieri, nu ele conduc la angajari. Pentru asta, ai nevoie de competente inter-personale fara de care esti pur si simplu MORT.
Concluzia?
Concluzia nu ma mira. Nu ma.. mai mira. Nu. Nu ma refer la rolul competentelor. Asta inca ma surprinde. Nu ma mai mira amploarea pe care a luat-o externalizarea joburilor in tari gen India, China, Africa de Sud si Indonezia. Munca e ieftina, nu trebuie prea multe calificari, ci doar cunosterea limbii engleze si capacitatea de a invata cateva reguli robotice prezentate mai sus.
Esti un Mare Sef in locatia de baza a corporatiei? Perfect. Poti sa-ti iei un expert tehnic in acelasi birou cu tine care sa gandeasca toata arhitectura departamentului si sa dea solutii iar sub ei pui cinci indieni manageri, douazeci de indieni seniori si inca pe-atatia juniori. Iar pe ceilalti ii concediezi, dandu-le trei salarii compensatorii. Reduci costurile cu 75% si te-ai asigurat cu o baza de 45 de roboti care sa-ti execute intocmai planul, sa nu cracneasca nu nimic si sa dea mailuri muuuuuuulte!
Iar cu asta te mai lauzi cu cateva realizari: multi culturalismul, crearea de joburi in zone defavorizate, globalizarea si reducerea pana la zero a oricaror conflicte de munca. Aaaa, si dezvoltarea competentelor inter-personale. Sa nu uit!
Cum? Instrumentul/ produsul/ contractul asta e reglementat de standardul 413xy/19341 ? Habar n-aveam! Ma surprinde. Eu credeam ca standardul asta reglementeaza doar celelalte instrumente!
Pe vremea si in tara mea - competente tehnice
Sa ne intoarcem cu 11 ani in urma, poate ma calmez. "Pe vremea mea" si in tara mea, corporatiile nu angajau absolventi de liceu (ca aici si acum), nici absolventi ai altor facultati decat cea de profil. Majoritatea actualilor mei colegi s-au angajat fie la 17-18 ani imediat dupa liceul lor de 3 ani, fie dupa ce-au absolvit facultati gen geologie, inginerie aviatica, limbi straine si altele care n-au nicio treaba cu meseria actuala. In schimb, totalitatea colegilor mei de acum 11 ani au terminat magna-cum-laudae atat facultatea cat si un master relevant pentru activitatea firmei. Asta a fost o conditie eliminatorie pentru ca cv-ul sa nu ajunga la cos inainte de a fi citit pana la capat.
Credeti ca cei selectati au fost angajati dupa doua interviuri de teste psihometrice si intrebari de genul "cum te vezi tu peste 5 ani?" Nu. Aproximativ 500 de oameni care au indeplinit conditia de mai sus au fost chemati pentru un test scris. Testul a fost compus din trei examene, cu o dificultate mult mai mare fata de cele din sesiunea ASE-ista. Cele trei examene erau engleza (limba oficiala a corporatiei), o disciplina tehnica(care depinde in functie de departament) plus un examen de cultura generala corporatista (cine sunt principalii jucatori pe piata respectiva, cifra de afaceri, cote de piata etc). De-abia cei care luau cel putin 60-70% (nu-mi mai aduc aminte perfect procentajul exact) erau chemati mai departe la primele doua interviuri.
Interviurile ca interviurile, am multe rezerve cu privire la relevanta si corectitudinea multor intrebari, deci nu voi insista prea mult. Trebuie insa spus ca cele trei probe de mai sus erau examinate intr-un fel si oral la aceste doua interviuri. Erau perioade in care interviul se derula in engleza, erau intrebari tehnice, erau intrebari de cultura corporatista.
Lucrurile nu se terminau insa aici. 40-50 de oameni erau chemati timp de o saptamana (adica 40 de ore) la proba practica. Zile in care li se dadeau studii de caz, erau impartiti in echipe si interactionau des cu angajatii seniori si manageri ai firmei pentru aceleasi studii de caz. Astfel, fiecare avea ceva de castigat:
- managementul se asigura ca lucreaza cu oameni cu care vor sa lucreze si ca oamenii aia pot sa munceasca inca din prima luna cu training minim
- aplicantii vedeau si ei cu cine ar lucra, si puteau decide in cunostinta de cauza daca vor sau nu sa lucreze in mediul ala.
In cele din urma, erau selectati aproximativ 15 recruti care erau trimisi din nou la un training de o saptamana in care li se explicau mai pe larg notiuni specifice firmei. Cel mai valoros training era fireste, training on the job. Cert este ca dupa vreo 5-6 luni in firma aia, un junior putea sa faca urmatoarele lucruri:
- sa faca un job (de marime medie, nu mica) de unul singur fara niciun ajutor de la personalul mai experimentat
- sa comunice direct cu managing partnerul de pe Europa Centrala si sa-i prezinte un raport
- sa atace aspecte tehnice complexe si foarte complexe ale celor mai dificile proiecte din toata firma
- poate cel mai important, era capabil sa justifice de ce e bine asa si nu altfel. Si putea sa faca asta cu numarul si paragraful legii / standardului, ala emis de autoritatile de reglementare, fara sa se incurce si fara sa apeleze la computer sau vreo cartulie.
Pe vremea si in tara mea - competente inter-personale
Inainte de a trece la vremurile actuale, sa ne uitam putin si la competentele inter-personale de pe vremea mea. Luam doua exemple, ca nu e mult de spus.
Una dintre chestiile care ma enervau la culme acum 10 ani era inabilitatea de a-ti lua concediu mai lung (1-2 saptamani) fara o serie de rugaminti si impotriviri. La un moment dat, unul dintre colegi, junior, depune cerere de concediu pentru ... 4 saptamani! Normal ca se gaseste seful departamentului, un expat de prin uk, sa-i dea un email ca de ce are nevoie de atata timp. La care colegul, ii da un email in secunda 2, care incepe cu "pentru ca..". Fara background, fara nimic! "Pentru ca am muncit din greu in busy season si am nevoie de o luna sa ma refac!". A primit concediul? Da, fara intrebari aditionale.
Un al doilea exemplu e un client mai din topor. Aveam sa aflu, ca la randul lui, omul fusese in postura mea, adica lucrand cu clienti. Cum ajunsese acolo? Pur si simplu il facuse tampit in fata pe un reprezentant al clientului. "Idiotul" i-a multumit si i-a propus un rol. In scurt timp, a promovat, fiind la fel de toparlan in continuare.
Acum nu c-as vrea sa minimizez rolul competentelor inter-personale. Ele aveau rolul lor si puteau face eventual diferenta intre doi oameni la fel de buni. Dar nu ele deschideau usi, nu ele decideau promovari si concedieri, nu ele conduceau la angajari. Pentru asta, aveai nevoie de competente tehnice fara de care erai pur si simplu MORT.
In lumea de azi - competente tehnice
Astazi lucrez intr-o corporatie globalizata aflata incorporata in Europa dar sub management americano - britanico - asiatico - european. Nu vreau sa compar mere cu pere prin paralela lucru in Romania vs lucru in Vest. Adevarul e insa ca modelul asta vestic din care fac parte va fi implementat in scurt timp si in Romania, deci mai devreme sau mai tarziu ceea ce o sa spun acum va fi valabil 100% si in Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara si alte orase unde opereaza multinationalele.
In ziua de azi, corporatiile din vest nu mai cer intervievatilor niciun test tehnic. Dupa cum spuneau, trebuie doar sa termine liceul si sa aiba cat de cat o nota decenta la GSCE / Bac. Se bazeaza pe faptul ca oricum ii trimit ei sa faca o calificare iar daca nu-si iau examenele ii dau afara. Doua interviuri si un test psihometric usor sunt, in opinia lor, de ajuns.
Ce se intampla dupa 6 luni de munca in corporatie? Ce stiu ei sa faca?
- practic mai nimic pentru ca n-au inceput cursurile pentru calificare, asa ca trebuie sa-ti seteze asteptarile de la ei la un nivel minim, spre zero.
- daca le-ai dat un creion rosu si unul verde si au reusit sa traga bife verzi pentru totaluri si cifre rosii pentru referinte, trebuie neaparat sa-i lauzi in evaluarea de mijlocul anului
- cand vorbesti cu ei, trebuie sa vorbesti ca nea Gigi de la Universitatea Populara Dalles, ca altminteri iti dau ei feeback naspa in evaluare gen: Maaan, dumb it up a little! (asta a fost un feedback oficial in scris)
- orice reglementare / standard/ lege le ramane necunoscuta pentru ca sefu e ala care trebuie sa se asigure ca fac ei ce trebuie. Ei trebuie doar sa faca ceea ce li se spune.
In lumea de azi - competente interpersonale
Astazi nu mai trebuie sa fii un geniu si sa stii naiba bine ceea ce faci. Nu. Alte lucruri se cauta azi. Ca sa fii un manager de succes trebuie sa stii urmatoarele lucruri:
- in primul rand trebuie sa-ti venerezi sefii. Asta cu pupatul in cur e depasita, e la nivelul anilor 90. Acum sefii sunt adevarate icoane. Seful e sfant si trebuie periat ca atare. Seful sefului e Dumnezeu pe pamant si trebuie sa te uiti pe un mail catre el o ora inainte de a-l trimite. Iar seful sefului sefului... hm, deja numai seful are dreptul sa-i scrie / vorbeasca.
- in al doilea rand: subalternii. Trebuie musai sa-i freci la cap si sa-i pui sa-ti spuna cu ce se ocupa. Si sa le ceri sa-ti dea rapoarte cu ce-o sa faca in urmatoarele doua saptamani.
- in al treilea rand: utilizatorii informatiilor furnizate de ei. Circula mai nou un termen corporatist (TOTAL gresit) prin care acesti utilizatori / useri sunt denumiti stakeholders. Ei bine, stakeholderii lu peste trebuie multumiti prin intalniri, scoateri la baut si mailuri lungi cu termeni gen "manage expectations", "assess your needs", "best practice" etc. De parca utilizatorii respectivi ar avea nevoie de dialog (ca Putin), nu de solutii concrete care pot fi elaborate prin cunostiintele tehnice acumuluate de cativa ani. Dar na, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
- si sa nu incheiem fara principiul de baza: data hand-off. Adica hai sa pasam responsabilitea la altul care sa ne dea o cifra pe semnatura. Si in momentul in care informatia din targ nu se potriveste cu cea de acasa, da-i cu mailuri si pierde trei zile prin alt procedeu tipic: reconcilierea. Asta desi daca ai fi suficient de destept, ai face tu totul si n-ar mai fi nevoie nici de data hand-off nici de reconciliere.
Ca si in paragraful precedent, nu vreau sa generalizez. Trebuie sa ai si 2-3 tarate in cap, nu poti sa fii total necunoscator daaar... Competentele tehnice au rolul lor si pot face eventual diferenta intre doi oameni la fel de buni comunicatori. Dar nu ele deschid azi usi, nu ele decid promovari si concedieri, nu ele conduc la angajari. Pentru asta, ai nevoie de competente inter-personale fara de care esti pur si simplu MORT.
Concluzia?
Concluzia nu ma mira. Nu ma.. mai mira. Nu. Nu ma refer la rolul competentelor. Asta inca ma surprinde. Nu ma mai mira amploarea pe care a luat-o externalizarea joburilor in tari gen India, China, Africa de Sud si Indonezia. Munca e ieftina, nu trebuie prea multe calificari, ci doar cunosterea limbii engleze si capacitatea de a invata cateva reguli robotice prezentate mai sus.
Esti un Mare Sef in locatia de baza a corporatiei? Perfect. Poti sa-ti iei un expert tehnic in acelasi birou cu tine care sa gandeasca toata arhitectura departamentului si sa dea solutii iar sub ei pui cinci indieni manageri, douazeci de indieni seniori si inca pe-atatia juniori. Iar pe ceilalti ii concediezi, dandu-le trei salarii compensatorii. Reduci costurile cu 75% si te-ai asigurat cu o baza de 45 de roboti care sa-ti execute intocmai planul, sa nu cracneasca nu nimic si sa dea mailuri muuuuuuulte!
Iar cu asta te mai lauzi cu cateva realizari: multi culturalismul, crearea de joburi in zone defavorizate, globalizarea si reducerea pana la zero a oricaror conflicte de munca. Aaaa, si dezvoltarea competentelor inter-personale. Sa nu uit!
vineri, 28 februarie 2014
Noua doctrina corporatista: Omul imperfect
Despre omul ideal si rasa superioara ariana stim cu totii. Stim de ce nu e bine, de ce nu merge, de ce trebuie condamnata. In ultima vreme insa, sefu pare sa confirme noua doctrina din corporatie:
Omul imperfect
Orice om trebuie sa aiba nu numai un punct forte (strength) dar musai sa aiba si o slabiciune (weakness). Adica nu conteaza cat de mult ai muncit pe baricade, cat ai bibilit fiecare cifra nu cumva sa faci vreo greseala (pentru care iti iei un fail la SoX, ca Vaffanculo nu se mai practica) si cat de mult te-ai straduit sa nu-i omori pe sefi. Urmand propriul exemplu (adica un istoric al propriilor evaluari), sefu va cauta cu o asiduitate iesita din comun sa iti gaseasca un nod in papura, numit astazi intr-un mod eufemistic, "your weakness".
Vorba multa, saracia guvernului (si a omului de rand odata cu el) asa ca trec la exemple. Ii explic intr-o zi sefului ca astia de pe la Imigrari nu mai vor sa-mi prelungeasca viza. Si ca daca tot mi se da un sut in fund de pe insula, ar fi frumos din partea lui sa ma recomande intr-un rol din corporatie pe undeva in Europa. Ca na, daca tot am muncit atata pentru corporatia asta, e pacat sa nu continui s-o fac dar din alta locatie.
Trec doua saptamani (birocratia e in floare: el trebuia sa vorbeasa cu seful lui, iar seful lui cu seful sefului lui) si primesc un update. Ca a vorbit cu sefu, ca trebuie sa planificam bine momentul care sa fie fix in septembrie (wtf, cine ar vrea un om care sa inceapa peste 7 luni ??) si ca o data ce aplic, aia din strainatate o sa-l sune neaparat pe el. Nu pe mine, care aplic, ci pe el! De ce? Ca sa-l intrebe: "Cum e tipul asta?"
Lantul slabiciunilor
Si aici intervine rolul lui, ala al Demiurgului care stie toate pacatele si toate faptele bune ale omenirii. Asemenea lui Sf Petru care la un moment dat iti deruleaza toate rautatile si bunatatile vietii prin fata ochilor, asa si EL TREBUIE sa fie pregatit sa-i spuna care e cea mai mare calitate si.... cea mai mare SLABICIUNE.
Dupa care a continuat. Ca el vede ca am o slabiciune la capitolul leadership, ca n-as putea in momentul asta sa conduc o echipa. Aproape m-a pufnit rasul. Eu care aveam o echipa de 18 oameni pana sa vin aici pentru mai multi bani si mai putina liniste. Si imi zice asta unul care are o echipa de doi oameni si pe care o conduce prost! I-am explicat situatia la care el, vadit incurcat zice:
Ok... putem discuta si stabili. Pai si atunci eu ce sa zic, ca nu esti bun din punct de vedere tehnic? Ca esti...foarte bun!
Discutia semana deja cu aia din Romania in care te prinde Garcea pe autostrada si incearca sa-ti dea o amenda ca tre sa-si faca norma. Dar pentru ce? Centura, viteza, faruri, frana de mana, depasiri interzise? Totul pare fezabil pentru el.
Iar pentru sef, formularul trebuie completat iar tickul trebuie bifat. Daca e musai sa scrii o slabiciune, slabiciune trebuie sa fie. Problema e ca omul ala din strainatate care are nevoie de un om nu prea cade pe spate deoarece candidatul lucreaza deja in corporatie. Nu, daca o sa vada vreun prost care lucreaza in alta parte dar are recomandari spotless, o sa-l ia pe ala. Iar seful nu intelege de ce nu l-a putut ajuta pe precursorul meu cu un job decat in... mijlocul desertului american! Da, in mijlocul desertului nu se uita nimeni la slabiciuni. In Europa, da!
Asa ca imi ramane probabil varianta care imi este deja foarte familiara si anume sa gasesc singur corporatia nr. ... 6!! O corporatie care nu vrea oameni imperfecti, vrea oameni care stiu sa faca lucruri si care n-au nevoie de slabiciuni si mai ales de programe de imbunatatire ale slabiciunilor.
Omul imperfect
Orice om trebuie sa aiba nu numai un punct forte (strength) dar musai sa aiba si o slabiciune (weakness). Adica nu conteaza cat de mult ai muncit pe baricade, cat ai bibilit fiecare cifra nu cumva sa faci vreo greseala (pentru care iti iei un fail la SoX, ca Vaffanculo nu se mai practica) si cat de mult te-ai straduit sa nu-i omori pe sefi. Urmand propriul exemplu (adica un istoric al propriilor evaluari), sefu va cauta cu o asiduitate iesita din comun sa iti gaseasca un nod in papura, numit astazi intr-un mod eufemistic, "your weakness".
Vorba multa, saracia guvernului (si a omului de rand odata cu el) asa ca trec la exemple. Ii explic intr-o zi sefului ca astia de pe la Imigrari nu mai vor sa-mi prelungeasca viza. Si ca daca tot mi se da un sut in fund de pe insula, ar fi frumos din partea lui sa ma recomande intr-un rol din corporatie pe undeva in Europa. Ca na, daca tot am muncit atata pentru corporatia asta, e pacat sa nu continui s-o fac dar din alta locatie.
Trec doua saptamani (birocratia e in floare: el trebuia sa vorbeasa cu seful lui, iar seful lui cu seful sefului lui) si primesc un update. Ca a vorbit cu sefu, ca trebuie sa planificam bine momentul care sa fie fix in septembrie (wtf, cine ar vrea un om care sa inceapa peste 7 luni ??) si ca o data ce aplic, aia din strainatate o sa-l sune neaparat pe el. Nu pe mine, care aplic, ci pe el! De ce? Ca sa-l intrebe: "Cum e tipul asta?"
Lantul slabiciunilor
Si aici intervine rolul lui, ala al Demiurgului care stie toate pacatele si toate faptele bune ale omenirii. Asemenea lui Sf Petru care la un moment dat iti deruleaza toate rautatile si bunatatile vietii prin fata ochilor, asa si EL TREBUIE sa fie pregatit sa-i spuna care e cea mai mare calitate si.... cea mai mare SLABICIUNE.
Dupa care a continuat. Ca el vede ca am o slabiciune la capitolul leadership, ca n-as putea in momentul asta sa conduc o echipa. Aproape m-a pufnit rasul. Eu care aveam o echipa de 18 oameni pana sa vin aici pentru mai multi bani si mai putina liniste. Si imi zice asta unul care are o echipa de doi oameni si pe care o conduce prost! I-am explicat situatia la care el, vadit incurcat zice:
Ok... putem discuta si stabili. Pai si atunci eu ce sa zic, ca nu esti bun din punct de vedere tehnic? Ca esti...foarte bun!
Discutia semana deja cu aia din Romania in care te prinde Garcea pe autostrada si incearca sa-ti dea o amenda ca tre sa-si faca norma. Dar pentru ce? Centura, viteza, faruri, frana de mana, depasiri interzise? Totul pare fezabil pentru el.
Iar pentru sef, formularul trebuie completat iar tickul trebuie bifat. Daca e musai sa scrii o slabiciune, slabiciune trebuie sa fie. Problema e ca omul ala din strainatate care are nevoie de un om nu prea cade pe spate deoarece candidatul lucreaza deja in corporatie. Nu, daca o sa vada vreun prost care lucreaza in alta parte dar are recomandari spotless, o sa-l ia pe ala. Iar seful nu intelege de ce nu l-a putut ajuta pe precursorul meu cu un job decat in... mijlocul desertului american! Da, in mijlocul desertului nu se uita nimeni la slabiciuni. In Europa, da!
Asa ca imi ramane probabil varianta care imi este deja foarte familiara si anume sa gasesc singur corporatia nr. ... 6!! O corporatie care nu vrea oameni imperfecti, vrea oameni care stiu sa faca lucruri si care n-au nevoie de slabiciuni si mai ales de programe de imbunatatire ale slabiciunilor.
duminică, 16 februarie 2014
Greseala si Pedeapsa: Amenda, vaffanculo sau noi controale?
Ce se intampla in trecut?
Prin anii 80, taica-meu venea uneori mai catranit ca de obicei de la serviciu. Aveam sa aflu si de ce: primise amenda. Pentru ca facuse vreo greseala, trebuia sa i se retina o anumita suma din salariu. Pentru recuperarea ei, avea uneori ocazia sa munceasca pentru program.
Un adevarat profesionist care a "lucrat" la cele mai mari "corporatii" din lumea asta (Barcelona, Inter, AC Milan, PSG) scria in cartea ce-i poarta numele (Io, Ibra) despre anii 90 ca si fotbalist la Balkan:
Cand eram un tanar student, as fi crezut ca nu vreau nici sa se arunce cu ghete in mine (pe langa aferentul Vaffanculo) nici sa platesc amenzi pentru propriile greseli. Asta pana am intrat in lantul corporatist cand am descoperit cel mai barbar mod de a fi pedepsit: introducerea de noi controale!!
Ce se intampla in anul 2014?
Pai sa zicem ca trebuie sa raportez creditele structurale la valoarea justa pe trimestrul IV. Numai ca in loc de 17 milioane, raportez zero. E un simplu camp in softul grupului, e usor sa uiti de el. Oboseala, lipsa de atentie, sictirul etc. Intrebare: ce se intampla dupa cateva saptamani in care se decopera eroarea?
Daca am fi fost in Romania lui Ceausescu, m-ar fi incaltat statul cu o amenda de 10% din salariu. Plus referat. Daca as fi fost inca la cosmelia lui tanti Carmen din Husi, cea la care am lucrat doua luni de cosmar in 2002, m-as fi ales cu niste injuraturi de toti sfintii si cu echivalentul romanesc al lui 'Vaffanculo'.
In corporatia lui Peste prajit care are trimestrial un raport de guvernanta corporatista, lucrurile stau un pic altfel. Nu iei amenda, nici injuraturi. Cel putin teoretic. Vom vedea si partea practica. Corporatistii din firma carora le tremura chilotii ca ar primi un 'fail' la auditul controalelor SoX, vor spune zambind ca nu e de fapt vina ta, te vor consola si vor vorbi foarte frumos cu tine. Unde e smecheria? Pai tot ei vor incepe un proces lung si anevoios in care trebuie musai sa se raspunda la urmatoarele intrebari:
De ce s-a produs eroarea respectiva?
De ce n-a fost detectata de managerul de linie?
De ce n-a fost depistata de controalele in functiune?
Ce lectie invatam din asta?
Ce trebuie sa facem ca nu mai gresim pe viitor?
Ce control trebuie sa punem in functiune ca sa depisteze astfel de erori?
Cine este 'ownerul' controlului respectiv?
Cine auditeaza controlul respectiv?
Cum evaluam daca acel control este efectiv sau nu?
Ce trebuie sa adaugam la actuala procedura ca sa surprinda noile modificari?
Ce trebuie sa facem ca sa ne asiguram ca nu pot aparea si altfel de erori similare cu aceasta?
Sa nu credeti cumva ca am epuizat lista. Nu, un corporatist care n-are ce face pe-acasa si caruia ii place serviciul are mult mai multe idei decat cele enumerate. Va rezulta un memo lung cat postul Craciunului, noi proceduri si noi procese saptamanale care nu numai ca iti omoara timpul tau, dar pedepsesc intr-un fel intreaga echipa.
Si atunci?
Oare ce minte bolnava poate echivala plata de amenzi cu o practica comunista si nesanatoasa? Daca ma intrebi pe mine este chiar o metoda pur capitalista. Gresesti, deci platesti! Data viitoare, casca bine ochii iar acum baga-te la ore suplimentare (daca sunt platite) ca sa iti recuperezi gaura financiara. Ai primit amenda de 10% din salariu? Ori platesti ori muncesti 2,2 zile (adica 16 ore) peste program.
In ziua de azi, pentru aceeasi greseala vei sta 3 ore ca sa participi la sedinte unde se vor discuta eficienta si ineficienta controalelor care au "condus" la aceasta eroare. Un expert in SoX va face un plan corectiv, presupunand o procedura saptamanala suplimentara care iti ia o ora sa o faci. Mergem pe ipoteza ca mai stai in firma aia 3 ani, si avem 3+ 4 x 36 =147 de ore pe care o sa le muncesti suplimentar. 147 de ore, nu 16 ca in situatia precedenta!! In anii 80 erai pedepsit o luna, azi esti pedepsit pe viata! Si, mai important, ii pedepsesti si pe cei care iti vor tine locul cand esti tu in vacanta si pe cel care va veni dupa tine. Iar tu, platesti la randul tau "amenzi" data celor dinaintea ta care au facut o greseala iar acum platesc generatii intregi pentru ea.
Cat despre experienta lui Zlatan Ibrahimovic, va recomand sa cititi cartea. Asemeni lui, sunt genul de persoana care poate fi motivata mult mai bine prin critici nimicitoare si jignitoare decat prin niste zambete false care duc la contructia unor corvoade inimaginable prin introducerea de noi controale. Stiti cum ii motiva Mourinho pe jucatorii de la Inter, inclusiv pe Ibra?
Da, ma! Eu sunt ala care in liceu il ura pe dom profesor Gheorghe Folescu din toti rarunchii. Ala care ne zicea
Si da, tot eu sunt ala care ar vrea ca Mourinho sau Folescu sa ne conduca firma asta cu pretentii de corporatie. Nu vreau nici zambete, nici controale suplimentare care "sa ne faca sa vedem cat de mult s-a imbunatatit calitatea muncii". Nu, un simplu "Vaffanculo" este suficient.
Prin anii 80, taica-meu venea uneori mai catranit ca de obicei de la serviciu. Aveam sa aflu si de ce: primise amenda. Pentru ca facuse vreo greseala, trebuia sa i se retina o anumita suma din salariu. Pentru recuperarea ei, avea uneori ocazia sa munceasca pentru program.
Un adevarat profesionist care a "lucrat" la cele mai mari "corporatii" din lumea asta (Barcelona, Inter, AC Milan, PSG) scria in cartea ce-i poarta numele (Io, Ibra) despre anii 90 ca si fotbalist la Balkan:
In MBI (nota blog: fosta lui echipa) the Swedish dads stood and yelled: “Come on, guys. Good work!” In Balkan (nota blog: noua lui echipa) it was more: “Vaffanculo! I will fuck you mother up the ass”. They were crazy Yugoslavs who smoked a lot and threw shoes around them and I thought: Wonderful, exactly like home. I belong here!
Cand eram un tanar student, as fi crezut ca nu vreau nici sa se arunce cu ghete in mine (pe langa aferentul Vaffanculo) nici sa platesc amenzi pentru propriile greseli. Asta pana am intrat in lantul corporatist cand am descoperit cel mai barbar mod de a fi pedepsit: introducerea de noi controale!!
Ce se intampla in anul 2014?
Pai sa zicem ca trebuie sa raportez creditele structurale la valoarea justa pe trimestrul IV. Numai ca in loc de 17 milioane, raportez zero. E un simplu camp in softul grupului, e usor sa uiti de el. Oboseala, lipsa de atentie, sictirul etc. Intrebare: ce se intampla dupa cateva saptamani in care se decopera eroarea?
Daca am fi fost in Romania lui Ceausescu, m-ar fi incaltat statul cu o amenda de 10% din salariu. Plus referat. Daca as fi fost inca la cosmelia lui tanti Carmen din Husi, cea la care am lucrat doua luni de cosmar in 2002, m-as fi ales cu niste injuraturi de toti sfintii si cu echivalentul romanesc al lui 'Vaffanculo'.
In corporatia lui Peste prajit care are trimestrial un raport de guvernanta corporatista, lucrurile stau un pic altfel. Nu iei amenda, nici injuraturi. Cel putin teoretic. Vom vedea si partea practica. Corporatistii din firma carora le tremura chilotii ca ar primi un 'fail' la auditul controalelor SoX, vor spune zambind ca nu e de fapt vina ta, te vor consola si vor vorbi foarte frumos cu tine. Unde e smecheria? Pai tot ei vor incepe un proces lung si anevoios in care trebuie musai sa se raspunda la urmatoarele intrebari:
De ce s-a produs eroarea respectiva?
De ce n-a fost detectata de managerul de linie?
De ce n-a fost depistata de controalele in functiune?
Ce lectie invatam din asta?
Ce trebuie sa facem ca nu mai gresim pe viitor?
Ce control trebuie sa punem in functiune ca sa depisteze astfel de erori?
Cine este 'ownerul' controlului respectiv?
Cine auditeaza controlul respectiv?
Cum evaluam daca acel control este efectiv sau nu?
Ce trebuie sa adaugam la actuala procedura ca sa surprinda noile modificari?
Ce trebuie sa facem ca sa ne asiguram ca nu pot aparea si altfel de erori similare cu aceasta?
Sa nu credeti cumva ca am epuizat lista. Nu, un corporatist care n-are ce face pe-acasa si caruia ii place serviciul are mult mai multe idei decat cele enumerate. Va rezulta un memo lung cat postul Craciunului, noi proceduri si noi procese saptamanale care nu numai ca iti omoara timpul tau, dar pedepsesc intr-un fel intreaga echipa.
Si atunci?
Oare ce minte bolnava poate echivala plata de amenzi cu o practica comunista si nesanatoasa? Daca ma intrebi pe mine este chiar o metoda pur capitalista. Gresesti, deci platesti! Data viitoare, casca bine ochii iar acum baga-te la ore suplimentare (daca sunt platite) ca sa iti recuperezi gaura financiara. Ai primit amenda de 10% din salariu? Ori platesti ori muncesti 2,2 zile (adica 16 ore) peste program.
In ziua de azi, pentru aceeasi greseala vei sta 3 ore ca sa participi la sedinte unde se vor discuta eficienta si ineficienta controalelor care au "condus" la aceasta eroare. Un expert in SoX va face un plan corectiv, presupunand o procedura saptamanala suplimentara care iti ia o ora sa o faci. Mergem pe ipoteza ca mai stai in firma aia 3 ani, si avem 3+ 4 x 36 =147 de ore pe care o sa le muncesti suplimentar. 147 de ore, nu 16 ca in situatia precedenta!! In anii 80 erai pedepsit o luna, azi esti pedepsit pe viata! Si, mai important, ii pedepsesti si pe cei care iti vor tine locul cand esti tu in vacanta si pe cel care va veni dupa tine. Iar tu, platesti la randul tau "amenzi" data celor dinaintea ta care au facut o greseala iar acum platesc generatii intregi pentru ea.
Cat despre experienta lui Zlatan Ibrahimovic, va recomand sa cititi cartea. Asemeni lui, sunt genul de persoana care poate fi motivata mult mai bine prin critici nimicitoare si jignitoare decat prin niste zambete false care duc la contructia unor corvoade inimaginable prin introducerea de noi controale. Stiti cum ii motiva Mourinho pe jucatorii de la Inter, inclusiv pe Ibra?
Look at this. So miserable! Hopeless! Those guys can't even be you. They must be your brothers, your inferior selves.
Da, ma! Eu sunt ala care in liceu il ura pe dom profesor Gheorghe Folescu din toti rarunchii. Ala care ne zicea
Baietii in clasa asta sunt niste giurumele, niste gioarse, niste d-astia care se joaca cu puta in tarana. Luati-i voi pe parintii vostri la intrebari: "De ce dracu m-ati facut ma?"
Si da, tot eu sunt ala care ar vrea ca Mourinho sau Folescu sa ne conduca firma asta cu pretentii de corporatie. Nu vreau nici zambete, nici controale suplimentare care "sa ne faca sa vedem cat de mult s-a imbunatatit calitatea muncii". Nu, un simplu "Vaffanculo" este suficient.
joi, 6 februarie 2014
Nice to be busy ??
Azi era sa pic jos. Nu de oboseala, desi mi-e ca ajung si acolo daca o tin tot asa, ci cand l-am auzit pe sefu, reflectand in stilul propriu la nivelul marit de munca din busy season:
Solutia? Nu ii dai raportul la revizuit imediat ce il termini. Ii zici ca e mult de lucru si o nu poti sa i-l dai decat cu o ora inainte de deadline. In momentul ala o sa fie multumit. De ce?
It's nice to be busy!In alta ordine de idei, am observat o chestie. Asta daca n-are de lucru, isi face! Cu cat are mai mult timp liber, cu atat incepe sa revizuiasca mai in detaliu, aruncand in putul gandirii niste pietre pe care zeci de intelepti din firma se chinuie sa le scoata.
Solutia? Nu ii dai raportul la revizuit imediat ce il termini. Ii zici ca e mult de lucru si o nu poti sa i-l dai decat cu o ora inainte de deadline. In momentul ala o sa fie multumit. De ce?
- Stie ce faci. Apropos, asta il roade rau ca nu stie tot ce fac. O sa revin asupra subiectului
- Ii pare bine ca esti ocupat pana peste urechi (sau cel putin asa pretind eu)
- Luandu-mi mie mult timp, o sa creada ca sunt eu destul de minutios si ca atare el se uita doar in treacat si il semneaza.
duminică, 12 ianuarie 2014
Treaba altuia
Deci.. M-a prins nostalgia dupa anii 90 si o sa incep cu ''deci". Sa zicem ca ai un vecin de-o viata si intr-o zi ii pica un bolovan mare in fata usii. Atat de mare ca nu mai poate deschide usa. Sa-l ajutam, deci!
Cum? Paaai, orice om cu scaun la cap ar pune umarul sa-l ajute la ce? Normal, sa dea bolovanul la o parte. Dupa care beti o bere mica si se duce fiecare la casa lui sa faca mancare, sa pregatesca copiii de scoala etc. Succesiune logica: vezi ca vecinul are o problema, il ajuti cu problema dupa care te ocupi de treburile tale de zi cu zi.
La munca
Dupa cum v-ati dat seama, nu m-am apucat sa scriu nici despre vecinii de la bloc, nici despre bolovani. Desi daca stau sa calculez am scris aici despre un bolovan mai mic si aici despre unul mai mare din trecut. Pot sa scriu in schimb despre vecinul de la birou care sta fix in spatele meu si caruia i-a cazut nu un bolovan, ci o problema pe cap.
Si aici apare Tipicarul - Tocilar pe care-l am drept sef care zice: Sa-l ajutam dara! Eu unul fiind saritor de felul meu am zis: Gata frate, ne bagam! Cum? Ei si acum vine surpriza sefului:
De ce? Pai sefu e un control freak si vrea sa-si bage nasul peste tot si sa "invete" noi lucruri - mai bine zis sa toceasca. Ce il roade pe el? Ca nu stie ce face vecinu. Nu ca ar face ceva interzis dar daca face ceva mai "interesant"? Mai interesant la el inseamna ceva mai complex, adica ceva dupa care majoritatea celor dintre noi injura cu sarg, dar el are orgasm prin complexitatea lucrurilor. Asta ar fi primul motiv.
In al doilea rand, nu stiu ce manuale de management a citit el, dar pare sa sustina ideea ca fiecare dintre noi ar trebui sa fie capabil sa acopere sarcinile oricarui altcuiva din departament. Tipicarul nu prea a auzit de separarea responsabilitatilor si pare ca vrea sa ne transforme pe toti in "omul multilateral dezvoltat, bun la toate si care sa aduca corporatia pe noi culmi ale bunastarii".
Bolovanul
Si acum revenim la cazul nostru ipotetic cu omul, problema si bolovanul. Ce face sefu asta e al meu e ca si cum tu te-ai duce la vecin si i-ai spune: Mai vecine, ocupa-te tu de bolovan singur, iar eu care sunt un bun samaritean o sa sar pe geam si o sa-ti fac mancare, o sa-ti pregatesc copii de scoala, o sa-ti rezolv si femeia eventual. Nu de alta, dar am si eu aragaz, copii, femeie acasa si stiu ce fac iar tu ai timp sa muti bolovanul. Nu de alta, dar in felul asta aflu si eu ce-i la tine pe acasa, poate e mai "interesant" decat la mine. Siiii, sa nu uitam ca noi ar trebui aici in cartier sa fim capabili oricand sa facem treburile de zi cu zi ale oricarui alt vecin. Ca asa vad eu cartierul. Nu?
Nu. Nu spui asta fara sa-ti iei un pumn in fata. Si drept sa spun, ma abtin si eu la serviciu sa fac acelasi lucru.
Cum? Paaai, orice om cu scaun la cap ar pune umarul sa-l ajute la ce? Normal, sa dea bolovanul la o parte. Dupa care beti o bere mica si se duce fiecare la casa lui sa faca mancare, sa pregatesca copiii de scoala etc. Succesiune logica: vezi ca vecinul are o problema, il ajuti cu problema dupa care te ocupi de treburile tale de zi cu zi.
La munca
Dupa cum v-ati dat seama, nu m-am apucat sa scriu nici despre vecinii de la bloc, nici despre bolovani. Desi daca stau sa calculez am scris aici despre un bolovan mai mic si aici despre unul mai mare din trecut. Pot sa scriu in schimb despre vecinul de la birou care sta fix in spatele meu si caruia i-a cazut nu un bolovan, ci o problema pe cap.
Si aici apare Tipicarul - Tocilar pe care-l am drept sef care zice: Sa-l ajutam dara! Eu unul fiind saritor de felul meu am zis: Gata frate, ne bagam! Cum? Ei si acum vine surpriza sefului:
Sa-l ajutam sa-i facem lui treburile de zi cu zi ca el sa se ocupe de problema!
De ce? Pai sefu e un control freak si vrea sa-si bage nasul peste tot si sa "invete" noi lucruri - mai bine zis sa toceasca. Ce il roade pe el? Ca nu stie ce face vecinu. Nu ca ar face ceva interzis dar daca face ceva mai "interesant"? Mai interesant la el inseamna ceva mai complex, adica ceva dupa care majoritatea celor dintre noi injura cu sarg, dar el are orgasm prin complexitatea lucrurilor. Asta ar fi primul motiv.
In al doilea rand, nu stiu ce manuale de management a citit el, dar pare sa sustina ideea ca fiecare dintre noi ar trebui sa fie capabil sa acopere sarcinile oricarui altcuiva din departament. Tipicarul nu prea a auzit de separarea responsabilitatilor si pare ca vrea sa ne transforme pe toti in "omul multilateral dezvoltat, bun la toate si care sa aduca corporatia pe noi culmi ale bunastarii".
Bolovanul
Si acum revenim la cazul nostru ipotetic cu omul, problema si bolovanul. Ce face sefu asta e al meu e ca si cum tu te-ai duce la vecin si i-ai spune: Mai vecine, ocupa-te tu de bolovan singur, iar eu care sunt un bun samaritean o sa sar pe geam si o sa-ti fac mancare, o sa-ti pregatesc copii de scoala, o sa-ti rezolv si femeia eventual. Nu de alta, dar am si eu aragaz, copii, femeie acasa si stiu ce fac iar tu ai timp sa muti bolovanul. Nu de alta, dar in felul asta aflu si eu ce-i la tine pe acasa, poate e mai "interesant" decat la mine. Siiii, sa nu uitam ca noi ar trebui aici in cartier sa fim capabili oricand sa facem treburile de zi cu zi ale oricarui alt vecin. Ca asa vad eu cartierul. Nu?
Nu. Nu spui asta fara sa-ti iei un pumn in fata. Si drept sa spun, ma abtin si eu la serviciu sa fac acelasi lucru.
miercuri, 1 ianuarie 2014
Sfat de relocare
Cum guvernul din insula (evident non-UE) unde lucrez a hotarat ca trebuie sa plec la sfarsitul lui 2014, amicul Daniel de la ASA Recruitment s-a gandit sa-mi vina in ajutor cu o oferta "beton":
BOTSWANA
- Audit Supervisor, Varied Sectors (250,000 to 312,000 Pula p/a).
Acum nu pot decat sa-i multumesc, mai ales ca in Romania dar si pe insula am intalnit angajatori care-mi ofereau de fix 250.000 de ori "mai putin".
P.s. La multi ani tuturor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)