actualizare. Enter. Parolă acceptată. Și universul minunat al corporației se deschidea în toată splendoarea lui. Am început propoziția și titlul cu literă mică pentru un motiv. Asta era parola. Parola de la windows, lotus notes, câteva softuri proprii...
Am primit-o în 2003 de la IT-ist în același timp cu luarea în primire a laptopului. N-am mai schimbat-o până în 2011. Lucram la o corporație în consultanță, făceam rapoarte către clienți cum că sunt riscuri de securitate la ei. Că nu schimbă parolele în mod regulat, că nu sunt suficient de complexe, că au o grămadă de riscuri.
Pe principiul "nu fă ce face popa, fă ce spune popa", na. Aveam pretenții de la clienți, dar eu nu schinbasem parola aia de 9 ani. Nici n-avea majuscule, litere sau caractere speciale gen @ sau &.
Dar nu despre parole aveam de gând să scriu azi. Vroiam de fapt să furnizez o actualizare, dar m-am luat cu vorba.
Că vreau să nu, mă întorc iar la corporația aia la care am stat 8 ani și îmi aduc aminte de o chestie. Pe vremea când stăteam zile și nopți de iarnă la birou în așa-zisul busy season, mă mâna o curiozitate. Niște oameni din alt departament așteptau plictisiți să se facă ora 5, zgâindu-se la telefon. La 5 trecute fix își luau smartphone-ul de pe birou și se cărau acasă.
Bizareria continua prin mai, la sfârșitul busy seasonului. De data asta noi eram ăia care plecam pe lumină iar ei începeau să se agite. Se agitau și ne întrebau necontenit despre timesheeturi, recuperabilități, WIP și alte bicuriozități ale căror înțeles îl știau doar ei. De, cică trebuiau și ei să închidă anul.
Acum însă încep să îi înțeleg. Nu de alta, dar am intrat în rândul lor. N-am schimbat numai citadela, dar din iunie am intrat în sfârșit în compania "selectă" a personalului suport. :) Să sperăm că mă va ține entuziasmul măcar până în mai 2016 când voi avea primul "busy season" pe rit nou.
Altminteri, să încheiem într-o notă veselă printr-o actualizare a situației altor personaje prezentate de-a lungul timpului pe blog:
- Începem cu dășteptul de la IT. A zburat. Nu știu pe cine a călcat pe coadă, dar nu mai e. Surprinzător, opera (softul in-house al corporației) încă trăiește.
- Continuăm cu contabila conțopistă. A ieșit. La pensie și pe ușa din spate. Nu neapărat în ordinea asta.
- Petrică și Metodologul s-au întors. Evident în Africa. Unde probabil se laudă cum le-au dat la vest europeni cu metodologia în cap.
- Maroniii au luat cu asalt Londra, alegându-și drept sediu Canary Wharf. De remarcat totuși că rămân uniți. Alte nații ...
- Tipicarul tocilar a reușit. Să-mi gasească un înlocuitor la trei luni după plecarea mea. Și la 6 luni după demisie. De atunci, se tot asigură că are coverage în departament. Nu știu ce o să facă cu el, ținând cont că surse credibile (Radioul public și un post tv) au anunțat ieri desființarea biroului din insulă a corporației mamă. Maxima zilei n-a oferit-o el, ci Președintele Camerei de Comerț și Industrie: Potențialele pierderi de job (aproximativ 100 de oameni) trebuie privite ca pe o oportunitate! Oportunitate să ce? Să intri în șomaj?
- Am amintit la un moment dat de M2N, fata cu doi neuroni împrăștiați care nu știe să păstreze un job sau un deal bun. Ei bine, a reușit să găsească un job la birou, visul ei. Mai multe nu știu, m-a scos de pe Facebook. Nu numai pe mine, ci pe mulți alții care au sfătuit-o în general de bine de-a lungul timpului.
- Vorbind despre Facebook, am vești bune. Am urcat de la 4 la 6 prieteni din Corporație. Cu C mare și la singular, că doar aia e prima mea corporație, cea în care îți faci prieteni mulți, pe viață.
- Și ca să termin într-o notă de celebrare, tot de pe Facebook am aflat ceva plăcut despre doi dintre prietenii aștia 6 descriși mai sus. Aș fi putut jura că nici măcar nu se cunosc între ei. Nu știu de ce. Dar iată că Facebookul îmi spune că ea va deveni mamă iar el tată. Împreună. Să fie într-un ceas bun. Și după cum se întâmplă de obicei într-o familie de corporatiști, pun pariu că bebelușa o să stea cât mai departe de corporatii. O să fie pictoriță, negreșit :)
Și odată actualizarea fiind terminată, vă las cu bine și mă apuc de o nouă însemnare. Va fi despre ce mănâncă mai nou corporatiștii. Nu rahat, că aia mănâncă de la apariția speciei. Salate!!
