Episodul trecut a avut niște urmări mai puțin faste pentru noul junior. Șeful de școală veche cu aspirații de dictator s-a hotărât să-l “pice” la perioada de probă. Că tot îmi zicea careva pe facebook “hai bre, cine mai sărbătorește azi că a trecut perioada de probă?” Ei da, juniorul nu sărbătorește că n-are ce!
Acum nu știu ce i-a fost fatal juniorului: emailul sincer către Ultimate Boss (că șeful n-are timp pentru el) sau pur și simplu mintea încârligată a șefului de școală veche. Că o fi una, că o fi alta, efectele se cam simt de trei luni încoace. De simțit le simt eu pe la 11-12 noaptea când îmi pică ochii din cap făcând munca a doi oameni, șeful oricum nu știe decât să vină cu probleme complicate în loc de soluții simple.
Ok, avem o poziție aprobată de HR în cele din urmă. Urmează CV-urile. Multe bune. Unele ok. Unele mai slăbuțe.
Primul candidat. Are un CV plin de poziții de ospătar în vacanțele studențești. În rest nimic relevant, nici măcar la jobul actual. Șefu: “Aaa, e bun, că a muncit din greu în viață. Eu vreau pe unul muncitor!” Pe bune? În fine, îl vede șef-sa lu’ șefu, dă cu el de pământ. Next!
Al doilea pare cam dezghețat la minte așa că îl trec de primul interviu. Al doilea interviu. Șefu: “Cum te vezi peste 5 ani?” Știu! Trebuie să ai 63 de ani ca să mai pui întrebarea asta în 2023. Dar el are. Candidat: “Ăă.. păi vreau să fiu manager la un club de fotbal!” Adică antrenor cu costum și cravată la firul ierbii mai pe românește. Next!
Al treilea candidat. E o candidată. Râde nervos tot timpul interviului. Eu: Ce skilluri relevante ai pentru jobul ăsta? Ea: “Aaa. Haha! N-am că n-am avut ocazia să fac ce vreți voi .. haha.. dar mi-ar plăcea jobul ăsta!” Culmea că pe Cv avea deja listate niște skilluri pe care eu vroiam să le detalieze cu un exemplu. Dar na! De ce-ai citi CV-ul pe care ți l-a făcut altcineva? Next!
Al patrulea candidat. Tot candidată. Ok și foarte plăcută. Trece de primul interviu. Mai trec două săptămâni până la al doilea interviu. Încă o săptămână până ce primește un test în Excel. Hai să-i mai punem un interviu peste încă o săptămână. Numai că fata mai avea și alte interviuri și a și primit un job în timpul ăsta. Next!
Al cincilea candidat. Ăsta reușește cumva să ajungă la Dragonul Irlandez (șef-sa lui șefu) din al doilea interviu. Dragon: “Ce părere ai de faptul că trebuie să vii la birou trei zile pe săptămână?” Candidat: “Păi eu vreau să vin cinci zile pe săptămână! Că acasă nu mă pot concentra!” Dragon: “Ești angajat!”
Ce naiba o avea concentrarea cu locația muncii nu înțeleg. Ce naiba e acasă de îți distrage atenția și la serviciu nu e? Te distrag pisica și cățelul dar toți bârfitorii de la serviciu nu? Într-o zi lucram de acasă și am zis să dau drumul la televizor că era un meci de fotbal la Cupa Mondială. După două ore, nu numai că nu știam scorul dar nici măcar n-aveam idee cine s-a calificat. Când am de lucru muncesc și din mijlocul unei creșe pline de bebeluși care zbiară. Când n-am de lucru, pot să stau în mijlocul tuturor directorilor de la birou și tot fentez munca cumva. Metode există căcălău.
Divagăm. Până la urmă am reușit naiba să angajăm un junior care să placă tuturor din camarilă. Dar stai! Ce să vezi, deși orice angajat fără calificare are preaviz de maxim o lună, tipul ăsta are trei! Trei în …! Îl și văd pe Adrian Despot spunând fraza care l-a consacrat!
Încă trei luni în care o să îmi pice ochii din cap făcând munca a doi oameni căci șeful oricum nu știe decât să vină cu probleme complicate în loc de soluții simple. Trei în p*** mea!
