Știu că am zis că nu mai scriu nimic de corporația nr. 6 și de ai ei mgr-i dar uite că nu mă lasă.. poștașul. Care vine și-mi aduce un pachet pentru mine. Nici măcar nu e de la Amazon. De fapt este de la Amazon, dar nu-mi aduc aminte să fi comandat eu ceva.
O să vă spun de la cine e dar înainte de asta hai să fac o precizare. Am folosit abrevierea mgr, hai să vă spun ce înseamnă. Poate însemna 3 lucruri: manager, măgar și măgaru’ dracu’.
Hai să mai fac o precizare, pe care am omis-o până acum pe blog pentru că nu mi s-a părut relevantă. Pe la începutul anului, a existat o schimbare. Între mine și Măgaru’ dracu’ care mi-era șef direct, a mai fost interpus un manager.
De ce zic că nu e relevantă? Pentru că a fost doar de formă. Managerul era șef direct pe hârtie, dar Măgaru’ Dracu’ era ăla care conducea ședințele, dicta dictate dictatoriale, făcea evaluările și mă storcea de nervi. Tot el a fost ăla care s-a ocupat de cadoul și de felicitarea mea de goodbye.
Și dacă am pomenit de cadouri și de felicitări, hai să enumăr toate situațiile în care cineva primește așa ceva de la colegi sau de la firmă. Una dintre ele e cea menționată adineauri; aia în care după ani de zile de lucrat cu un idiot, te cari dracului din firmă. Asta-i una.
Dar nu e singura. Ar mai fi și aia pe care o primești în ziua aia în care te apucă plânsu că faci patruj’ (sau câți oi face) de ani și tu tot într-o firmă jalnică lucrezi și tot pentru niște idioți. Asta e a doua. Și mai e una.
A treia e aia când ai un life event. Life event ca ăla de-l pui pe facebook, doar că de data asta îl selectează HR-ul pentru tine și te trezești cu o felicitare și un cadou.
În cazul meu, planetele s-au aliniat într-un mod ciudat, în sensul că mă calificam pentru toate trei. Dar, și e un mare daaar aici, Măgaru’ Dracu’ s-a ocupat de aspectul acesta așa că…
De ziua mea n-am primit nimic. Cică de când cu pandemia nu mai stă nimeni să circule felicitări. Iar life event și goodbye card au fost combinate, că era mai ușor pentru Măgaru Dracu. Am primit o felicitare mică cu titlul ‘New Job’ și cu explicația că am … două joburi noi și implicit doi șefi noi: unul la muncă, altul acasă. N-am avut ce să răsfoiesc prea mult. Am primit mesaje de la cei de la care nu mă așteptam și nu am primit de la cei de la care mă așteptam. Măgaru Dracu’ dădea dovadă din nou că după 5 ani nu știa nici ce fac, nici de ce fac și nici cu cine lucrez.
Am primit și un mic voucher pe care l-am spart repede pe câteva hăinuțe și multe scutece.
A trecut și ultima zi în corporație. Numai că în clipa în care concluzionam că nu mai există urmă de umanitate în acea firmă, iată că sună poștașul cu un pachet pentru mine. De la mine nu era, că eram prea zombie să mai fac comenzi. De la significant other nici atât că era la fel de zombie. De la ăla micu nu era, că avea doar câteva zile de viață. De la părinți, rude și prieteni nu era că deja ne umpluseră toți casa cu cadouri.
I-am exclus pe toți. Să fie oare de la Iohannis că l-am votat în 2019 în turul II? Posibil, la cât de “rapid” e omu! Nu mai aveam alte idei așa că l-am deschis. Nu avea sigiliu prezidențial ci era de la Manager.
Nu de la Magaru Dracu, ci de la Manager. Cea care a fost interpusă între mine și Măgaru Dracu. Din banii ei, îmi cumpărase ceva care a fost de altfel foarte apreciat de către micul destinatar. Asta pentru că pur și simplu a înțeles ce înseamnă să fii manager chiar și în condițiile în care Măgaru Dracu se băga tot timpul peste ea.
Un gest frumos ca un miracol de Crăciun care mi-a redat cumva speranța că mai există umanitate, o licărire de speranță în firma aia și pentru prietenii mei rămași încă acolo. Cât despre Măgaru Dracu, el n-a înțeles nimic. N-a înțeles nici ce înseamnă să fii manager, nici să conduci o echipă, nici care sunt prioritățile, nici că dacă azi ești pe val mâine poți fi foarte bine pe făraș. Probabil își va petrece sărbătorile gândindu-se la cum să alinieze și formateze situațiile financiare mai bine.
