Proști dar mulți! Așa se încheia prima mea însemnare despre Brexit, postată exact pe 29 martie 2017, dată la care fătuca Theresuca prim-ministruca a declanșat articolul 50 din Tratatul Uniunii Europene. Proști dar mulți au fost aceia care, prin votul lor, ne-au dus azi la două luni distanță de Brexit, procesul prin care Uniunea Europeană va rămâne mai mică. Nu este primul teritoriu pierdut de Uniune (vezi Algeria și alte țări care au devenit independente față de membrii fondatori), nici cel mai mare (acela ar fi Groenlanda) dar este primul membru de sine stătător care pleacă, o țară foarte populată și bogată de altfel.
În fine, ce mă frământă pe mine este celălat capăt al relației, mai exact ce se întâmplă cu cei șaize’și’ceva de milioane de rezidenți ai Regatului care se desparte de restul Uniunii. Costache Negruzzi ne-a expus concluzia dar un poet britanic de origini jamaicane, pe numele lui Benjamin Zepheniah, ne-a oferit mai multe detalii. Dar nu despre referendumul din 2016, ci despre cel din 1975, pe vremea când Regatul tocmai se alăturase Comunității Europene.
1975 Primul referendum
Credeți că britanicii erau mai informați pe atunci? Ei, aș! Eu nu eram atunci pe planetă ca să vă relatez de la fața locului, dar Zepheniah era și ne-a povestit tuturor cum era în emisiunea Question Time de la BBC. Artistul (pe atunci mai puțin artist) și-a întrebat semenii din cartierul lui cum vor vota.
Eu voi vota împotriva apartenenței la Comunitatea Europeană, a declarat un interlocutor, pentru că nemții mi-au omorât tatăl în război. Și de-aia nu vreau să fiu în aceiași barcă cu dușmanul. Următorul interlocutor a avut o altă părere. Eu voi vota pentru apartenența la Comunitate pentru că nemții mi-au omorât tatăl în război. Și de-aia vreau să fiu de data asta cu ei în aceiași alianță fiindcă sunt puternici.
Morala? Dă-i omului puterea de decizie și va vota mânat de sentimente. Rațiunea? Prea puțini vor face apel la ea. În cele din urmă, 67% dintre britanici au decis că Regatul lor mult iubit trebuie să rămână în Comunitate. Probabil și-au dat seama că n-au nimic de pierdut. Regulile și legile europene erau prea puține iar faptul că francezii ar putea emigra în Aberdeen de pe Coasta de Azur nu speria pe nimeni.
În 30 de ani lucrurile s-au mai schimbat iar englezul tipic a început să se inflameze. Cine e englezul tipic? Ăla care le știe pe toate, care crede că democrația s-a inventat la ei și care n-are nicio problemă să arate cu degetul și să spună ‘That’s wrong!’
2001-2007 Motorina
Au trecut niște ani, iar Comunitatea Europeană a devenit Uniunea Europeană care ușor ușor a ajuns de la 9 țări (în 73) la 15 (înainte de 2004). Englezii păreau să aibă însă alte preocupări așa că nu s-au sinchisit. Orice beneficiu al apartenenței la blocul comunitar (importuri ieftine, locuri de muncă create, subvenții, construcții cu fonduri europene) a fost ignorat și pus pe seama deșteptăciunii englezești care a inventat submarinul, motorul pe abur, fotbalul, mersul pe jos și democrația. Bine, ultimele două n-au fost inventate de ei, dar britanicilor le cam place să creadă asta.
Pe la începutul mileniului, guvernul laburist a restructurat din temelii sistemul de impozitare a mașinilor, oferind facilități fiscale notabile posesorilor de autovehicule diesel. Motivul? Emisiile de dioxid de carbon sunt mai scăzute la motoarele pe motorină comparativ cu cele pe benzină. Din păcate pentru englezi, Uniunea Europeană a venit cu o altă teorie. Chiar daca emit mai puțin dioxid de carbon, motoarele diesel au emisii îngrijorătoare de dioxid de azot, mult mai periculos pentru plămâni. Așa că a dat directiva asta, impunând niște catalizatoare mai recente (Euro 6) pentru mașini diesel noi.
De aici până la isteria anti-UE n-a fost decât un pas. Cum? Ne zic ăștia ce mașini să nu ne luăm când guvernul nostru ne-a zis clar că sunt ecologice? Ce, am ajuns să ne facă ei nouă legile? Da’ ce suntem noi, stat vasal? Nu tot ăștia ne-au scos de pe rafturi becurile incandescente de 100W și le-au înlocuit cu LED de 12W? Păi de unde cred ăștia că avem noi bani?
2004-2014 imigrantul est-european
Trecem peste legislație și ajungem la alt capitol tare drag tuturor extremiștilor anti-globalizare: emigrația. 15 țări relativ mici și bogatw erau ok. Numai că a venit anul 2004, anul celui mai mare val de aderare la UE. 10 țări noi au intrat în Uniune iar Regatul nu s-a gândit să impună vreo restricție noilor intrați.
Urmarea? Peste 1.000.000 de polonezi aveau să devină rezidenți englezi în următorii 10 ani. Sate întregi au capitulat în fața comunităților poloneze. Un motiv bun pentru guvernanți să impună restricții de imigrare pentru următoarele două membre ale Uniunii: România și Bulgaria. Numai că restricțiile respective au expirat în 2014. Populația Regatului n-a crescut prea mult dar Brexiteerii au găsit o nouă tema: Romanians are coming!
Și chiar dacă cifrele vehiculate de paranoicii eurosceptici nu au fost confirmate de realitate, asta nu l-a împiedicat pe Cap Pătrat de Boris să lanseze altă temă de campanie: vin turcii! Poate dacă ar fi folosit un pieptene, ar fi adus puțin cu Ștefan cel Mare, cum e el blond și cu lațe, și ar fi avut credibilitate și în rândul oamenilor educați.
Numai că în politică voturile se fac mai ușor din manipularea oamenilor needucați care chiar au crezut că Turcia o să intre în UE și să reînceapă retorica. Cum? Regatul nostru drag va fi invadat de 70 de milioane turci (lăsând Turcia goală evident, căci asta e toată polulația lor) ? Vaaai! Ne cotropesc! O să auzi numai turcă pe stradă, oricum auzi numai română și poloneză! O să fim suprapopulați și o să ne ia ajutoarele noastre sociale iar noi nu o sămai putem merge la NHS la tratament că o să ocupe turcii toate spitalele!
2010 - prezent Să reparăm NHS-ul
Guvernul e încă în faza de negare așa că ar sări de fund în sus dacă ar vedea ce titlu am pus. Ce să reparăm? Guvernul nostru minunat administrează un sistem național de sănătate fără cusur cu îngrijire gratuită pentru toată lumea.
Lucrurile sunt însă prea evidente. Oameni care așteaptă 12 ore la urgență, oameni care așteaptă 6
luni pentru o operație, oameni care așteaptă tot atât pentru tratamente de cancer. Oamenii văd lucrurile astea și un alt om care seamănă cu o sperietoare blondă începe să prindă curaj și să vopsească autobuze cu mesajul “Trimitem 350 de milioane săptămânal la UE! Hai mai bine să-i dăm la NHS! Votați Leave!”
Cum a argumentat păpușa gonflabilă de Johnson? Pur și simplu a luat el un calculator și a împărțit cei 18 miliarde (contribuție brută anuală) la 52 de săptămâni. A uitat că din ăia 18 miliarde, Madam Tatcher a negociat un rebat de 5 miliarde care e dedus din suna brută încă înainte de plată. A uitat că încă 4 miliarde se întorc la sectorul public din UK sub formă de subvenții pentru zonele defavorizate (cum ar fi pentru galezi care într-un exercițiu demn de Darwin Awards au votat Brexit). A uitat că încă 2 miliarde se întorc în sectorul privat sub formă de burse (grants) pentru cercetare. Și bineînțeles a uitat să calculeze cam cât ar trebui să plătească Regatul pentru accesul la piețe în eventualitatea în care n-ar mai fi în Uniunea Europeană.
Referitor la acest ultim aspect, nu știu de ce în mintea lui blondă are impresia că britanicii ar putea obține un deal mai bun în negoțul cu alte state decât cel negociat deja de Uniunea Europeană. E ca și cum barul din Camera Comunelor ar avea un deal cu un berar iar el, Minunea Flocoasă, ar vrea să facă un bar special pentru facțiunea Brexiteer-ilor și să obțină un deal mai bun. Îmi și imaginez dialogul.
Boris: De ce să facă alții dealul pentru noi? 5 lire pe bere e prea mult. O să fac un bar numai al nostru, cei pro-Brexit și o să vedeți voi cum îmi dă Berarul berea cu 4 lire!
Brexiteeri: Hear! Hear!
Berar: Păi la barul din Camera Comunelor erați 650 de băutori. Voi sunteți doar 50 de fanatici. Am și eu costuri să umplu butoaiele alea. Nu mainpot să vă dau discount pentru volum. Va trebui să luați berea cu 7 lire.
Boris: Ups!
Respectând analogia, America, Australia, Japonia, China și alții nu au niciun interes să ofere un deal mai bun unei țări de 60 milioane când are un client stabil cu juma de miliard de oameni.
Iar în ceea ce privește NHS-ul, nu o să vadă nicio liră în plus după Brexit. Toată contribuția curentă către UE va acoperi în viitor subvențiile către zone defavorizate, research grants și deficitul bugetar generat de plecarea din Uniune.
2019 - viitor Que sera sera
Un deadline de Brexit (29 martie) a fost deja ratat. Următorul e pe 31 octombrie. Ce se va întâmpla? Nu știe nimeni! Cu un parlament divizat, cu neînțelegeri dese între guvern și parlamentari, cu o țară divizată și cu o Europă circumspectă, viitorul e nesigur.
Va fi un Brexit fără deal? Puțin probabil. Se va anula Brexitul? Fără al doilea referendum și mai puțin probabil. Vor fi alegeri? Dacă da, cine ne garantează că se va schimba mixul parlamentar? Al doilea referendum? Ne întoarcem la începutul postării. Unii vor vota încă Brexitul pentru că Hitler le-a omorât străbunicul în război. Avem vreo garanție că nu iese același rezultat? Avem vreo garanție că se schimbă ceva, câtuși de puțin?
Nu. De garantat nu ne poate garanta nimeni nimic atâta timp cât prostul păstrează puterea votului. Dar, oricât de proști și de mulți ar fi cei din electoratul lui Boris și Farage (care și-a abandonat creația UKIP și a lansat un nou partid), sunt și mai mulți cei care cred altfel. Din păcate, nu toți din cea de a doua categorie merg la vot. Am explicat chestia asta mai pe îndelete în prima postare. Iar un prim rezultat se va vedea la alegerile europarlamentare din 23 mai unde pariorii dau ca favorit Anti-Brexit party al lui Farage, sprijinit de foarte mulți conservatori idioți.
De ce ne pasă? Oricum aleșii nu vor sta prea mult pe la Bruxelles iar dacă vor sta, nu vor putea influența prea mult bunul mers ar Uniunii Europene. Rezultatul votului ar părea irelevant. Cui? Mie, ție, altor câțiva care au un dram de minte. Lor? Englezilor? Să nu uităm că vorbim de ăia care cred că orice invenție a fost făcută de englezi, că Noul Ierusalim se află în Glastonbury și că Whigfield a inventat un dans nebunesc pentru Saturday Night. Aa, și bineînțeles, că ei au inventat democrația.
Nu uitați ce s-a întâmplat la ultimele alegeri europarlamentare, cele din mai 2014. Ați uitat? Aa, păi hai să ne întoarcem în timp.
2014- 2017 În fiecare an la urne
În 2014 doar 35% dintre alegători s-au prezentat la urne dar întrebare e nu câți și cine? Păi cine, nu ăia mulțumiți de Uniune , ci ăia hâtri și înverșunați. Ca atare, cel mai votat partid (28%) a fost UKIP fondat de dementul Farage iar prim-ministrul Cameroon, nemulțumit de locul 3 obținut de Conservatori a jucat cartea Referendumului în campania pentru alegerile legislative din 2015.
Cameroon nu era idiot complet. Se baza pe faptul că nu o să poată obține majoritatea parlamentară și va încheia din nou o alianță cu amicul Nick Clegg, liderul Liberal-Democraților. Nick Clegg se va opune Referendumului și uite așa Cameron o va da cotită că el ar vrea Referendum dar nu vor aliații. Numai că electoratul liberal s-a cam săturat de Clegg și promisiunile lui neîndeplinite iar în 2015 conservatorii au obținut majoritatea pe care n-o mai avuseseră din 1997 de pe vremea lui John Major.
Om dintr-o bucată, David își respectă promisiunea și organizează referendul în 2016. Deși trebuia să fie neutru, situația e nasoală iar guvernul își schimbă optica și trimite pliante populației să voteze Remain. Nu convinge destui oameni și își încheie cariera politică rămânând în istorie drept omul care a declanșat Brexitul.
Theresa May îi ia locul într-o cursă în care adversarii se dau la o parte unul câte unul și declanșează articolul 50 cu obiectivul de a ieși din uniune în martie 2019. Sunt mulți rebeli în parlament așa că dă semnalul la alegeri anticipate în speranța de a-și consolida majoritatea politică. Autogol. Pierde majoritatea și e nevoită să facă o alianță cu un partid minoritar din Irlanda de Nord.
Urmează peste doi ani de zile în care nici guvernul nici parlamentul nu reușesc să ajungă la un consens. Și toate astea din cauza rezultatului de la europarlamentarele din 2014.
23 mai 2019 - alegeri europarlamentare neprevăzute
Și acum neîntoarcem în prezent. În 3 săptămâni au loc din nou alegeri europarlamentare. Mai credeți că nu contează? O victorie a partidelor pro-Brexit (care pare probabilă conform sondajelor) ar înclina balanța către un hard Brexit. Este posibilă însă și o victorie a partidelor anti-Brexit (Change UK, Lib-Dem, Green) care ar înclina balanța spre un nou referendum și o posibilă anulare a acestei catastrofe numite Brexit.
Brexiteeri vor face ce știu ei mai bine, să iasă la vot și să voteze demagogi ai căror copii au deja dublă cetățenie. Ceilalți ar fi bine să nu mai stea acasă. Partea cea mai interesantă e că la alegerile astea pot vota și cetățenii altor țări din UE. Nu e musai să fii englez. Trebuie doar să depui un formular de o pagină la primărie și să declari că nu votezi în țara de origine. Eu am făcut chestia asta. Știu că o să-mi atrag oprobriul activiștilor USR - Plus că nu dau #muiePSD dar... Parcă îmi pasă mai mult de țara unde am un job, o proprietate și ipoteca aferentă.
Ca mine sunt mulți. Stirile Pro Tv spun că ar fi 400.000 de români în UK. Unii stau doar să strângă bani și să se întoarcă. Ok, e corect să-i îndemn să meargă la Ambasada României și să facă ce și-a scris românul ăla pe plăcuța de înmatriculare din Suedia. Pentru ceilalți o să fac ce-am mai făcut o singură dată pe blog. În 2009, îndemnam pe cei din diasporă să meargă la vot pentru a schimba liderul provizoriu (Geoană) după numărarea voturilor din țară.
Ia hai sa ne întoarcem iar în timp să vedem ce scriam eu la 29 de ani
2009 - alegeri prezidențiale România
<title>stop Quantum Leap - nu intoarcerii Romaniei in 1989</title>
<permalink>http://corporatistu.ablog.ro/2009-12- 06/stop-quantum-leap-nu- intoarcerii-romaniei-in-1989. html</permalink>
<time>2009-12-06 21:19:58</time>
<tags></
<body>Acest post e pentru romanii din Anglia care citesc ACUM.
Dragilor, diferenta de procente este de 1,6%, desi securitatea de la Antena1 incearca sa spuna altceva. Iar marja de eroare poate face diferenta si mai mica.
Mai sunt 100 de minute pana la inchiderea urnelor in Londra. Cei peste 3 milioane de romani din strainatate pot face diferenta.
Votati ACUM si impiedicati transpunerea Quantum Leap in Romania. Impiedicati capcana timpului si intoarcerea Romaniei in anul de gratie 1989!
Repet, mai sunt 38 deminute in Europa continentala si 98 de minute in Anglia pana la inchiderea urnelor! Votati acum daca nu ati facut-o! Fiecare vot conteaza!
LATER EDIT: S-a dovedit ca vorbele mele n-au fost in vant. Voturile diasporei chiar au facut diferenta.
Felicitari presedintelui, felicitari romanilor de pretutinden!</body>
Acum
Da, așa scrism acum 10 ani și nu regret niciun cuvințel. Românii din siaspora au făcut diferența și la pewzidențialele din 2009 și 2014. Mă bucur că am putut da un șut în fund celor care m-au făcut să plec. O voi mai face la prezidențialele din decembrie 2019 dar până atunci e timpul să dau un șut celor care vor să mă împiedice să rămân. Și cànd zic asta nu mă refer la faptul că o să mă dea cu forța afară pentru că în curând voi putea aplica pentru cetățenie. Dar.... cu dublă cetățenie sau nu, de ce ai rămâne într-o țară cu instabilitate economică și politică, cu inflație și șomaj ridicat, cu accize ridicate pentru orice bun de folosință ndelungată?
Dacă sunteți pe aceeași lungime de undă cu mine, trebuie să acționați acum. Prezența în Registrul Electoral nu este suficientă, fiind necesar acest formular care trebuie să ajungă la Council-ul de care aparținem până pe 7 mai. E timpul ca cei care nu vândesc să nu mai devidă pentru toți rezidenții. Schimbarea începe acum. De fapt a inceput, alegerile locale de aseară consemnând un rezultat dezastruos pentru cele două partide istorice și unul excelent pentru partidele anti-Brexit.
