LinkedIn, micul șantajist - Cartea a Doua : Potopul

Am elaborat în prima carte geneza acestui mic șantajist care s-a strecurat tiptil - tiptil în viața oricărui corporatist. Dar ce se întâmplă atunci când cedezi șantajului și te decizi să răspunzi fiecărui InMail primit? Căci, nu-i așa, nu știi niciodată, de unde sare iepurele ăla aurit cu un job mult visat? Ei, ce să se întâmple, se întâmplă… Potopul! De mesaje!

Hai să grupăm puțin vijelia de mesaje pe anumite categorii. 

A. Ajutor! Votează-mă!

Salut, unique2, am nevoie de ajutor. Cred că mi-ai văzut postările pe LinkedIn. Mă numesc Matilda, sunt în Comitetul Executiv al Asociației [Profesie Liberală] din Ghana. Sunt .. commitment.. enthusiasm… attention to detail… passionate… [în fine tot biletul de bullshit bingo]. Sper că te-am convins să te înregistrezi pentru vot și să mă alegi pe mine.

Dragă Matilda, bineînțeles că ți-am citit toate articolele de pe LinkedIn. Nu numai ție dar și altor sute de candidați din toate colțurile lumii. Când am făcut asta? Probabil în cele 6 ore din noapte în care nu sunt la serviciu. O să te votez, desigur. Am o mică problemă totuși. Sunt doar 7 locuri și am vreo 50 de cereri de vot aproape identice. Cum să fac?

B. Oportunitate fantastică… varianta prin învăluire

Salutare, sunt Jimena din Barcelona de la UltraCool Europe Bank. Banca noastră organizează un networking event în Londra la 2 pași de biroul tău. Mâncare și băutură pe gratis, urmate de o prezentare a oportunităților din bancă, urmată de o nouă rundă de socializare. Evenimentul are loc astăzi la ora 7 seara.

Daaa, partikip, partikip! Cum să fac să partikip?

Cel mai ușor e să îmi trimiți un cv actualizat și îți voi trimite detaliile necesare participării.

Ok, ia de-aici. Cum să fac să partikip?

Mulțumesc. Am uitat să menționez că oportunitățile pentru carieră sunt în Luxemburg. Participanții la networking event vor fi selectați pe baza cv-urilor în funcție de cerințele joburilor.

Morala: încă o seară în care mi-am plătit singur consumația. Grrr!

C. Oportunitate fantastică … varianta directă

Dragă unique2, sunt.. dar ce mai contează cine sunt.. important e că am oportunitatea anului. Un job de sclavete la o corporație din Botswana. Salariul este între 250.000 și 412.000 Pula

Mânca-le-ai valuta în care plătesc salariul!

D. Grădinare, nu vrei un castravete?

Unique2, hello! Sunt Johnny, ce mai faci? Am văzut pe LinkedIn că ești [titularatura aia șmecheră care dă impresia că sunt un fel de CFO]. Am colaborat cu sute de firme și știu că cel mai important lucru pentru o raportare fără cusur este un sistem de procurement. Când ne putem întâlni să-ți fac o prezentare cu ce sistem minunat pot eu să-ți implementez?

Nu, mulțumesc, avem și noi.

Da, dar noi suntem cei mai tari. Spune-mi la ce număr pot săte contactez să aranjăm o întâlnire..[…]

Peste două zile sună telefonul. Nu răspund ca nu recunosc numărul. Dau pe urmă căutare inversă pe TrueCall și văd că era Johnny de mai sus așa că decid să nu sun înapoi. Peste o oră primesc mail. Pe adresa de serviciu, că e ușor de aflat odată ce știi numele (nu e ca la unele bănci unde îți pune și al doilea prenume în mail, nici nu am un nume britanic gen John Smith care ar atrage o adresa de genul john.smith69@corporatia.com).

Unique, te tot caut. Am sistemul perfect. Dacă vrei un sistem complex, am soluția perfectă. Dacă […] Dacă […] Dacă […] Dacă te-ai lovit și nu poți să partikipi, spune-mi să sun la 999.

La atâtea glume în repertoriu, Johnny nu mi-a lăsat nicio alegere în afară de a intra în meniul Outlook. Message / Block / Block sender’s domain . Asta așa în caz că își pune asistenta să follow up.

E. Nevoie de candidați - faza finuță

Dragă unique2, în poziția ta de [titularatura aia șmecheră care dă impresia că sunt un fel de CFO] este necesar să ai cea mai bună echipă. Îți stăm la dispoziție oricând pentru recrutările de care ai nevoie. Avem în portofoliu mulți candidați cu o experiență bogată și cu studii de specialitate. Crezi că ne putem întâlni pentru a înțelege structura echipei pe care o conduci și să vedem cum te putem ajuta?

Dragă Recruiter, cred că realizezi că oamenii pot diferi de la corporație la corporație dar birocrația e întotdeauna aceeași. Nu vreau să-mi imaginez ce măciuci mi-aș lua dacă aș vorbi direct cu vreun recruiter înainte de scorpia de la HR sau înainte de aprobarea întregii camarile ierarhice. Așa că, dragă Recruiter, pe viitor bate la altă ușă. Mă refer la ușa aia pe care Dante ar fi scris Lasciate ogni speranza voi ch’entrate deși altcineva a scris RESURSE UMANE.

F. Nevoie de candidați - faza nesimțită

Dragă unique2, sunt SuperRecruiterul. Știu că recruitezi pentru o poziție de [..]. Am un candidat foarte bun, a lucrat la [..] și la [..] și cautâ un salariu între [..] și [..]. Îți atașez cv-ul candidatului, sună-mă la [….] dacă vrei să aranjezi un interviu.

Dragă SuperRecruiter, felicitări pentru trimiterea unui CV fără acordul deținătorului. Tot ce pot să aranjez e un interviu pentru tine. O să te vadă niște domni de la autoritatea în domeniu pentru reglementarea protecției datelor (GDPR) în UK. Nu-i nevoie să-ți pun o întâlnire în calendar, te caută ei când te aștepți mai puțin.

G. In Practice forever

InMailurile urmatoare (spoiler: urmează o exagerare!) sunt la fel de relevante precum ofertele de programator primite de măturătorii de la Microsoft. 

O parte din confuzie este datorată faptului că 20% -25% din activitatea Grupului la care lucrez este dată de o firmă de servicii profesionale. Adică o firmă cu angajați ce au profesii liberale (avocați, fiscaliști etc.) și care prestează pentru client. Adică Practice.

Dragă unique2, mi-a plăcut profilul tău, mai ales prin prisma actualei corporații și a celei la care a lucrat până în 2011. Suntem specializați în joburi în Practice oferind joburi de la senior la director în   Big Foot (ok, ok,  nu se numește Big Foot dar sună mai funky decât originalul), Mid Tier firms sau firme mai mici în zece locații și trei jurisdicții fiscale. Sună […], trimite […]

Dragă Recruiter, poate dacă ai fi mai puțin superficial, ai avea mai mult succes și n-ai da faliment peste trei luni. Nici nu e greu, pe bune. Știu că nu înțelegi nimic din specificațiile tehnice din profiluri sau CV-uri deși ești specializat. Dar măcar primul rând din descrierea postului dacă l-ai fi citit ai fi văzut ca sunt personal suport.

H. Freeze! I’m a recruiter, your CV or your life!

Dear unique2, my name is Luiza Popescu from Michael the Great Recruiter multinational. I came across your profile and I noticed that your Open to New Opportunities tab is active. Are you free to speak this week ? If you have an up to date CV available also, please send it through to LuizaPopescu@michaelTheGreat.com

Luiza, thanks for reaching out, but this is not something I am interested in. (ăsta e un feature mai nou al LinkedIn, apeși pe butonul ‘Not Interested’ și ți se generează un răspuns automat)

P.S. Mișto ice breaker. Suntem din aceiași țară dar te faci că plouă. Nu mă refer să scrii în engleză, dar puteai să faci o introducere mai prietenoasă. Faptul că avem ceva în comun e un selling point extraordinar și mi-ar fi putut atrage atenția. Dacă mergi pe premisa că numele angajatorului tău mă va face să tresar, te înșeli amarnic. Competiția e crâncenă.

P.S.2 Ok, vrei să mă convingi să-ți trimit cv-ul? De ce? Ce pui pe masă? Un rol, două care ar fi de interes? Mă refer la roluri pentru care nu s-a terminat recrutarea. Numai că știu cazuri în care candidatul câștigător a început munca deja de vreo două luni iar rolul pe care-l face este încă la vânzare pe siteul recruiterului. Cine aplică va fi sfătuit să încerce și alte roluri ale agenției minune.

P.S.3 Ce garanție am că Cv-ul meu nu va fi trimis ca momeală unui potențial angajator fără consimțământul meu? Cam de câte ori s-a întâmplat asta cu predecesorii tăi, Luiza? Am dovezi că s-a întâmplat cel puțin dată. 

P.S.4 Aștept încă scuze din partea colegului tău Lowry care m-a făcut să aranjez o deplasare în străinătate pentru un interviu fără a confirma niciodată interviul respectiv.

I. Cât ceri pe oră?

Bună unique2, sunt Ciaran și sunt specializat în recruitare de contractori. Am un rol fain pe 3 luni. Poți să-mi spui dacă ești interesat și ce tarif pe oră sau zi ai?

Bună Ciaran, chiar dacă azi am o cămașă frumoasă roz, nu m-am apucat de practicat meseria aia veche la care tariful e pe oră (la englezi merge și juma de oră, nu-i ține pe ei 60 de minute). Altminteri, dacă ai fi citit profilul de pe LinkedIn mai cu atenție ai fi văzut că în ultimii 12 ani am avut doar 3 joburi, ceea ce implică un job permanent, d-ăla cu 3 luni pre-aviz în loc de o săptămână cât vreți voi!

J. Ai fost selectat pentru o oportunitate,… Noel!

Unique2, ți-am văzut profilul și mă atrage postul tău de [titularatura aia șmecheră care dă impresia că sunt un fel de CFO]. Recrutez pentru clientul meu X un post de manager, spune-mi dacă ești interesat.

Da Anoushka, sunt.

Noel, spune-mi ce adresă de email ai.

Cine e Noel?

Scuze, vroiam să zic unique2. M-am grăbit. Ce adresă de email ai?

Întreabă-l pe Noel! Noeeel, Noeeel, noel, noooeel, you aaare the kiing of Iisrraael!

Nici măcar nu se apropia Crăciunul. 

Asta mi-a amintit totuși de un prieten programator. Omul scria de zor la un cod în Visual Studio. Din păcate, progrămelul nu executa ce-ar fi dorit al meu amic. Omul nu-și pierde răbdarea. Se mai gândește el cum să facă și-i vine o idee. Ia să vedem, acuma merge? Visual Studio își pierde însă răbdarea și își spune părerea sinceră despre bucățica de cod cu probleme.

Amicul nu s-a supărat, ba din contră a și distribuit pe facebook mesajul cu pricina și pun și eu mai jos captura de ecran.

 În caz că nu vi se încarcă poza, iată mai jos transcrierea postării respective

“ Line 4 // This code was generated by a tool.”Thanks. No need to insult me Visual Studio; although I’ve been called worse :) “

Acum nu știu cum definește Visual Studio un tool dar noi, oamenii din popor o definim așa.

Până la urmă i-am rămas recunoscător lui LinkedIn că lucrez cu Anoushka și nu cu Visual Studio.

Epilog

Am sumarizat cât de bine am putut Potopul. Numai că până și în Biblie potopul are un sfârșit. Iar în cazul de față nu creatorul (LinkedIn) i-a pus stop, ci chiar potopitul, adică eu. Am dezactivat rapid opțiunea minune (na, mă recruiterilor că nu mai sunt interesat de oportunități) am dezactivat notificările pe aplicație și am dat unsubscribe la orice tip de email de la LinkedIn. O dată pe săptămână mai intru pe site și răspund la un mesaj dintr-o sută. Dacă am chef.

Nu-mi închid contul, cum nu l-am închis nici la Yahoo messenger, myspace, hi5, neogen sau alte rețele sociale aflate cândva la modă.Adaptând puțin un refren mai vechi, mi-a rămas să-i cânt lui LinkedIn în felul următor:

You’re just a social network that I used to knoooooowww!

LinkedIn, micul șantajist - Cartea I Geneza

La început a fost LinkedIn. 

Cartea Întâi: Geneza

Și pentru că LinkedIn se plictisea să fie singur, LinkedIn a creat Membrii și le-a grăit: Faceți-vă cont, lăudați-vă pe unde lucrați și ce faceți, și invitați-vă prietenii să-și facă cont. Respectă-ți aproapele și nu da mesaj decât aproapele de gradul 1. Iar dacă vei voi a da mesaj unui alt Membru care ți-e e aproape de gradul 2 sau 3, cere o introducere de la un aproape de gradul 1 pentru ambii Membri.

 În a doua zi, LinkedIn a creat Angajatorii și le-a grăit: Faceți-vă cont și stăpâniți peste Membri. Spionați-vă angajații și aveți grijă să nu spună prostii pe LinkedIn. Hărțuiți candidații la interviuri și întrebați-i de ce pun chestii pe LinkedIn care nu sunt in CV. Aflați ce oameni lucrează la concurenți pe posturile cheie și încercați să-i momiți printr-un mesaj de LinkedIn. 

În a treia zi, LinkedIn a creat Recruiterii, grăindu-le duios: Faceți-vă cont și stăpâniți peste Angajatori și peste Membri. Pe angajatori, stresați-i cu numărul enorm de candidați pe care îi puteți aduce la un interviu. Pe Membri, vedeți pe LinkedIn la ce Angajator lucrează, apoi aflați numărul de telefon de la birou prin Pagini Aurii sau Google. Sunați-i la birou și întrebați-i dacă nu vor să schimbe cumva jobul. Da, știu ca lucrează în open office înconjurați de zeci de oameni dar… nimic nu e perfect pe lumea asta!

În a patra zi, lui LinkedIn i s-a făcut foame și a creat contul Premium. S-a uitat de acolo de sus: Hei! Membrule! Marcă banul și îți voi da informații extra pentru joburile postate de Angajatori! La unele joburi, îți dau și un range salarial. Între 40.000 și 90.000 de euro pe an pentru un financial controller în Luxemburg. Foarte util, nu? Și mai ales precis! 

În a cincea zi, LinkedIn s-a gândit la Recruiteri și mai ales câți bani poate să ia de la ei așa că a creat InMailul, grăindu-le frumos Recruiterilor: Hei, ho! Cine a zis că puteți trimite mesaje doar Aproapelui de gradul 1? Mmm, cred că tot io am zis! Dar retractez, puteți trimite mesaje cui vreți voi pentru că dacă aveți cont Premium, puteți trimite câte InMailuri vreți! Cum ar fi să puteți bombardați toți membrii cu un mesaj de genul: “Fantastică oportunitate de audit senior în Botswana. Pachet salarial excepțional cu salariu de bază între 250.000 și 412.000 Pula”? Huh?

În a șasea zi, LinkedIn a aplecat urechea la Recruiteri, i-a ascultat după care a grăit: Cuuum? Nu vă răspunde nimeni la InMailurile alea? Nici Angajatorii nici Membrii? Nuuu, nu e vina voastră că dați mesaje irelelvante! Nu vă dezabonați la contul Premium că are LinkedIn grijă de cojocul Membrilor!

Nu înainte să vină miezul nopții, LinkedIn a început să arunce de-acolo din bolta cerească cu niște răvașe prin care își anunța creația supremă: The Response Rate. Unul dintre aceste răvașe a căzut și în cutia de poștă electronică a celui care vă distrează din când în când cu niște postări pe acest blog. În mărinimia mea, l-am împărtășit cu cititorii și îl puteți vedea în poza atașată.

În sumar, LinkedIn s-a cam zburlit la membri: Băăăiii, Membrilor care sunteți voi Membri, de ce nu le răspundeți voi la Recruiteri când vă trimit un InMail? Credeți că răspunsul e facultativ? Păi degeaba dau plătitorii mei atâția bani? Vă place când un InMail (unul dintr-o sută sau o mie) vă ispitește cu un job relevant, huh? Dar să le răspundeți la alea irelevante, nu vă place, nu? De azi încolo cine nu are Response Rate de 100% la InMailuri, pierde privilegiul de a mai primi vreodată un InMail! Să nu ziceți că nu v-am spus! Pam-pam!

În a șaptea zi, LinkedIn s-a odihnit. Și probabil s-a amuzat cum noi ăștia, Membrii, ne chinuiam să le răspundem sutelor de mailuri de la Recruiteri. Că altminteri, se supără micul șantajist pe noi și ne taie macaroana, implicit șansa aia (cu probabilitate similară câștigului la Loterie) de a primi InMailul mult visat care să ducă la un cal alb mâncător de jăratic primit de la un Angajator mărinimos.

Ce fel de mesaje? Le voi face o sinteză în Cartea a Doua a manualului de căpătâi al utilizatorilor de LinkedIn. Când va fi publicată Cartea a Doua? O voi publica înainte de Crăciun, căci în primul trimestru din 2019 intrăm în rândul lumii (ăleia britanice) și vorbim (din nou) despre Brexit. Cum se va numi? Păi îi vom da un nou nume biblic care să se potrivească cu situația actuală: Cartea a Doua - Potopul.

Consecvență

Asta am primit-o pe facebook. Ce-ar fi dacă literele s-ar pronunța consecvent în engleză? Haha! Am râs. 

Dar dacă ei nu râd? Și înainte să mă refer la ei, ăia care iau orice decizie pe criterii de consecvență, hai să mai facem niște exerciții de imaginație.

Cum ar fi dacă toamna ar veni consecvent pe 1 septembrie în fiecare an?

Cum ar fi dacă iarna n-ar fi ca vara în mod consecvent?

Cum ar fi daca râurile ar crește debitul consecvent la fiecare ploaie?

Cum ar fi dacă fiecare gripă sau răceală ar fi consecventă în fiecare an ca simptome și tratament?

Cum ar fi dacă PSD-ul ar fi consecvent în a pune prim-miniștru idioți? Hmm, ok, aici e un anumit nivel de consecvență…

Cum ar fi dacă arbitrii de la US Open ar avea o consecvență în a dicta Code violation?

Cum ar fi dacă totalitatea neuronilor dintr-o corporație ar avea o distribuție consecventă și uniformă în capetele de corporatiști?

Cuma ar fi ca postările de pe acest blog să fie consistente în volum , structură și frecvență?

Cum ar fi ?

Ar fi utopic. Aproape tot la fel de utopic (sau mai puțin) ca:

• Modul în care niște idioți de șefi cer rapoarte și prezentări consecvente cu cele din anii precedenți. În ciuda evoluției activității și a mediului economic care cer o prezentare cu totul diferită.
• Cerința ca un proces să fie aplicat consecvent în fiecare lună. Ce îmbunătățiri să aduci? Aici trebuie să muncești, nu să gândești?
• Să ai situații financiare cu o prezentare care să fie consistentă cu a altor firme așa-zise concurente. Firmele alea au totuși un specific diferit.
• Pretenția auditorilor să vadă consecvență la toți clienții lor. Vezi punctul de mai sus.
• Justificarea oricărei greșeli, fie ea cât de elementară și stupidă, prin consecvența cu ceva: așa am făcut și anul trecut, așa fac ș-ăilalți, așa ar fi gândit și Demiurgul …

Ne încrâncenăm să căutăm consecvență în fiecare zi, în fiecare minut, în fiecare secundă a existenței noastre corporatiste. Consecvența, sau consistency în engleză, se transformă încetișor într-o pâclă neagră și densă care ne acoperă vederea progresului,  ne astupă auzul rațiunii și cu timpul ne îngroapă de tot ucigând orice urmă de bun simț.

• Când vom ajunge să căutăm o constanță a îmbunătățirii proceselor existente în detrimentul urmării unor proceduri din 1900 toamna?
• Când vom căuta să inovăm prezentările externe și să-i lăsăm pe unii alde Ponta în a plagiariza ce fac alte firme?
• Când vom începe să-i confruntăm pe cei care susțin că au văzut totul și vor uniformitate peste tot?

Și dacă am reușit să găsim un mediu la care cele trei întrebări de mai sus au primit un răspuns, gândiți-vă la următoarea întrebare. Pentru că dacă nu-i găsim răspunsul, nu cred că ne mai facem bine niciodată.

Când? Când se sună deșteptarea și în lumea corporatistă? Când o să vedem în sfârșit ce se ascunde sub perdeaua de consecvență? Când o să vedem demența și o să ne ghidăm după bunul simț?

Get it out of the way

În ultimul timp, a apărut un nou trend în rândul corporatiștilor. Se pare că aceștia au “calea” destul de aglomerată și timp la dispoziție puțin spre deloc. Așa că, la valoarea lor și ținând cont de “scopul” lor de neclintit la care duce “calea”, trebuie să elimine orice obstacol. Orice obstacol. Orice.

Scopul și calea

Mulți așa-ziși “manageri” (dar mai bine îi prescurtăm mgr, că în română sună mai aproape de măgar, adică de realitate) au revelația de la Duhul Sfânt al corporației că au o menire în cei 2-3-4 ani până ce vor schimba jobul. Probabil au citit pe sărite fișa postului. Vi-l amintiți pe Bacon Bap dintr-o postare precedentă.

Eu când am început aici, mi s-a spus că nu trebuie să fac decât o balanță și o consolidare.

Pe bune, chiflă cu slănină ce ești? Cine ți-a spus ție asta? Fișa aia a postului ai citit-o? Chestia aia de două pagini pe care ai semnat-o când te-ai angajat? Se pare că obezul își crease singur așteptarea că trebuie să facă o singură chestie (balanța) și că orice îi stă în calea spre balanță poate fi ignorat și poate să meargă liniștit la Starbucks odată ce scopul a fost atins.

Să vă mai dau un exemplu că oricum la interviuri trebuie să dai exemple de la cap la coadă. Tot interviul este mai nou o colecție de exemple. Pe vremea când lucram pe insulă, Tipicarul Tocilar ce mi-era șef avea la rândul lui un scop: hârțogăraia sucursalei de pe insulă a unei multinaționale fbb cv . That pays our bills, spunea el tare mândru, crezând că vorbește în numele echipei.

Păi măi tipicarule, toată lumea de pe insulă știe că lucrezi la firma unui nene putred de bogat care a cumpărat o franciză de multinaționala. Numai tu nu știi? Nenea ăla dacă zicea Sari, tipicarul ar fi întrebat Cât de sus? Dar cu toate astea, Tipicarul nostru își făcuse propria așteptare că scopul lui în viața de corporatist este să slujească corporația multinațională și că orice altceva poa’ s-aștepte.

Obstacolul

Continuăm cu Tipicarul. La un moment dat, omul nostru a fost chemat în biroului nenișorului localnic. El Patron tocmai dăduse afară pe cineva care se ocupa cu o firmuliță mai mică, fără activitate.   Cine să se ocupe de respectiva firmă ? Ați ghicit: echipa Tipicarului. Mai bine zis eu, autorul blogului de față, căci Tipi nu muncește, el doar dă comenzi.

Cam cât de multă rezistență credeți că a opus fostul meu șef? Hai să ne infiltrăm în biroul mai marelui și să redăm dialogul:

El Patron: deci aș zice să te ocupi și de firma asta ..

Tipi: cât de repede?

El Patron: să mă uit în sistem. Hmm, sistemul e configurat de așa natură că deadlineul de raportare e prima zi lucrătoare a lunii următoare.

Tipi: Wow! Pentru multinațională era a-5-a zi.

El Patron: Nu-i bai, că  ai mai schimbat setarea la entitatea aia în 2007.

Tipi (în sinea lui): Da, dar atunci lucra cumnatu’ la IT și mi-a zis el cum se face. Dac-aș sti cum se face….

Tipi (cu voce tare): Nu-i bai, că oricum deadline-ul  pentru multinațională e scurt. Las așa în prima zi să scăpăm de-o grijă și să ne ocupăm pe urmă de multinațională. I’ll grt it out of the way!

El Patron: Dacă zici…

După două minute:

Eu: De ce zâmbești așa, Tipicarule?

Tipi: Am ceva exciting de comunicat.

Eu: Pe bune? A mai apărut o revistă 18+ pe insulă?

Tipi: Nu în sensul ăla. Ne mai adăugăm un business în workload!

Eu: ?!!??@@

Tipi: Stai liniștit, că am avut grijă. Știu că trebuie să ne concentrăm pe multinațională. Tocmai de-aia vom termina toată treaba pentru noul business într-o singură zi. În prima zi, să scăpăm de-o grijă. We’ll get it out of the way!

Eu (în sinea mea): În interesul integrității tale corporale, tu ar trebui să fie ăla to get out of my way!

Ventilatorul

Ce e făcut dintr-un lucru de căcat, căcat rămâne. Și căcatul crește, crește, crește până ce ajungem la vorba aia clasică englezească: When the shit hit the fan… Mda, mai devreme sau mai târziu, căcatul o să ajungă la ventilator. Iar ventilatorul o să împrăștie… ați ghicit ce! Căcat!

În cazul de față, ventilatorul a fost lichidatorul. În viziunea Tipicarului, lichidatorul era un trimis mesiatic care să lichideze firmulița fără activitate și să get it ( it, adică firmulița) out of the way. For good.

În viziunea unui tip cu scaun ( scaun - mobilier, nu termennul medical de scaun) la cap, lichidarea e un proces ceva mai complicat. Iar dacă lichidatorului îi ia cam 6-7 luni să facă treaba asta, unui raportator ca mine ar trebui să-i ia mai puțin. Ideal o lună, în practică 2-3 săptămâni iar în pasul ștrengarului cam o săptămână.

În viziunea unui tip cu acaun (scaun - termen medical, nu mobilier) cum e Tipi… Stai! Tipi nu are viziune. Nu s-a gândit la asta. Pentru el e simplu. Cu lichidare sau nu, eu îmi fac treaba într-o singură zi și I’ll get it out of the way!

În condițiile în care nu depind numai de mine, mai am și o echipă de coordonat prin India plus niște semnale de așteptat de la diferiți tipi de pe insulă. După cum am explicat pe blog, în corporații n-o să primești nici un vaffanculo pentru eșecul în a raporta la timp. O să primești rapoarte și o să trebuiască să introduci controale și în cele din urmă vei munci zeci de ore în plus. Lunar. Așa că?

Cine muncea duminică la 1 noaptea ? Eu! Cine se ruga de indieni aceași oră să facă treaba aia bine măcar de data asta? Eu! Cine se trezea la 5 luni dimineață să obțină o confirmare din Singapore? Eu! Cine muncea din zori până-n noapte să termine naiba treaba într-o singură zi? Eu! Cine se bucura că lichidarea e terminată șu că firma lichidată va fi în sfârșit out of the way? Șefu!

 

Cireașa

Revenim totuși la zilele noastre și la corporația noastră actuaă. Nu me mai întoarcem la sinistrul personaj Bacon Bap pentru că e vară, sunt 35 de grade și puuute! Rău! Să nu uităm că a plecat mai spre nord iar noul șef e fixistul Saffa. Din păcate, năravul e același. Let’s get it out of the way!

Iar de data asta,obstacolul e chiar cireașa de pe tort. Probabil tortul pe care să-l aduc eu ca treat în ultima zi de lucru. Ce s-a gândit Saffa? Că calea (cacofonie intenționată în cazul lui) este .. balanța lui Bacon Bap upgradată la versiunea 10.3 de către șefii care s-au tot perindat în ultimii 4 ani. 

Iar obstacolul e fix evaluarea de sfârșit de an de care depind salarii, prime și promovări.  Ceva de genul Nu mai faceți voi evaluarea în iunie, incluzând performanța din sezonul aglomerat. Faceți-o în aprilie, vorbind de performanța din anul financiar trecut unde zarurile au fost deja aruncate. Get it out of the way! 

Urmarea

Continuarea cred că poate fi dedusă ușor. 

Din calea Tipicarului m-am dat singur la o parte acum 3 ani. Din calea lui Saffa sper să mă dau cât mai repede. Nu de alta, dar când lucrezi cu astfel de specimene, trebuie să stâlcești puțin zicala. Care nu mai e Get it out of the way. Este...

Get out of his way!

De ce? Ne spune un vechi proverb românesc. Din calea trenului și a prostului trebuie musai să te dai la  o parte.

Automatizarea lu Pește

Probabil că mulți cititori (mai ales posesorii de sex bărbătesc) ar fi denumit postarea “Automatizarea p***i”. Mno, cred că asta e singura chestie pe care a automatizat-o, având în vedere că are doi copiii de care nu știe cum să scape mai repede. 

Yeaaaah, maaaaaan, sunt așa de obosît să am grijă de copîi ( aiurea, nevasta le dă de mâncare, îi spală și îi culcă), dîmîneața de-abia aștept să ajung la servîciu să mă odîhneeesc, yeaaaah!

Cunoscătorii au recunoscut deja trilurile inconfundabile ale unui sud-african corporatist. N-am nimic cu ei, de altfel n-am nimic cu nicio nație, rasă, religie sau orientare sexuală. Din păcate, sud-africanul ăsta, la care ne vom referi ca Saffa, este șeful meu și are o meteahnă: vrea să facă din rahat bici. De pocnit, s-ar putea să-l pocnesc eu ceea ce n-ar fi o idee bună.

Nu, că nu mi-e frică să mă dea afară, n-am avut în niciuna din cele 6 corporații teama asta. Numai că sud-africanii ăștia nu sunt prea renumiți pentru a întoarce celălalt obraz și sunt destul de masivi de felul lor. Având în vedere că nu vreau să scriu următoarea postare de pe un pat de spital, o să mă abțin de la orice fel de acțiune violentă și o să încep prin a defini niște termeni.

Rahatul

Rahatul este o aplicație informatică din anii 90. Nu e nici Pacman, nici Prince of Persia, nici măcar Carmaggedon. E un soft care cică ar trebui să ne ajute dar în realitate e la fel de frustrant ca Windows 3.0. Ei, în softul ăsta care îmi mănâncă mie zilele de 3 ani, se varsă datele din softul de front-office care a fost dezvoltat intern în anii … 70. Și arată exact ca atunci! O fereastră cu litere albe pe un fundal negru, are un cursor mare cât o zi de post care te invită să tastezi o cifră și să apeși enter. Aplicația asta e pe cale de a fi retrasă căci .. ne trebuie un soft modern, adaptat la cerințele utilizatorilor din zilele noastre.

Aiurea! Asta a zis-o Ursu, mare CEO ( mare la propriu, la abilități e cât un chihuahua), ca să ascundă adevăratul motiv. Dacă ar fi putut ține mizeria asta încă 20 de ani, ar fi făcut-o fără nicio remușcare. Din fericire, trebuie s-o retragă din motivul explicat scurt de unul din IT-iști. Depanarea se face în Cobol iar programatorii cunoscători ai acestui limbaj s-au pensionat de mult și nici nu mai pot fi aduși înapoi în regim de colaborare, căci au ajuns deja la vârsta la care memoria le joacă feste.

În fine, lucrurile nu se mișcă prea repede în organizația asta (altminteri ar fi zburat Porcu din postarea trecută de mult), așa că aplicația de MS- Dos o să mai rămână vreo doi ani, timp în care compania o să aibă două milioane mai puțin în cont. Iar pe Safa nu-l văd să aibă tupeu să meargă la Ursu cerșind încă un sfert de milion pentru înlocuirea Rahatului de Windows 3.0 cu care lucrăm noi.

Biciul

Vorbind despre “bici”, lui Saffa îi place să rostească din când în când “Boom!” Ia zi, măi Saffa, că tot ești tu așa dăștept, să nu te deochi cumva, pu, pu, pu! Hai zi-ne tu să vadă și cititorii mei ce băiat deștept ești tu, mă!

Punem toate ajustărîle  dîrect în Rahat 1.0, boom! Să nu le mai facem în Excel și dacă vrei să le vezi apeși acolo pe un buton în menîul Rahat Ledger și le vezi, boom! Ai toată balanța consolidată în Rahat 1.0 și o vezi din menîul Rahat TB, boom! Să nu mai facem noi pachetul pentru ăia din Reg, construîm un raport și ăia apasă pe buton și îl downloadeaza dîrect din Rahat 1.0, boom!

Boom! Nu știu de ce are el predilecția pentru acest cuvânt. Mai ales că eu aș folosi alte interjecții dacă aș transpune planul lui în realitatea cea dureroasă. Și dacă tot l-am lăsat pe Saffa adineauri să-și exprime entuziasmul, o să explic eu în paragraful următor cum are să pocnească acest “Bici”

Pocnitul

Vrei să pui toate ajustările în Rahat? Pac! Pentru a produce ajustările, ai creat alte Exceluri care sunt manuale, anevoioase și au 50 de Mb per fișier. Excelul ăla crește în dimensiuni de la lună la lună până la un moment dat în care să facă Poc! Iar balanța consolidată din meniul Rahat TB n-o să-ți dea pentru că va fi un batch lipsă, pleosc! Iar când o să-ntrebe Chelu unde sunt situațiile financiare, n-o să zici nici Pâs! Cât despre ăia din Reg, o să apese pe buton și butonul va scoate un … fââââsssss…

Epilog

Trăim în 2018, anul în care tot mai multe companii private sau de stat încearcă să-și automatizeze sistemele? Cum? Prin Robotics, Artificial Intelligence, procesoare super puternice, investiții de milioane și eliminarea totală a factorului uman în procesarea datelor. Nu lucrez într-o companie chiar gigantică dar suficient de mare cât să poți pune problema astfel.

Din păcate, sunt manageri ca Saffa care trăiesc încă în anul 1990 în bula lor îngustă și lipsită de creativitate. Oameni care nu pot să vadă cum o așa-zisă automatizare nu face altceva decât să te întoarcă în timp în loc să te aducă mai aproape de prezent. Copii nematurizați care au rămas prinși în capcana timpului și vor să eficientizeze un proces din 2018 cu tehnologie din 1990. Măgari cu care orice conversație decurge prin a sfârși printr-un cerc vicios:

Eu: “Automatizarea”  asta nu face decât să creeze procese și mai manuale decât cele existente. Să nu mai vorbim de riscuri…Saffa: Îți înțeleg îngrijorarea, dar nu vreau să te pui contra, vreau să vii cu soluții alternativeEu: Soluția este să te duci în birou la Chelu și să nu mai ieși până nu aprobâ un buget decent pentru un sistem nouSaffa: Asta nu pot să fac, dar știu eu din 2011 că poți să automatizezi rapoartele din Rahat 1.0, îi facem un upgrade la Bici 1.1 și tu trebuie să kick-off proiectul Poc! Sau Boom! Eu: La cât de vechi e, Rahat nu poate să facă decât Fâs…Saffa: Vino cu soluții!Eu: Soluția este…

Soluția este una singură la automatizarea lu Pește iar dacă sunteți curioși  o găsiți aici. Premergător demisiei.

Curioasa traiectorie a unei chifle cu slănină

La început a fost doar un zvon. Era cam puțin credibil. Porcul de-abia se întorsese din concediu. Pe lângă asta, Chelu’ îl promovase la director nu cu mult timp în urmă. 

Cu toate astea, Bacon Bap era mai relaxat. Îl vedeai că are un fel de zâmbet pe muian când își scotea arătătorul din nas și îl lipea de monitor decretând: This is wrong! Parcă nu i se mai încleștau fălcile slinoase după terminarea baconului servit ca întotdeauna prompt de Ana de la Starbucks. Nu mai venea cu idei idioate, cel puțin nu la fel de idioate ca aia când vroia sa prezinte o vânzare de acțiuni ca primire de dividende.

Într-o zi de luni, Chelu a confirmat printr-un email. Se cară chifla! Motivul? Cică se multă într-un loc mai aproape de “casă”. Adevărul era că îl vedeam gâfâind pe drumul către London Bridge. Am bănuit că se angajează la o dugheană de hot dogs din Croydon. Îl și vedeam parcându-și tacticos Audi-ul sport de ultimă generație în parcarea noului loc de muncă.

Am aflat că noțiunea de casă are un sens ceva mai originar decât credeam eu. Pentru mine, “casă” înseamna orice loc, numai Râmnicu Vâlcea nu. Pentru el, “casă” încă înseamnă Leeds, locul unde s-a născut și a început să polueze aerul prin simpla prezență. Loc în care și-a petrecut ultima vacanță și unde a fost abordat de un prieten din pruncie.

Prietenul își făcuse o coșmelie la nivel regional ( Anglia de nord est) iar cel ce conducea biroul din Leeds urma să se pensioneze. Impresionat probabil de titulatura lui Bacon Bap și negăsind un înlocuitor vrednic, propunerea a fost făcută. Prietenul a avut grijă să-i strecoare în pachetul salarial și o mașină de serviciu împreună cu decontul cheltuielilor de benzină. Suficient pentru obez cât să-i dea vestea ucigătoare Chelului: se cară!

Cum au trecut trei luni nu știu, dar au trecut. Pur și simplu trei luni de inepții debitate de gura lui cea mare cu aromă de bacon și brânză au trecut. Iar când au trecut, a sosit momentul să țină un speech. Primul minut, nimic notabil. Mulțumirile standard aduse camarilei care l-a ținut în spate patru ani de zile. 

Numai că în al doilea minut am simțit că unul din pantofi (mai lărguț așa ca de Casual Friday) începe să-și ridice vârful în direcția căpocului lui de fast-food addict. Bacon Bap dixit:

Eu când am început aici, mi s-a spus că nu trebuie să fac decât o balanță și o consolidare. Când am făcut asta, nu știu. Probabil în prima lună. Iar dacă mă uit în jur, văd mulți alți oameni care au progresat în carieră, ceea ce e bine.

Stop, stop, stop, stop. Ok, am înțeles că l-a păcălit pe neexperimentatul Chel cât să obțină o promovare. Dar… despre ce progrese vorbește ăsta? Un casier a devenit junior la Reg reporting. O tipă de la billing e și ea junior la management accounts. Cineva de la credit control e acum la procurement. Pe bune, Bacon Bap? Atâta poți? Suntem poate cu toții orbi să vedem cum niște mișcări pe laterală sunt branduite ca promovări?

Auzi, mă, umflatule? Tu la propria echipă manageriată n-ai vrea să te uiți puțin? Și ca să nu fiu acuzat de autovictimizare, o să mă exclud din ecuație. Nu de alta, dar sunt aici de “doar” doi ani și jumătate și până și porcului vorbitor i-a luat mai mult de atât să obțină propria promovare. Dar uită-te în puii mei la femeia din fața ta care ți-a făcut toate evaluările pentru pensii. Acum 10 ani era pe aceeași poziție și făcea același lucru. 

De ce nu te uiți, măi Slănină, la omul din dreapta care mai are puțin și se pensionează? E singurul care știe să calculeze dobânda pentru că sistem informatic avem din părți. Omul ăsta de 20 de ani aici, iar acum 20 de ani făcea același lucru și avea același rol. Și asta pentru că iubitorul nostru de fast food și-a arogat toate meritele echipei obținând o promovare mincinoasă. Tot aceste merite mincinoase i-au așternut drumul spre un job călduț ca șef de birou într-un oraș în care nu se întâmplă nimic.

Cam aceasta a fost traiectoria curioasă a unei chifle cu slănină. Și acestea fiind grăite, Bacon Bap s-a mai scobit o dată în nas, s-a scărpinat pentru ultima oară în cur, a tras un pârț de final și dus a fost!

Asta, este!

Am vorbit în postarea precedentă despre mailul unui personaj. Nu i-am dat nume, nu e ca și când numele ar fi adăugat vreo valoare. Între timp, am mai primit un email de la un personaj care pare a fi mai evoluat decât euglena verde din postarea precedentă așa că voi face o concesie. Pe expeditorul emailului din postarea de azi îl vom numi Viorică și vom spune că este din Videle. În realitate nu îl cheamă Viorică și nici nu este din Videle dar… ce mai contează? Avem un nume la care să ne referim așa că voi purcede la a copia direct mailul cu pricina, :

Nu e nimeni care să-ți poată răspunde la întrebări. bilanțul a fost deja semnat și aprobat de mine în calitate de director. aceste întrebări nu își au rostul. Asta, este!

sumele sunt imateriale.

Viorică Tulpină

Managing Director Videle office

07776 898 989

Facem abstracție de începutul propoziției cu literă mică. Facem abstracție și de prezența virgulei între subiect și predicat. Nu ne împiedicăm noi de o virgulă la ditamai managing partnerul.

Totuși, ca director nu știi pe nimeni care să fi semnat o plată de 50% din valoarea totală a tuturor plăților pe ultimii 3 ani? Cu atât mai mult cu cât descrierea este vagă iar suma a fost virată într-un cont suspect? Dacă l-ai semnat și aprobat, n-ar fi trebuit să te întrebi pe ce se duc banii din ordinul ăla de plată?

Când o treime din cheltuieli sunt penalități și amenzi nu ar fi trebuit să-ți pui problema ce naiba se întâmplă acolo? Bine, de evitat nu cred că le-ai fi putut evita că oricum ai aflat de ele la un an după dar… măcar să-ți fi întrebat contabilii pentru ce le-ai luat! Și mai ales, nu cumva e posibil să mai sosească câteva amenzi de același gen necontabilizate?

Și nu în ultimul rând, scrie acolo de o schimbare de standarde de raportare financiară. Când firma aia a trecut de la standardele internaționale (IFRS) la un standard local (Videle Accounting Standards sau VAS), parcă ar trebui să îți pui acolo o întrebare cum ar fi: De ce?

Dar de ce să mai pun eu aceste întrebări? Bun răspuns. Nu suntem oare în firma în care Financial Controller e incompetentul notoriu de Bacon Bap? Asta după ce, în prealabil, l-au dat afară pe fostul Controller, singurul om decent din conducere? Nu suntem oare în firma în care 4 directori (COO, Head of Risk, Head of Reg și-ncă unul pe care-l păstrez pentru postarea următoare) pleacă în aceiași lună? Nu suntem în firma în care un căcat de Senior Manager din Bristol își permite să răspundă la un email cu o singură interjecție (Huh?) 

Viorică din Videle are perfectă dreptate. Aste este. Numai că în corporațiile astea o regulă de aur este să-i imiți pe șefi indiferent ce prostii îndrugă. Cică e și asta o tehnică numită building a rapport. Așa că mă conformez și rectific (fiți atenți la virgule):

Asta , este! It is , what it is!

Huh?

După o așa replică primită (asta din titlu, vreau să zic), am lăsat munca și am tras o fugă pe blog să scriu o însemnare și să-i pun și un titlu cum ar fi..

Omul care spune ‘Huh?’

După care m-am gândit că interjecția cu pricina poate fi articulată și de alte mamifere așa că am rectificat...

Omul care spune ‘Huh?’

Dobitocul care face ‘Huh?’

Ok, sună mai bine dar totuși, interjecția a venit printr-un email. Adica, dobitocul cu pricina, și-a folosit copitele de la labele din față și creierul inevoluat pentru a lovi tastatura în următoarea succesiune a tastelor: H, urmat de u, urmat din nou de h și terminând efortul (mai mult mental decât fizic) cu un semn de întrebare. Așa că m-am văzut nevoit să rectific din tastatură:

Dobitocul care face ‘Huh?’

Prost să fii, huh? că scrii!

Moment în care mi-am amintit de perioada pre-corporatistă când făceam phishanaliza unui cercopitec inevoluat care se nimerise a-mi fi profesor. Să pornim de la origini, mi-am zis, poate oi înțelege ce moment traumatizant din cursul recent al evenimentelor l-a făcut să atace tastatura și să arunce un huh.

Așa că înainte să-l “trimit” (verbal) la origini, am decis să-mi sacrific câteva minute din prețiosul meu timp și să citesc mailul trimis de biped. De jos în sus. Iar între timp să arunc un titlu mai bun

Prost sa fii, huh? Că scrii

Drumul rațiunii trece prin Huh?

Wow! Lanțul de emailuri începe de la mai marele departamentului care le transmite mai multor omuleți un mesaj de felicitări pentru bunele rezultate la nivel național. Printre destinatari, și mamiferul care face obiectul acestei postări. Având informații mai detaliate, mi-am dat seama că din lista aia doar doi oameni meritau felicitări: șeful departamentului din Londra și al celuia din Dublin.

Mamiferul nostru conducea chipurile un departament din Bristol al cărui randament a fost considerabil mai mic decât cel care ar fi putut fi generat din dobândă dacă am fi depus toată investiția în acel departament într-un depozit bancar.

Din păcate pentru el, bipedul nostru nu avea această informație așa că a forwardat mesajul de la șef unor supuși din Bristol aruncând din tastatură un suplimentar “Not bad, huh?”

Moment în care a venit mailul fulgerător de la contabilitate cu defalcarea profitului național pe regiuni. Probabil i-au picat atât falca cât și mâna stânga de pe tastatură (dreapta era firește în pantaloni) la vederea dezastrului, căci următorul email a venit de la un sclav din Bristol către contabilitate, cerând explicații. Totodata, “se cerea” și un titlu mai bun cum ar fi:

Drumul rațiunii trece prin Huh?

Momentul când n-ai zice nici Huh 

Și mailul a venit. Repede. Moment în care în loc să tacă, mamiferul s-a hotărât să ceară din nou explicații. Ceva de genul ca de ce e accrualul atât de mic? Când el știe că a avut WIP mare.

Fază cam imprudentă. Cei care știu conceptul de Wip știu de ce. Wip-ul trebuie să fie oricum dar nu mare. Probabil că mamiferul confundase WIP-ul cu bețișorul de 10 cm care-i ține loc de penis. Având în vedere că îl copiase în mail pe Financial Controller, faza devenea tragi-comică.

O mică paranteză. Wip vine de la work in progress. E o chestie care crește pe măsura prestării serviciilor către client și care scade pe măsura facturării acelor servicii. Din păcate în societatea modernă, e responsabilitatea juniorilor/seniorilor să muncească iar a directorului să factureze. La sfârșitul anului financiar (vezi cazul de față), toți directorii sunt fugăriți de Financial Controller să factureze cât mai mult, riscând altfel penalizări.

Iar mamiferul nostru tocmai recunoștea că a UITAT să factureze niște clienți importanți.

Iar eu recunoșteam că pot pune un titlu și mai bun.

Momentul când n-ai zice nici Huh?

Prostul până nu-i fudul, nu zice huh? destul

Omul de la contabilitate a primit mailul și mi l-a retrimis mie, eu fiind cel care calculam respectivul accrual. Acum vă dați seama că în momentul în care ai o mie de lucruri de făcut, numai de dat explicații unui trântor nu-ți vine a face. Cu toate astea, trebuie să-mi aduc aminte de fiecare dată de vorba lui Dinică din Filantropica: “Fiți profesioniști, ce dracu!”

Și i-am explicat cercopitecului. Nu era nimic greu de înțeles, pur și simplu animalul uitase că facturase un client în avans. Probabil uitase să mai și presteze odată ce banii au intrat în cont, dar asta nu era treaba mea. Atâta timp cât nu se livrase nimic sărmanului client jumulit în avans, accrualul și implicit venitul pe Bristol trebuiau reduse. Simplu.

Și aici apare în sfârșit mailul papagalului care n-a putut să tasteze mai mult de trei litere urmat de un semn de întrebare. Așa că am tras concluzia și dacă n-ar fi intervenit directorul de business însuși care să-l tragă de urechi, i-aș fi răspuns eu la mail dar nu cu o interjecție, nici cu o propoziție scurtă, ci cu o poezie:

În lumea asta prost făcută

Căcații scriu Huh? în loc să pută!