Etic

... În prîvînța asta, îi etîc să defînîm...

Da! E 3 dimineața și încă nu pot să defînesc motivul pentru care nu pot să dorm. De defînît prostiile pe care le-a debitat sud-africanul Saffa în ședință nici nu poate fi vorba. 

Zi repede un lucru care sunt buni sud-africanii. Contrar mitului, nu toți știu să joace rugby. Iar majoritatea pot să articuleze o propoziție fără să spună trei prostii. Cu toate astea, gena există așa că cei talentați sunt campioni mondiali. Și la rugby  dar și la spus prostii.

Conform proverbului “Cu cât vorbești mai mult, cu atât uit mai mult”, nici nu pot spune că am reținut ceva din ședință. Doar că..  mi-a rămas așa în cerebel cuvântul ăsta.. Etic! Sau Etîc cum ar spune el. Hai să recapitulăm o perioadă .. etîcă!

The “successful” candidate - Porcul

Am mai vorbit despre asta pe blog așa că o să încerc să sumarizez. Prin 2016, șef mi-era un personaj atât de insalubru încât nu pot să-l definesc altfel decât Porcu (cu scuzele de rigoare pentru fermierii eco). Acum vă dați seama că nu i-aș fi zis așa judecând doar după igiena personală. Nu! Porcu era la fel de porc și în ceea ce privește metodele de lucru. 

Văzând că propriul șef nu prea se are bine cu noul stăpân Chelu, porcul a început să mănânce căcat cu polonicul mușcând mâna celui care-i dăduse lături până atunci. Una și cu una fac două. Chelu era tipul de om care intră-n firmă cu un ‘bang’, așa că îl dă afară pe controllerul cu experiență și il pune în loc pe Porc, după o mascaradă HR-istă în care rolul a fost promovat pe intranet. The “succesful candidate” a fost încoronat după 5 zile de la data publicării anunțului. Etîc, nu?

The “contractor”

Următoarea mutare a Porcului era clară: să-l promoveze pe Saffa în locul lui. Dar ca să vedem de ce, trebuie să ne întoarcem cu încă 4 luni în urmă. Saffa îi trimitea mesaje disperate. “Mă omoară aștia în Johannesburg! Bou am fost că m-am întors, cine m-a pus să mă iau după nevastă-mea? Jesus, aici chiar se muncește! Fă-mi repede rost de un job bun, că știi cât te-am ajutat și cât am închis ochii până să plec în Africa!”

“Încerc, man, încerc! Dar nu prea găsesc o poziție”, guiță godacul în sinea lui. Și totuși, dacă revine Saffa în Londra și începe să vorbească? Ar mai fi o chestie, dacă încearcă marea cu degetul pe proiectul Bogus?

Proiectul Bogus... În realitate, nu era niciun proiect. Un nou produs, o jurisdicție existentă, business as usual. Sistemul (ăla în Cobol, din anii 70 pe care nu-l mai poate depana nimeni că au ieșit coboliștii la pensie) “știa” ce să facă. Asta știam eu, știa Gandhi, știa Porcu .. dar Chelu nu știa!

“Chelu, sunt copleșit. I crashed”, grohăi pachidermul.  

“Cum adică, ai zdrobit mașina venind la muncă?”, spuse Chelu confuz, scoțian pur-sânge căruia nu-i plac cuvintele cu dublu înțeles.

“Nuuu, crash emoțional, adică...”

“Zi repede ce pot să fac!”, spuse scoțianul cu o față lungă care devenea iritată la pisicărelile obezului.

“Aaa, păi știi, că e un proiect nou și sistemul n-o să facă bine ce tre’ să facă. Trebuia să stea cineva să recalculeze manual totul pentru noul produs. Toată lumea e copleșită, n-are timp nimeni, vreau un buget de contractor full-time”, grăit-a Porcu.

“Bine, bine, ia de-aici semnătura, că mă grăbesc să mă duc la golf. Trei luni, maxim! “

10 zile mai târziu, cursa BA056 de Johannesburg ateriza la Heathrow. La bord, era și Africanul nostru, aducând multă voie bună dar și multe idei crețe.

Și uite așa a revenit Saffa ca să frece menta pe o căruță de bani. Asta în condițiile în care eu (încă mai) aveam disponibilitate, iar Ghandi  se ocupa cu.. să folosesc o expresie englezească “twiddling her thumbs” ! Etîc, nu?

The taxes

Vom vedea în curând cu ce s-a ocupat Saffa pe lângă frecatul mentei dar până atunci v-am atras atenția cu altceva: căruța de bani. 

Cam cât? Dacă mă întrebi pe mine, mult prea mulți pentru el. Dacă întrebi HMRC (Fiscul britanic), genul ăla de venit la care ei colectează 15,000 de lire impozit. Ce-a făcut Saffa? O firmă. 50% acțiuni el, tot atât și nevastă-sa. Obiect de activitate? Servicii de consultanță. Nume? Saffac S.R.L. Clienți? Unul singur: firma noastră. Servicii prestate? Consultanță pentru Proiectul Bogus!

V-ați prins. Saffa a fost numit consultant prin intermediul firmei pe care a înființat-o el cu nevastă-sa. Ce contribuție avea nevastă-sa la proiectul Bogus? Zero. Saffa era cel care apărea lângă mine de la 9 la 5, muncea vreo 2-3 ore la Proiectul Bogus după care își pierdea timpul pe un proiect neautorizat de nimeni, și anume Proiectul Bici din căcat care să pocnească 1.0

Vine momentul în care se termină contractul și Saffa plătește jumate din venituri drept dividend. Nu lui, ci nevesti-sii. Se termină anul fiscal (adică 5 aprilie), începe următorul și plătește și cealaltă jumate de venit tot sub formă de dividend și tot nevesti-sii.

HMRC se mulțumește cu câteva sute de lire din impozite: o parte din impozit pe profit, o parte din impozit pe dividende. Cum? Păi tot Saffa își pune pe cheltuieli tot felul de tablete și computere pe care se joacă fi-su fortnite. Iar nevastă-sa nu mai are alt venit în afară de “dividende”, așa că aplică rata minimă de impozitare, asta după ce deduce 12,500 tax personal allowance. La 2% impozit plătit, până și Apple sau Google își dau jos pălăria în fața lui Saffa. Etîc, nu?

Proiectul Boom

Hai să vedem mai exact pe ce-a încasat Saffa bani și a plătit 2 lei impozite. După cum v-am spus, motivul pentru care a semnat Chelu contractul a fost proiectul Bogus. Asta trebuie să facă Saffa 8 ore pe zi timp de 3 luni.

Cum naiba să stea atât dacă nu era nimic de făcut? Dar ce contează când africanul avea țelurile lui mărețe care prindeau viață în visele lui erotice. Iar țelul lui glorios care-l umezea instant era strălucitul Proiect Boom.

Inutil să mai spun că proiectul ăsta nu era cerut și aprobat de nimeni din conducere. Da na, știi cum sunt copiii pe la 5-6 ani. Unii visează să construiască rachete, alții să fie fotbaliști de top, alții vor să inventeze un buton pe care să apeși și ... boom, un proces care ar dura zile are loc instant! Cum ar fi să inventezi o mașină în care să bagi un kil de struguri, o sticlă goală, puțin lemn de plută, apeși un buton și boom, iese o sticlă îmbuteliată cu vin și cu dopul pus!

Ei bine, Saffa nu depășise vârsta. Cu 12 luni în urmă plecase cu coada între picioare că nu reușise în 4 luni să facă un excel în care să apeși un buton (macro) și boom, ies situațiile financiare. Professional judgement? Analiză financiara? Variații neobișnuite? Alți factori neprevăzuți? Nu, dă-î încolo, eu vreau toate situațiile pe care se uită Chelu într-o secundă, boom! Dacă pune Chelu o întrebare? Aș, nu-ntreabă, dă-l încolo, o să fie mulțumit că i-am făcut situațiile cât aș zice boom!

Ca atare cu asta s-a ocupat africanul nostru în timpul în care era plătit să rezolve proiectul Bogus. 

A făcut ceva? Da. Ceva util? Nu. Pur și simplu a desenat alt proces, nici mai simplu nici rapid decât ăla existent fiind plătit să facă cu totul altceva. Al naibii de etic, nu?

The successful candidate - Saffa

Chelu începuse să pună întrebări: “Câți bani am dat pe contractor? Aha! Cam mult! Voi ați uitat că sunt scoțian?” Porcu se uita disperat prin hârtii. Cum naiba să-l promoveze mai repede pe Saffa pe rol permanent?  O să promoveze postul vacant și o să fie interesați și alții. Poate corporatistu din România. HR-ul e mai greu de fraierit.

Hârtii peste hârtii! Bugetul de M&A... Mă uit mai târziu! Poate după ce mănânc un bacon de la Starbucks.  Factura de la custode. O semnez,  ce poate fi greșit? Altceva? Aa, cererea de concediu a lui corporatistu din România. Vrea să plece în concediu? Bingo! Semnat. Și acum să scot eu “la concurs” fostul meu rol.

N-au trecut decât șase zile și un email plecat din inboxul godacului ridica multe sprâncene. The successful candidate era Saffa, nici mai mult nici mai puțin decât ăla care venise drept contractor și nu făcuse nimic util. Superb și mai ales etic, nu?

Proiectul Bici din căcat care să și pocnească 1.0

“Nu, mă, nu! Să nu ne complicăm! “, îi spuse Godacu lui Saffa pentru a patra oară. “Da, dar de ce nu fac situațiile boom? - se frământa într-una africanu’ - De ce-am muncit eu atâta când eram contractor? De ce-am pierdut eu timpul înainte să plec înapoi în Africa? De ce? Știu eu că trebuie să meargă!”

Patru luni mai târziu porcu s-a scărpinat în nas, a tras un pârț de final și a închis ușa pe dinafară, făcându-i loc lui Speriatu. Noul șef a lui Safa era un tip traumatizat la maxim de agresivitatea lui Chelu. Pentru Chelu, să spună “fuck” sau “screw” era ceva mai la îndemână decât a spune bună ziua. Speriatu pe de altă parte, învățat la cele mai elevate școli din regat, nu auzise cuvântul "fuck” în 49 de ani cât i-a fost dat să audă într-o singură ședință cu Chelu.

“Aoleu - paraliză Speriatu în discuția cu Safa - noi facem toate astea în Excel? Dacă greșim ceva și turbează iar Chelu?” Safa era în al nouălea cer. “Yes! Proiectul Boom 2.0 nu e mort - juisă el într-un orgasm intelectual - să autorizez niște jurnale ca să văd că merge. Hmm, eu le prepar eu le autorizez că altminteri iar se blochează totul! Daaa, merge!”

Și acum... e momentul ca Proiectul Boom 2.0 să devină Proiectul Bici din căcat care să și pocnească 1.0. Într-un mod cu totul epic. Dar și etic, nu?

Înapoi în prezentul etic

Este 28 februarie 2020 și suntem într-o ședință.

..În prîvînța asta, îi etîc să defînîm..., spune africanul fără să-l asculte nimeni. Cine să-l asculte? Fiecare are treburi mai importante.

Căpetenia de la Taxe nu mai are cui să dea ordine. Cei doi supuși au rămas acasă, cică au tuse persistentă, febră și nu mai au gust. Păi și? Când era el gripat, a venit la serviciu mort copt! Tare sensibili mai sunt milenialii ăștia!

Speriatu e speriat rău. FTSE în picaj, CAC nu stă mai bine, NASDAQ nici atât.. Ping-ping-ping, făcu telefonul, semn că are un breaking news alert de la BBC. Cu inima cât un purece (pică naiba bursa de la Londra), Speriatu scoate iPhone-ul. Răsuflă ușurat. E vorba de o viroză cu ceva origini prin China, tocmai s-a înregistrat primul caz transmis în UK. Uite și pe-ăștia de la BBC, cu ce își pierd vremea! E iarnă, ce e așa neobișnuit să fie viroze!

Șeful cel mare de la Risc e cam obosit dar și iritat. Tocmai s-a întors de la Milano. Cam răciți oamenii pe-acolo, ce face guturaiul ăsta! Dar ce tupeu pe capul ălora de la HR să-i spună lui că guvernul a emis nu-știu-ce atenționare pentru ăia care se întorc din nordul Italiei. Auzi, dom’le, că e un virus nou sub formă de coroană și e bine să stai pe-acasă dacă treci pe-acolo. Ce risc să fie, pe bune? Păi el știe mai bine, doar e șeful de la Risc?

Este 29 februarie 2020, e aproape 4 dimineața și încep să adorm. Am un vis ciudat.

Am părul blond, am 19 ani și mă cheamă Alice. Nu știu când am plecat din Anglia dar sunt într-o altă țară și lucrez cu un Iepure Alb și cu un Grifon. Iepurele Alb nu-și sapă șefii iar când apare o poziție vacantă aplică cu sfințenie procedura HR dând o oportunitate tuturor. Grifonul e contractor dar face munca pentru care a fost contractat și plătește impozitul corect pentru veniturile obținute. Există și un departament de Risc condus de către Pisica de Cheshire care nu ignoră avertismentele epidemiologice emise de către Guvernul Țării Minunilor.

Din păcate, alarma de la Iphone se face auzită. E 29 februarie ora 7 și nu sunt în Țara Minunilor ci în lumea reală unde totul este al naibii de... etic!

LinkedIn, micul șantajist - Cartea a Doua : Potopul

Am elaborat în prima carte geneza acestui mic șantajist care s-a strecurat tiptil - tiptil în viața oricărui corporatist. Dar ce se întâmplă atunci când cedezi șantajului și te decizi să răspunzi fiecărui InMail primit? Căci, nu-i așa, nu știi niciodată, de unde sare iepurele ăla aurit cu un job mult visat? Ei, ce să se întâmple, se întâmplă… Potopul! De mesaje!

Hai să grupăm puțin vijelia de mesaje pe anumite categorii. 

A. Ajutor! Votează-mă!

Salut, unique2, am nevoie de ajutor. Cred că mi-ai văzut postările pe LinkedIn. Mă numesc Matilda, sunt în Comitetul Executiv al Asociației [Profesie Liberală] din Ghana. Sunt .. commitment.. enthusiasm… attention to detail… passionate… [în fine tot biletul de bullshit bingo]. Sper că te-am convins să te înregistrezi pentru vot și să mă alegi pe mine.

Dragă Matilda, bineînțeles că ți-am citit toate articolele de pe LinkedIn. Nu numai ție dar și altor sute de candidați din toate colțurile lumii. Când am făcut asta? Probabil în cele 6 ore din noapte în care nu sunt la serviciu. O să te votez, desigur. Am o mică problemă totuși. Sunt doar 7 locuri și am vreo 50 de cereri de vot aproape identice. Cum să fac?

B. Oportunitate fantastică… varianta prin învăluire

Salutare, sunt Jimena din Barcelona de la UltraCool Europe Bank. Banca noastră organizează un networking event în Londra la 2 pași de biroul tău. Mâncare și băutură pe gratis, urmate de o prezentare a oportunităților din bancă, urmată de o nouă rundă de socializare. Evenimentul are loc astăzi la ora 7 seara.

Daaa, partikip, partikip! Cum să fac să partikip?

Cel mai ușor e să îmi trimiți un cv actualizat și îți voi trimite detaliile necesare participării.

Ok, ia de-aici. Cum să fac să partikip?

Mulțumesc. Am uitat să menționez că oportunitățile pentru carieră sunt în Luxemburg. Participanții la networking event vor fi selectați pe baza cv-urilor în funcție de cerințele joburilor.

Morala: încă o seară în care mi-am plătit singur consumația. Grrr!

C. Oportunitate fantastică … varianta directă

Dragă unique2, sunt.. dar ce mai contează cine sunt.. important e că am oportunitatea anului. Un job de sclavete la o corporație din Botswana. Salariul este între 250.000 și 412.000 Pula

Mânca-le-ai valuta în care plătesc salariul!

D. Grădinare, nu vrei un castravete?

Unique2, hello! Sunt Johnny, ce mai faci? Am văzut pe LinkedIn că ești [titularatura aia șmecheră care dă impresia că sunt un fel de CFO]. Am colaborat cu sute de firme și știu că cel mai important lucru pentru o raportare fără cusur este un sistem de procurement. Când ne putem întâlni să-ți fac o prezentare cu ce sistem minunat pot eu să-ți implementez?

Nu, mulțumesc, avem și noi.

Da, dar noi suntem cei mai tari. Spune-mi la ce număr pot săte contactez să aranjăm o întâlnire..[…]

Peste două zile sună telefonul. Nu răspund ca nu recunosc numărul. Dau pe urmă căutare inversă pe TrueCall și văd că era Johnny de mai sus așa că decid să nu sun înapoi. Peste o oră primesc mail. Pe adresa de serviciu, că e ușor de aflat odată ce știi numele (nu e ca la unele bănci unde îți pune și al doilea prenume în mail, nici nu am un nume britanic gen John Smith care ar atrage o adresa de genul john.smith69@corporatia.com).

Unique, te tot caut. Am sistemul perfect. Dacă vrei un sistem complex, am soluția perfectă. Dacă […] Dacă […] Dacă […] Dacă te-ai lovit și nu poți să partikipi, spune-mi să sun la 999.

La atâtea glume în repertoriu, Johnny nu mi-a lăsat nicio alegere în afară de a intra în meniul Outlook. Message / Block / Block sender’s domain . Asta așa în caz că își pune asistenta să follow up.

E. Nevoie de candidați - faza finuță

Dragă unique2, în poziția ta de [titularatura aia șmecheră care dă impresia că sunt un fel de CFO] este necesar să ai cea mai bună echipă. Îți stăm la dispoziție oricând pentru recrutările de care ai nevoie. Avem în portofoliu mulți candidați cu o experiență bogată și cu studii de specialitate. Crezi că ne putem întâlni pentru a înțelege structura echipei pe care o conduci și să vedem cum te putem ajuta?

Dragă Recruiter, cred că realizezi că oamenii pot diferi de la corporație la corporație dar birocrația e întotdeauna aceeași. Nu vreau să-mi imaginez ce măciuci mi-aș lua dacă aș vorbi direct cu vreun recruiter înainte de scorpia de la HR sau înainte de aprobarea întregii camarile ierarhice. Așa că, dragă Recruiter, pe viitor bate la altă ușă. Mă refer la ușa aia pe care Dante ar fi scris Lasciate ogni speranza voi ch’entrate deși altcineva a scris RESURSE UMANE.

F. Nevoie de candidați - faza nesimțită

Dragă unique2, sunt SuperRecruiterul. Știu că recruitezi pentru o poziție de [..]. Am un candidat foarte bun, a lucrat la [..] și la [..] și cautâ un salariu între [..] și [..]. Îți atașez cv-ul candidatului, sună-mă la [….] dacă vrei să aranjezi un interviu.

Dragă SuperRecruiter, felicitări pentru trimiterea unui CV fără acordul deținătorului. Tot ce pot să aranjez e un interviu pentru tine. O să te vadă niște domni de la autoritatea în domeniu pentru reglementarea protecției datelor (GDPR) în UK. Nu-i nevoie să-ți pun o întâlnire în calendar, te caută ei când te aștepți mai puțin.

G. In Practice forever

InMailurile urmatoare (spoiler: urmează o exagerare!) sunt la fel de relevante precum ofertele de programator primite de măturătorii de la Microsoft. 

O parte din confuzie este datorată faptului că 20% -25% din activitatea Grupului la care lucrez este dată de o firmă de servicii profesionale. Adică o firmă cu angajați ce au profesii liberale (avocați, fiscaliști etc.) și care prestează pentru client. Adică Practice.

Dragă unique2, mi-a plăcut profilul tău, mai ales prin prisma actualei corporații și a celei la care a lucrat până în 2011. Suntem specializați în joburi în Practice oferind joburi de la senior la director în   Big Foot (ok, ok,  nu se numește Big Foot dar sună mai funky decât originalul), Mid Tier firms sau firme mai mici în zece locații și trei jurisdicții fiscale. Sună […], trimite […]

Dragă Recruiter, poate dacă ai fi mai puțin superficial, ai avea mai mult succes și n-ai da faliment peste trei luni. Nici nu e greu, pe bune. Știu că nu înțelegi nimic din specificațiile tehnice din profiluri sau CV-uri deși ești specializat. Dar măcar primul rând din descrierea postului dacă l-ai fi citit ai fi văzut ca sunt personal suport.

H. Freeze! I’m a recruiter, your CV or your life!

Dear unique2, my name is Luiza Popescu from Michael the Great Recruiter multinational. I came across your profile and I noticed that your Open to New Opportunities tab is active. Are you free to speak this week ? If you have an up to date CV available also, please send it through to LuizaPopescu@michaelTheGreat.com

Luiza, thanks for reaching out, but this is not something I am interested in. (ăsta e un feature mai nou al LinkedIn, apeși pe butonul ‘Not Interested’ și ți se generează un răspuns automat)

P.S. Mișto ice breaker. Suntem din aceiași țară dar te faci că plouă. Nu mă refer să scrii în engleză, dar puteai să faci o introducere mai prietenoasă. Faptul că avem ceva în comun e un selling point extraordinar și mi-ar fi putut atrage atenția. Dacă mergi pe premisa că numele angajatorului tău mă va face să tresar, te înșeli amarnic. Competiția e crâncenă.

P.S.2 Ok, vrei să mă convingi să-ți trimit cv-ul? De ce? Ce pui pe masă? Un rol, două care ar fi de interes? Mă refer la roluri pentru care nu s-a terminat recrutarea. Numai că știu cazuri în care candidatul câștigător a început munca deja de vreo două luni iar rolul pe care-l face este încă la vânzare pe siteul recruiterului. Cine aplică va fi sfătuit să încerce și alte roluri ale agenției minune.

P.S.3 Ce garanție am că Cv-ul meu nu va fi trimis ca momeală unui potențial angajator fără consimțământul meu? Cam de câte ori s-a întâmplat asta cu predecesorii tăi, Luiza? Am dovezi că s-a întâmplat cel puțin dată. 

P.S.4 Aștept încă scuze din partea colegului tău Lowry care m-a făcut să aranjez o deplasare în străinătate pentru un interviu fără a confirma niciodată interviul respectiv.

I. Cât ceri pe oră?

Bună unique2, sunt Ciaran și sunt specializat în recruitare de contractori. Am un rol fain pe 3 luni. Poți să-mi spui dacă ești interesat și ce tarif pe oră sau zi ai?

Bună Ciaran, chiar dacă azi am o cămașă frumoasă roz, nu m-am apucat de practicat meseria aia veche la care tariful e pe oră (la englezi merge și juma de oră, nu-i ține pe ei 60 de minute). Altminteri, dacă ai fi citit profilul de pe LinkedIn mai cu atenție ai fi văzut că în ultimii 12 ani am avut doar 3 joburi, ceea ce implică un job permanent, d-ăla cu 3 luni pre-aviz în loc de o săptămână cât vreți voi!

J. Ai fost selectat pentru o oportunitate,… Noel!

Unique2, ți-am văzut profilul și mă atrage postul tău de [titularatura aia șmecheră care dă impresia că sunt un fel de CFO]. Recrutez pentru clientul meu X un post de manager, spune-mi dacă ești interesat.

Da Anoushka, sunt.

Noel, spune-mi ce adresă de email ai.

Cine e Noel?

Scuze, vroiam să zic unique2. M-am grăbit. Ce adresă de email ai?

Întreabă-l pe Noel! Noeeel, Noeeel, noel, noooeel, you aaare the kiing of Iisrraael!

Nici măcar nu se apropia Crăciunul. 

Asta mi-a amintit totuși de un prieten programator. Omul scria de zor la un cod în Visual Studio. Din păcate, progrămelul nu executa ce-ar fi dorit al meu amic. Omul nu-și pierde răbdarea. Se mai gândește el cum să facă și-i vine o idee. Ia să vedem, acuma merge? Visual Studio își pierde însă răbdarea și își spune părerea sinceră despre bucățica de cod cu probleme.

Amicul nu s-a supărat, ba din contră a și distribuit pe facebook mesajul cu pricina și pun și eu mai jos captura de ecran.

 În caz că nu vi se încarcă poza, iată mai jos transcrierea postării respective

“ Line 4 // This code was generated by a tool.”Thanks. No need to insult me Visual Studio; although I’ve been called worse :) “

Acum nu știu cum definește Visual Studio un tool dar noi, oamenii din popor o definim așa.

Până la urmă i-am rămas recunoscător lui LinkedIn că lucrez cu Anoushka și nu cu Visual Studio.

Epilog

Am sumarizat cât de bine am putut Potopul. Numai că până și în Biblie potopul are un sfârșit. Iar în cazul de față nu creatorul (LinkedIn) i-a pus stop, ci chiar potopitul, adică eu. Am dezactivat rapid opțiunea minune (na, mă recruiterilor că nu mai sunt interesat de oportunități) am dezactivat notificările pe aplicație și am dat unsubscribe la orice tip de email de la LinkedIn. O dată pe săptămână mai intru pe site și răspund la un mesaj dintr-o sută. Dacă am chef.

Nu-mi închid contul, cum nu l-am închis nici la Yahoo messenger, myspace, hi5, neogen sau alte rețele sociale aflate cândva la modă.Adaptând puțin un refren mai vechi, mi-a rămas să-i cânt lui LinkedIn în felul următor:

You’re just a social network that I used to knoooooowww!

Cronica unui film prost : The successful candidate

Știu că sunt multe filme bune scoase recent dar eu o să înot împotriva curentului și o să vă povestesc altceva. E vorba de un film prost, un film cu proști, un film despre proști și sunt ferm convins că scenaristul mare cât un vițel s-a gândit la rândul lui că audiența din "cinematograful" pe care-l gestionează este formată din ... proști.

Audiența blogului meu este formată însă din oameni inteligenți și informați așa că v-ați dat seama că postarea e doar o metaforă. Cinematograful e firma (că până la corporație e cale lungă) la care lucrez, audiența suntem noi pălmașii iar scenaristul... Hai să vorbim despre scenarist. Și dacă tot vorbim despre el, să-i dăm și un nume: BaconBap.

Pe scenarist e ușor să îl reperezi dacă nu îl cunoști.Apare in fiecare dimineață între 9.25 și 9.30 cu renumitul produs culinar curgând de grăsime într-o mână și cu o cafea latte cu 3 shoturi de caramel în cealaltă. Ambele produse tocmai fuseseră servite prompt de către Ana și Silviu de la Starbucks. Dacă e luni sau marți are o cămașă bleu și un pulovăr (cardigan) maro. Dacă e miercuri sau joi are o cămașă roz și un cardigan negru. Dacă e vineri, are un hanorac al naționalei de rugby a cărui culoare e greu de distins și niște blugi a căror formă la spate lasă o generoasă porție la vedere din chiloțăreala Calvin Klain.

Am uitat să menționez. Ăsta e șeful meu direct. Ba nu, era. Și avea aspirații: să fie și mai șef. Poate ar fi putut începe prin a-și managerui propriul birou, plin de hârtii, cărți, rechizite, urme de maioneză și ketchup. Dar nu. El vroia să fie șef peste 3 departamente. 

Pst! Nu uitați că vorbim de un film prost. Ca atare, n-o să vândă bilete și trebuie să se finanțeze prin...

Publicitate: calupuri la McDonalds, Starbucks, Calvin Klain (XXXL)

Film: The succesful candidate

Mai era o problemă. Trebuia să se elibereze locul propriului șef iar BaconBap avea motive să fie încrezător. " Hârțogarul șef, mi-a zis el la o băută, se pensionează la anul. Sper ca șefu' să se bage să-i ia locul iar eu să fiu în locul șefului. E o oportunitate și pentru tine să-mi iei locul." Nu era genul meu de job, de echipă sau de activitate dar hei! Cine refuză azi o posibilitate de promovare? Așa că eram hotărât să mai stau ceva timp prin firmă până să-mi iau zborul spre alte meleaguri.

Mai era încă o problemă. Șeful ăsta al lui care m-a intervievat și despre care am scris frumos pe blog n-avea suficiente motive să facă pasul spre top hârțogar. Avea 55 de ani, un anume stil de viață foarte bine conturat, o avere considerabilă și un venit suficient. De ce ar vrea să se complice?

Problema s-a concretizat iar stăpânirea a început procesul de recrutare extern al unui top hârțogar. Cum preavizul pentru o astfel de poziție merge până la 12 luni, Marele Stăpân a optat pentru un chel care era deja pe picior de plecare acolo unde lucra. A apărut repede în peisaj și ne-a și explicat ce nu-i plăcea la fostul job: l-a lovit năpasta și patronul lor i-a vândut altora care nu erau la fel de .... amabili. I-a înghețat zâmbetul pe buze când i s-a spus că și pe noi urmează să ne achiziționeze alții.

N-a avut nevoie de multe zile ca să-și etaleze caracterul. Spre deosebire de fostul hârțogar (atipic), ăsta era unul tipic. Fricos ca un iepure, panicat și cu un bagaj bogat de cuvinte gen controale, auditori, best practices, stress testing etc.

Între timp, Bacon Bap evita orice fel de comunicare. Nu că de era prea comunicativ de felul lui, dar de obicei mai vorbea despre ce știe el mai bine: fotbal, mașini sport și fast food. De data asta, chiar dacă mă duceam la biroul lui, cuvintele păreau să treacă prin interlocutorul meu. Dacă m-ar fi privit cineva, n-ar fi putut să-și dea seama dacă vorbesc cu Bacon Bap - omul sau cu varianta fast food care zăcea aruncată cu ketch-upul curgând pe o circulară de la HMRC ( Fiscul lor).

Păi da! N-avea timp că era ocupat să (ne) lucreze și să vorbească la telefon pe internațional. Mai precis cu Saffa, predecesorul meu sud-african. Pe Saffa nu îl știam bine, auzisem doar că e cam tipicar iar unul dintre zvonuri era că nu pleca acasă de la birou, până nu făcea curat lună pe birou și nu închidea de la buton toate accesoriile wireless (tastatură, mouse etc.). Total opusul meu, al cărui motto este "Laisser faire, laisser passer".

Mi s-a dat ocazia să-l cunosc mai bine când a apărut lângă mine din senin. Era colaborator și avea rolul de project manager pentru deschiderea unui birou minuscul pe o insulă. Primea 8 mii pe lună pe care nu plătea impozit că lucra pe firmă și declara dividend lu' nevastă-sa care nu avea alte venituri. Chiar și așa: era un proiect de 3 luni. De ce și-ar lăsa omul nevasta și plozii în Africa (unde securitatea nu e state of the art), ar renunța la jobul de acolo și-ar plăti o avere pe biletul de avion? 

Publicitate: Logitech wireless mouse, BT convorbiri internaționale (cu Africa), British Airways (zboruri dus din Africa spre UK plătite eventual de firmă)

Film: The successful candidate

Să zicem că urma să mă dea afară pe mine iar el să-mi ia locul. Pentru mine era super ok. Primeam pachet compensatoriu, îmi luam o mică vacanță și mă angajam undeva unde să-mi placă. Pentru el nu era însă ok. De ce-ar fi plecat cu familie cu tot în Africa pentru a reveni peste un an exact în aceeași poziție în care fusese angajat în 2012?

Trebuia el să aibă niște aspirații ceva mai elevate. Între timp, Bacon Bap părea mulțumit. Am observat asta pentru că avea apetitul mai ridicat. Altminteri, același rânjet tâmp și aceiași frecvență a vizitelor la Starbucks. Fricosul de top hârțogar era la rândul lui mulțiumit. Aducerea lui Saffa echivala cu un cuvânt foarte drag lui: continuitate în echipă.

Șefu' lu' BaconBap ridică o sprânceană. "De ce plătim un colaborator cu atâția bani pentru un birou de pe o insulă mai mică decât Canary Wharf? Nu poate echipa existentă să se ocupe de asta?" Pasă perfectă pentru BaconBap care profitând de politica ușilor deschise, marchează. Se duce în biroul Fricosului și începe să se plângă de cât se târziu a lucrat el în fiecare noapte și că el va sucomba dacă nu i-l lasă pe Saffa. A uitat probabil să menționeze că ore întregi din cele petrecute în fața computerului erau dedicate achiziției ultimului tip de Audi sport. Modificat probabil pentru suport de burgeri și pahare de Coca-Cola.

Din păcate urechile ciulite la maxim ale Fricosului au auzit și alte lucruri despre Dregător, omul de 55 ani foarte amabil dar care era destul de secretos cu propriul rol și despre care nimeni nu știa foarte exact cu ce se ocupă. Panică maximă pentru fricos: ce control mai are el fără să știe tot ce mișcă? Parlamentări, investigații, ceva nervi și iată că vine și primul email comunicat de la Fricos. 

"După o atentă considerație nu mi-este deloc ușor să anunț că rolul Dregătorului va fi desființat. O parte dintre responsabilitățile lui ( de parcă ar ști care-s alea) le voi prelua eu, altă parte lui BaconBap. În numele conducătorilor țin să îi mulțumesc Dregătorului pentru întreaga contribuție" bla bla bla..

O falcă i-a rămas la loc, mestecând niște cartofi cu maioneză, dar cealaltă i-a picat. Lui BaconBap desigur. Bine, bine, vroia să-l aibă șef direct pe Fricos dar nu prin desființarea poziției intermediare, ci prin promovarea lui. Nu de-alta, dar bonusul ăla de-un sfert de milion primit de Dregător anul trecut îi cam surâdea. Ar putea să-și mai ia o mașină cu aer condiționat "cât mai puternic, să iasă mirosul de fast food.

Publicitate: Leon (ăsta e un lanț upmarket de fastfood din UK, tare drag lui BaconBap), Heinz (cât mai multa maioneză pentru BaconBap vă rugăm)

Film: The successful candidate

Un as mai avea în mânecă pe care vroia să-l folosească pentru bonusul de anul viitor. Asta e, îl va folosi acum ca să nu-și ia adio de la promovare. Așa că îl ia pe ocolite pe Fricos spunându-i că el îi cunoaște bine pe mai-marii de la fostul angajator și că aceștia l-ar vrea înapoi. Dar că el nu vrea să plece, că îi place aici și că știe că fostul angajator este foarte determinat să îl preia pe cel curent deci va avea niște cunoștințe foarte prețioase.

A uitat să-i spună că foștii șefi îl știu nu pentru talent ci pentru că era mereu o problemă, fiindu-i mult prea lene să-și miște curul gras la client. În ceea ce privește achiziția firmei, cumpărătorul urma a fi ăla care dă mai mult, fiind mai mulți interesați. Printre altele și corporația care m-a fâcut să scriu sute de pagini pe blog. Cum ar fi să revin acolo?

Fricosul era prea fricos ca să-și mai asume un risc, așa că i s-au aprins repede 3 beculețe în capul ăla chel și gol. Ding, ding, ding! Liberté, egalité, muiepesedé. Scuze, sunt obosit, asta era din alt film. Continuitate, familiaritate, sinergie. Și uite așa s-a repezit spre tastatură spunând că rolul Dregătorului este scos la concurs. Cum dracu' să-l scoți la concurs când tocmai îl desființasei adineauri?

Peste două zile, avem un alt mail de la chel. Are titlul 'The successful candidate' dar s-ar fi putut numi și 'Cel mai tare din parcare când parcarea era goală'. BaconBap era candidatul câștigător. Câștigător pe dracu'!

Vizibil mulțumit, Fălcosul s-a așezat la calculator mestecând de zor. Urma să dea și el un mail prin care era chipurile 'recrutat' succesorul lui. Ok, de ce n-aș aplica și eu acum? Măcar să am o dovadă palpabilă când o să mă întrebe de ce plec din firmă. N-apuc să mă dumiresc bine cui să trimit și ce că apare al doilea email de la BaconBap. Ce titlu are emailul? Have a wild guess! The Successful candidate!

Saffa fusese la fel de successful ca și Nicolae Ceaușescu la congresul al-XIV-lea sau ca Liviu Dragnea în pesedé. Ca să fiu corect până la capăt, o să relatez totuși și părerea celor care lucrează în firmă de cel puțin 5 ani. Aceștia, cunoscându-l pe Saffa din 2012, spun că a meritat promovarea după ce-și făcuse foarte bine treaba pe postul meu timp de 4 ani. 

Așa, și eu ce vină am? Sau trebuie să mai rămân 2-3 ani după care să plec într-un alt colțișor al planetei ca să mă aduca Saffa înapoi după 12 luni?

FINAL

Au început să se stingă luminile în cinematograf iar pe ecran curge genericul de sfârșit. Mai curge și niște maioneză din gura lui BaconBap al cărui fățoi imens acaparează tot ecranul. Iar eu mă uit la ceas și nu pot să cred cum am pierdut atâta timp să mă uit la filmul ăsta. 

Asta e, nu s-au terminat filmele pe pământ și sper ca la următorul să nu fiu doar figurant sau spectator, ci actor.