Ziua 1. Day 1. In marea corporatie. Parca nu imi venea sa cred ca sunt acolo. Aveam impresia ca sunt intr-un documentar. Un furnicar de cravate si costume se misca, vorbea, si chiar alerga. Cuvinte in romana si engleza zburdau nestingherit atat de la expati cat si de la romani.
In fine, ne-au bagat putin pe mine si pe ceilalti din generatie (o sa vorbesc si despre generatie in curand) intr-o sala unde ne-au dat celebrele staff guide. Le rasfoiesc repede. Business attire, No pornography internet sites, taxi policy, no compensation for overtime... Nimic despre relatii interpersonale. Mai citesc inca o data. Hm, chiar nu era. O corporatie atipica? Sau realitatea nu era ca in filme?
Trec mai departe. De fapt vreau sa trec mai departe, dar sunt cules de HR si dus la manager. La acelasi manager grabit cu care dadusem si unul din interviuri. Manager care ma paseaza si mai grabit: Gabriela. Cine e Gabriela? Cum cine e Gabriela? Gabriela e ea, Scorpia! Scorpia tipica oricarei corporatii, cea care scuipa flacari pe nas. In corporatia mea, Scorpia se numea Gabrieal. In alte corporatii se numeste altcumva, dar la noi se numea Gabriela. Bine, se mai numea si Raluca, si Geta, la un moment dat si-a mai luat si alte nume, dar acum se numea Gabriela.
Ma masoara scorpia din priviri si zice: Cheama taxi, ca mergem la client! Nu eram client al taxiurilor, doar era ieftin autobuzul dar scorpia se uita prea fix la mine asa ca pun repede mana pe telefon. Nu stiam nici codul de iesire la exterior, nici vreun numar al unei firme de taxi, aveam doar nadejdea ca cineva ma va vedea si-mi va da niste instructiuni. Ceea ce s-a si intamplat din fericire. Ma incurc de zece ori la adresa, dar pe urma reusesc sa conving un taxi sa vina.
Misiune indeplinita. Nu apuc sa savurez mult succesul caci o voce ma perturba din nou: Pe Marius l-ai chemat? Nu, nu-l chemasem, nici nu stiam cine e si nici nu fusesem informat ca trebuie sa-l chem. 257, se aude din nou semn ca ar trebui sa nu ma mai mir si sa formez de pe telefon interiorul cu pricina. Marius, se aude de la celalalt capat al firului glasul de corporatist conformist al lui Marius. Buna, Marius, sunt unique2 si mi-a zis Gabriela ca tre sa mergem la Client. Esti gata? Marius era gata. Nu era surprins si nu intreba cine sunt necunoscutele unique2 si Clientul, semn ca venirea unor persoane noi in firma si asignarea lor pe proiecte din prima zi era o practica curenta in firma.
Misiune indeplinita din nou. Scorpia intervine din nou: I-ai zis ca am chemat taxi? Nu, din moment ce i-am zis ca mergem la client si e gata, se presupune ca urma sa plecam atunci si ca stie ca vom pleca cu un taxi si nu pe jos. In fine il sun iar, si dupa ce-i spun, Aida imi ordona: Da' du-te tu la taxi si tine-l sa nu plece! Ma conformez, doar doar oi scapa de ea. Dupa 5 minute apar si Gabriela si Marius. Fac cunostinta repede cu Marius in taxi, asa cum se face in orice corporatie (desi cel mai intalnit mod in care iti intalnesti prima data colegii e chiar la client).
Intreb sa ma aflu in treaba: Trebuie sa spun ceva partenerilor de afaceri? Raspunsul vine repede:Nu trebuie sa vorbesti nimic, iti zis eu ce trebuie sa faci! Mai bine nu intrebam.
Ajungem acolo, pe teren. Isi descarca ei laptopurile, intre timp mai fac cunostinta cu 3 colegi. Eu n-am laptop. Trebuie sa am grija cand vorbesc cu cineva, sa nu ma ucida scorpia cu privirea. La un moment dat imi da niste devize sa le urmaresc valoarea cu o lista data.
Trag cateva bife pe lista respectiva, la care scorpia imi ia hartia. Pai unde ai documentat? Ce sa faaaac? Noroc ca tot ea continua luand un pix rosu si tragand o hieroglifa in dreptul fiecarei facturi. La sfarsitul foii mai scrie odata hieroglifa si in dreptul ei scrie, dictand in acelasi timp foarte afectata: traced and agreed with breakdown. Termina de scris privindu-ma inca odata cu repros. Oare cum naiba de nu stiam?
Vine si a doua zi. Deja primesc in sfarsit laptop. Si e-mail. Ma minunez cat de greu poate sa fie si cat de slabut ca performante. Nu apuc mult sa ma bucur de el ca scorpia da indemnul la plecare. Pana ma dumiresc cum se impacheteaza in geanta, scorpia e deja cu laptopul pe umar tarand dupa cele 30-40 de kile ale ei inca 2 genti cu 3 dosare fiecare umplute la refuz cu hartii si cu un hub de retea. Pana s-o prind din urma, are timp sa ajunga pana in dreptul lui Andi, carcotasul firmei, de meserie administrator de flota de masini. Si cum flota avea 3 masini, cu perspective de vanzare a 2 dintre ele, Andi freca menta ca de obicei eliberand cu inteligenta celor 200 CP administrati un scancet trist de ironie: Acum se poarta sa duca femeia gentile, baietii vin in urma fluierand!
Gabriela da din cap a aprobare, vezi Doamne, ce martir e ea si cat de multe face, in timp ce reusesc sa o prind de urma si sa-i iau gentile. Ajuns acolo, deja puteam si stiam face orice, ca doar facea laptopul. Ia astea si pastuieste-le in fisierul acela! tuna ea in timp ce eu ma dojeneam pe mine ca nu fusesem atent la orele de romana ca sa stiu ce inseamna verbul a pastui. Le dai Copy si pe urma PASTE, adica le pastuiesti, ma lumineaza ea, indignata de faptul ca a trebuit sa piarda timp sa-mi explice ceva ce trebuia sa-mi fie evident.
Urmeaza noi sarcini. ... Toate notiuni noi. Mai intreb pe cate un coleg una, alta. Scorpia se uita fioros. Renunt. Incerc sa imi dau seama singur. Dar la un moment dat raman singur cu fiara. Gabriela vede ca sunt in dificultate si reactioneaza: Daca ai terminat, spune. Nu nu permitem sa pierdem timpul! Nu apuc sa spun ca n-am inteles faza cu devizele, ca deja replica ei era pregatita Ti-a spus Raluca de o mie de ori ca.... O mie de ori? Poate o data, si atunci am primit un raspuns ambiguu. Crezi ca am timp sa-ti explic? Daca as avea timp sa explic, as face eu!
Ziua urmatoare sunt la birou. Vine si Gabriela la un moment dat ca sa ma intrebe daca am primit mailul. Nu il primisem, pentru ca intre timp dadusem peste o alta scorpie care era secretara dar se credea politista isterica. Astfel ca n-am putut sa ma misc de la biroul meu si sa ma duc cu laptopul la cel mai apropiat birou care avea si cablu de retea. Reactia Gabrielei e imprevizibila. Vino cu mine!, spune ea destul de tare s-o auda scorpia de secretara. Iau laptopul nu inainte de a-i arunca o privire de sus scorpiei de secretara care fierbea in suc propriu.
Bingo! Descoperisem solutia de imblanzire a scorpiei. Ataca scorpiile mici si vei capata protectiei scorpiei celei mari. Paseam tacticos spre biroul Gabrielei impuns in spate de privirea criminala a scorpiei de secretara.
Intre timp capatasem un nou job. Nu ma refer de cel de ... sa-i zicem consultant, ca e mai generic, pe care eram incadrat la corporatie. Ci pe cel de imblanzitor de scorpii. Inerent unui corporatist. Asta daca nu devii cumva chiar tu scorpie. Sau am devenit si eu iar noii juniori din corporatie vorbesc la fel despre mine cum am vorbit eu despre Gabriela?
