Bugete

Sa luam trei povesti, aparent separate si sa le punem cap la cap.

Prima poveste: Conferinta

Povestea acestui blog incepe prin 2006 cand am creat primul blog pe http://corporatistu.ablog.ro, fiind propria mea alegere de a defula frustarile din viata de corporatist. Pe langa faptul ca infruntam tot felul de situatii si personaje la limita umanului, mai aveam parte de o incercare prea putin detaliata pe blog. In paralel cu munca de la 9 la 23, trebuia sa invat pentru niste examene pentru a accede la o calificare profesionala internationala foarte greu de obtinut.

Cand reuseam sa mai si invat? Noaptea tarziu, in week-end, pe drumul spre casa in ultimul metrou de noapte.. A fost greu al naibii, dar nu m-am plans si dupa 11 examene pe parcursul a 3 ani am reusit sa obtin o noua diploma. Nu m-am bucurat insa prea mult pentru ca dupa accederea la statutul de membru al organizatiei profesionale, urmeaza alt hop: mentinerea calitatii de membru prin actualizari constante ale ultimelor reglementari.

Desigur, am apelat de multe ori la articole si cursuri online, dar cel mai eficient mod (prin care chiar inveti ceva de la cineva super-competent) este printr-o conferinta a organizatiei internationale. Am inteles ca angajatorul nu are suficient de multi bani sa ma trimita la Londra sau Paris unde sunt 5-6 conferinte pe an. Dar o data la 2 ani, organizatia are o conferinta chiar la noi pe insula unde nu imi trebuie nici transport nici cazare ca sa particip.

Conferinta dureaza 3 zile, dar mie nu imi trebuie decat doua cursuri de 3 ore in total, cursuri extrem de important atat pentru mine dar mai ales pentru pentru jobul pe care il fac pentru actuala corporatie. Tot ce-ar trebui sa faca aceasta corporatie este sa imi dea juma de zi libera si sa-mi plateasca taxa de participare. Cat este taxa asta? 150 de euro o data la 2 ani. Adica 75 de euro pe an.

A doua poveste: Angajata greu de inlocuit

Acum un an, unul dintre angajatii din departamentul meu a demisionat. Motivul? Rolul nu era suficient de senior si a plecat undeva unde e mai bine. Dupa o perioada neasteptat de lunga, sefii mei au anuntat cu mare fala (si mult testosteron) recrutarea unei reprezentante a sexului frumos. Spre deosebire de cealalta femeie din departament, noua recruta avea cu vreo 25 de ani mai putin si, fara a fi Miss Insula sau sa aiba un nas perfect, putea fi calificata lejer drept "good-looking".

Fata s-a descurcat binisor dar, dupa parerea mea si a oricarui om obiectiv, nu s-a ridicat la calitatea celui pe care il inlocuia. Genul "usor de inlocuit" si prima optiune in cazul in care ai vreo restructurare.

N-au trecut insa decat 6 luni si cea mai noua angajata si-a anuntat plecarea. Motivul? Sotul ei a primit un job excelent pe Insula de la Miazazi iar ea il insoteste. A inceput o noua recrutare si, spre surprinderea tuturor, sefii cei cu testosteron au decis ca nu gasesc pe nimeni. Ca atare, i-au dat un loc in biroul nostru din Insula de Miazazi si au convenit sa lucreze "remote" de acolo si sa calatoreasca in fiecare luna cel putin cate o saptamana pe insula noastra. Ce inseamna asta? Pai in fiecare zi, fostul ei calculator sta deschis pentru ca ea sa se conecteze prin VPN din noul birou. In plus, trebuie sa-i platim avion dus-intors si cazare la hotel. Cat costa toate astea? 1.000 de euro pe luna. Adica 12.000 de euro pe an.

A treia poveste: Rezidenta pe insula

Orice insula de suprafata mica se confrunta cu o mare problema: potentialul de supra-populare. Acelasi tip de insula se confrunta cu alta problema: lipsa de persoane calificate pentru anumite meserii. Aparent, cele doua probleme se bat cap in cap. Daca aduci oameni calificati, aia se vor inmulti si se vor supra-popula insula. Pe de alta parte, daca n-aduci oameni, business-urile nu vor fi competitive pe plan international si nu vor face bani din care sa plateasca impozit la stat. Se numeste dilema, e buna de dat exemplu la logica.

Ei, problema asta se rezolva cu niste permise de munca pe perioada scurta (vreo 5 ani). Totodata, insulele astea au nevoie de bani asa ca permit, intr-un mod sau altul, oricaror persoane interesate sa-si cumpere pur si simplu dreptul permanent de rezidenta. Multe insule, atat din UE (Cipru, Malta, Gibraltar) dar si din afara ei (Cayman, BVI) conditioneaza accesul la rezidenta prin efectuarea unor investitii de 6-7 cifre.

La noi pe insula, statul a rezolvat altfel problema: oricine poate sta si lucra cat doreste pe insula, atat timp cat locuieste in zona 0 imobiliara. Cat costa asta? Un milion jumate daca vrei sa cumperi, 5.000 pe luna daca inchiriezi.

Povestile si bugetul

Nu stiu ce buget au astia pentru angajata cea (inca) noua si cine trebuie sa le aprobe, dar se vede ca 12.000 pe luna nu li s-a parut mult. Asa ca mi-am luat inima in dinti si m-am dus si eu la sef sa ma lase la conferinta aia care presupune 150 bani gheata plus costul de oportunitate a juma de zi in care lipsesc de la munca. Beneficiul? Zic eu, substantial, atat pentru mine cat si pentru firma ca doar sunt unul din cei trei oameni care fac jobul ala pe care-l fac si nu strica sa stii foarte bine standardele actualizate dupa care lucrezi. Durata de timp in care aduce beneficii? Nu chiar atat de mare, probabil mai putin de un an, pentru ca standardele sunt in continua schimbare. Sa spunem 10 luni in care atat eu cat si firma tragem foloase, deci o amortizare de 15 euro / luna pentru firma.

Surpriza insa! Bugetul e foarte restrictiv, trebuie sa mergi foarte departe cu aprobarile (pana la seful sefului sefului) siiiii.... mai presus de toate, trebuie ca ei sa se asigura ca eu raman in firma. Adica? Ei bine, au vazut ei ca permisul meu de munca nu poate fi prelungit decat maxim 10-11 luni. Ca atare, ei ar putea lua in considerare cererea mea de participare la conferinta daaaar... sa le dau un angajament in scris ca de la anul o sa raman pe insula si sa locuiesc in zona 0 imobiliara!

Cu alte cuvinte, as putea (in urma altor aprobari indoielnice!!) sa primesc o chestie care valoreaza 150 de euro + juma de zi libera cu conditia ca de la anul sa dau vreo 3.500 in plus in fiecare luna! Asta chiar crede ca s-a rasturnat carul cu romani prosti la el pe insula? Si in afara de asta, poate ca poate sa-mi raspunda la niste intrebari legate de bugete:

- la voi, bugetele se aproba doar daca esti fata, zambesti si arati (relativ) bine?
- cand ati aprobat o masa plus bauturi ca sa sarbatoriti terminarea unei raportari, cam cat de repede s-a aproba bugetul? Aaa, ati venit si voi sefilor la masa, de-aia s-a aprobat?
- dar cand i-ati chemat pe consultantii aia sa dezvolte un nivel de raportare si i-ati platit zeci de mii? Cam ce beneficii au fost pentru firma, ca eu nu le-am vazut? Dar ati avut buget de IT development, n-asa?
- sa presupunem ca pot obtine o derogare si pot sa-mi iau statut de rezident permanent pe insual. Cam ce motive as avea sa raman la firma asta pe termen lung?