Caut final pentru o poveste cu un rucsac

Introducerea

Ultima găselniță a corporatiștilor londonezi este să poarte în spate un rucsac. N-am înțeles de ce până ce am început să merg cu metroul la ora de vârf. Moment din care îl port și eu în fiecare zi.

O umbrelă, cartea A clash of kings (am început-o acum un an) , o agendă, niște pixuri, un pulovăr ... Nu port mare lucru dar e voluminos. În majoritatea zilelor nu îl deschid de loc. Și atunci la ce îl folosesc?

Îl folosesc ... Pe post de burete sau tampon. Un tampon între spatele meu și alți corporatiști grăbiți care nu înțeleg noțiunea de spațiu personal. E un tampon care mă protejeză în a nu fi descălțat de alți călători care nu pot să aprecieze distanța între bombeul lor și spatele pantofilor mei. E un mijloc de a opri avalanșa de coate a unora care au impresia că persoanele din față sunt invizibile.

Intriga

Cea mai tare fază a fost într-una din zilele trecute. Ies din metrou la Bank. Ce să vezi, e coadă. Coadă de-aia care începe la ieșirea din tren și nu se mai termină până la ieșirea din subteran. Vorbim aici de un șir de 3 scări rulante, culoare de sute de metri, intersecții de culoare, tot tacâmul.

Mă înarmez cu răbdare și burdujesc bine rucsacul. Pentru că am bun simț și vreo șapte ani pe-acasă ( la ce mi-or trebui prin metropolele ăstea europene nu știu), păstrez o distanță decentă față de persoana din față. Gen 30-40 cm. 

Muuuult prea mult pentru persoana din spate. O împunsătură scurtă, o bombăneală.. Mă uit cu coada ochiului, o corporatistă la jumatea vieții, alungită și bățoasă. Merg mai departe dar încep să-mi pierd calmul proverbial care a rezistat la multe provocări în cariera mea corporatistă. Urmează o nouă împunsătură ceva mai violentă, moment în care nu puteam decât să mă întorc. În același timp să mă și opresc. Invitație deschisă la dialog.

Punctul culminant

Dintre toate combinațiile posibile de cuvinte pe care ar fi putut să le emită (cea mai probabilă era Sorry), ce credeți că a ales ciudata creatură cu o voce de babă înțepată în cur cu pole mount-ul de la proiector sau cu alte obiecte ascuțite din arsenalul corporatist?

Is there any reason why you're not moving?

Am deschis gura,am ridicat volumul la 80 de decibeli, am canalizat privirea în dreptul scorpiei ridicând în același timp degetul drept și...

Finalul

Și aici trebuie sa explic de ce n-am mai scris nimic pe blog din martie încoace. Am început să scriu postarea asta în aprilie, tot atunci am scris și primele 9 paragrafe dar... 

Între timp, am terminat un busy season, am alergat un maraton (și o să scriu pe blog despre el), mă antrenez pentru încă unul, am mai îmbătrânit cu un an dar de găsit un final pentru însemnarea asta tot n-am găsit. Să relatez faptele așa cum s-au întâmplat ar însemna să stric aspectul artistic al întregii însemnări. Un final fictiv cu iz de răzbunare ar răsplăti cu adevărat interesul cititorilor mei.

Nu vreau să fac precum scenariștii din LOST care au distrus un serial de 6 sezoane cu un final dezamăgitor. Așa că o să las la latitudinea fiecărui cititor să-și imagineze sfârșitul acestei postări. O replică tăioasă, o acțiune neașteptată, o pildă bine ticluită... Alegerea vă aparține.  

Dar nu fiți egoiști! Împărtășiți creațiile voastre printr-un comentariu la această postare sau, în cazul în care procesul e prea anevoios pe blog (știu, Google are niște măsuri de securitate cam stupide), comentați pe facebook (user:Corporatistu uniquetwo). Dacă eu nu am reușit nu înseamnă că trebuie să rămânem fără un final la povestea mea un un rucsac.

Recruiteri. Episodul 1 - Mihaita

Asadar si prin urmare a celor scrise in insemnarea precedenta, mi-am actualizat repede cv-ul, mi-am facut un profil pe situl asociatiei la care platesc cotizatie anuala si am inceput cu sarg sa caut joburi. Hmm... Unde? Pe o insula nu prea mai vreau, in Romania nu m-as intoarce inca, pe alte continente nu vreau ca-i prea departe... Europa de Vest sa fie!

Din pacate, oricat mi-ar placea Europa continentala, angajatorii vor sa stii limba tarii! Si zau ca nu pot sa-i condamn. Ce tari din Europa de Vest vorbesc engleza, singura limba straina pe care o vorbesc si eu cat de cat fluent? Exact, Irlanda si UK! Unde sunt cele mai multe joburi dar si magazine, parcuri, malluri, viata de noapte etc? Mda, imi ramane sa aplic in Londra.

Numai bine, triez eu joburile localizate in Londra si specializate pe ce stiu eu ce fac si gasesc vreo 80. Cate dintre ele erau postate direct de catre angajator? Vreo 3. Din pacate, niciunul nu se potrivea foarte bine, din diverse motive. Cine erau postacii? In principal, doi recruiteri, sa-i numim Mihaita si Jumate. Jumate nu ma prea coafa ca era pe un domeniu relativ adiacent, asa ca postacul principal era Mihaita.

Camionu lui Mihaita

Facem aici o paranteza. Vorbeam mai demult de un recruiter care m-a ajutat mult sa obtin primul meu job in strainatate dupa care m-a ajutat si cu alte interviuri. Ei bine, firma asta se numeste Change International si e foarte buna. Reclama e pe gratis, ca merita si v-o recomand daca sunteti interesati de un job in Luxemburg sau off-shore. Din pacate pentru mine, ei nu sunt specializati pe joburi in the City (confirmat la telefon), deci a ramas sa ma lupt cu Mihaita.

Revenim din paranteza. Aplic la un job a lui Mihaita care parea frumos si ma suna repede un nene, sa-i spunem Camionu'. Ca stie ca am aplicat la jobul ala, dar el are un alt job, ca stie el ca se potriveste mai bine. Mda, nu stiu cum cred ei ca stiu mai bine decat mine! In fine, ii zic sa aplice si la ala in lipsa de altceva.

Ma intreaba daca pot sa vin la Londra pentru interviu, eventual maine. Ii spun ca nu sunt asa de disperat, ca licenta nu-mi expira decat peste 9 luni. Ca atare, as putea sa particip la un interviu telefonic initial dupa care eventual sa ma trambalez la Londra pentru interviul final. Sau daca vor ei neaparat sa ma vada, sa-mi plateasca transportul.

In fine, Camionu era insistent asa ca dupa cateva zile de parlamentari ma suna iar sa-mi spuna ca am mare trecere la clientul ala si ca vrea sa-mi plateasca zborul pana la Londra. Si ca sa-i zic pe cand am de gand sa zbor si cam cat ar costa.

Cum sa te faci de rahat

Ok. Era joi si trebuia sa imi iau liber saptamana viitoare. Cat mai devreme. Asta in conditiile in care lucram cu un sef tipicar, care vroia coverage si planuri de rezerva. Am vorbit cu colegu din stanga, i-am explicat ce are de facut, am facut un work-in-progress list, i-am dat Tipicarului de sef s-o aprobe, l-am asigurat pe Tipicar ca exista acoperire si am obtinut in cele din urma promisiunea ca pot sa-mi iau liber miercuri.

Vineri dimineata il sun pe Camion si ii spun ca pot sa zbor miercurea viitoare si costa *** lire. Sa-mi confirme repede ca  locurile la avion se vand repede. Trece vineri si Camionu nimic. Il sun, imi raspunde o colega, omul meu se carase acasa. Sun luni dimineata disperat. Aceasi colega (sa-i spunem Nemtoaica) imi spune ca e ocupat si ca o sa ma sune. Ii dau si email sa-mi zica odata o chestie. Il mai sun luni mai spre seara. Aceeasi promisiune.

Vine marti. Deja biletul de zbor se dublase. Sefu ma intreba din 5 in 5 minute daca a doua zi vin sau nu. Ii spun ca incerc sa aflu cat mai repede. Iti dai seama ce angoasa pentru un Tipicar sa nu stie el ce face angajatu a doua zi! Timpul trece iar Camionu nu se arata in ciuda numeroaselor mesaje pe care i le lasam.

Au trecut doua luni de atunci. Camionu a disparut de tot de parca ar fi derapat intr-o prapastie. Ce s-a intamplat? I s-o fi parut clientului scump biletul? A gasit clientul un candidat londonez? A gasit pe-altul mai experimentat? S-a hotarat Camionu sa-i trimita alt recrut? N-o sa aflu niciodata. Mihaita n-a considerat de cuviinta sa ma instinteze. A reusit sa se faca de rahat si a reusit sa ma faca si pe mine de cacao in fata sefului.

Later edit: Nu, Camionu' nu a fost dat afara de la Mihaita, nici n-a fost inghitit de vulcan. Nemtoaica a reusit sa-mi faca rost de un interviu, am incercat s-o sun sa aflu niste chestii despre client dar... nu mi-a raspuns. Cine a preluat apelul? Ati ghicit: Camionu!