Daca tot iese ala presedinte, hai sa-i calc pe urme. Spre deosebire de el, o sa recunosc: titlul insemnarii este un plagiat dupa articolul asta. O iau cu incetul, asa ca nu plagiez decat titlul si nici ala pana la capat. Continutul e diferit.
Urzeala neuronilor
Personajul nostru este o fata care nu lucreaza la birou. Dar i-ar placea. Mult. Si care crede ca toti cei care lucreaza acolo, au pe birou un ghiveci. In ghiveci creste un pom sau macar o tufa. Iar in pomul ala cresc bani. Multi, multi, multi incat celor din birou nu le pasa ce fac cu ei. In acelasi timp, cei de la birou stau si vad cum cresc banii. Daca stau, nu muncesc si nu se spetesc ca doar d-aia se numeste sa stai la birou.
Si asta nu e singura ei convingere. Tot ea crede ca poti sa mergi cu telefonul in roaming si sa stai toata ziua pe facebook folosing reteaua de telefonie mobila. Ce-i drept, pe urma se mira ca factura i-a ajuns la cateva mii. Si tot ea plateste un comision lunar la contul curent din banca pentru ca e deal bun sa beneficiezi de PPI (Payment Protection Insurance). Asta in conditiile in care n-are niciun credit.
Probabil unul dintre motivele de mai sus i-au adus denumirea de M2N. Unde M-ul e de la numele ei real, foarte comun in Polonia (tara ei de bastina), N vine de la Neuroni iar 2 este numarul lor in cazul ei. Norocul parea uneori sa ii surada. Alteori, ii intorcea spatele. Doar ca gura lumii spune ca norocul si-l mai face si omul. Ia sa vedem.
A terminat o facultate. Lucky her!
N-a gasit job la terminarea ei. Ce nesansa!
Polonia intra in UE iar fata isi incearca norocul in Italia. Norocul ii surade.
Nu gaseste decat un job prost platit de dadaca in Italia. Ghinion!
Ajunge pe o insula si isi face un prieten care lucreaza in aviatie. Bravo ei!
Nu gaseste decat joburi temporare de femeie de serviciu. Asta e!
Se angajeaza stewardesa si e colega cu iubitul. Cata sansa!
Se cearta cu prietenul si trebuie sa se mute. Bad luck!
Un prieten ii gaseste sa stea gazda la un batranel pe gratis. Wow, ce fain!
Batranelului ii plac fetele si bautura. Nu e bine! Si mai ia o fata in gazda care face galagie si n-o lasa sa doarma cand e ea in tura de dimineata. Nasol!
Gura lumii spunea ca n-a gasit job in Polonia pentru ca era prea pretentioasa. La fel si in Italia. Sa vedem insa cum a rezolvat problema cu batranelul.
Good deal
Cei care ati mai fost pe blog in ultima vreme stiti deja ca vorbim despre o insula care-si nu primeste strainii cu bratele larg deschise. E si normal! Suprafata e limitata, in ocean nu mai poti construi si controlul populatiei e o prioritate majora pentru guvernanti. Daca nu esti cumva chirurg, pilot, capitan de nava (Basescu, te asteptam!) sau managing partner intr-o multinationala nu poti sta mai mult de 5 ani decat in niste conditii naspa. Prietenul fetei facea parte dintr-una din categoriile mentionate, asa ca M2N nu si-a pus problema rezidentei.
Prietenul a ramas insa un lord si a lasat-o sa stea pe licenta lui si dupa despartire. Numai ca M2N trebuia la randul ei sa gaseasca un proprietar care s-o ia in chirie stiind ca ea nu va sta tocmai legal. Dupa cum spuneam, prin intermediul altor prieteni, a gasit un batranel simpatic. Dealul? Excelent! Nu trebuia sa-i plateasca chirie, ci doar sa imparta facturile. Contributia ei era pe undeva la 100 (jumate din total facturi), in conditiile in care salariul i se apropia de 2.000. Bun asa!
Numai ca batranelului... am mai spus.. ii placeau fetele si petrecerile. Si cum personajul nostru nu prea-i oferea companie (n-o condamn, doar relatez), o bunaciune de 25 de ani a ocupat celalalt dormitor liber. Mai mult, in serile de vara piscina proprietarului de 62 de ani se umplea de fete imbracate sumar, toate continuand noaptea in jacuzzi. M2N nu vedea insa nici nebunia batranului, nici promiscuitatea fetelor, ea vedea altceva: jacuzzi ala consuma curent. Iar factura la electricitate crestea treptat.
Mai mult, cealalta fata din gazda nu era certata cu igiena si dupa indelungata distractie, facea si ea un dus inainte de culcare. Undeva pe la miezul noptii. Ei, cei 2 neuroni din mintea personajului principal nu prea pareau sa inteleaga asta. Mai ales ca ea lucra uneori in tura de dimineata. Ce credeti ca a facut? A vorbit cu proprietarul? Si-a rugat colega de casa sa faca un dus ceva mai devreme? Nu! S-a dus la robinetul principal si a taiat apa pentru toata casa in timp ce bunaciunea se sapunea de zor.
Ce si-a zis batranul?
Hm... e total salbatica, nu petrece deloc timp cu nimeni din casa. Treaca..Una..
Hm... le creaza un disconfort celorlati locatari? Doua...
Sa-i mai dau o sansa...
Bad deal
A primit un avertisment si M2N s-a mai calmat. Pana cand a venit din nou factura. Mai intai la curent. Apoi la apa. Si in cele din urma gazul. A adunat ea, a calculat, a analizat si apoi a explodat.
Cuuuum? 450 in total? 450 ???!!! Cand in primavara plateam 200? Nuuu! Eu nu mai platesc. Ce? De ce sa platesc eu pentru apa din piscina pe care o folosesc altii? De ce sa platesc eu gazul care sa incalzeasca apa din jacuzzi cand eu nu intru niciodata? De ce sa platesc electricitate cand eu stau cu lumina inchisa si vorbesc pe skype pana ma culc??? Nu, nu, nu! Eu nu accept sa platesc mai mult de 100! Daca vrea bine, daca nu asta e!
Sa reamintim ca suma asta se impartea acum la 3, casa avand un locatar in plus. Moment in care batranului nu i-a venit sa creada si a intrebat-o daca poate s-o ajuta cu bagajele. Sau cu caratul. Sau cu un taxi. Norocul i-a suras iar, M2N primind un preaviz generos. Preaviz in care si-a gasit atat un apartament (legal!), cat si un coleg de apartament. Tot polonez.
Dupa cum mai povesteam in alte articole, singura modalitate sa ramai pe insula in cazul ei (sau al meu peste 6 luni) era sa-si "cumpere" locul. Asa faceam eu in Moxa sau Agronomie cand eram student. In cazul de fata, statul ii vindea locul dar cu conditia inchirierii unui apartament de pe piata "deschisa". Aia in care chiria la un apartament e minim 2.500. M2N a gasit la 2.800, platind in final 1.400 pentru un singur dormitor micut. Plus jumate din facturi.
Mai mult, era o singura baie la care avea acces doar trecand prin dormitorul celuilalt locatar.
Nu-mi venea sa cred. Sa rad sau sa plang (de mila)? Tocmai daduse cu piciorul unui deal in care trebuia sa plateasca 150 de euro pe luna si din cand in cand sa fie trezita de o locatara care facea dus noaptea. Si in ce deal se bagase?
Intr-unul in care platea de 9-10 ori mai mult. Intr-unul in care trebuia sa se spele dimineata la bucatarie. Si sa astepte pana la serviciu ca sa faca pipi, caci colegul cu dormitorul de langa baie nu se trezise. Intr-un deal in care colegu' de apartament si-a primit familia de 4 persoane in vizita si cu care statea la taclale pana la 3 dimineata.
Good deal, M2N! Dar asta nu e tot. Pentru ca in postarea urmatoare vom vedea cum "are grija" de un job.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu