Am inceput de ceva vreme o noua categorie pe blog, cea in care incerc sa
distrug anumite mituri corporatiste bine impatenite. Cine-a facut ca niste
afirmatii generalizate sa se transforme in mit? Care-a fost sursa miturilor
abordate pe acest blog? Greu de spus,
nu-mi aduc foarte bine aminte si glumind putin, as putea spune ca le-am cules
din “tezaurul folcloric” corporatist. Lasand gluma la o parte, recunosc fara
prea multa mandrie ca la randul meu am lansat (adica intarit) acum 6 ani un alt
mit corporatist care s-ar putea rezuma asa:
Aici in Romania e naspa, contabila e o contopista, IT-istul face pe
Dashteptu, unii sefi sunt niste pensionisti de pe vremea dinozaurilor iar
clientii sunt niste tampiti descreierati. Dar las ca ma duc eu acolo in
strainatate unde contabila e saritoare, IT-stul stie ca e personal suport,
sefii se poarta exceptional iar clientii sunt minunati.
De fapt n-am zis chiar asa, dar un articol de acum 6 ani la asta se
rezuma. Daca nu ma credeti puteti da un click. Daca nu va place sa accesati
linkuri, nu e nicio problema. In capitolele care urmeaza voi relua cele spuse
in acest articol din 2007 (ca si citat), urmand sa-mi exprim parerea revizuita
din 2013 asupra fiecarui pasaj. Hmmm, oare sa-mi daram eu propriul mit?
Munca la client
Din pacate”, clientul pe aici nu e ce stiam eu ca e din Romania. Adica ma astepta cu dosare ordonate cu situatiile gata facute, cu toata documentatia in spate, cu dosarele de minute si corespondente frumos ordonate. Pe deasupra era si foarte amabil, si nu avea nicio problema in a-si recunoaste erorile si in a le corecta.Unde or fi clientii aia care se tot ascund, iti dau informatii cu taraita, nu sunt niciodata gata cu ce le ceri, nu pot fi gasiti, se mai iau si in gura cu tine?
Despre multispecializare nici n-are rost sa vorbesc, fiecare are placuta
lui pe care o stie pe de rost. Pentru orice altceva exista redirectionare catre
alte firme cu care au ei contract transformand totul un meleu epuizant
Softul nostru cel de toate zilele
In principiu e acelasi care il foloseam si in tara, numai ca aici nu dicteaza numai regula softului, mai exista si regula bunului simt.Toata lumea este de acord ca un soft este creat pentru a usura activitatea si pentru a exercita un control mai strict asupra muncii efectuate. Numai ca, nu de putine ori softul poate chiar dubla munca prin parcurgerea unor pasi care nu sunt caracteristici jobului respectiv dar care trebuie cumva bifati, ca altminteri nu te lasa programul sa treci mai departe.Ca atare, pentru anumite categorii de joburi pentru se poate aprecia ca ar fi mai util sa se renunte la soft si sa se tina intr-un dosar bine ordonat toate documentele de parcurs.
Perfect
adevarat, numai ca minunea a tinut 3 luni. Din toamna, conducerea aia de la
Londra a decis ca ne trebe musai un soft centralizat prin care sa trecem chiar
si cel mai mic cacat. Asa ca timpul pentru un job de 3 zile a ajuns la 7-8.
Cat
despre regula bunului simt ce sa mai zic? Multi mgr-I (magari sau manageri) au
invatat sa puna note de revizie in sistem asa ca acum petreci juma din timp sa
le satisfaci astora cerintele neuronilor bolnavi concretizate prin note de
revizie. Dupa note de revizie, a urmat un baubau numit guvernanta corporatista
iar dupa guvernanta corporatista a aparut un virus agresiv numit SoX care ne-a
facut pe toti sa privim nostalgici vremurile in care cautam o foaie de lucru
intr-un dosar de hartie de 300 de pagini.
IT si dashtepti de la IT
Aici, exista un singur IT-ist. Unul singur, cu foarte mult bun simt si cu dorinta de a ajuta oamenii sa scape de necazurile legate de IT. Unul care intelege foarte bine ca este PERSONAL SUPPORT. La fel si restul IT-stilor din regiune care si-au organizat un hot-line cu un numar scurt pentru toata regiunea care functioneaza 24 de ore din 24, 7 zile din 7 si care furnizeaza solutii, si nu scuze sau ironii si umilinte ca dashteptul din corporatia lui Hitler. Aaa, exista un destept in IT nu departe de insula mea, dar numai ca desteptaciunea lui s-a concretizat intr-un imperiu de telecomunicatii. Nu intr-un sistem informatic de cacat si in gatuirea tuturor proiectelor unei organizatii.
Da, IT-stii sunt intr-adevar PERSONAL SUPPORT
si constientizeaza lucrul asta. Intrebarea este: unde sunt? Iar raspunsul este:
undeva departe unde nu pot fi vazuti si de unde pot fi apelati dupa ce stai o
ora la telefon. Iar dupa ora respectiva, tot ceea ce primesti este un tichet
intr-un sistem informatic care isi asteapta rezolvarea in timp ce tu stai si te
chinui si incepe deja sa-ti fie dor de it-stul classic din Romania care desi se
credea Dumnezeul retelei, macar iti rezolva problema intr-un timp decent.
Contabilii necontopisti
Te lovesti de ei mult mai rar, in general atunci cand nu ti-ai depus decontul la timp. Si atunci nu ca sa te sacaie, ci sa-ti atraga atentia ca ai putea pierde acei bani. In mod evident, nu o sa auzi niciodata de ecuatia debit = credit de la ei, nici nu vei auzi ca vor fi implicati in aprobarea unui proiect. La fel ca si IT-istul, isi asuma foarte bine rolul de PERSONAL SUPPORT.
Probabil este singurul domeniu in care notez un progres fata de Romania,
dar sa nu ne inchipuim lapte si miere. De pilda, stiu un contabil care probabil
va muri dupa ce-l voi sugruma in prealabil cu balanta de verificare si-i voi
scrie cu pixul pe frunte: Na! Data hand
off ai vrut, data hand off ti-am dat! Acum pe bune, stiu ca i-a atacat si
pe ei virusul Sox, dar chiar au terminat toate debitele si creditele incat
trebuie sa ne streseze intr-una cu “docomente” ?
Evaluarea
Fiind aceasi firma, si procedeul teoretic e acelasi. Teoretic. Pentru ca daca treci la practica, nu prea mai seamana nimic cu nimic. Aici nu o sa gasesti evaluari copiate una dupa alta. Nici evaluari facute in dorul lelii. Procesul este foarte important pentru toata lumea, de el depinzand promovarile viitoare si salariile din urmatorul an fiscal.
Da. Evaluarile sunt intr-adevar originale si creative iar aici as
putea-o cita pe Blonduta care mai nou vrea sa devina partener si care spune ca
a neutralizat clientul. Saracu’ client! Sau un londonez mai sincer care mi-a
scris astfel: Dumb it up a little man!
Sau un scotia care m-a uns pe inima scriindu-I Tipicarului referitor la notele
de revizie: Stick a fork in it!
Numai ca afacerea Promovarea nu prea tine cont de nicio evaluare iar criteriile
politice si criteriile de papagal sunt singurele care determina promovarea de
la sefut la sef.
Locatia
Aici nu vei gasi firme care sa se inghesuie sa-si faca birouri in lanul de porumb ca e mai ieftin si ai mai mult spatiu. In general, nu exista cladirile alea de sticla copiate aiurea dupa americani. Sunt vile de maxim 2 etaje asezate cat mai central, pentru ca astfel inspira in primul rand respect clientilor. Concurenta e intr-o vila aflata la 2 numere mai incolo pe aceeasi strada si nu se supara nimeni.
Concurenta a ramas tot acolo insa un nene de la Londra s-a gandit el sucursala
lor de pe insula nu poate sa aiba un sediu mai mic decat casa lui din Franta.
Asa ca a inchiriat o cladire din sticla, a pus camere video in tavan sa ne
urmareasca Regele din Londra zi si noapte iar linia telefonica care mergea
perfect a fost inlocuita cu un cacat numit Voice over IP prin care se aude ca
pe Skype.
Fixisti
Nu vei gasi doi dementi ca Hitler si K-telu pe meleagurile acestea. Prostia astora ma mai chinuie si acuma. Ma mai pufneste rasul si acum cand imi amintesc de telefoanele maimutelor care trebuiau sa aiba ei pe hartie stadii acolo si termene si procente de completitudine. Mama, ce jiiiiiiite!!Ei bine, aici totul e flexibil. Incepand de la dress code. Nu iti cere nici Dracul sa vii la patru ace cand stii foarte bine ca in ziua aia nu te intalnesti cu nici un client sau potential client. La ce sa vii la cravata, sa te vada secretara si trecatorii de pe strada cand intri?Metodologia de lucru si documentatia depinde de la client la client, incercandu-se ca munca de adding-value sa fie prioritara celei birocratice.
Sincer mi-e cam greu sa-mi dau seama cine e mai jita dintre Hitler cel
rigid din Romania si boul de Tipicar de pe insula care punea un “Paper profile”
(9!!???!!) in soft ca sa indice ca exista o hartie in dosarul clasic.
Cat despre dress code e adevarat ca e mai relaxat, numai ca dupa
experienta cu doi indieni, trei pakistanezi si alte cateva maimute care sunt
inca pe drumul spre descoperirea sapunului, am descoperit nevoia de a introduce
un nou cod ceva mai putin relaxat: acela de igiena personala!
De metodologie nu mai zic nimic, va las sa dati cautare dupa Metodolog,
in cazul in care nu l-ati descoperit deja!
MYTH BUSTED !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu