Pentru ca sunt multe feluri de-a o spune,
dar nici unul nu e usor, voi incerca s-o fac direct si sa redactez o afirmatie
pe care ma voi chinui apoi sa o demonstrez.
In timpul busy
seasonului, salariatii sunt exploatati de catre angajatori, ceea ce incalca
flagrant drepturile omului
Background
Dupa cum v-am spus, sefu meu e cam tipicar
si nu trimite niciun mail fara un background super detaliat. Nu conteaza ca
vrea niste casti de la IT sau cere lamuriri de la CEO-ul grupului, problema lui
trebuie incadrata neaparat intr-un background. Dar nu despre sefu vom vorbi
azi, ci despre busy season iar obisnuinta ma indeamna sa incep cu tot cu un
background al busy seasonului.
Busy seasonal e perioada aia dintr-o orice
activitate care e a naibii de aglomerata si importanta, mai ales pe plan
financiar. Daca vorbim de agricultura, busy seasonul este sezonul recoltei, ca
atunci umpli caruta si o vinzi pe bani multi. Daca vorbim de retail, vanzatorii
se gandesc inca de pe acum ca trece vara si ii asteapta iar decembrie sau luna
cadourilor cand banii oamenilor de rand migreaza spre oamenii cu magazine.
Blogul de fata nu trateaza insa nici
agricultura nici retailul. Iar cand vorbesc de busy season ma refer la acei
sclavi pe plantatie care presteaza servicii ce se invart in jurul anului
financiar-contabil. Care an financiar contabil coincide intr-o mare masura cu
anul financiar contabil. Nu dupa mult timp de la ultima sampanie destupata de
revelion, incepe si chinul numit busy season care dureaza cam pana la sfarsitul
lui aprilie.
Ce inseamna busy? Inseamna al naibii de
aglomerat. Inseamna zeci de mii de oameni care timp de 4 luni nu mai vad lumina
zilei si pleaca acasa dupa miezul noptii. E mai usor sa spunem cate ore nu
lucreaza. Cam 6-7, si majoritatea sunt petrecute dormind. Pe langa faptul ca
n-au viata sociala, lipsa de somn si de odihna duce adesea la boli si deja stim
cu totii cateva cazuri in care munca mai si omoara pe om.
Drepturile
omului
La televizor auzim mai mereu de incalcarea
drepturilor omului in diverse tari mai putin dezvoltate. Ba chiar ceva mai
dezvoltate. De pilda, G8-ul se plange ca presedintele Azerbaijanului nu prea
respecta libertatea de exprimare a adversarilor politici. Sau ca Biserica
ortodoxa din Armenia nu respecta libertatile religioase ale altor culte. Sau
alte drepturi politice.
Ma, dar dreptul la o viata sociala nu
conteaza?
Hai sa luam de pilda Filipine, ca mai nou
am citit pe undeva ca e noua China si acolo va fi cea mai mare crestere
economica. Ei bine, cresterea se va face pe spinarea angajatilor, Manilla fiind
unul dintre putinele orase in care
birourile sunt echipate cu canapele extensibile. Motivul? Pai na, ziua
vin clientii si asteapta in receptie iar noaptea dorm corporatistii maxim 2 ore
pentru ca altfel ar fi irosit timpul de odihna cu transportul. Aparent, li se
respecta dreptul la comfort, dar in realitate li se neaga orice drept la
demnitate si la o viata umana.
Din Filipine luam avionul si intr-o ora
ajungem in Australia, unul dintre statele cele mai dezvoltate si in care
migreaza multi corporatisti in ultima vreme. Spre deosebire de tara de mai sus,
corporatiile au ridicat nivelul de comfort si au incheiat contracte cu cel mai
apropiat hotel de birou. Corporatistii care termina dupa miezul noptii se
cazeaza la hotel pe banii firmei pana dimineata la 7. Ca atare, viata de pe
canapea se transforma in viata din hotel.
Ceva mai la est, Japonia e membru G8 si se
plange de drepturile omului care nu sunt respectate in alte tari. La ei insa,
rata sinuciderilor e cea mai ridicata din lume pentru ca nu mai exista nimic in
viata oamenilor in afara de munca. Nici Rusia, alt stat din G8 nu sta mult mai
bine. Recent, o rusoaica imi spunea ca pleca acasa la ora 12 noaptea. Asta in
cazurile cele mai bune, ca in cele mai rele nu mai pleca.
In fine, stiu ca va plictisesc posturile
lungi asa ca nu voi enumera tot mapamondul si voi incheia cu crema democratiei
si cu fantanile (as fi folosit termenul de put, dar nu stiu care e pluralul)
tuturor ideilor si idealurilor despre cum trebuie respectate drepturile omului.
Ma refer la alianta de fier dintre Statele Unite si Regatul Unit. Pe cat de
usor vorbesc niste gogi din arealul respectiv despre drepturile politice de te
miri unde, pe atat de usor drepturile sociale sunt ignorate in propriile tari.
US e una dintre putinele tari in care nu
exista o lege a numarului de ore maxime. Overtimeul e vazut ca o marfa, iar
limita de la care se plateste mai scump e de 60 de ore pe saptamana si asta
doar in unele state. In ceea ce priveste Regatul Unit, e singura tara care nu
stiu cum naiba face dar uite ca mai obtine o exceptie de la regulile UE si nu
are limita maxima standard de 48 de ore pe saptamana.
De ce? Pai lucrurile sunt mai simple decat
par. Tot tarile astea doua sunt recunoscute dupa modul in care majoritatea
firmelor de servicii financiare si consultanta sunt organizate in forma
parteneriatelor. Ca atare, banii facuti din exploatarea sclavilor de
corporatisti ajung la parteneri aproape instant, numai bine sa mai cumpere trei
yahturi si cinci case de vacanta.
Iar o parte din bani (aia neoprita prin circuitul
offshore) ajunge la bugetul de stat sub forma de impozite si finanteaza
retorica cu privire la nerespectarea drepturilor omului din alte tari. In timp
ce la ei in tara, sclavagismul e in floare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu