În ultimii ani, programul meu e aglomerat cam din ianuarie până în aprilie. Până aici nimic nou sub soare. Asta se tot întâmplă de când sunt corporatist.
Diferența e că acum sunt ocupat cu alergatul. Alerg cu noaptea în cap sau în plină amiază, tremurând la minus câteva grade sau transpirând din greu la 25, în lapoviță sau în dogoarea soarelui.
Până la sfârșitul lui aprilie când e maratonul. Anul trecut a fost în Brighton, anul ăsta la Londra.
Experiența bifată fiind, chiar de două ori, profit de faptul că am blog să-mi dau și eu cu părerea. Mai ales că sunt mulți care țin să își expună părerea chiar dacă nu au la activ distanța de 42,2 km fie ea alergată sau parcursă mergând
/ șchiopătând / din greu suspinând.
Mituri sunt multe iar eu, fiind cârcotaș, mă apuc să le demontez (sau să le confirm parțial) rând pe rând. Să începem.
A. Trebuie să te antrenezi în fiecare zi
Nu. Dimpotrivă, mușchii au nevoie și de odihnă. Experții recomandă 4 antrenamente pe săptămână. Eu, fiind mai cârcotaș și mai dedicat activității corporatiste, am făcut doar 3. Și uite că am terminat maratonul.
B. Trebuie să alergi măcar o dată toată distanța (42 de km) înainte de maraton.
Culmea e că am auzit prostia asta chiar de la alergători bunicei. Desigur, poți. Dar o să ai mușchii mult prea obosiți încât să mai parcurgi o dată distanța la fel de repede.
Conform specialiștilor, distanța maximă alergată în cadrul antrenamentului pentru maraton este de 32 de km.
Eu am făcut doar 28, fiind foarte răcit în săptămâna în care trebuia să fac distanța cea mai lungă. Și nu m-a incomodat.
C1. Trebuie musai să menții aceași greutate în timpul antrenamentului
C2. Ai să slăbești
Ai să te îngrași, ai să te menții sau ai să slăbești. Nu e o rețetă sigură și majoritatea care au făcut maratonul având ca motivație cura de slăbire au dat greș. În mod similar, cei care se cântăresc înainte și după fiecare cursă urmărind să pună la loc ce-au pierdut, or să ia țapă.
Sunt zile în care slăbești ( în special alea care alergi), zile în care te îngrași (alea în care nu exersezi dar ai apetit crescut), zile în care te menții.
Depinde de greutatea fiecăruia, de alte exerciții (mers la sală, curățenie, dat la sapă -nu râdeți, eu chiar am dat că am plantat niște bujori), de mâncare și de metabolism.
În ceea ce mă privește, m-am îngrășat anul trecut dar am slăbit anul acesta (mulțumesc bujorilor din grădină și mai ales sapei).
D. Trebuie să schimbi cel puțin 3 perechi de adidași. Scumpi.
Contrar zvonurilor, alergatul fie el și pentru maraton, nu este un sport scump. Nu e tenis, nici golf.
Nu văd niciun motiv pentru care ar trebui să cheltui mai mult de 100 de lire / 500 de lei pe o pereche. Asta dacă nu ești cumva un pro. O pereche d-asta ține garantat 800 de km alergați. Garantat, da?
Mi-am cumpărat două perechi pentru primul maraton. Le-am alternat la antrenament și le-am folosit și pentru al doilea. Medie: o pereche / maraton.
Un singur lucru recomand. Nu cumpărați adidași noi în luna de dinainte de maratonul propriu zis. Altminteri, bătăturile te vor înpiedica probabil să atingi linia de sosire.
E. Trebuie să bei foarte multă apă să fii hidratat
Hai să reformulăm. Trebuie să bei suficientă apă cât să nu te deshidratezi. Și mai ales hai să completăm și să-mi fie și mie învățătură de minte că era să nu mai termin din cauza atracției prea mare la sticlă.
Trebuie să nu bei prea multă apă pentru că poți să... ghici ce? Pentru ca s-ar putea să mori ! Diagnosticul va fi hiponatromie datorată nivelului slab de sodiu (simbol chimic Na, asta ca sa fie și Folescu mândru că am învățat ceva de la el) din organism.
Un consum mai ridicat de sare ar fi indicat. O sticlă de Gatorade e mai bună decât o sticlă de apă la un moment dat.
Întrebarea cheie: câtă apă trebuie să bei? Răspuns standard: depinde! De cât de repede alergi, de cât de cald e afară, de cât de sănătoși sunt rinichii... Dacă alergi iarna sau primăvara prin nordul Europei și nu ești printre cei
mai rapizi alergători, aș zice să te limitezi la juma de litru pe oră. Dacă ai părinți kenieni sau ethiopieni și alergi în august, îți dau eu voie să crești alocația la 800 de ml.
F. Să mănânci multe proteine să ai energie
Contrar așteptărilor unui popor care a făcut din proteină o icoană a alimentației, nu proteinele te vor ajuta să treci linia de sosire.
50% din alimentația unui maratonist vine din carbohidrați. 30% din grăsimi de preferință nesaturate.
Acum nu că aș recomanda BigMac, dar parcă o porție mare de salată cu o bucățică de carne slabă nu sună prea bine.
G. Energizant, ia maică energizant!
Nu știu cum e la alte maratoane, dar la cele două din Anglia la care am participat nu cred că era milă la care să nu se împartă gel energizant. Cică ar fi bun. O fi. Dar nu e singurul iar pentru unii ca mine (cu stomac mai fițos)
nu prea e.
În principiu, 3 lucruri sunt esențiale pentru un maratonist, fie el și amator: electroliți, carbohidrați și sodiu. Puțină lume știe că poți substitui chestia aia lipicioasă și grețoasă de gel cu cartofi copți. Asta în cazul fericit
în care există cel puțin o gospodină sau un gospodar prin casă.
În cazul meu, mă limitez să car după mine câteva banane cumpărate în grabă de la chioșcul de lângă casă. Deși sunt multe orașe cu standuri de banane, organizatorii din Londra continuă să le ignore.
H. Alcool, cafea si odihnă
Mulți colegi (unii nici nu știam în ce departament unde lucrează) s-au mirat când au văzut că n-am întrerupt seria de prezențe în pub vineri la prânz. Alții au fost uimiți să vadă că tot la două cafele pe zi am rămas. Ba chiar uneori plusam la 3.
Îl mai țineți minte pe Alesul de pe vremea când postam des pe blog? Eu preferam să lucrez cu el (comparativ cu alți șefi) dintr-un motiv destul de simplu. Știam să dau de el când îl căutam. Dacă nu era la birou, era în pubul de lângă
birou. Cum s-a apucat de maraton, îl vedeai că merge de la birou direct.... tanana! Acasă. Cică trebuie să fie odihnit.
În ceea ce mă privește, am renunțat de mulți ani la beții de genul celei descrise în postul anterior. Cu toate astea, maratonul nu mi-a schimbat rația săptămânală nici de alcool, nici de cafea, nici de somn. Da, cafeaua și alcoolul
deshidratează dar atâta timp cât mai bei și apă gândul ar trebui să-ți fie la datul din picioare!
I. Despre chestii sensibile: țâțe, pipi, caca
Să le luăm pe rând. Întrebări scurte cu răspunsuri scurte ca la Radio Erevan.
Î: E adevărat că se irită țâțele după cursele mai lungi?
R: La fete probabil nu (de-aia există sutienul), la băieți cam da mai ales la folosirea tricourilor din material sintetic. Motiv pentru care există Nip Guards, un fel de leucoplast aplicat strategic.
Î: E adevărat că faci pipi mai des?
R: Există o corelație directă între frecvența pipiului și cantitatea de lichide băută.
Î: Dar caca?
R: Există și aici o corelație între caca și chestii care îl pot provoca: anumite alimente (lapte, fructoza), medicație (aspirină, ibuprofen), alți factori ( privitul finalelor jucate de Simona Halep, condusul mașinii de către soție
etc.). Sfatul meu? Evitați acești factori pe cât posibil.
Î: Te oprești să faci pipi și în timpul maratonului?
R: Păi sunt câteva ore bune, e destulă apă îngurgitată, toaletele alea pe traseu sunt acolo pentru un motiv... Deci...
Î: E normal să nu faci pipi ore în șir după final?
R: Da.
J1. Vreau să termin sub * ore
J2. Vreau să termin în primii * mii
Și aici iese la iveală ... tadaaa.. spiritul competitiv. Mai ales dacă vorbim de corporatiști alergători. De ce n-ar obține un rezultat bun, până la urmă timpul e un feedback și cum ar putea trăi corporatistul fără feedback?
Realitatea e următoarea. Dacă nu ești din Etiopia, Ghana sau Kenia atunci am vești pentru tine: n-o să-l câștigi! Daaaar.... dacă ești în primii 2-3 din țara ta, ai putea să te califici pentru olimpiadă! Dacă nici asta nu se aplică... de ce vrei, frate, să scoți timp bun?
Zâmbește mai mult, bucură-te că ești acolo, scoate telefonul, fă o poză, fă un selfie.. Zău! Știu că ai Apple Watch dar nu văd niciun rost să te uiți la el din cinci în cinci minute.
La al doilea maraton am "scos un timp" cu 20 de minute mai prost ca la primul. Credeți că mi-a păsat?
K. Never again!
Da, statistic vorbind majoritatea celor care termină primul maraton rostesc cuvintele astea. Persoanele de față (adică io) se includ.
Tot statistic vorbind, majoritatea celor care vor spune asta vor mai lua startul la cel puțin încă un maraton. S-a verificat și în cazul meu.
Epilog
Mă opresc aici deși aș putea scrie un post ultra-maratonistic despre maraton. Dacă mi-a scăpat ceva (și sunt sigur că mi-au scăpat multe), nu uitați că există și un buton de comentarii. Iar dacă v-am inspirat să înlocuiți puțin timp
pe zi calculatorul sau smartphone-ul (fie el și Iphone X) cu o pereche de pantofi de alergat, poate ne vedem în curând la linia de start!
