Sa luam trei povesti, aparent separate si sa le punem cap la cap.
Prima poveste: Conferinta
Povestea acestui blog incepe prin 2006 cand am creat primul blog pe http://corporatistu.ablog.ro, fiind propria mea alegere de a defula frustarile din viata de corporatist. Pe langa faptul ca infruntam tot felul de situatii si personaje la limita umanului, mai aveam parte de o incercare prea putin detaliata pe blog. In paralel cu munca de la 9 la 23, trebuia sa invat pentru niste examene pentru a accede la o calificare profesionala internationala foarte greu de obtinut.
Cand reuseam sa mai si invat? Noaptea tarziu, in week-end, pe drumul spre casa in ultimul metrou de noapte.. A fost greu al naibii, dar nu m-am plans si dupa 11 examene pe parcursul a 3 ani am reusit sa obtin o noua diploma. Nu m-am bucurat insa prea mult pentru ca dupa accederea la statutul de membru al organizatiei profesionale, urmeaza alt hop: mentinerea calitatii de membru prin actualizari constante ale ultimelor reglementari.
Desigur, am apelat de multe ori la articole si cursuri online, dar cel mai eficient mod (prin care chiar inveti ceva de la cineva super-competent) este printr-o conferinta a organizatiei internationale. Am inteles ca angajatorul nu are suficient de multi bani sa ma trimita la Londra sau Paris unde sunt 5-6 conferinte pe an. Dar o data la 2 ani, organizatia are o conferinta chiar la noi pe insula unde nu imi trebuie nici transport nici cazare ca sa particip.
Conferinta dureaza 3 zile, dar mie nu imi trebuie decat doua cursuri de 3 ore in total, cursuri extrem de important atat pentru mine dar mai ales pentru pentru jobul pe care il fac pentru actuala corporatie. Tot ce-ar trebui sa faca aceasta corporatie este sa imi dea juma de zi libera si sa-mi plateasca taxa de participare. Cat este taxa asta? 150 de euro o data la 2 ani. Adica 75 de euro pe an.
A doua poveste: Angajata greu de inlocuit
Acum un an, unul dintre angajatii din departamentul meu a demisionat. Motivul? Rolul nu era suficient de senior si a plecat undeva unde e mai bine. Dupa o perioada neasteptat de lunga, sefii mei au anuntat cu mare fala (si mult testosteron) recrutarea unei reprezentante a sexului frumos. Spre deosebire de cealalta femeie din departament, noua recruta avea cu vreo 25 de ani mai putin si, fara a fi Miss Insula sau sa aiba un nas perfect, putea fi calificata lejer drept "good-looking".
Fata s-a descurcat binisor dar, dupa parerea mea si a oricarui om obiectiv, nu s-a ridicat la calitatea celui pe care il inlocuia. Genul "usor de inlocuit" si prima optiune in cazul in care ai vreo restructurare.
N-au trecut insa decat 6 luni si cea mai noua angajata si-a anuntat plecarea. Motivul? Sotul ei a primit un job excelent pe Insula de la Miazazi iar ea il insoteste. A inceput o noua recrutare si, spre surprinderea tuturor, sefii cei cu testosteron au decis ca nu gasesc pe nimeni. Ca atare, i-au dat un loc in biroul nostru din Insula de Miazazi si au convenit sa lucreze "remote" de acolo si sa calatoreasca in fiecare luna cel putin cate o saptamana pe insula noastra. Ce inseamna asta? Pai in fiecare zi, fostul ei calculator sta deschis pentru ca ea sa se conecteze prin VPN din noul birou. In plus, trebuie sa-i platim avion dus-intors si cazare la hotel. Cat costa toate astea? 1.000 de euro pe luna. Adica 12.000 de euro pe an.
A treia poveste: Rezidenta pe insula
Orice insula de suprafata mica se confrunta cu o mare problema: potentialul de supra-populare. Acelasi tip de insula se confrunta cu alta problema: lipsa de persoane calificate pentru anumite meserii. Aparent, cele doua probleme se bat cap in cap. Daca aduci oameni calificati, aia se vor inmulti si se vor supra-popula insula. Pe de alta parte, daca n-aduci oameni, business-urile nu vor fi competitive pe plan international si nu vor face bani din care sa plateasca impozit la stat. Se numeste dilema, e buna de dat exemplu la logica.
Ei, problema asta se rezolva cu niste permise de munca pe perioada scurta (vreo 5 ani). Totodata, insulele astea au nevoie de bani asa ca permit, intr-un mod sau altul, oricaror persoane interesate sa-si cumpere pur si simplu dreptul permanent de rezidenta. Multe insule, atat din UE (Cipru, Malta, Gibraltar) dar si din afara ei (Cayman, BVI) conditioneaza accesul la rezidenta prin efectuarea unor investitii de 6-7 cifre.
La noi pe insula, statul a rezolvat altfel problema: oricine poate sta si lucra cat doreste pe insula, atat timp cat locuieste in zona 0 imobiliara. Cat costa asta? Un milion jumate daca vrei sa cumperi, 5.000 pe luna daca inchiriezi.
Povestile si bugetul
Nu stiu ce buget au astia pentru angajata cea (inca) noua si cine trebuie sa le aprobe, dar se vede ca 12.000 pe luna nu li s-a parut mult. Asa ca mi-am luat inima in dinti si m-am dus si eu la sef sa ma lase la conferinta aia care presupune 150 bani gheata plus costul de oportunitate a juma de zi in care lipsesc de la munca. Beneficiul? Zic eu, substantial, atat pentru mine cat si pentru firma ca doar sunt unul din cei trei oameni care fac jobul ala pe care-l fac si nu strica sa stii foarte bine standardele actualizate dupa care lucrezi. Durata de timp in care aduce beneficii? Nu chiar atat de mare, probabil mai putin de un an, pentru ca standardele sunt in continua schimbare. Sa spunem 10 luni in care atat eu cat si firma tragem foloase, deci o amortizare de 15 euro / luna pentru firma.
Surpriza insa! Bugetul e foarte restrictiv, trebuie sa mergi foarte departe cu aprobarile (pana la seful sefului sefului) siiiii.... mai presus de toate, trebuie ca ei sa se asigura ca eu raman in firma. Adica? Ei bine, au vazut ei ca permisul meu de munca nu poate fi prelungit decat maxim 10-11 luni. Ca atare, ei ar putea lua in considerare cererea mea de participare la conferinta daaaar... sa le dau un angajament in scris ca de la anul o sa raman pe insula si sa locuiesc in zona 0 imobiliara!
Cu alte cuvinte, as putea (in urma altor aprobari indoielnice!!) sa primesc o chestie care valoreaza 150 de euro + juma de zi libera cu conditia ca de la anul sa dau vreo 3.500 in plus in fiecare luna! Asta chiar crede ca s-a rasturnat carul cu romani prosti la el pe insula? Si in afara de asta, poate ca poate sa-mi raspunda la niste intrebari legate de bugete:
- la voi, bugetele se aproba doar daca esti fata, zambesti si arati (relativ) bine?
- cand ati aprobat o masa plus bauturi ca sa sarbatoriti terminarea unei raportari, cam cat de repede s-a aproba bugetul? Aaa, ati venit si voi sefilor la masa, de-aia s-a aprobat?
- dar cand i-ati chemat pe consultantii aia sa dezvolte un nivel de raportare si i-ati platit zeci de mii? Cam ce beneficii au fost pentru firma, ca eu nu le-am vazut? Dar ati avut buget de IT development, n-asa?
- sa presupunem ca pot obtine o derogare si pot sa-mi iau statut de rezident permanent pe insual. Cam ce motive as avea sa raman la firma asta pe termen lung?
sâmbătă, 21 iunie 2014
vineri, 16 mai 2014
Daca te calca maine autobuzul ...
Povesteam adineauri pe aici cum pe seful meu il cam roade grija de ce fac ceilalti. Nu stiu daca v-am povestit si asta, dar se pare ca are o obsesie pentru "coverage", asta in conditiile in care nu lucram nici la O2, nici la Orange, Vodafone sau T-Mobile. Oricum, el intelege altceva prin asta, nu intinderea geografica a serviciilor pe care le oferim clientilor.
Ce vrea de fapt? O mare chestie comunista. Sa poata oricine sa faca orice. Asta vrea. Adica zugravul sa stie zugravitul, dar pe langa asta sa-i poata face la o adica si proiectarea si zidaria. Ca daca arhitectul e calcat intr-o zi de autobuz? Cine sa-i mai faca treaba? Nu mai bine incepe si zidarul sa faca niste schite in timp ce arhitectul zugraveste camera de oaspeti? Ca na, poate il calca si pe zugrav un tir sau macar un microbuz, si ramane casoiul nezugravit!
In primul rand, toata zicala asta cu autobuzul e un mare bullshit si un mare neadevar. Din nefericire, stiu o firma in care doua fete tinere, ambele cu roluri cheie, au murit fulgerator la scurt timp una dupa alta. Colegii lor au suferit un adevarat soc, si-au revenit cu greu din durere, dar in cele din urma firma si-a onorat toate angajamentele si nu a suferit nicio pierdere financiara, ci doar sentimentala. Cum? Pur si simplu, exista documente, exista proceduri, exista urme, exista stiinta iar unele lucruri se rezolva pur si simplu de la sine si nu trebuie sa te gandesti non-stop ca pica drobul de sare de pe soba. Sau ca il calca autobuzul pe ala si nu stie sa faca nimeni ce stia sau ce facea ala.
Si hai sa fim seriosi. Au fost presedinti de corporatii mari care au murit, Steve Jobs de exemplu. Si ce, s-a ales praful de Apple? Nu!
Ce s-a intamplat de fapt?
Pai ce sa se intample? Am incurcat vreo 30 de miliarde. Prima veste buna e ca nu sunt banii mei, ci ai clientilor. A doua veste buna e ca banii nu s-au pierdut. A treia veste buna e ca banii sunt, fizic, unde trebuie sa fie: in banca, fireste. Vestea proasta e ca am i-am raportat in mod gresit catre autoritati care ar fi putut sa ia o decizie gresita in urma acestei incurcaturi. Si inca o veste buna, singura de fapt care conteaza: lucrul asta nu s-a intamplat, autoritatile n-au luat nicio decizie.
Ce-o sa se intample? Pai am mai povestit: de dat afara nu ma dau, nici "Huooo" n-o sa-mi iau. In schimb, urmeaza arsenalul obisnuit: SoX, lessons to be learnt, controale, revizii suplimentare, proceduri detaliate, audit de proceduri, documentare, explicatii, memorandum + inca un memorandum (egal memoranda), semnaturi si inca un rand de explicatii.
A cui e vina?
Raspunsul e simplu: vina e a mea, in mod exclusiv. Am folosit o ipoteza neinspirata care s-a dovedit in cele din urma incorecta. As fi putut sa verific dar eram convins ca am dreptate si cum nu prea mai aveam timp... In fine, e randul cititorilor blogului sa puna si ei o intrebare, care suna de fapt mai mult a constatare:
Da' nu stiam ca faci si reg reporting?
Pentru profani, Reg reporting are sensul de raportare catre autoritati. Ei bine, nici eu! Nu faceam si nici nu stiu sa fac dar uite ca sefului ii e frica ca-l calca camionu' pe colegu si nu mai are cine sa raporteze catre stat. Asta in timp ce colegu face si el ceva facut in mod normal de catre mine. Ca na, e bine sa avem coverage, sa stim toti sa facem ce face altu. Ba mai mult, ghici ce am eu in obiectivul de evaluare anuala? Sa am coverage pentru toate taskurile mele si sa asigur coverage pentru taskurile colegilor!
Bine, acum nu stiu cat de mult vrea el coverage si cat de mult vrea sa-si alimenteze el alta idee usor paranoica. Aia ca daca vine unul si face treaba altuia, poate sa descopere niste erori sau sa mai puna niste controale si astfel sa... hm..hm..hmm (sesizati ca tusesc) .. sa imbunatateasca calitatea (cacofonia e intentionata) muncii. Mda, n-are rost sa mai comentez.
Aaa, stai ca mai era ceva. Cica daca faci treaba altuia, s-ar putea sa descoperi niste chestii care chipurile te-ar putea ajuta ulterior in treaba ta. Grrrrrrr!
Deci?
Deci, dragi corporatisti, mai ales aia care sunteti sefi, mai lasati-l naibii de autobuz ca nu calca pe nimeni! Iar daca intr-adevar trece vreun angajat pe lumea ailalta, credeti-ma pe cuvant ca ultima voastra grija ca si lider de echipa va fi cin' sa faca pe viitor ce facea ala.
Suntem in anul 2014, e o lume computerizata si stie toata lumea ca nimeni nu e de neinlocuit. In ramura economica dimpotriva, e foooooaaaarte usor sa inlocuiesti oamenii. Dovada concedierile masive din ultimii ani. Dar chiar si in alte ramuri, sa-l pui pe unul sa faca altceva pentru care nu este pregatit... e de neconceput!
Daca esti pilot de Boeing 747-700 nu POTI sa pilotezi maine o conserva de ATR care zboara de la Bucuresti la Cluj. Cand spun ca nu poti, nu ma refer la incapacitatea fizica, ci la responsabilitate. Avioanele alea decoleaza si aterizeaza altfel iar tu nu poti sa le compromiti pasagerilor sansa de a ajunge teferi la destinatie. Lasa-l pe altul care zboara pe ATR-uri de cel putin 10 ani! Tu specializeaza-te in ultimele tehnologii aparute pentru Boeing, ca niciodata nu poti sa spui ca stii totul despre Boeing! Niciodata!
Si asta e valabil pentru toti. Eu care fac cu totul altceva la munca, nu pot sa-mi bat joc de autoritati si sa le fac o raportare care se dovedeste in final a fi gresita in mod fundamental. Daca ar fi facut-o colegul care face chestia asta de 8 ani, nu ar mai fi fost nicio eroare. De specializare are nevoie corporatistul, nu de diversificare!
Problema
Dar ma rog, sa spun chestiile astea pe blog a fost usor. Ramane sa le spun si sefului!
Ce vrea de fapt? O mare chestie comunista. Sa poata oricine sa faca orice. Asta vrea. Adica zugravul sa stie zugravitul, dar pe langa asta sa-i poata face la o adica si proiectarea si zidaria. Ca daca arhitectul e calcat intr-o zi de autobuz? Cine sa-i mai faca treaba? Nu mai bine incepe si zidarul sa faca niste schite in timp ce arhitectul zugraveste camera de oaspeti? Ca na, poate il calca si pe zugrav un tir sau macar un microbuz, si ramane casoiul nezugravit!
In primul rand, toata zicala asta cu autobuzul e un mare bullshit si un mare neadevar. Din nefericire, stiu o firma in care doua fete tinere, ambele cu roluri cheie, au murit fulgerator la scurt timp una dupa alta. Colegii lor au suferit un adevarat soc, si-au revenit cu greu din durere, dar in cele din urma firma si-a onorat toate angajamentele si nu a suferit nicio pierdere financiara, ci doar sentimentala. Cum? Pur si simplu, exista documente, exista proceduri, exista urme, exista stiinta iar unele lucruri se rezolva pur si simplu de la sine si nu trebuie sa te gandesti non-stop ca pica drobul de sare de pe soba. Sau ca il calca autobuzul pe ala si nu stie sa faca nimeni ce stia sau ce facea ala.
Si hai sa fim seriosi. Au fost presedinti de corporatii mari care au murit, Steve Jobs de exemplu. Si ce, s-a ales praful de Apple? Nu!
Ce s-a intamplat de fapt?
Pai ce sa se intample? Am incurcat vreo 30 de miliarde. Prima veste buna e ca nu sunt banii mei, ci ai clientilor. A doua veste buna e ca banii nu s-au pierdut. A treia veste buna e ca banii sunt, fizic, unde trebuie sa fie: in banca, fireste. Vestea proasta e ca am i-am raportat in mod gresit catre autoritati care ar fi putut sa ia o decizie gresita in urma acestei incurcaturi. Si inca o veste buna, singura de fapt care conteaza: lucrul asta nu s-a intamplat, autoritatile n-au luat nicio decizie.
Ce-o sa se intample? Pai am mai povestit: de dat afara nu ma dau, nici "Huooo" n-o sa-mi iau. In schimb, urmeaza arsenalul obisnuit: SoX, lessons to be learnt, controale, revizii suplimentare, proceduri detaliate, audit de proceduri, documentare, explicatii, memorandum + inca un memorandum (egal memoranda), semnaturi si inca un rand de explicatii.
A cui e vina?
Raspunsul e simplu: vina e a mea, in mod exclusiv. Am folosit o ipoteza neinspirata care s-a dovedit in cele din urma incorecta. As fi putut sa verific dar eram convins ca am dreptate si cum nu prea mai aveam timp... In fine, e randul cititorilor blogului sa puna si ei o intrebare, care suna de fapt mai mult a constatare:
Da' nu stiam ca faci si reg reporting?
Pentru profani, Reg reporting are sensul de raportare catre autoritati. Ei bine, nici eu! Nu faceam si nici nu stiu sa fac dar uite ca sefului ii e frica ca-l calca camionu' pe colegu si nu mai are cine sa raporteze catre stat. Asta in timp ce colegu face si el ceva facut in mod normal de catre mine. Ca na, e bine sa avem coverage, sa stim toti sa facem ce face altu. Ba mai mult, ghici ce am eu in obiectivul de evaluare anuala? Sa am coverage pentru toate taskurile mele si sa asigur coverage pentru taskurile colegilor!
Bine, acum nu stiu cat de mult vrea el coverage si cat de mult vrea sa-si alimenteze el alta idee usor paranoica. Aia ca daca vine unul si face treaba altuia, poate sa descopere niste erori sau sa mai puna niste controale si astfel sa... hm..hm..hmm (sesizati ca tusesc) .. sa imbunatateasca calitatea (cacofonia e intentionata) muncii. Mda, n-are rost sa mai comentez.
Aaa, stai ca mai era ceva. Cica daca faci treaba altuia, s-ar putea sa descoperi niste chestii care chipurile te-ar putea ajuta ulterior in treaba ta. Grrrrrrr!
Deci?
Deci, dragi corporatisti, mai ales aia care sunteti sefi, mai lasati-l naibii de autobuz ca nu calca pe nimeni! Iar daca intr-adevar trece vreun angajat pe lumea ailalta, credeti-ma pe cuvant ca ultima voastra grija ca si lider de echipa va fi cin' sa faca pe viitor ce facea ala.
Suntem in anul 2014, e o lume computerizata si stie toata lumea ca nimeni nu e de neinlocuit. In ramura economica dimpotriva, e foooooaaaarte usor sa inlocuiesti oamenii. Dovada concedierile masive din ultimii ani. Dar chiar si in alte ramuri, sa-l pui pe unul sa faca altceva pentru care nu este pregatit... e de neconceput!
Daca esti pilot de Boeing 747-700 nu POTI sa pilotezi maine o conserva de ATR care zboara de la Bucuresti la Cluj. Cand spun ca nu poti, nu ma refer la incapacitatea fizica, ci la responsabilitate. Avioanele alea decoleaza si aterizeaza altfel iar tu nu poti sa le compromiti pasagerilor sansa de a ajunge teferi la destinatie. Lasa-l pe altul care zboara pe ATR-uri de cel putin 10 ani! Tu specializeaza-te in ultimele tehnologii aparute pentru Boeing, ca niciodata nu poti sa spui ca stii totul despre Boeing! Niciodata!
Si asta e valabil pentru toti. Eu care fac cu totul altceva la munca, nu pot sa-mi bat joc de autoritati si sa le fac o raportare care se dovedeste in final a fi gresita in mod fundamental. Daca ar fi facut-o colegul care face chestia asta de 8 ani, nu ar mai fi fost nicio eroare. De specializare are nevoie corporatistul, nu de diversificare!
Problema
Dar ma rog, sa spun chestiile astea pe blog a fost usor. Ramane sa le spun si sefului!
joi, 17 aprilie 2014
Competente tehnice vs competente interpersonale
Nu-mi place sa compar generatii, nici jurisdictii, nici culturi organizationale. Cu toate astea, e greu sa ma abtin. E greu al naibii cand ai un sef care dupa 8 ani de bibilit un anume instrument, un anume produs, un anume contract iti spune:
Cum? Instrumentul/ produsul/ contractul asta e reglementat de standardul 413xy/19341 ? Habar n-aveam! Ma surprinde. Eu credeam ca standardul asta reglementeaza doar celelalte instrumente!
Pe vremea si in tara mea - competente tehnice
Sa ne intoarcem cu 11 ani in urma, poate ma calmez. "Pe vremea mea" si in tara mea, corporatiile nu angajau absolventi de liceu (ca aici si acum), nici absolventi ai altor facultati decat cea de profil. Majoritatea actualilor mei colegi s-au angajat fie la 17-18 ani imediat dupa liceul lor de 3 ani, fie dupa ce-au absolvit facultati gen geologie, inginerie aviatica, limbi straine si altele care n-au nicio treaba cu meseria actuala. In schimb, totalitatea colegilor mei de acum 11 ani au terminat magna-cum-laudae atat facultatea cat si un master relevant pentru activitatea firmei. Asta a fost o conditie eliminatorie pentru ca cv-ul sa nu ajunga la cos inainte de a fi citit pana la capat.
Credeti ca cei selectati au fost angajati dupa doua interviuri de teste psihometrice si intrebari de genul "cum te vezi tu peste 5 ani?" Nu. Aproximativ 500 de oameni care au indeplinit conditia de mai sus au fost chemati pentru un test scris. Testul a fost compus din trei examene, cu o dificultate mult mai mare fata de cele din sesiunea ASE-ista. Cele trei examene erau engleza (limba oficiala a corporatiei), o disciplina tehnica(care depinde in functie de departament) plus un examen de cultura generala corporatista (cine sunt principalii jucatori pe piata respectiva, cifra de afaceri, cote de piata etc). De-abia cei care luau cel putin 60-70% (nu-mi mai aduc aminte perfect procentajul exact) erau chemati mai departe la primele doua interviuri.
Interviurile ca interviurile, am multe rezerve cu privire la relevanta si corectitudinea multor intrebari, deci nu voi insista prea mult. Trebuie insa spus ca cele trei probe de mai sus erau examinate intr-un fel si oral la aceste doua interviuri. Erau perioade in care interviul se derula in engleza, erau intrebari tehnice, erau intrebari de cultura corporatista.
Lucrurile nu se terminau insa aici. 40-50 de oameni erau chemati timp de o saptamana (adica 40 de ore) la proba practica. Zile in care li se dadeau studii de caz, erau impartiti in echipe si interactionau des cu angajatii seniori si manageri ai firmei pentru aceleasi studii de caz. Astfel, fiecare avea ceva de castigat:
- managementul se asigura ca lucreaza cu oameni cu care vor sa lucreze si ca oamenii aia pot sa munceasca inca din prima luna cu training minim
- aplicantii vedeau si ei cu cine ar lucra, si puteau decide in cunostinta de cauza daca vor sau nu sa lucreze in mediul ala.
In cele din urma, erau selectati aproximativ 15 recruti care erau trimisi din nou la un training de o saptamana in care li se explicau mai pe larg notiuni specifice firmei. Cel mai valoros training era fireste, training on the job. Cert este ca dupa vreo 5-6 luni in firma aia, un junior putea sa faca urmatoarele lucruri:
- sa faca un job (de marime medie, nu mica) de unul singur fara niciun ajutor de la personalul mai experimentat
- sa comunice direct cu managing partnerul de pe Europa Centrala si sa-i prezinte un raport
- sa atace aspecte tehnice complexe si foarte complexe ale celor mai dificile proiecte din toata firma
- poate cel mai important, era capabil sa justifice de ce e bine asa si nu altfel. Si putea sa faca asta cu numarul si paragraful legii / standardului, ala emis de autoritatile de reglementare, fara sa se incurce si fara sa apeleze la computer sau vreo cartulie.
Pe vremea si in tara mea - competente inter-personale
Inainte de a trece la vremurile actuale, sa ne uitam putin si la competentele inter-personale de pe vremea mea. Luam doua exemple, ca nu e mult de spus.
Una dintre chestiile care ma enervau la culme acum 10 ani era inabilitatea de a-ti lua concediu mai lung (1-2 saptamani) fara o serie de rugaminti si impotriviri. La un moment dat, unul dintre colegi, junior, depune cerere de concediu pentru ... 4 saptamani! Normal ca se gaseste seful departamentului, un expat de prin uk, sa-i dea un email ca de ce are nevoie de atata timp. La care colegul, ii da un email in secunda 2, care incepe cu "pentru ca..". Fara background, fara nimic! "Pentru ca am muncit din greu in busy season si am nevoie de o luna sa ma refac!". A primit concediul? Da, fara intrebari aditionale.
Un al doilea exemplu e un client mai din topor. Aveam sa aflu, ca la randul lui, omul fusese in postura mea, adica lucrand cu clienti. Cum ajunsese acolo? Pur si simplu il facuse tampit in fata pe un reprezentant al clientului. "Idiotul" i-a multumit si i-a propus un rol. In scurt timp, a promovat, fiind la fel de toparlan in continuare.
Acum nu c-as vrea sa minimizez rolul competentelor inter-personale. Ele aveau rolul lor si puteau face eventual diferenta intre doi oameni la fel de buni. Dar nu ele deschideau usi, nu ele decideau promovari si concedieri, nu ele conduceau la angajari. Pentru asta, aveai nevoie de competente tehnice fara de care erai pur si simplu MORT.
In lumea de azi - competente tehnice
Astazi lucrez intr-o corporatie globalizata aflata incorporata in Europa dar sub management americano - britanico - asiatico - european. Nu vreau sa compar mere cu pere prin paralela lucru in Romania vs lucru in Vest. Adevarul e insa ca modelul asta vestic din care fac parte va fi implementat in scurt timp si in Romania, deci mai devreme sau mai tarziu ceea ce o sa spun acum va fi valabil 100% si in Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara si alte orase unde opereaza multinationalele.
In ziua de azi, corporatiile din vest nu mai cer intervievatilor niciun test tehnic. Dupa cum spuneau, trebuie doar sa termine liceul si sa aiba cat de cat o nota decenta la GSCE / Bac. Se bazeaza pe faptul ca oricum ii trimit ei sa faca o calificare iar daca nu-si iau examenele ii dau afara. Doua interviuri si un test psihometric usor sunt, in opinia lor, de ajuns.
Ce se intampla dupa 6 luni de munca in corporatie? Ce stiu ei sa faca?
- practic mai nimic pentru ca n-au inceput cursurile pentru calificare, asa ca trebuie sa-ti seteze asteptarile de la ei la un nivel minim, spre zero.
- daca le-ai dat un creion rosu si unul verde si au reusit sa traga bife verzi pentru totaluri si cifre rosii pentru referinte, trebuie neaparat sa-i lauzi in evaluarea de mijlocul anului
- cand vorbesti cu ei, trebuie sa vorbesti ca nea Gigi de la Universitatea Populara Dalles, ca altminteri iti dau ei feeback naspa in evaluare gen: Maaan, dumb it up a little! (asta a fost un feedback oficial in scris)
- orice reglementare / standard/ lege le ramane necunoscuta pentru ca sefu e ala care trebuie sa se asigure ca fac ei ce trebuie. Ei trebuie doar sa faca ceea ce li se spune.
In lumea de azi - competente interpersonale
Astazi nu mai trebuie sa fii un geniu si sa stii naiba bine ceea ce faci. Nu. Alte lucruri se cauta azi. Ca sa fii un manager de succes trebuie sa stii urmatoarele lucruri:
- in primul rand trebuie sa-ti venerezi sefii. Asta cu pupatul in cur e depasita, e la nivelul anilor 90. Acum sefii sunt adevarate icoane. Seful e sfant si trebuie periat ca atare. Seful sefului e Dumnezeu pe pamant si trebuie sa te uiti pe un mail catre el o ora inainte de a-l trimite. Iar seful sefului sefului... hm, deja numai seful are dreptul sa-i scrie / vorbeasca.
- in al doilea rand: subalternii. Trebuie musai sa-i freci la cap si sa-i pui sa-ti spuna cu ce se ocupa. Si sa le ceri sa-ti dea rapoarte cu ce-o sa faca in urmatoarele doua saptamani.
- in al treilea rand: utilizatorii informatiilor furnizate de ei. Circula mai nou un termen corporatist (TOTAL gresit) prin care acesti utilizatori / useri sunt denumiti stakeholders. Ei bine, stakeholderii lu peste trebuie multumiti prin intalniri, scoateri la baut si mailuri lungi cu termeni gen "manage expectations", "assess your needs", "best practice" etc. De parca utilizatorii respectivi ar avea nevoie de dialog (ca Putin), nu de solutii concrete care pot fi elaborate prin cunostiintele tehnice acumuluate de cativa ani. Dar na, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
- si sa nu incheiem fara principiul de baza: data hand-off. Adica hai sa pasam responsabilitea la altul care sa ne dea o cifra pe semnatura. Si in momentul in care informatia din targ nu se potriveste cu cea de acasa, da-i cu mailuri si pierde trei zile prin alt procedeu tipic: reconcilierea. Asta desi daca ai fi suficient de destept, ai face tu totul si n-ar mai fi nevoie nici de data hand-off nici de reconciliere.
Ca si in paragraful precedent, nu vreau sa generalizez. Trebuie sa ai si 2-3 tarate in cap, nu poti sa fii total necunoscator daaar... Competentele tehnice au rolul lor si pot face eventual diferenta intre doi oameni la fel de buni comunicatori. Dar nu ele deschid azi usi, nu ele decid promovari si concedieri, nu ele conduc la angajari. Pentru asta, ai nevoie de competente inter-personale fara de care esti pur si simplu MORT.
Concluzia?
Concluzia nu ma mira. Nu ma.. mai mira. Nu. Nu ma refer la rolul competentelor. Asta inca ma surprinde. Nu ma mai mira amploarea pe care a luat-o externalizarea joburilor in tari gen India, China, Africa de Sud si Indonezia. Munca e ieftina, nu trebuie prea multe calificari, ci doar cunosterea limbii engleze si capacitatea de a invata cateva reguli robotice prezentate mai sus.
Esti un Mare Sef in locatia de baza a corporatiei? Perfect. Poti sa-ti iei un expert tehnic in acelasi birou cu tine care sa gandeasca toata arhitectura departamentului si sa dea solutii iar sub ei pui cinci indieni manageri, douazeci de indieni seniori si inca pe-atatia juniori. Iar pe ceilalti ii concediezi, dandu-le trei salarii compensatorii. Reduci costurile cu 75% si te-ai asigurat cu o baza de 45 de roboti care sa-ti execute intocmai planul, sa nu cracneasca nu nimic si sa dea mailuri muuuuuuulte!
Iar cu asta te mai lauzi cu cateva realizari: multi culturalismul, crearea de joburi in zone defavorizate, globalizarea si reducerea pana la zero a oricaror conflicte de munca. Aaaa, si dezvoltarea competentelor inter-personale. Sa nu uit!
Cum? Instrumentul/ produsul/ contractul asta e reglementat de standardul 413xy/19341 ? Habar n-aveam! Ma surprinde. Eu credeam ca standardul asta reglementeaza doar celelalte instrumente!
Pe vremea si in tara mea - competente tehnice
Sa ne intoarcem cu 11 ani in urma, poate ma calmez. "Pe vremea mea" si in tara mea, corporatiile nu angajau absolventi de liceu (ca aici si acum), nici absolventi ai altor facultati decat cea de profil. Majoritatea actualilor mei colegi s-au angajat fie la 17-18 ani imediat dupa liceul lor de 3 ani, fie dupa ce-au absolvit facultati gen geologie, inginerie aviatica, limbi straine si altele care n-au nicio treaba cu meseria actuala. In schimb, totalitatea colegilor mei de acum 11 ani au terminat magna-cum-laudae atat facultatea cat si un master relevant pentru activitatea firmei. Asta a fost o conditie eliminatorie pentru ca cv-ul sa nu ajunga la cos inainte de a fi citit pana la capat.
Credeti ca cei selectati au fost angajati dupa doua interviuri de teste psihometrice si intrebari de genul "cum te vezi tu peste 5 ani?" Nu. Aproximativ 500 de oameni care au indeplinit conditia de mai sus au fost chemati pentru un test scris. Testul a fost compus din trei examene, cu o dificultate mult mai mare fata de cele din sesiunea ASE-ista. Cele trei examene erau engleza (limba oficiala a corporatiei), o disciplina tehnica(care depinde in functie de departament) plus un examen de cultura generala corporatista (cine sunt principalii jucatori pe piata respectiva, cifra de afaceri, cote de piata etc). De-abia cei care luau cel putin 60-70% (nu-mi mai aduc aminte perfect procentajul exact) erau chemati mai departe la primele doua interviuri.
Interviurile ca interviurile, am multe rezerve cu privire la relevanta si corectitudinea multor intrebari, deci nu voi insista prea mult. Trebuie insa spus ca cele trei probe de mai sus erau examinate intr-un fel si oral la aceste doua interviuri. Erau perioade in care interviul se derula in engleza, erau intrebari tehnice, erau intrebari de cultura corporatista.
Lucrurile nu se terminau insa aici. 40-50 de oameni erau chemati timp de o saptamana (adica 40 de ore) la proba practica. Zile in care li se dadeau studii de caz, erau impartiti in echipe si interactionau des cu angajatii seniori si manageri ai firmei pentru aceleasi studii de caz. Astfel, fiecare avea ceva de castigat:
- managementul se asigura ca lucreaza cu oameni cu care vor sa lucreze si ca oamenii aia pot sa munceasca inca din prima luna cu training minim
- aplicantii vedeau si ei cu cine ar lucra, si puteau decide in cunostinta de cauza daca vor sau nu sa lucreze in mediul ala.
In cele din urma, erau selectati aproximativ 15 recruti care erau trimisi din nou la un training de o saptamana in care li se explicau mai pe larg notiuni specifice firmei. Cel mai valoros training era fireste, training on the job. Cert este ca dupa vreo 5-6 luni in firma aia, un junior putea sa faca urmatoarele lucruri:
- sa faca un job (de marime medie, nu mica) de unul singur fara niciun ajutor de la personalul mai experimentat
- sa comunice direct cu managing partnerul de pe Europa Centrala si sa-i prezinte un raport
- sa atace aspecte tehnice complexe si foarte complexe ale celor mai dificile proiecte din toata firma
- poate cel mai important, era capabil sa justifice de ce e bine asa si nu altfel. Si putea sa faca asta cu numarul si paragraful legii / standardului, ala emis de autoritatile de reglementare, fara sa se incurce si fara sa apeleze la computer sau vreo cartulie.
Pe vremea si in tara mea - competente inter-personale
Inainte de a trece la vremurile actuale, sa ne uitam putin si la competentele inter-personale de pe vremea mea. Luam doua exemple, ca nu e mult de spus.
Una dintre chestiile care ma enervau la culme acum 10 ani era inabilitatea de a-ti lua concediu mai lung (1-2 saptamani) fara o serie de rugaminti si impotriviri. La un moment dat, unul dintre colegi, junior, depune cerere de concediu pentru ... 4 saptamani! Normal ca se gaseste seful departamentului, un expat de prin uk, sa-i dea un email ca de ce are nevoie de atata timp. La care colegul, ii da un email in secunda 2, care incepe cu "pentru ca..". Fara background, fara nimic! "Pentru ca am muncit din greu in busy season si am nevoie de o luna sa ma refac!". A primit concediul? Da, fara intrebari aditionale.
Un al doilea exemplu e un client mai din topor. Aveam sa aflu, ca la randul lui, omul fusese in postura mea, adica lucrand cu clienti. Cum ajunsese acolo? Pur si simplu il facuse tampit in fata pe un reprezentant al clientului. "Idiotul" i-a multumit si i-a propus un rol. In scurt timp, a promovat, fiind la fel de toparlan in continuare.
Acum nu c-as vrea sa minimizez rolul competentelor inter-personale. Ele aveau rolul lor si puteau face eventual diferenta intre doi oameni la fel de buni. Dar nu ele deschideau usi, nu ele decideau promovari si concedieri, nu ele conduceau la angajari. Pentru asta, aveai nevoie de competente tehnice fara de care erai pur si simplu MORT.
In lumea de azi - competente tehnice
Astazi lucrez intr-o corporatie globalizata aflata incorporata in Europa dar sub management americano - britanico - asiatico - european. Nu vreau sa compar mere cu pere prin paralela lucru in Romania vs lucru in Vest. Adevarul e insa ca modelul asta vestic din care fac parte va fi implementat in scurt timp si in Romania, deci mai devreme sau mai tarziu ceea ce o sa spun acum va fi valabil 100% si in Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara si alte orase unde opereaza multinationalele.
In ziua de azi, corporatiile din vest nu mai cer intervievatilor niciun test tehnic. Dupa cum spuneau, trebuie doar sa termine liceul si sa aiba cat de cat o nota decenta la GSCE / Bac. Se bazeaza pe faptul ca oricum ii trimit ei sa faca o calificare iar daca nu-si iau examenele ii dau afara. Doua interviuri si un test psihometric usor sunt, in opinia lor, de ajuns.
Ce se intampla dupa 6 luni de munca in corporatie? Ce stiu ei sa faca?
- practic mai nimic pentru ca n-au inceput cursurile pentru calificare, asa ca trebuie sa-ti seteze asteptarile de la ei la un nivel minim, spre zero.
- daca le-ai dat un creion rosu si unul verde si au reusit sa traga bife verzi pentru totaluri si cifre rosii pentru referinte, trebuie neaparat sa-i lauzi in evaluarea de mijlocul anului
- cand vorbesti cu ei, trebuie sa vorbesti ca nea Gigi de la Universitatea Populara Dalles, ca altminteri iti dau ei feeback naspa in evaluare gen: Maaan, dumb it up a little! (asta a fost un feedback oficial in scris)
- orice reglementare / standard/ lege le ramane necunoscuta pentru ca sefu e ala care trebuie sa se asigure ca fac ei ce trebuie. Ei trebuie doar sa faca ceea ce li se spune.
In lumea de azi - competente interpersonale
Astazi nu mai trebuie sa fii un geniu si sa stii naiba bine ceea ce faci. Nu. Alte lucruri se cauta azi. Ca sa fii un manager de succes trebuie sa stii urmatoarele lucruri:
- in primul rand trebuie sa-ti venerezi sefii. Asta cu pupatul in cur e depasita, e la nivelul anilor 90. Acum sefii sunt adevarate icoane. Seful e sfant si trebuie periat ca atare. Seful sefului e Dumnezeu pe pamant si trebuie sa te uiti pe un mail catre el o ora inainte de a-l trimite. Iar seful sefului sefului... hm, deja numai seful are dreptul sa-i scrie / vorbeasca.
- in al doilea rand: subalternii. Trebuie musai sa-i freci la cap si sa-i pui sa-ti spuna cu ce se ocupa. Si sa le ceri sa-ti dea rapoarte cu ce-o sa faca in urmatoarele doua saptamani.
- in al treilea rand: utilizatorii informatiilor furnizate de ei. Circula mai nou un termen corporatist (TOTAL gresit) prin care acesti utilizatori / useri sunt denumiti stakeholders. Ei bine, stakeholderii lu peste trebuie multumiti prin intalniri, scoateri la baut si mailuri lungi cu termeni gen "manage expectations", "assess your needs", "best practice" etc. De parca utilizatorii respectivi ar avea nevoie de dialog (ca Putin), nu de solutii concrete care pot fi elaborate prin cunostiintele tehnice acumuluate de cativa ani. Dar na, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
- si sa nu incheiem fara principiul de baza: data hand-off. Adica hai sa pasam responsabilitea la altul care sa ne dea o cifra pe semnatura. Si in momentul in care informatia din targ nu se potriveste cu cea de acasa, da-i cu mailuri si pierde trei zile prin alt procedeu tipic: reconcilierea. Asta desi daca ai fi suficient de destept, ai face tu totul si n-ar mai fi nevoie nici de data hand-off nici de reconciliere.
Ca si in paragraful precedent, nu vreau sa generalizez. Trebuie sa ai si 2-3 tarate in cap, nu poti sa fii total necunoscator daaar... Competentele tehnice au rolul lor si pot face eventual diferenta intre doi oameni la fel de buni comunicatori. Dar nu ele deschid azi usi, nu ele decid promovari si concedieri, nu ele conduc la angajari. Pentru asta, ai nevoie de competente inter-personale fara de care esti pur si simplu MORT.
Concluzia?
Concluzia nu ma mira. Nu ma.. mai mira. Nu. Nu ma refer la rolul competentelor. Asta inca ma surprinde. Nu ma mai mira amploarea pe care a luat-o externalizarea joburilor in tari gen India, China, Africa de Sud si Indonezia. Munca e ieftina, nu trebuie prea multe calificari, ci doar cunosterea limbii engleze si capacitatea de a invata cateva reguli robotice prezentate mai sus.
Esti un Mare Sef in locatia de baza a corporatiei? Perfect. Poti sa-ti iei un expert tehnic in acelasi birou cu tine care sa gandeasca toata arhitectura departamentului si sa dea solutii iar sub ei pui cinci indieni manageri, douazeci de indieni seniori si inca pe-atatia juniori. Iar pe ceilalti ii concediezi, dandu-le trei salarii compensatorii. Reduci costurile cu 75% si te-ai asigurat cu o baza de 45 de roboti care sa-ti execute intocmai planul, sa nu cracneasca nu nimic si sa dea mailuri muuuuuuulte!
Iar cu asta te mai lauzi cu cateva realizari: multi culturalismul, crearea de joburi in zone defavorizate, globalizarea si reducerea pana la zero a oricaror conflicte de munca. Aaaa, si dezvoltarea competentelor inter-personale. Sa nu uit!
vineri, 28 februarie 2014
Noua doctrina corporatista: Omul imperfect
Despre omul ideal si rasa superioara ariana stim cu totii. Stim de ce nu e bine, de ce nu merge, de ce trebuie condamnata. In ultima vreme insa, sefu pare sa confirme noua doctrina din corporatie:
Omul imperfect
Orice om trebuie sa aiba nu numai un punct forte (strength) dar musai sa aiba si o slabiciune (weakness). Adica nu conteaza cat de mult ai muncit pe baricade, cat ai bibilit fiecare cifra nu cumva sa faci vreo greseala (pentru care iti iei un fail la SoX, ca Vaffanculo nu se mai practica) si cat de mult te-ai straduit sa nu-i omori pe sefi. Urmand propriul exemplu (adica un istoric al propriilor evaluari), sefu va cauta cu o asiduitate iesita din comun sa iti gaseasca un nod in papura, numit astazi intr-un mod eufemistic, "your weakness".
Vorba multa, saracia guvernului (si a omului de rand odata cu el) asa ca trec la exemple. Ii explic intr-o zi sefului ca astia de pe la Imigrari nu mai vor sa-mi prelungeasca viza. Si ca daca tot mi se da un sut in fund de pe insula, ar fi frumos din partea lui sa ma recomande intr-un rol din corporatie pe undeva in Europa. Ca na, daca tot am muncit atata pentru corporatia asta, e pacat sa nu continui s-o fac dar din alta locatie.
Trec doua saptamani (birocratia e in floare: el trebuia sa vorbeasa cu seful lui, iar seful lui cu seful sefului lui) si primesc un update. Ca a vorbit cu sefu, ca trebuie sa planificam bine momentul care sa fie fix in septembrie (wtf, cine ar vrea un om care sa inceapa peste 7 luni ??) si ca o data ce aplic, aia din strainatate o sa-l sune neaparat pe el. Nu pe mine, care aplic, ci pe el! De ce? Ca sa-l intrebe: "Cum e tipul asta?"
Lantul slabiciunilor
Si aici intervine rolul lui, ala al Demiurgului care stie toate pacatele si toate faptele bune ale omenirii. Asemenea lui Sf Petru care la un moment dat iti deruleaza toate rautatile si bunatatile vietii prin fata ochilor, asa si EL TREBUIE sa fie pregatit sa-i spuna care e cea mai mare calitate si.... cea mai mare SLABICIUNE.
Dupa care a continuat. Ca el vede ca am o slabiciune la capitolul leadership, ca n-as putea in momentul asta sa conduc o echipa. Aproape m-a pufnit rasul. Eu care aveam o echipa de 18 oameni pana sa vin aici pentru mai multi bani si mai putina liniste. Si imi zice asta unul care are o echipa de doi oameni si pe care o conduce prost! I-am explicat situatia la care el, vadit incurcat zice:
Ok... putem discuta si stabili. Pai si atunci eu ce sa zic, ca nu esti bun din punct de vedere tehnic? Ca esti...foarte bun!
Discutia semana deja cu aia din Romania in care te prinde Garcea pe autostrada si incearca sa-ti dea o amenda ca tre sa-si faca norma. Dar pentru ce? Centura, viteza, faruri, frana de mana, depasiri interzise? Totul pare fezabil pentru el.
Iar pentru sef, formularul trebuie completat iar tickul trebuie bifat. Daca e musai sa scrii o slabiciune, slabiciune trebuie sa fie. Problema e ca omul ala din strainatate care are nevoie de un om nu prea cade pe spate deoarece candidatul lucreaza deja in corporatie. Nu, daca o sa vada vreun prost care lucreaza in alta parte dar are recomandari spotless, o sa-l ia pe ala. Iar seful nu intelege de ce nu l-a putut ajuta pe precursorul meu cu un job decat in... mijlocul desertului american! Da, in mijlocul desertului nu se uita nimeni la slabiciuni. In Europa, da!
Asa ca imi ramane probabil varianta care imi este deja foarte familiara si anume sa gasesc singur corporatia nr. ... 6!! O corporatie care nu vrea oameni imperfecti, vrea oameni care stiu sa faca lucruri si care n-au nevoie de slabiciuni si mai ales de programe de imbunatatire ale slabiciunilor.
Omul imperfect
Orice om trebuie sa aiba nu numai un punct forte (strength) dar musai sa aiba si o slabiciune (weakness). Adica nu conteaza cat de mult ai muncit pe baricade, cat ai bibilit fiecare cifra nu cumva sa faci vreo greseala (pentru care iti iei un fail la SoX, ca Vaffanculo nu se mai practica) si cat de mult te-ai straduit sa nu-i omori pe sefi. Urmand propriul exemplu (adica un istoric al propriilor evaluari), sefu va cauta cu o asiduitate iesita din comun sa iti gaseasca un nod in papura, numit astazi intr-un mod eufemistic, "your weakness".
Vorba multa, saracia guvernului (si a omului de rand odata cu el) asa ca trec la exemple. Ii explic intr-o zi sefului ca astia de pe la Imigrari nu mai vor sa-mi prelungeasca viza. Si ca daca tot mi se da un sut in fund de pe insula, ar fi frumos din partea lui sa ma recomande intr-un rol din corporatie pe undeva in Europa. Ca na, daca tot am muncit atata pentru corporatia asta, e pacat sa nu continui s-o fac dar din alta locatie.
Trec doua saptamani (birocratia e in floare: el trebuia sa vorbeasa cu seful lui, iar seful lui cu seful sefului lui) si primesc un update. Ca a vorbit cu sefu, ca trebuie sa planificam bine momentul care sa fie fix in septembrie (wtf, cine ar vrea un om care sa inceapa peste 7 luni ??) si ca o data ce aplic, aia din strainatate o sa-l sune neaparat pe el. Nu pe mine, care aplic, ci pe el! De ce? Ca sa-l intrebe: "Cum e tipul asta?"
Lantul slabiciunilor
Si aici intervine rolul lui, ala al Demiurgului care stie toate pacatele si toate faptele bune ale omenirii. Asemenea lui Sf Petru care la un moment dat iti deruleaza toate rautatile si bunatatile vietii prin fata ochilor, asa si EL TREBUIE sa fie pregatit sa-i spuna care e cea mai mare calitate si.... cea mai mare SLABICIUNE.
Dupa care a continuat. Ca el vede ca am o slabiciune la capitolul leadership, ca n-as putea in momentul asta sa conduc o echipa. Aproape m-a pufnit rasul. Eu care aveam o echipa de 18 oameni pana sa vin aici pentru mai multi bani si mai putina liniste. Si imi zice asta unul care are o echipa de doi oameni si pe care o conduce prost! I-am explicat situatia la care el, vadit incurcat zice:
Ok... putem discuta si stabili. Pai si atunci eu ce sa zic, ca nu esti bun din punct de vedere tehnic? Ca esti...foarte bun!
Discutia semana deja cu aia din Romania in care te prinde Garcea pe autostrada si incearca sa-ti dea o amenda ca tre sa-si faca norma. Dar pentru ce? Centura, viteza, faruri, frana de mana, depasiri interzise? Totul pare fezabil pentru el.
Iar pentru sef, formularul trebuie completat iar tickul trebuie bifat. Daca e musai sa scrii o slabiciune, slabiciune trebuie sa fie. Problema e ca omul ala din strainatate care are nevoie de un om nu prea cade pe spate deoarece candidatul lucreaza deja in corporatie. Nu, daca o sa vada vreun prost care lucreaza in alta parte dar are recomandari spotless, o sa-l ia pe ala. Iar seful nu intelege de ce nu l-a putut ajuta pe precursorul meu cu un job decat in... mijlocul desertului american! Da, in mijlocul desertului nu se uita nimeni la slabiciuni. In Europa, da!
Asa ca imi ramane probabil varianta care imi este deja foarte familiara si anume sa gasesc singur corporatia nr. ... 6!! O corporatie care nu vrea oameni imperfecti, vrea oameni care stiu sa faca lucruri si care n-au nevoie de slabiciuni si mai ales de programe de imbunatatire ale slabiciunilor.
duminică, 16 februarie 2014
Greseala si Pedeapsa: Amenda, vaffanculo sau noi controale?
Ce se intampla in trecut?
Prin anii 80, taica-meu venea uneori mai catranit ca de obicei de la serviciu. Aveam sa aflu si de ce: primise amenda. Pentru ca facuse vreo greseala, trebuia sa i se retina o anumita suma din salariu. Pentru recuperarea ei, avea uneori ocazia sa munceasca pentru program.
Un adevarat profesionist care a "lucrat" la cele mai mari "corporatii" din lumea asta (Barcelona, Inter, AC Milan, PSG) scria in cartea ce-i poarta numele (Io, Ibra) despre anii 90 ca si fotbalist la Balkan:
Cand eram un tanar student, as fi crezut ca nu vreau nici sa se arunce cu ghete in mine (pe langa aferentul Vaffanculo) nici sa platesc amenzi pentru propriile greseli. Asta pana am intrat in lantul corporatist cand am descoperit cel mai barbar mod de a fi pedepsit: introducerea de noi controale!!
Ce se intampla in anul 2014?
Pai sa zicem ca trebuie sa raportez creditele structurale la valoarea justa pe trimestrul IV. Numai ca in loc de 17 milioane, raportez zero. E un simplu camp in softul grupului, e usor sa uiti de el. Oboseala, lipsa de atentie, sictirul etc. Intrebare: ce se intampla dupa cateva saptamani in care se decopera eroarea?
Daca am fi fost in Romania lui Ceausescu, m-ar fi incaltat statul cu o amenda de 10% din salariu. Plus referat. Daca as fi fost inca la cosmelia lui tanti Carmen din Husi, cea la care am lucrat doua luni de cosmar in 2002, m-as fi ales cu niste injuraturi de toti sfintii si cu echivalentul romanesc al lui 'Vaffanculo'.
In corporatia lui Peste prajit care are trimestrial un raport de guvernanta corporatista, lucrurile stau un pic altfel. Nu iei amenda, nici injuraturi. Cel putin teoretic. Vom vedea si partea practica. Corporatistii din firma carora le tremura chilotii ca ar primi un 'fail' la auditul controalelor SoX, vor spune zambind ca nu e de fapt vina ta, te vor consola si vor vorbi foarte frumos cu tine. Unde e smecheria? Pai tot ei vor incepe un proces lung si anevoios in care trebuie musai sa se raspunda la urmatoarele intrebari:
De ce s-a produs eroarea respectiva?
De ce n-a fost detectata de managerul de linie?
De ce n-a fost depistata de controalele in functiune?
Ce lectie invatam din asta?
Ce trebuie sa facem ca nu mai gresim pe viitor?
Ce control trebuie sa punem in functiune ca sa depisteze astfel de erori?
Cine este 'ownerul' controlului respectiv?
Cine auditeaza controlul respectiv?
Cum evaluam daca acel control este efectiv sau nu?
Ce trebuie sa adaugam la actuala procedura ca sa surprinda noile modificari?
Ce trebuie sa facem ca sa ne asiguram ca nu pot aparea si altfel de erori similare cu aceasta?
Sa nu credeti cumva ca am epuizat lista. Nu, un corporatist care n-are ce face pe-acasa si caruia ii place serviciul are mult mai multe idei decat cele enumerate. Va rezulta un memo lung cat postul Craciunului, noi proceduri si noi procese saptamanale care nu numai ca iti omoara timpul tau, dar pedepsesc intr-un fel intreaga echipa.
Si atunci?
Oare ce minte bolnava poate echivala plata de amenzi cu o practica comunista si nesanatoasa? Daca ma intrebi pe mine este chiar o metoda pur capitalista. Gresesti, deci platesti! Data viitoare, casca bine ochii iar acum baga-te la ore suplimentare (daca sunt platite) ca sa iti recuperezi gaura financiara. Ai primit amenda de 10% din salariu? Ori platesti ori muncesti 2,2 zile (adica 16 ore) peste program.
In ziua de azi, pentru aceeasi greseala vei sta 3 ore ca sa participi la sedinte unde se vor discuta eficienta si ineficienta controalelor care au "condus" la aceasta eroare. Un expert in SoX va face un plan corectiv, presupunand o procedura saptamanala suplimentara care iti ia o ora sa o faci. Mergem pe ipoteza ca mai stai in firma aia 3 ani, si avem 3+ 4 x 36 =147 de ore pe care o sa le muncesti suplimentar. 147 de ore, nu 16 ca in situatia precedenta!! In anii 80 erai pedepsit o luna, azi esti pedepsit pe viata! Si, mai important, ii pedepsesti si pe cei care iti vor tine locul cand esti tu in vacanta si pe cel care va veni dupa tine. Iar tu, platesti la randul tau "amenzi" data celor dinaintea ta care au facut o greseala iar acum platesc generatii intregi pentru ea.
Cat despre experienta lui Zlatan Ibrahimovic, va recomand sa cititi cartea. Asemeni lui, sunt genul de persoana care poate fi motivata mult mai bine prin critici nimicitoare si jignitoare decat prin niste zambete false care duc la contructia unor corvoade inimaginable prin introducerea de noi controale. Stiti cum ii motiva Mourinho pe jucatorii de la Inter, inclusiv pe Ibra?
Da, ma! Eu sunt ala care in liceu il ura pe dom profesor Gheorghe Folescu din toti rarunchii. Ala care ne zicea
Si da, tot eu sunt ala care ar vrea ca Mourinho sau Folescu sa ne conduca firma asta cu pretentii de corporatie. Nu vreau nici zambete, nici controale suplimentare care "sa ne faca sa vedem cat de mult s-a imbunatatit calitatea muncii". Nu, un simplu "Vaffanculo" este suficient.
Prin anii 80, taica-meu venea uneori mai catranit ca de obicei de la serviciu. Aveam sa aflu si de ce: primise amenda. Pentru ca facuse vreo greseala, trebuia sa i se retina o anumita suma din salariu. Pentru recuperarea ei, avea uneori ocazia sa munceasca pentru program.
Un adevarat profesionist care a "lucrat" la cele mai mari "corporatii" din lumea asta (Barcelona, Inter, AC Milan, PSG) scria in cartea ce-i poarta numele (Io, Ibra) despre anii 90 ca si fotbalist la Balkan:
In MBI (nota blog: fosta lui echipa) the Swedish dads stood and yelled: “Come on, guys. Good work!” In Balkan (nota blog: noua lui echipa) it was more: “Vaffanculo! I will fuck you mother up the ass”. They were crazy Yugoslavs who smoked a lot and threw shoes around them and I thought: Wonderful, exactly like home. I belong here!
Cand eram un tanar student, as fi crezut ca nu vreau nici sa se arunce cu ghete in mine (pe langa aferentul Vaffanculo) nici sa platesc amenzi pentru propriile greseli. Asta pana am intrat in lantul corporatist cand am descoperit cel mai barbar mod de a fi pedepsit: introducerea de noi controale!!
Ce se intampla in anul 2014?
Pai sa zicem ca trebuie sa raportez creditele structurale la valoarea justa pe trimestrul IV. Numai ca in loc de 17 milioane, raportez zero. E un simplu camp in softul grupului, e usor sa uiti de el. Oboseala, lipsa de atentie, sictirul etc. Intrebare: ce se intampla dupa cateva saptamani in care se decopera eroarea?
Daca am fi fost in Romania lui Ceausescu, m-ar fi incaltat statul cu o amenda de 10% din salariu. Plus referat. Daca as fi fost inca la cosmelia lui tanti Carmen din Husi, cea la care am lucrat doua luni de cosmar in 2002, m-as fi ales cu niste injuraturi de toti sfintii si cu echivalentul romanesc al lui 'Vaffanculo'.
In corporatia lui Peste prajit care are trimestrial un raport de guvernanta corporatista, lucrurile stau un pic altfel. Nu iei amenda, nici injuraturi. Cel putin teoretic. Vom vedea si partea practica. Corporatistii din firma carora le tremura chilotii ca ar primi un 'fail' la auditul controalelor SoX, vor spune zambind ca nu e de fapt vina ta, te vor consola si vor vorbi foarte frumos cu tine. Unde e smecheria? Pai tot ei vor incepe un proces lung si anevoios in care trebuie musai sa se raspunda la urmatoarele intrebari:
De ce s-a produs eroarea respectiva?
De ce n-a fost detectata de managerul de linie?
De ce n-a fost depistata de controalele in functiune?
Ce lectie invatam din asta?
Ce trebuie sa facem ca nu mai gresim pe viitor?
Ce control trebuie sa punem in functiune ca sa depisteze astfel de erori?
Cine este 'ownerul' controlului respectiv?
Cine auditeaza controlul respectiv?
Cum evaluam daca acel control este efectiv sau nu?
Ce trebuie sa adaugam la actuala procedura ca sa surprinda noile modificari?
Ce trebuie sa facem ca sa ne asiguram ca nu pot aparea si altfel de erori similare cu aceasta?
Sa nu credeti cumva ca am epuizat lista. Nu, un corporatist care n-are ce face pe-acasa si caruia ii place serviciul are mult mai multe idei decat cele enumerate. Va rezulta un memo lung cat postul Craciunului, noi proceduri si noi procese saptamanale care nu numai ca iti omoara timpul tau, dar pedepsesc intr-un fel intreaga echipa.
Si atunci?
Oare ce minte bolnava poate echivala plata de amenzi cu o practica comunista si nesanatoasa? Daca ma intrebi pe mine este chiar o metoda pur capitalista. Gresesti, deci platesti! Data viitoare, casca bine ochii iar acum baga-te la ore suplimentare (daca sunt platite) ca sa iti recuperezi gaura financiara. Ai primit amenda de 10% din salariu? Ori platesti ori muncesti 2,2 zile (adica 16 ore) peste program.
In ziua de azi, pentru aceeasi greseala vei sta 3 ore ca sa participi la sedinte unde se vor discuta eficienta si ineficienta controalelor care au "condus" la aceasta eroare. Un expert in SoX va face un plan corectiv, presupunand o procedura saptamanala suplimentara care iti ia o ora sa o faci. Mergem pe ipoteza ca mai stai in firma aia 3 ani, si avem 3+ 4 x 36 =147 de ore pe care o sa le muncesti suplimentar. 147 de ore, nu 16 ca in situatia precedenta!! In anii 80 erai pedepsit o luna, azi esti pedepsit pe viata! Si, mai important, ii pedepsesti si pe cei care iti vor tine locul cand esti tu in vacanta si pe cel care va veni dupa tine. Iar tu, platesti la randul tau "amenzi" data celor dinaintea ta care au facut o greseala iar acum platesc generatii intregi pentru ea.
Cat despre experienta lui Zlatan Ibrahimovic, va recomand sa cititi cartea. Asemeni lui, sunt genul de persoana care poate fi motivata mult mai bine prin critici nimicitoare si jignitoare decat prin niste zambete false care duc la contructia unor corvoade inimaginable prin introducerea de noi controale. Stiti cum ii motiva Mourinho pe jucatorii de la Inter, inclusiv pe Ibra?
Look at this. So miserable! Hopeless! Those guys can't even be you. They must be your brothers, your inferior selves.
Da, ma! Eu sunt ala care in liceu il ura pe dom profesor Gheorghe Folescu din toti rarunchii. Ala care ne zicea
Baietii in clasa asta sunt niste giurumele, niste gioarse, niste d-astia care se joaca cu puta in tarana. Luati-i voi pe parintii vostri la intrebari: "De ce dracu m-ati facut ma?"
Si da, tot eu sunt ala care ar vrea ca Mourinho sau Folescu sa ne conduca firma asta cu pretentii de corporatie. Nu vreau nici zambete, nici controale suplimentare care "sa ne faca sa vedem cat de mult s-a imbunatatit calitatea muncii". Nu, un simplu "Vaffanculo" este suficient.
joi, 6 februarie 2014
Nice to be busy ??
Azi era sa pic jos. Nu de oboseala, desi mi-e ca ajung si acolo daca o tin tot asa, ci cand l-am auzit pe sefu, reflectand in stilul propriu la nivelul marit de munca din busy season:
Solutia? Nu ii dai raportul la revizuit imediat ce il termini. Ii zici ca e mult de lucru si o nu poti sa i-l dai decat cu o ora inainte de deadline. In momentul ala o sa fie multumit. De ce?
It's nice to be busy!In alta ordine de idei, am observat o chestie. Asta daca n-are de lucru, isi face! Cu cat are mai mult timp liber, cu atat incepe sa revizuiasca mai in detaliu, aruncand in putul gandirii niste pietre pe care zeci de intelepti din firma se chinuie sa le scoata.
Solutia? Nu ii dai raportul la revizuit imediat ce il termini. Ii zici ca e mult de lucru si o nu poti sa i-l dai decat cu o ora inainte de deadline. In momentul ala o sa fie multumit. De ce?
- Stie ce faci. Apropos, asta il roade rau ca nu stie tot ce fac. O sa revin asupra subiectului
- Ii pare bine ca esti ocupat pana peste urechi (sau cel putin asa pretind eu)
- Luandu-mi mie mult timp, o sa creada ca sunt eu destul de minutios si ca atare el se uita doar in treacat si il semneaza.
duminică, 12 ianuarie 2014
Treaba altuia
Deci.. M-a prins nostalgia dupa anii 90 si o sa incep cu ''deci". Sa zicem ca ai un vecin de-o viata si intr-o zi ii pica un bolovan mare in fata usii. Atat de mare ca nu mai poate deschide usa. Sa-l ajutam, deci!
Cum? Paaai, orice om cu scaun la cap ar pune umarul sa-l ajute la ce? Normal, sa dea bolovanul la o parte. Dupa care beti o bere mica si se duce fiecare la casa lui sa faca mancare, sa pregatesca copiii de scoala etc. Succesiune logica: vezi ca vecinul are o problema, il ajuti cu problema dupa care te ocupi de treburile tale de zi cu zi.
La munca
Dupa cum v-ati dat seama, nu m-am apucat sa scriu nici despre vecinii de la bloc, nici despre bolovani. Desi daca stau sa calculez am scris aici despre un bolovan mai mic si aici despre unul mai mare din trecut. Pot sa scriu in schimb despre vecinul de la birou care sta fix in spatele meu si caruia i-a cazut nu un bolovan, ci o problema pe cap.
Si aici apare Tipicarul - Tocilar pe care-l am drept sef care zice: Sa-l ajutam dara! Eu unul fiind saritor de felul meu am zis: Gata frate, ne bagam! Cum? Ei si acum vine surpriza sefului:
De ce? Pai sefu e un control freak si vrea sa-si bage nasul peste tot si sa "invete" noi lucruri - mai bine zis sa toceasca. Ce il roade pe el? Ca nu stie ce face vecinu. Nu ca ar face ceva interzis dar daca face ceva mai "interesant"? Mai interesant la el inseamna ceva mai complex, adica ceva dupa care majoritatea celor dintre noi injura cu sarg, dar el are orgasm prin complexitatea lucrurilor. Asta ar fi primul motiv.
In al doilea rand, nu stiu ce manuale de management a citit el, dar pare sa sustina ideea ca fiecare dintre noi ar trebui sa fie capabil sa acopere sarcinile oricarui altcuiva din departament. Tipicarul nu prea a auzit de separarea responsabilitatilor si pare ca vrea sa ne transforme pe toti in "omul multilateral dezvoltat, bun la toate si care sa aduca corporatia pe noi culmi ale bunastarii".
Bolovanul
Si acum revenim la cazul nostru ipotetic cu omul, problema si bolovanul. Ce face sefu asta e al meu e ca si cum tu te-ai duce la vecin si i-ai spune: Mai vecine, ocupa-te tu de bolovan singur, iar eu care sunt un bun samaritean o sa sar pe geam si o sa-ti fac mancare, o sa-ti pregatesc copii de scoala, o sa-ti rezolv si femeia eventual. Nu de alta, dar am si eu aragaz, copii, femeie acasa si stiu ce fac iar tu ai timp sa muti bolovanul. Nu de alta, dar in felul asta aflu si eu ce-i la tine pe acasa, poate e mai "interesant" decat la mine. Siiii, sa nu uitam ca noi ar trebui aici in cartier sa fim capabili oricand sa facem treburile de zi cu zi ale oricarui alt vecin. Ca asa vad eu cartierul. Nu?
Nu. Nu spui asta fara sa-ti iei un pumn in fata. Si drept sa spun, ma abtin si eu la serviciu sa fac acelasi lucru.
Cum? Paaai, orice om cu scaun la cap ar pune umarul sa-l ajute la ce? Normal, sa dea bolovanul la o parte. Dupa care beti o bere mica si se duce fiecare la casa lui sa faca mancare, sa pregatesca copiii de scoala etc. Succesiune logica: vezi ca vecinul are o problema, il ajuti cu problema dupa care te ocupi de treburile tale de zi cu zi.
La munca
Dupa cum v-ati dat seama, nu m-am apucat sa scriu nici despre vecinii de la bloc, nici despre bolovani. Desi daca stau sa calculez am scris aici despre un bolovan mai mic si aici despre unul mai mare din trecut. Pot sa scriu in schimb despre vecinul de la birou care sta fix in spatele meu si caruia i-a cazut nu un bolovan, ci o problema pe cap.
Si aici apare Tipicarul - Tocilar pe care-l am drept sef care zice: Sa-l ajutam dara! Eu unul fiind saritor de felul meu am zis: Gata frate, ne bagam! Cum? Ei si acum vine surpriza sefului:
Sa-l ajutam sa-i facem lui treburile de zi cu zi ca el sa se ocupe de problema!
De ce? Pai sefu e un control freak si vrea sa-si bage nasul peste tot si sa "invete" noi lucruri - mai bine zis sa toceasca. Ce il roade pe el? Ca nu stie ce face vecinu. Nu ca ar face ceva interzis dar daca face ceva mai "interesant"? Mai interesant la el inseamna ceva mai complex, adica ceva dupa care majoritatea celor dintre noi injura cu sarg, dar el are orgasm prin complexitatea lucrurilor. Asta ar fi primul motiv.
In al doilea rand, nu stiu ce manuale de management a citit el, dar pare sa sustina ideea ca fiecare dintre noi ar trebui sa fie capabil sa acopere sarcinile oricarui altcuiva din departament. Tipicarul nu prea a auzit de separarea responsabilitatilor si pare ca vrea sa ne transforme pe toti in "omul multilateral dezvoltat, bun la toate si care sa aduca corporatia pe noi culmi ale bunastarii".
Bolovanul
Si acum revenim la cazul nostru ipotetic cu omul, problema si bolovanul. Ce face sefu asta e al meu e ca si cum tu te-ai duce la vecin si i-ai spune: Mai vecine, ocupa-te tu de bolovan singur, iar eu care sunt un bun samaritean o sa sar pe geam si o sa-ti fac mancare, o sa-ti pregatesc copii de scoala, o sa-ti rezolv si femeia eventual. Nu de alta, dar am si eu aragaz, copii, femeie acasa si stiu ce fac iar tu ai timp sa muti bolovanul. Nu de alta, dar in felul asta aflu si eu ce-i la tine pe acasa, poate e mai "interesant" decat la mine. Siiii, sa nu uitam ca noi ar trebui aici in cartier sa fim capabili oricand sa facem treburile de zi cu zi ale oricarui alt vecin. Ca asa vad eu cartierul. Nu?
Nu. Nu spui asta fara sa-ti iei un pumn in fata. Si drept sa spun, ma abtin si eu la serviciu sa fac acelasi lucru.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)